Editarea video in televiziune

Editarea

          Montajul unei emisiuni  de televiziune presupune existenta mai multor situatii:

• Se poate transmite in direct, iar scenariul

sa fie cunoscut, adica se stie ce se va intampla, situatie in care se poate stabili din timp ce camere vor filma si care este subiectul fiecareia dintre ele. In cazul in care nu se stie ce se va intampla montajul va fi mult mai greu de realizat si se bazeaza pe inspiratia si experienta realizatorului.

• Daca se face o inregistrare (pentru fiecare camera in parte va exista o salvarea pe un suport magnetic sau optomagnetic), iar transmisia va fi ulterioara montajului, se pot reduce greselile aparute in urma montajului ce a fost facut in timpul desfasurarii evenimentului (adica in direct), printr-o remontare a portiunilor unde exista greseli de montaj.
• O alta varianta mult mai costisitoare o reprezinta remontarea intregului material de pe

suporturile pe care au fost salvate imaginile.

           Exista o mare diferenta intre montajul de cinema si cel video analogic (inregistrarea imaginilor facandu-se pe casete video). Montajul cinematografic ofera o mai mare posibilitate de interventie asupra unui material ce a fost deja montat, de exemplu se poate taia pelicula si reintroduce sau scoate portiuni de pelicula. Aceste operatii nu pot fi facute si pe casetele video, scoaterea unei portiuni de montaj presupune remontarea in intregime a portiunii ce urmeaza; pe pelicula era suficienta taierea acesteia in pozitia dorita, lipirea noului material si in final adaugarea portiunii de material montat ce a fost dupa punctul de taiere. Aceleasi diferente apar si in cazul montajul video digital intre editarea pe caseta video si editarea pe hardisk-uri sau pe discuri magneto - optice cu timp de acces foarte scazut. Pe casete poate fi doar inlocuita o anumita portiune cu altceva de aceeasi durata. Daca duratele materialelor sunt diferite atunci in cazul editarii pe casete video va fi mai mult de lucru pentru refacerea anumitor portiuni din material. In concluzie se poate spune ca editarea pe casete video are un mare neajuns in comparatie cu celelalte medii pe care se poate realiza montajul imaginilor.

Structura vizuala a unui film consta in urmatoarele elemente:

Planul - poate fi un plan de filmare ce dureaza de la pornirea pana la oprirea camerei sau un plan de montaj. Acesta din urma se poate obtine prin scurtarea planului de filmare sau prin alegerea a unei anumite portiuni.

Scena - este constituita dintr-un grup de planuri sau un singur plan de lungime mare care redau un subiect ce are o unitate de timp si de loc.

Secventa - se realizeaza prin montarea mai multor planuri sau scene sau poate fi un plan secventa, incarcatura ideatica a secventei fiind mult mai mare decat a scenei.

 

Un plan nu este perceput la fel de la inceput pana la sfarsit. Exista o curba a interesului ce scade cu durata planului. In concluzie un plan trebuie sa dureze atata timp pana cand spectatorul a inteles despre ce este vorba. Daca in planul respectiv exista un proces sau se intampla ceva atunci durata trebuie sa fie proportionala cu gradul de interes al actiunii ce se desfasoara in cadru. Daca este o actiune ce se dezvolta durata planului poate fi oricat de mare. Durata planului depinde foarte mult si de complexitatea continutului planului.

           Modalitatile de trecere de la o imagine la alta sunt foarte variate in ziua de azi, exista echipamente electronice foarte sofisticate ce permit realizarea de mii de efecte digitale bidimensionale sau tridimensionale.  Cele mai des folosite raman totusi cele traditionale: cut, mix, fade, wipe, zoom etc. Mai putin intalnit este 'raf-panoramicul', adica trecerea de la o imagine la alta (fara a avea  legatura intre ele), prin doua panoramari, in urmatorul mod: la sfarsitul primei panoramari se accelereaza miscarea aparatului, iar la inceputul celui de al doilea panoramic se incetineste miscarea. Poate sugera in acelasi timp atat o deplasare spatiala de mari proportii cat si un salt in timp.

            Plecand de la imagini reale, prin montaj se poate crea o alta realitate prin:

6.1.4.1. Oferirea de noi  intelesuri  unor imagini

            Noi sensuri  si intelesuri se pot atribui unor imagini pornind de la doua surse:

            - prin alaturarea a doua imagini

            - prin pozitia pe care o are imaginea in succesiunea de cadre a filmului.

            De exemplu daca avem  urmatoarele planuri: un om speriat, un om vesel si un pistol se pot construi mai multe succesiuni ce pot avea mai multe sensuri sau intelesuri:

Tabel  3

6.1.4.2. Crearea de entitati, fiinte umane sau obiecte ce nu exista in realitate

           De exemplu un personaj artificial  poate fi creat prin filmarea mainilor unui om, a fetei si a ochilor a altui personaj si  a corpului ce apartine unei a treia persoane. Prin alaturarea acestor imagini se creeaza senzatia ca elementele filmate apartin aceleasi  persoane.

