DEMOGRAFIA - Comuna Roata de Jos

DEMOGRAFIA - Comuna Roata de Jos

1. EVOLUTIA SATELOR

Asa cum am aratat, din cele mai vechi timpuri, Roata si imprejurimile ei au fost locuite de bastinasi sedentari, care s-au ocupat cu agricultura, cu cresterea animalelor si cu mestesugurile.

Dupa cucerirea Daciei de catre romani, bastinasii nu au parasit niciodata aceste locuri, ci au convietuit cu populatiile migratoare, din amestecul acestora formandu-se poporul roman. Chiar si in fata pericolului otoman, locuitorii din aceasta zona nu au parasit locurile, iar daca se retrageau in padurile dese ale Codrului Vlasiei, ei reveneau, dupa incursiunile facute de turci, sa-si refaca bordeiele si recoltele distruse.

In felul acesta, putem explica unele perioade din istoria satului nostru pentru care nu avem stiri precise, cat si faptul ca au existat mai multe asezari de-a lungul secolelor, cu nume diferite. In timp, numele unor localitati au disparut din anumite ratiuni, si e greu de inteles, de ce multe dintre ele au fost inglobate in denumirea localitatii de resedinta.

Viata satelor si, deci, a locuitorilor lor, a fost strans legata de mosiile pe care s-au aflat, astfel ca nu se poate vorbi de trecutul istoric al acestora fara a se vorbi si de acestea, mai ales ca datele se aflau mai sigur in documentele lor.

Aceste fenomene erau specifice Tarii Romanesti in perioada medievala, cand asezarile se aflau pe domeniile domnitorilor, ale manastirilor sau boierilor, care "faceau legea" din toate punctele de vedere, iar populatia era "legata" si inrobita practic, de mosie.

Regulamentul Organic de la 1831 a avut in vedere crearea unor institutii moderne, favorizand dezvoltarea societatii romanesti. Prin reformele in domeniul administratiei locale, prin crearea cadastrului modern s-a stabilit hotarnicia tuturor mosiilor, s-au pus bazele reformelor de mai tarziu ale lui Cuza. In urma reformelor administrative s-au stabilit vetrele satelor, s-au aliniat casele si ulitele au fost "date la linie

Satele nu ocupau decat in parte terenurile din vechime. Inainte de "darea la linie", o parte din locuinte erau pe locul de astazi, alta parte pe malul drept al Dambovnicului -la Cismeaua lui Neagu.

Traditia vorbeste de existenta caselor si bordeielor pe Dealul Neculii, la Putul Voicului pe dealul Comuna Noua, Ciair si la Catunu.

In 1962, la Catunu, intr-o cariera de piatra s-au gasit mai multe schelete umane si dupa pozitia lor pareau sa faca parte dintr-un cimitir vechi, mai ales ca imprejur se pomeneste de "gropile Popii Radului".

La Putul Voicului s-au gasit fragmente de ceramica arsa si vetre de foc. In Ciair, dincolo de rau, batranii povestesc despre "perii Boroaicii" de niste nuci batrani si de bordeie.

Stramutarea vetrelor satelor, nu era greu de realizat, deoarece oamenii locuiau in bordeie sau in case din paianta.

Satul Roata de Jos, initial s-a numit Zgaia dupa numele mosiei. A fost asezat mai compact pe ambele maluri ale Dambovnicului, imprejurul conacului boieresc.

In "Catastihurile"[1] aflate in fondul arhivistic al judetului Vlasca, dintre anii 1833-1838, se mentioneaza "Zgaia-mosia dumnealui Costache Buiescu, 126 de familii, din care 35 de familii de rudari. Preot Zamfir de la Roata, cantaret Stanciu sin Radu Tarcovnicul". Satul Zgaia nu avea biserica, ci doar un cantaret.

Asezarea Rudari, aflata tot pe mosia Zgaia, era mai risipita, locuita numai de rudari (tigani lingurari), o populatie flotanta, care vara traia prin zavoaie, mutandu-se din loc in loc, dupa lemn de lucru, iar iarna in bordeie. Imprejurul acestora au fost stransi "la linie" si ceilalti locuitori ce traiau raspanditi prin poienile padurii, cu stupine, cum au fost "barbosii".

Intre vechi proprietari ai mosiei Zgaia, se amintesc in acte: vistiernicul Ionita Buiescu, vistiereasa Anica Buiescu si fiica lor Maria, Costache Buiescu si fiica acestuia Marita (Maria) Buiescu.