6.1.4.3. Modificarea timpului prin dilatari sau comprimari

           O marire a timpului se realizeaza atunci cand se redau clipe de viata ce par a avea durata unei ore sau atunci cand evenimentul se produce foarte repede. La montaj este nevoie pentru o dilatare de imagini ce au fost filmate din diferite unghiuri, de diverse detalii care pot marii dramatismul sau tensiunea acelei scene. Dilatarea este folosita atunci cand se doreste a fi bine perceputa o scena de catre privitor (o reintalnire dupa o perioada lunga de timp a unor buni prieteni, sau scene in care trebuie luate hotarari cruciale in timp foarte scurt si este nevoie sa sugeram analizarea rapida a tuturor variantelor ce pot fi alese de personajul in cauza). Comprimarea sau scurtarea timpului se poate face prin aratarea numai a partilor semnificative dintr-o actiune. In acest fel prin scurtarea sa se comprima evenimentele si se pot extrage mai usor doar ideile esentiale ale actiunii.

6.1.4.4. Crearea de noi spatii

            Aici se poate da exemplul lui Kulesov: a fost filmata o tanara venind pe o strada in Moscova, iar un tanar pe o strada in Leningrad. Intalnirea lor a avut loc in alta parte. Prin montarea celor trei imagini s-a creat un nou spatiu virtual.

6.1.4.5. Crearea miscarii si a ritmului

            O alta functie a montajului este aceea de creare a miscarii si a ritmului intr-un film. Ritmul ia nastere din frecventa succesiuni planurilor, adica prin durata planurilor. Trebuie sa existe o foarte atenta corelatie intre ritmul filmului si actiunea ce este filmata. Un film cu material bine filmat poate fi stricat de un ritm neadecvat impus la montaj.  Se impune de asemenea sa existe si o concordanta intre ritmul filmului si viteza miscarilor de aparat. Un ritm alert poate face in unele cazuri mai interesant un material.

6.1.4.6. Exprimarea unei metafore prin alaturarea a doua imagini

           Indiferent de continutul planurilor, spectatorul este tentat sa stabileasca o legatura intre planurile vizionate. Sunt posibile mai multe situatii:

Intre planul A si planul B sa existe o legatura si in realitate, iar realizatorul doar o subliniaza prin alaturarea celor doua planuri. De exemplu planul A reprezinta un portret iar planul B o mana; spectatorul este tentat sa stabileasca o legatura intre figura si mana.

Intre planul A si planul B nu exista nici o legatura in realitate. Legatura este sugerata de regizor, ea avand o functie metaforica. Exemplu: planul A - oi indreptandu-se spre un tarc, planul B - oameni indreptandu-se spre intrarea unui metrou. Intre ele nu exista legatura in realitate dar spectatorul este tentat sa le lege. Se poate intampla ca metafora sa nu fie interpretata de privitor din doua posibile motive: metafora nu a fost suficient de bine exprimata sau gradul  de pregatire al spectatorului este redus si nu poate realiza corespondenta dintre imagini. De aceea este bine ca regizorul sa cunoasca cui se adreseaza materialul, cine sunt posibilii privitori si ce grad de pregatire au.

Intre planul A si planul B nu exista legaturi in realitate si nici in intentia regizorului nu exista ideea de a le lega, dar spectatorul stabileste o legatura. Acest caz este cel mai periculos deoarece se pot stabili legaturi ce pot leza bunele intentii ale realizatorilor. Acest caz este cel mai periculos!

Intre cele doua plane nu exista nici in realitate si nici in intentia regizorului legaturi, iar spectatorul nu stabileste nici una, cazul acesta este banal si neinteresant.

Relatia de cauzalitate apare cand planul A este cauza planului B sau cand planul A  influenteaza planul B.

            Relatia de comparare evidentiaza asemanarile sau scoate in relief diferentele dintre acestea.

            Relatiile cronologice se stabilesc in functie de cum au aparut cele doua imagini:

        - Planele A si B sunt succesive

        - Planul B succede planului A

        - Planul A nu este legat de planul B

        - Planul B este anterior planului A

            Relatiile spatiale se stabilesc in functie de originea celor doua imagini:

        - Planul A si planul B sunt din acelasi spatiu

        - Planul A este alaturat planului B (cazul in care personajul se deplaseaza)

        - Cele doua plane apartin unor spatii diferite

 

            Exista o similitudine intre felul in care urmarim realitatea si felul in care se fixeaza in cadrul filmului. Trecerea de la un plan la altul  trebuie sa fie acceptata si sa fie aproape neobservata de privitor. Putem realiza trecerea fie cu salt, situatie in care nu exista racord sau poate fi o trecere fluida situatie in care exista un racord. Avem mai multe tipuri de racord, cum ar fi: racordul de decor, racordul de lumina, racorduri formale (cele strict legate de imagine), racorduri de miscare, racorduri ale unghiurilor de filmare si racorduri de cadraj

6.1.6.1. Racordul de decor si relatiile spatiale

            Acest tip de racord se refera la faptul ca de la trecerea de la un plan la altul, filmate in acelasi loc, obiectul/personajul nu trebuie sa fie deplasat din acel loc, cu exceptia personajelor care desfasoara o miscare evidenta. Nu trebuie de exemplu sa 'dispara' obiecte din decor de la un cadru la altul sau sa fie miscate din pozitia lor fireasca.

6.1.6.2. Racordul de lumina

            Trecerea de la  o imagine la alta impune si respectarea racordului de lumina, acesta poate fi analizat din patru puncte de vedere:

- Racordul de atmosfera: o scena are intotdeauna o anumita atmosfera, de exemplu daca se filmeaza dimineata de exemplu, este necesar ca filmarea acelei scene sa se realizeze toata intr-o dimineata si nu la momente diferite din zi, sau in mai multe zile, deoarece atmosfera specifica acelei zile va fi cu greu de regasit in late zile.

- Racordul de intensitate : se refera la intensitatea luminii in cele doua planuri A si B. Daca se filmeaza in acelasi loc este necesar ca in cele doua imagini intensitatea luminoasa sa fie aceeasi.

- Racordul de directie a luminii : daca vine din dreapta de exemplu, ea trebuie sa respecte directia pe tot parcursul materialului.

- Racordul de temperatura al luminii : trebuie avute in vedere reglajele de 'white balance' pentru o corecta reglare a camerei si o unitate cromatica a materialului.

6.1.6.3. Racordurile formale

            Racordurile formale pun doua probleme si se refera la modul in care este compusa imaginea:

            Se recomanda sa nu existe o asemanare de compozitie intre doua planuri alaturate, deoarece daca planurile se aseamana, trecerea va fi foarte mica, noutatea oferita de cea de a doua imagine este foarte mica, deci se reduce gradul de interes al spectatorului. Senzatia la trecerea de la o imagine la alta este de 'un mic salt'.

       

Figura  40 Nu se recomanda folosirea unor schimbari minore de cadrare.

Efectul poate fi dezastruos!!!

            Pentru realizarea unui racord bun acesta trebuie facut in centru de atentie al imaginii. Factorii care determina aparitia     unui centru de interes la o imagine sunt:

          - Figurile care sunt in miscare, daca fundalul este static (si invers);

          - Fizionomiile care sunt vazute din fata (daca in cadru exista fizionomii va zute din lateral sau din spate);

          - Subiectele mai apropiate de aparat (cand exista si alte persoane mai departate de aparat);

          - Obiectele sau fizionomiile mai puternic luminate;

          - Figurile mai viu colorate;

          - Figurile ce sunt plasate in centrele de interes ale imagini.

            Pentru asigurarea fluiditatii imaginii este necesar ca centrele de interes din planul A sa coincida cu cele din planul B. Exista situatii cand tocmai pentru a asigura acest racord se recomanda ca centru de atentie din planul B sa fie in punctul simetric al centrului de atentie din planul A (simetric fata de axa imaginii).

6.1.6.4. Racorduri de unghiuri de filmare

Exemple:                   

Figura 41

Trecerea de la imaginea (1) la (2) este corecta si se face prin marire, se poate face si invers prin micsorare de la (2) la (1).

•   Trecerea de la (2) la (3) este incorecta, diferenta intre ele este foarte mica si poate parea o neindemanare, nu apare nimic nou, omul ramane cu spatele, nu se vede fata.

Trecerea de la (1) la (4) este corecta din punct de vedere al diferentelor de cadrare, deoarece ea aduce ceva nou (se vede profilul), se poate spune si ca este incorecta deoarece are loc un salt peste 'axa '.

            Ca si regula se poate spune ca modificarea directie de filmare trebuie sa fie de mare amploare si nu mai putin de 30⁰.

6.1.6.5. Racorduri de cadru

            Tinand seama ca exista mai multe tipuri de planuri (generale, medii, prim plan, detalii, etc.), se pune problema succesiunii in care se pot aranja aceste tipuri de planuri:

Trecerea de la un plan general la un alt plan general va instala o stare de monotonie. Poate fi utilizata daca intre ele exista o deosebire esentiala. De exemplu un cadru general filmat din elicopter si una filmata de la sol. (este destul de relativa denumirea unui plan ca fiind general sau detaliu, de exemplu o imagine filmata din elicopter poate fi un plan detaliu in comparatie cu un plan filmat de pe o naveta spatiala ce se afla la mare distanta in spatiu, sau poate fi un plan general in comparatie cu o alta imagine in care este aratata o petala a unei flori).

Trecerea de la u n plan general la un plan detaliu nu este recomandabila pentru ca diferenta este prea mare si nu se poate identifica detaliul in interiorul planului general. Se recomanda o trecere gradata: plan general, plan mediu, plan detaliu si invers.

Se poate utiliza o succesiune de planuri detaliu, dar ea trebuie facuta cu un anumit rost.

Succesiunea de planuri medii trebuie facuta cu discernamant, deoarece nu se recomanda diferente foarte mici intre planuri

            Se recomanda ca la inceputul unei noi scene sa se inceapa cu un plan de orientare, care sa comunice spectatorului mai multe informatii spatiale despre locul unde se afla subiectul.

           In anumite situatii, se poate incepe si cu un plan detaliu sau mediu pentru a crea un mai puternic efect dinamic. Dar este important sa apara in scena respectiva si un plan de orientare.