Satul Roata Catunu - ca existenta si ca nume - este cel mai vechi, fiind asezat pe doua mosii Roata si Catunu. La inceputul secolului al XIX-lea cea mai mare parte a satului era in vale, pe lunca, dupa care a fost stramutat pe deal "dat la linie". Probabil ca si locuintele din Catunu au fost stramutate.

Inainte de 1668 existau si mosia si satul Roata.

Calugarii Partenie si Serafim au cumparat, inainte de aceasta data o mosie numita Roata, apoi au cladit "Schitul Rotii". Pana in 1905, Roata-Catunu a fost comuna si s-a numit Roata de Sus, spre deosebire de Roata de Jos, ea insasi comuna, cu satele Roata de Jos si Zgaia.

Incepand din secolele XVII - XVIII, ca proprietari ai acestor mosii se pomenesc Tudor logofatul si fratele sau, Stoica, Dobre Ceausu, Stoica Mosteanu, Stoica sin Stoica, clucerul N. Trasnea si paharnicul N. Alexandrescu.

In "Catastihurile" din anii 1833-1838 se arata "Roata (Catunu), mosia clucerului N. Trasnea 148 familii si 1 biserica Sf. Troita: popa Zamfir sin popa Ivan cantaret Dumitru sin Neagoe

Satul Mosteni este singurul despre care se poate vorbi mai riguros, intemeierea lui fiind legata de "Schitul Rotii", dupa 1668.

Traditia locala vorbeste despre mos Serafim (ctitorul) Schitului Roata care, la casatoria fiicei sale, Bria, cu Udrea Mocanu i-a dat ca dota o mosie lata de 60 stanjeni si lunga de vreo 2000 stanjeni. Copiii Briei si ai lui Udrea si-au impartit mosia, iar urmasii lor, inmultindu-se si-au facut locuinte pe "mosioara" intemeind satul Mosteni. Fiind o asezare de mosteni (mosneni), tarani liberi stapani de-a valma ai pamantului, mostenit de la strabuni comuni, satul s-a numit Mosteni.

Buzatii este un catun relativ nou, din 1923, cand dupa reforma agrara din 1921 au fost impropietariti mai multi sateni. Numele sau vine de la Marin Buzatu care si-a construit prima locuinta.

Satul Sadina se afla pe mosia Schitului Roata. Actele lipsesc, fiind luate la manastirea Stavropoleos din Bucuresti odata cu inchinarea schitului in 1729. O mentiune se face in "Catastihurile" de la 1833-1838: "Cartojani" si Fastoaica (Sadina) mosia schitului Stavropoleos 155 familii si tiganii schitului".

O colonie numeroasa de tigani, care a apartinut schitului, poate fi cea mai veche asezare. Restul populatiei a fost stramutata din Ciair si Comuna Noua sau veniti din alte locuri odata cu alinierea satului de o parte si de alta a soselei.

Pana in 1905, Sadina a depins administrativ de comuna Cartojani. Numele Sadina are rezonanta, slava si inseamna "padure tanara".

Traditia pomeneste ca numele satului vine de la o planta Sadina ce creste pe aceste locuri. (Planta erbacee din familia gramineelor inalta pina la 1 m cu frunze paroase si cu spicele violete sau galbui).

In 1864, Cuza a promulgat "Legea comunala", prin care satele si catunele se uneau in comune rurale, mai multe comune formau o plasa, si mai multe plasi, un judet. Pentru prima oara, comuna era investita cu personalitate juridica, in limita legilor, se ingrijea de interesele cetatenilor, trebuia sa aiba un sediu, primaria, o scoala, sa se ingrijeasca de biserica si sa plateasca preotii. Autoritatea locala era reprezentata de un consiliu local, iar administratia era incredintata unei persoane numita primar. Toate reformele care au cuprins tara nu puteau sa ocoleasca Rta(Roata) care intrunea toate conditiile pentru a primi rangul de comuna rurala primarie, scoala, biserica, puternice resurse economice bazate pe mari proprietati funciare si silvice etc.

In 1905, s-a constituit comuna Roata, cu satele: Roata de Jos, Roata de Sus, Zgaia si Sadina.

Pina in 1968 comuna se numea Roata si avea in componenta satele Roata de Jos cu catunul Buzati, Roata de Sus, Mosteni, Sadina si Zgaia, iar Cartojani era comuna.