 

Figura  42 Tipuri de cadrari si posibilitati de montaj.

6.1.6.6. Regula sariturii peste axa

            Cand se desfasoara o scena, trebuie sa decidem de unde vom filma! In raport cu punctul initial din care filmam, va trebui sa trasam o axa imaginara care separa scena in doua, iar peste aceasta axa nu avem voie sa trecem.

Exemple: Discutia dintre doua persoane.

Figura  43 Saritura peste axa.

           Se recomanda folosirea camerelor de aceeasi parte a axei: camera 1 si 2 sau camera 3 si 4.

             

Figura  44 Saritura peste axa.

1. Exemplu de saritura peste axa. 2. Solutie pentru evitarea sariturii peste axa.

Figura  45 Cazuri concrete de pozitionare a camerei pentru evitarea sariturii peste axa.

 

                  Figura  46 Cazuri concrete de pozitionare a camerei pentru evitarea sariturii peste axa                      in cazul in care personajele se misca dupa anumite traiectorii.

            In cazul unui meci de fotbal, camerele se pozitioneaza numai de o parte a terenului. Daca nu se respecta aceasta regula spectatorul va fi dezorientat, pentru ca schimbarea partii de pe care se filmeaza determina schimbarea sensului de atac pentru echipele ce joaca.

6.1.6.7. Racordul de miscare

• Regulile racordului de miscare au ca scop rezolvarea urmatoarelor probleme:

          - continuitatea de directie

          - continuitatea miscarii

          - continuitatea de viteza (ritm)

          - racorduri cu miscari si intre miscari ample

•      Continuitatea de

directie: pentru a pastra conditia de miscare este necesar ca un subiect ce paraseste cadrul printr-o parte, in planul urmator sa reintre prin partea opusa, iar daca este deja in cadru atunci sa fie plasat astfel incat sa se sugereze  ca vine din partea opusa sensului de deplasare. Este recomandabil ca momentul schimbarii directiei de deplasare sa fie aratat explicit sau sa fie sugerat.

Figura  47 Scena reala. Pozitionarea camerei si tipuri de cadre obtinute

Figura 48  Efectul directiei de miscare asupra cadrelor ce se obtine.

 

Figura 49  Posibilitati de cadrare incorecta in cazul miscarii subiectului .

OBSERVATIE

            Daca doua planuri alaturate redau impreuna o miscare mai ampla atunci axele optice ale celor doua planuri ar trebui sa formeze acelasi unghi intre directia de filmare si directia de miscare.

            Uneori, intrarea subiectului in planul doi trebuie sa se faca la aceeasi distanta cinematografica la care a iesit din planul precedent.

Continuitatea de actiune: este reliefata prin juxtapunerea a doua imagini (planuri) ce trebuie sa arate ca un tot continuu.

     Regula teoretica spune ca miscarea trebuie preluata in planul urmator exact din punctul in care a fost lasata in planul anterior.

     Regula practica: pentru a se asigura senzatia de continuitate se recomanda sa se scoata uneori de la locul lipiturii 3-6 cadre : cand planurile au aproximativ aceeasi lungime; cu cat miscarea are o viteza mai mare, numarul de cadre eliminate poate fi marit. In alte cazuri este necesar sa suprapunem cateva cadre (sa le dublam tot cu 3-6 cadre), recomandare este ca repetarea sa se faca atunci cand sunt diferente destul de mari de cadrare.

     Se pune intrebarea in ce momente, in raport cu miscarea subiectului, trebuie sa se faca taietura ? Problema are mai multe raspunsuri, taietura se poate face in repaus, la inceputul miscarii si in timpul miscarii, cu conditia ca efectul urmarit sa fie maxim.

•      Continuitatea de viteza

: face ca deplasarea subiectului in doua planuri juxtapuse sa fie identica. Modificarea vitezei sau a ritmului trebuie foarte atent urmarita deoarece poate avea efecte deranjante asupra spectatorului.

6.1.6.8.  Racordul cu miscari si intre miscari

            Modul de realizare a racordurilor de miscare si intre miscari poate fi sintetizat in urmatorul tabel:

          Nota:

- Prin '!!!' s-a atentionat faptul  ca nu se recomanda, poate fi utilizata in cazuri exceptionale.

- Prin '!' s-a atentionat faptul ca trebuiesc avute in vedere anumite racorduri ce trebuie respectate, restrictiile sunt mai reduse decat in cazul de mai sus.

Concluzie:     Pentru realizarea unui montaj de calitate este necesar sa avem un bun material filmat, intentia autorului sa fie foarte clara, este nevoie de talent, intuitie, experienta, exigenta si rabdare.

Studiind din punct de vedere al structurii montajul poate fi clasificat astfel:

•   Montajul narativ

este un montaj care selecteaza o succesiune de evenimente, o poveste ce a avut loc (intr-o ordine cronologica). Un moment poate fi relatat mai amplu, sau mai succint, unele parti pot fi sarite, de aceea este nevoie sa avem mai multe imagini filmate din diferite unghiuri, de diferite durate si care sa contina diverse miscari de aparat.

            Montajul poate fi de tipurile:

         - unilateral - ceea ce inseamna urmarirea unui singur personaj a unui singur element in actiune.

         - paralel  - adica se relateaza doua evenimente care se petrec in acelasi timp. Se realizeaza un film aratand o secventa a unui eveniment apoi una din celalalt eveniment.

            Montajul cronologic paralel poate fi de doua feluri:

         - paralelism de coincidenta sau temporal

        - paralelism ideatic (logic) -  in documentare, in timp ce se trece in revista cum se realizeaza de exemplu  un aparat electronic se poate alterna cu imagini despre evolutia in timp a aparatelor.

     Montajul cu cronologie modificata - se foloseste de exemplu in cazul in care se intervine in cronologie printr-o intoarcere in timp cum ar fi de exemplu o halucinatie.

•    Montajul ideatic

reprezinta montajul care se desfasoara in conformitate cu planul ideatic de tratare a unei teme, adica respecta succesiune logica in dezvoltarea unei scene.

Montajul cu enumerare realizeaza o prezentare a ceea ce exista printr-o simpla insiruire (enumerare) a elementelor prezente.

 

 

          Este cel mai des folosit 'efect' la editare. Nu necesita echipament foarte sofisticat.

 

                     

Figura 50 Folosirea efectului video 'mix' sau 'disolve'

          Un efect ce are ca prim scop 'indulcirea' trecerilor de la o imagine la alta. Poate fi folosit si la crearea de noi imagini din alte imagini existente.

          Este folosit in general la inceputul sau la sfarsitul unui material. Poate fi inspre alb, negru sau o culoare prestabilita.

 

 

 

Figura  51 Caz nefericit de folosire a efectului video 'wipe'. Tipuri de efecte video 'wipe'.

           

Figura  52

 

 

            Editarea unui material video este necesara pentru ca din materialul brut filmat sa se aleaga doar cele mai interesante segmente, iar ordinea acestora sa creeze noi functii artistice. Uneori este nevoie sa se pastreze coloana sonora originala si sa se inlocuiasca doar partea de video, in alte situatii este necesar ca pentru secvente video filmate sa se adauge o coloana sonora, sau sa se editeze un material de la inceput cu diverse secvente video si diverse coloane sonore. Toate aceste cerinte trebuie sa fie asigurate de catre un sistem de comanda a magnetoscoapelor si a mixerelor video si audio ce formeaza linia de editare. Acest echipament de comanda si sincronizare a echipamentelor ce formeaza linia de editare se numeste 'edit-controler', sau mai poate fi intalnit si sub urmatoarele denumiri 'cutter', 'editor', etc.

6.3.1.1. Tipuri de editare

Tipurile de editare liniara analogica cele mai des utilizate sunt: asamblarea, insertul video, insertul audio, Insertul video si audio

a) Asamblarea

         Piste inregistrate:

T   pistele video + audio HiFi (elicoidale)

T   pistele audio normale

T   pista de control sau sincronizare

T   (pista pentru informatia de Time Code)

b)Insertul

       Audio

          Efectul asupra pistelor de pe caseta:

        T nu se modifica pistele video si cele audio HiFi (elicoidale)

        T pistele audio normale se inregistreza: canalul stang si cel drept ramane nemodificat, sau cel drept se inregistreaza si cel stang ramane nemodificat, sau ambele pot fi inregistrate simultan

        T pista de control sau sincronizare ramane nemodificata

        T (pista pentru informatia de Time Code)

       Video

          Efectul asupra pistelor de pe caseta:

        T se inregistreaza un semnal video nou si sunet nou pe pistele HiFi (elicoidale)

        T pistele audio normale nu se modifica.

        T pista de control sau sincronizare ramane nemodificata

        T (pista pentru informatia de Time Code)

      Audio+Video

          Piste inregistrate:

        T se inregistreaza un semnal video nou si sunet nou pe pistele HiFi (elicoidale)

        T pistele audio normale se inregistreza: canalul stang si cel drept ramane nemodificat, sau cel drept se inregistreaza si cel stang ramane nemodificat, sau ambele pot fi inregistrate simultan

        T pista de control sau sincronizare ramane nemodificata

T (pista pentru informatia de Time Code)

Descrierea operatiei de editare

       Operatia de editare poate fi descompusa in mai multe etape:

   Alegerea partilor din materialul brut ce vor fi utilizate in materialul final. Definirea exacta a  unei secvente de material video se face  prin pozitionarea pe caseta in punctul de unde se doreste inceperea inregistrarii si marcarea acestui punct prin apasarea tastei 'Mark In'. Punctul de sfarsit al materialului ce se va inregistra este marcat prin apasarea tastei 'Mark Out'. Se vor memora astfel val orile contorului player-ului pentru punctul de inceput si pentru sfarsit sau valorile de Time Code corespunzatoare.

   Se alege pozitia din care se va incepe inregistrarea pe recorder si pana unde va dura. Pot exista conflicte intre durata selectata pentru materialul brut si durata selectata pe caseta din recorder. Pot fi intalnite urmatoarele situatii:

      - se defineste punctul de inceput (Mark In) pentru player, locul de unde incepe portiunea de material brut dorit si punctul de inceput pentru recorder (Mark In), locul de unde va incepe inregistrarea. Oprirea inregistrarii se face cand doreste utilizatorul prin folosirea tastei 'Stop'.