La aplicarea legii din 1968, privind organizarea teritoriala comuna se numeste Roata de Jos cu satele Roata de Jos (cu catunele: Roata de Jos, Roata de Sus, Mosteni si Buzati), Roata Mica (Zgaia), Sadina si Cartojani.

Se impune inca o mentiune: satul Zgaia se numeste Roata Mica si se pare ca schimbarea acestui nume s-ar datora rezonantei sale neobisnuite, care nu are nimic rau in sine, deoarece din punct de vedere etimologic (originea cuvantului) in limba slava cuvantul Zgaia inseamna "cotitura de rau". Cuvinte asemanatoare se intalnesc si in alte zone ale tarii: denumirea unui grind din Balta Brailei, un toponim in Hunedoara, antroponime etc.

2. POPULATIA

Incepand din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, datele despre evolutia populatiei comunei Roata sunt tot mai numeroase. Dupa reforma agrara a lui Cuza, apoi dupa anul 1900, populatia a crescut simtitor, dupa cum urmeaza:

In Roata de Jos si Roata - Catunu existau in:

ANUL

- 1750 locuitori si 350 case

- Roata de Jos 344

- Roata Catunu 893

- Mosteni 113

- Sgaia (Zgaia) 382

- Sadina 900

TOTAL 2632

- 2862 locuitori

- 3162 locuitori (Roata avea in componenta sa, satele: Roata de Jos, Roata - Catunu, Roata- Mosteni, Sadina si Zgaia).

In perioada:

Roata avea 300 copii nascuti.[3]

Roata de Jos 615 locuitori

Roata Catunu 956 locuitori

Mosteni 198 locuitori

Zgaia (Roata Mica) 551 locuitori

Sadina 916 locuitori

TOTAL 3236 locuitori

Roata de Jos 758 locuitori 193 cladiri

Roata Catunu 930 " 225 "

Roata Mosteni 241 " 54 "

TOTAL 1929 locuitori 472 cladiri

In ultimele trei decenii, populatia a evoluat astfel:

In 1971, comuna Roata, inclusiv Cartojani, avea 8900 locuitori. .

Locuitori Barbati Femei

Roata de Jos 2748 1360 1388

Roata Mica 571 281 290

Sadina 1682 832 850

TOTAL 5001 2473 2528

Anul 1992

Roata de Jos 2618 1292 1326

Roata Mica 547 259 288

Sadina 1612 792 821

TOTAL 4777 2342 2435

Recensamantul populatiei din martie 2002 consemna:

Sursa Directia Judeteana de Statistica, Giurgiu

Dinamica miscarii naturale a populatiei in perioada 2000 - 2004

Natalitatea 58 58 57 59 61

Mortalitatea 52 47 51 53 54

Sursa Arhiva cabinetelor de medicina familiala.

Analizand datele statistice prezentate mai sus, se pot desprinde cateva concluzii:

O familie septuagenara: Dumitru Parvu si sotia sa Maria, in etate de 98, respectiv 90 de ani, fotografiati in anul 2001. La deces, in anul 2003, implineau peste 72 de ani de casnicie.

Parvu Dumitru, nascut in 1905, nu a lasat cazmaua din mana nici la 96 de ani! Imagine din anul 2001

Craciun Joita s-a nascut in anul 1908. La aproape un secol de viata, este inca in putere, muncind si intretinandu-se singura (2004).

Sincerele noastre omagii!

Din tabelele de mai sus, rezulta fenomenul de scadere continua a numarului de locuitori. Cauzele acesteia sunt multiple: scaderea sporului natural al populatiei (frecventa nasterilor redusa-fertilitatea); emanciparea si participarea crescanda a femeii la activitati economice in afara gospodariei; folosirea mijloacelor contraceptive moderne; cheltuieli ridicate in cresterea si educarea copiilor; cresterea mortalitatii; migratia catre alte zone ale tarii sau in strainatate in cautarea unui loc de munca, datorita reducerii activitatii economice pe raza comunei, nivelul de trai scazut s.a.

Din raspunsul la chestionarul citat, din 1906, dat de invatatorul Const. Florescu, aflam ca, la vremea aceea, in comuna Roata erau 242 case si 7 bordeie, din care 1 era locuit de o familie de romani si 6 de tigani in total existau 471 familii.