      - se defineste punctul de inceput (Mark In) pentru player, locul de unde incepe portiunea de material brut dorit si punctul de sfarsit (Mark Out) pentru player, adica locul de sfarsit al portiunii de material brut ce se doreste a fi inegistrat. Se defineste punctul de inceput pentru recorder (Mark In), locul de unde va incepe inregistrarea. Oprirea inregistrarii se face dupa ce a fost inregistrata intreaga bucata de material brut ce a fost selectata pe player.

      - se defineste punctul de inceput (Mark In) pentru recorder, locul de unde incepe portiunea de material ce trebuie inlocuit cu altul nou si punctul de sfarsit (Mark Out) pentru recorder, adica locul de sfarsit al portiunii de material ce se doreste sters si inlocuit cu altceva. Se defineste punctul de inceput pentru player (Mark In), locul de unde incepe materialul brut ce va fi inregistrat peste portiunea selectata pe recorder. Oprirea inregistrarii se face dupa ce a fost reinregistrata intreaga bucata de material ce a fost selectata pe recorder.

      - se defineste punctul de inceput (Mark In) pentru recorder, locul de unde incepe portiunea de material ce trebuie inlocuit cu altul nou si punctul de sfarsit (Mark Out) pentru recorder, adica locul de sfarsit al portiunii de material ce se doreste sters si inlocuit cu altceva. Se defineste punctul de sfarsit pentru player (Mark Out), locul de unde se termina materialul brut ce va fi inregistrat peste portiunea selectata pe recorder. Oprirea inregistrarii se face dupa ce a fost reinregistrata intreaga bucata de material ce a fost selectata pe recorder. Aceasta optiune nu este valabila pentru toate edit-controlerele, de oarece presupu ne calculul punctului de inceput pentru player.

      - este foarte rara situatia cand sunt date doar punctele de iesire pentru player si recorder. Majoritatea editoarelor nu accepta aceasta situatie.

         In cazul in care sunt mai multe player-e se va defini pentru f iecare portiunea de material ce se va folosi dinn materialele brute ce exista pe casetele aflate in acestea. In functie de sistemul de editare folosit se pot definii mai multe secvente video pe fiecare dintre player-e si se stabileste o lista cu ordinea de inregistrare de pe fiecare dintre acestea. Este necesar ca sistemul de editare sa permita memorarea mai multor puncte de editare (valori ale contoarelor player-elor si a recorderelor, sau informatii de Time Code). Pentru o editare de calitate si foarte usor de utilizat se recomanda folosirea unor sisteme de editare care sa permita o usoara permutare a secventelor selectate, adica modificarea ordinii de inregistrare.

   Se alege tipul de editare: asamblare, insert audio, insert video sau insert audio si video.

   Se recomanda o previzionare a materialului pentru a ne asigura ca ordinea secventelor este buna. Se pot face eventuale retusari asupra punctelor de intrare (Mark In) si iesire (Mark Out). Daca nu mai sunt necesare corectii se poate trece la inregistrarea propriu-zisa.

   Se realizeaza inregistrarea.

   Se verifica daca inregistrarea a fost efectuata in bune conditii.

Operatiile efectuate de catre echipamente

         Sub comanda edit-controlerului toate echipamentele ce formeaza o linie de editare liniara vor functiona sincron cu semnale date de acesta. Ordinea operatiilor efectuate de catre echipamente este urmatoarea:

   se pozitioneaza toate magnetoscoapele in punctul initial de pornire (Mark IN), atat player-ele cat si recorderul (daca este dat numai punctul de iesire, Mark Out, se va calcula Mark In in mod automat, iar apoi magnetoscopul va fi pozitionat in acel punct).

   are loc o operatie de derulare inapoi pentru toate magnetoscoapele cu un numar egal de secunde pentru toate. Uzual se folosesc valori de 1, 3, 5, 7 sau 9 secunde.

   Magnetoscoapele vor fi pornite sincron de catre edit-controler. Derularea si pornirea sincrona in modul de redare are ca scop eliminarea inertiilor mecanice datorate trecerii magnetoscoapelor din stop in starea de redare. Pe periada de prerol (de 1, 3, 5, 7 sau 9 secunde.) in modul de redare au loc corectii de viteza de redare astfel ca la momentul potrivit toate sa ajunga simultan in punctul de Mark In cand va incepe recorderul inregistrarea. Pentru sincronizare sunt folosite semnale extrase de la toate manetoscoapele. Echipamentele vor fi sincronizate dupa semnalele culese de la magnetoscopul folosit la redare. Este necesar ca semnalul video ce va fi inregistrat, de la magnetoscopul de redare sa fie corect, fara fluctuatii si de aceea se incearca ca celelalte magnetoscoape sa se sincronizeze dupa acesta. Semnalele de sincronizare pot fi extrase din semnalul video al magnetoscopului de la redare, din semnalele de comanda ale motoarelor acestuia sau se poate folosi informatia de Time Code. Varianta cea mai sigura, cea mai precisa este folosind informatia de Time Code, ea permite o pozitionare exacta cu verificare a localizarii pe casete.

   Pentru cazul folosirii unei editari pe o linie de montaj cu A/B rol sau A/B/C rol, pornirea celorlalte magnetoscoape se face mai tarziu, atunci cand mai avem doar timpul de prerol pana in momentul inregistrarii de pe respectivul magnetoscop.

   Edit-controlerul poate comanda si efectuarea unor efecte video sau audio, care fara o comanda automata ar fi foarte dificil de reaizat de un operator uman. Mixerele audio si video au o intrare speciala (GPI) ce permite declansarea unui efect predefinit la o comanda externa data de edit-controler.

 

6.3.2.1. Editare neliniara (Digital Video)

         Editarea neliniara ofera avantajul unei foarte mari libertati de stocare a datelor intr-o forma digitala pe orice tip de mediu (HDD, CD-RW, MO, casete digitale) si folosirea tehnicilor de procesare digitala folosind procesoare existente in calculatoarele obisnuite (nu pe procesoare specializate foarte scumpe). Imaginile pot provenii de pe pelicula de film sau pot fi in format video. De asemenea se pot integra foarte usor si imagini sintetizate pe calculator. Din punct de vedere estetic procesarile sunt aceleasi, difera insa mediul in care acestea sunt realizate, avantajul major fiind diversitatea mare de procesari ce pot fi folosite, numarul mare de formate de date acceptate si diversele variante de stocare a datelor .

         In toate tipurile de editari scopul este de a alege o secventa de material, dorita de realizator si de a o pozitiona acolo unde ea isi atinge scopul artistic. Evaluarea eficientei unui sistem de editare neliniara se face prin prisma usurintei in utilizare, vitezei de lucru si a costului echipamentului. In practica se cauta mai mult viteza de lucru si echipamentul mai ieftin.

         Din obisnuinta, editorii pot constituii o frana pentru progresul tehnologic, daca noile tehnologii nu ofera viteze mai mari de lucru sau noi facilitati de editare pot exista opinii potrivnice din partea acestora. Deci pentru a avea succes noile sisteme trebuie sa ofere o cat mai mare flexibilitate a sistemelor.

         Folosirea mediilor digitale de stocare a datelor a eliminat pierderile datorate inregistrarilor repetate ce existau la inregistrarile analogice. In plus, folosirea HDD la editare permite accesul mult mai rapid la informatie decat in varianta stocarii pe casete video.

         Se poate pune intrebarea:

          Ce inseamna editare neliniara? Unde se regaseste neliniaritatea?

Neliniaritatea se poate gasi o data in modul de prelucrare a imaginilor in plan. Sunt efecte ce transforma imaginile dupa  o lege liniara de variatie: fade, wipe, slide etc. Dar pot exista efecte ce transforma imaginile in plan dupa legi cu variatie neliniara. De la un cadru la altul, intre imagini apar diferente ce nu pot fi definite prin legi liniare ci numai prin legi neliniare. De exemplu, maparea unei imagini de forma dreptunghiulara pe o sfera. O asemenea prelucrare se poate aplica si atunci cand se folosesc echipamente de redare/inregistrare analogice si un mixer video digital ce beneficiaza de o memorie RAM nu foarte mare. In schimb necesita existenta la intrari a semnalelor video sincronizate, lucru destul de dificil de realizat. Dificultatea consta in sincronizarea VTR-urilor si aplicarea efectelor la momentul potrivit.

Denumire de editare neliniara provine de la modul de transformare a axei temporale. Cum este modificata secventa video din punct de vedere temporal. Din acest punct de vedere sistemele analogice permit doar cateva mici modificari: redare cu incetinitorul, sau cu viteza marita in anumite limite de variatie. Echipamentele analogice ce permit acest lucru sunt insa deosebit de scumpe. Sistemele digitale cu stocare pe HDD permit accesul la informatie in orice moment. Dilatarea temporala, de exemplu, nu se realizeaza printr-o simpla repetare a unor cadre ci printr-o interpolare ce mareste calitatea secventei obtinute si elimina efectul de sacadare a miscarii dat de varianta cu repetare a cadrelor. Inclusiv viteza de redare a cadrelor poate varia dupa legi liniare sau neliniare, lucru ce nu poate fi realizat cu sistemele analogice.

6.3.2.2. Structura unei statii de editare neliniare (Non-lineear video editing workstation)

         In figurile ce urmeaza sunt prezentate structuri ale unor statii de editare digitala. VDU (Video Disply Unit) reprezinta o fereastra de pe ecranul monitorului in care sunt reprezentate diversele semnale ce sunt folosite la editare. In plus pentru secvente video se vor folosi reprezentari sugestive (sub forma unor imagini la scara redusa din materialul video) care sa permita o localizare rapida, iar cu ajutorul mouse-ului sa se poata localiza rapid diferite puncte de editare. VDU va fi reimprospatat dintr-un buffer special (VDU frame buffer) cu o rata de improspatare egala cu cea a monitorului. Scrierea datelor in acest buffer este facuta de catre softul destinat editarii. Accesarea acestui buffer poate fi asemanatoare accesarii memoriei RAM.