"In perioada 1948 - 1977, comuna Roata se inscrie intre localitatile cu cele mai mari cresteri de populatie (cu + 1189 locuitori)"[5] sau in perioada 1956 - 1968, fiind o localitate cu o dezvoltare economica apreciabila, are o "natalitate relativ ridicata, si in general variabila, precum si cu veniri si plecari () cu fluctuatii insemnate de la un an la altul" "Si e printre comunele cu cea mai inalta vitalitate atinsa in 1967, cu 327,83%." Natalitatea a crescut in perioada 1988 - 1990 intre 35-40 la mie, cu un spor natural de 20-25 la 1000 de locuitori (in 1967) si in 1992 cu 5-10 la mie, iar mortalitatea, in perioada 1967-1992, se situa intre 10-12 la mie.

"Sporul absolut al populatiei in perioada 1977 - 1992 era la Roata de pana la 250 locuitori" "inscriindu-se cu cel mai mare indice de atractivitate economica dintre localitatile rurale, acesta fiind de 6 - 8%." [9]

Ca urmare a influentei acestor factori, Roata se caracterizeaza printr-o "concentrare medie de populatie, avand, in 1992, o densitate de 75 locuitori/kmp., 25% formand-o tinerii (in 1994), 60% adultii si 15% varstnicii, pe sexe, predominand populatia feminina."

2. STAREA DE SANATATE

ASISTENTA MEDICALA

Starea de sanatate a populatiei se inscrie in datele generale ale zonei, cu unele aspecte - in unele cazuri peste medie - datorita cresterii nivelului de trai pe fondul dezvoltarii economice.

Pana la aparitia medicinei stiintifice, a numeroaselor medicamente, tratamentul bolilor se facea dupa retetele "medicinii populare" sau dupa "sfaturile babesti". Din cauza conditiilor grele de viata, de locuit si de munca, existau foarte multe boli incurabile si din aceasta cauza se produceau numeroase decese. Locuitorii sufereau de pelagra, tuberculoza, malarie, care nu s-au eradicat decat dupa cel de-al doilea razboi mondial. Prea multe nu se stie despre inceputul unei activitati sanitare organizate.

Se pare ca primul agent sanitar "scolit" a fost Costache St.Constantin zis "Dinita doftorul", prin 1914. In timpul primului razboi mondial a fost in grad de "majur" in serviciul militar sanitar. Dinita isi purta "dispensarul" intr-o servieta si isi facea veacul pe la primarie. Distribuia chinina celor suferinzi de friguri palustre (malarie), medicamente celor bolnavi de parleala (pelagra) si oftica (tuberculoza pulmonara) si facea vaccin impotriva varsatului mare (variola).

A activat ca agent sanitar pana in 1946, cand s-a pensionat.

Incepand din perioada interbelica, au functionat, pana in 1950, mai multe cabinete medicale particulare, unde cei aflati in suferinta isi cautau leacul.

La Videle era dr. Ivanescu, la Crevedia Mica - dr., Benone Dumitrescu, iar la Gratia dr. Aurelian Borsianu.

Aceste cabinete medicale dispuneau de o oarecare dotare tehnica si chiar de aparate Rntgen.

Cel mai cautat de roteni era dr. Borsianu Aurelian, pentru profesionalismul si omenia sa.

S-a nascut la 2 octombrie 1906, in comuna Deda, jud. Mures, si a murit la 24 aprilie 1973 in Bucuresti.

A urmat cursurile Facultatii de medicina din Cluj, si a facut si studii muzicale.

A fost medic in comuna Gratia, din 1936 pana in 1970, iar pana in 1948 a girat si comuna Roata.

Dispunea de o biblioteca cu un valoros fond de carte, iar in tinerete fusese culegator de folclor, in special de pe Valea Muresului. A colaborat la publicatiile : "Comoara satelor", "Doina", "Izvorasul", "Semanatorul" s.a.

A trait solitar, ajutandu-i cu pricepere si devotament pe cei aflati in suferinta.

Ocrotirea mamei si copilului nu a constituit intotdeauna o prioritate legiferata. Erau la moda "moasele comunale", moase empirice, femei simple, ceva mai in varsta, care asistau nasterile, si care, prin metode numai de ele stiute, faceau ca durerile facerii sa fie mai suportabile. Batranele spuneau ca "taiau buricul cu secerea", de aceea numarul noilor nascuti, morti de "falcarita" (tetanos), era foarte mare. In comuna, erau doua moase empirice mai cunoscute: Marina si moasa Ileana.

In 1941, este numita in comuna Roata, Sencov Elisabeta, moasa calificata, care a functionat pana in 1954, cand s-a transferat la Gratia.

La finele anului 1946, este numit agent sanitar Grigore Marin (Marin al lui Coiac), iar in 1948 se organizeaza Punctul sanitar apartinand de Circumscriptia Sanitara Marsa.

Marin Grigore(

- "Nea Marin - sanitarul

Organizarea administrativ-teritoriala din 1968, prin anexarea satului Cartojani, a determinat infiintarea Circumscriptiei Sanitare Roata. Printre medicii care au activat cu bune prestatii, amintim pe: Popescu Mihail, Vladoianu George, Baraianu Claudia si Tantana Iulia.

In comuna Roata, existau, in 1970, o circumscriptie sanitara, casa de nasteri, in care isi desfasurau activitatea 3 medici si 10 cadre cu pregatire medie si elementara. In cadrul dispensarului uman se organizau si alte activitati (concursuri pe teme profesionale si de educatie sanitara).

La sfarsitul anului 1999 au luat fiinta doua cabinete medicale ale medicilor de familie: "Lavis" - al dr. Nicolae Dumitru si "Cabinet Medical Individual - dr.Ciontoiu Marcel".

De asemenea, in anul 2002, si-a inceput activitatea Centrul Medical de Permanenta, care asigura asistenta medicala de urgenta.

Medicamentele si materialele sanitare sunt asigurate prin Farmacia Roatafarm SRL, condusa de Paraschiv Stefan - asistent farmacist.

Aparitia Schelei petroliere Roata a impus crearea unor servicii medicale proprii, care sa asigure in permanenta asistenta medicala a muncitorilor petrolisti. Astfel, in octombrie 1960, a inceput sa functioneze dispensarul de intreprindere al Schelei de extractie Cartojani, intr-o baraca (fiind organizare de santier) pana in 1962, cand s-a mutat intr-un local nou, modern, cu toate dotarile necesare: cabinet de medicina generala, cabinet de stomatologie si laborator, sali de tratament si autosanitare. O contributie deosebita in organizarea dispensarului a avut-o dr. Theodoru Eugenia. In cadrul acestuia au prestat servicii de buna calitate: dr. Sogan Mira, dr. Petricu Viorica, dr. Atanasescu Ren, dr. Popescu Eugenia, precum si asistentii: Marinescu Stefan, Curelea Maria, Tucan Florea etc.

In 1995, dispensarul "Petrol" a fost renovat, s-a facut o noua dotare cu mobilier si aparatura medicala moderna.

In prezent, isi desfasoara activitatea un medic de medicina generala, un medic stomatolog si 5 asistenti medicali, medic coordonator fiind dr. Colfescu Iulia.

Rezultate insemnate s-au obtinut si in activitatea de educatie sanitara. Astfel, grupa sanitara a Schelei petroliere a fost de mai multe ori laureata a concursurilor zonale si nationale, in anul 1982, ocupand locul III pe tara.

Dispensarul Petrol Roata

(august, 2000)

Grupa sanitara a schelei Roata, castigatoare a locului III pe tara

in concursul republican al Crucii Rosii din anul 1982

3. MEDICINA VETERINARA

Starea de sanatate a locuitorilor este, dupa cum se stie, legata de situatia sanitar-veterinara.

Crescatori de animale din tata-n fiu, rotenii au beneficiat de un sistem organizat de activitate sanitar veterinara inca din 1916, cand a fost numit dr. Marinescu Nicolae ("Nicu doctorul"), originar din Singureni. Circumscriptia sanitar-veterinara cuprindea jumatate din judetul Vlasca (partea de nord), avand in fiecare comuna agenti veterinari.

Doctorul Marinescu Nicolae, impreuna cu notarul Alexandru Stanescu, au reusit, in anul 1923, cu sprijinul autoritatilor, sa infiinteze "Oborul" (targul saptamanal de vite), care se tinea joia.

Intre anii 1938 - 1940 s-a construit grajdul comunal care dispunea de reproducatori de rasa: tauri, armasari, berbeci si vieri.

Prin reforma administrativ-teritoriala din 1950, Circa sanitara veterinara cuprindea comunele: Marsa, Roata si Cartojani, medic veterinar fiind Zoltan Dej.

Incheierea procesului de colectivizare (1962) a dus la desfiintarea "grajdului comunal de reproducatori", infiintandu-se Centrul de insamantari artificiale. Cladirea a fost amenajata ca Dispensar veterinar, in fruntea caruia a fost numit dr.Cristescu Gheorghe. In prezent, medic veterinar este Vasile Dan.

Medicul veterinar Cristescu Gheorghe intr-o ipostaza semnificativa.