         Pentru reducerea debitului datelor se folosesc sisteme de compresie la inregistrarea semnalului video sub format digital pe HDD, iar la redare se foloseste procesul complementar de decompresie. In general, aceste operati sunt realizate de catre placi specializate, adica sunt realizate hardware si nu software, in acest fel eliberandu-se procesorul sistemului de la sarcinii inutile si mari consumatoare de putere de calcul. Prelucrarea semnalului video, folosirea efectelor si alte procesari sunt realizate de catre procesorul sistemului. Pentru viteze mari de lucru se recomanda procesoare rapide si cat mai multa memorie RAM.

         Flexibilitatea sistemului consta si in faptul ca folosirea de noi efecte este data de dezvoltarea softului specializat editarii si nu de schimbarea hardware a sistemului. Evolutia rapida din domeniul calculatoarelor va fi simtita si in viteza de lucru a sistemului. O modernizare a calculatorului va determina in mod direct cresterea performantelor de editare.

         Se pot obtine performante deosebite la editare din punct de vedere artistic cu investitii relativ reduse. In schimb daca se doreste editarea in timp real, nu mai sunt suficiente performantele unui singur procesor. Aceasta situatie creste exponential pretul sistemului. Sunt necesare mai multe procesoare care sa lucreze in paralel sau noi placi specializate care sa efectueze efectele hardware.

         Sistemului i se poate atasa un periferic specializat pentru comanda sau se poate folosi tastatura si mouse-ul calculatorului.

         Generatoarele de semnale de referinta externe pot fi, sau nu, necesare intr-un asemenea sistem. Generator de semnale de referinta trebuie sa existe: fie integrat pe placile fie extern.

         Forma semnalelor de la intrare poate influenta structura sistemului de editare prin aparitia unor convertoare ce pregatesc semnalul in forma necesara prelucrarii si stocarii pe HDD.

         Comanda VTR-urilor poate fi trecuta in sarcina sistemului de editare. Acesta poate avea intrari/iesiri specializate sa poate folosi porturile existente la un calculator obisnuit: portul paralel sau serial. Uzual se doteaza echipamentele video cu interfete RS322 sau RS422. Prin intermediul acestora se pot transmite comenzi aparatelor si se primesc informatii referitoare la starea lor. Foarte importanta este informatia de time code ce este vehiculata in ambele sensuri.

         In functie de modul de folosire a HDD se poate stabili o clasificare a sistemelor de editare neliniara:

         - Sistem de editare neliniara ce foloseste pentru inregistrarea semnalului video HDD sistemului PC si prelucrarea este efectuata de procesorul calculatorului.

         - Sistem de editare neliniara ce foloseste pentru inregistrarea semnalului video HDD specializat AV (audio video) recunoscut ca format de sistemului PC si prelucrarea este efectuata de procesorul calculatorului.

         - Sistem de editare neliniara ce foloseste pentru inregistrarea semnalului video HDD specializat AV (audio video) nerecunoscut ca format de sistemului PC, formatul video special al fisierelor este specializat PC si prelucrarea este efectuata de procesorul calculatorului.

         - Sistem de editare neliniara ce foloseste mai multe HDD specializate AV (audio video) pentru redarea mai multor canale video si un HDD pentru inregistrare a semnalului final (se poate renunta la acesta si inregistrarea se face direct pe banda). Pentru aceste sisteme efectele sunt realizate hardware.

         - Sistem de editare neliniara ce foloseste achizitia semnalului video pe  HDD specializate AV (audio video) la rezolutii scazute pentru definirea punctelor de editare si realizarea unor previzionari iar pentru inregistrarea semnalului final se poate folosi o placa specializata si semnalul video original este redat de pe casete, sistemul de edit are preluand functiile de comanda a echipamentelor. Recent, datorita cresterii performantelor calculatoarelor aceasta solutie a pierdut din popularitate.

         - Sistem de editare neliniara ce foloseste achizitia semnalului video pe HDD specializate AV (audio video). Sistemul foloseste un sistem propriu de operare (sistemul nu foloseste o structura clasica de PC) nu necesita cunostinte de operare pe PC-uri.

Exemple

          Nu se recomanda folosirea unor schimbari minore de cadrare deoarece efectul pe care il produce poate fi dezastruos!

                    

                    

                    

          Cand filmam o scena trebuie sa tinem seama de regula sariturii peste axa!

                       

           Solutia este filmarea de pe aceeasi axa.

                

Racorduri de cadru

          Trecerea de la un PG la un PD nu este recomandata, pt. ca diferenta este prea mare si nu se poate identifica detaliul in interiorul PG.

                          

       

Se recomanda o trecere gradata: PG-PM-PD.

.         Folosirea efectului de 'mix' sau 'disolve'

          

          Acest efect are scopul de a indulci trecereade la o imagine la alta. 

 1     2

     Nu se recomanda folosirea trecerea de la imaginea A la imaginea B, deorece unul dintre personaje are o alta orientare a corpului fata de imaginea precedenta. Folosirea efectului de mix nu reuseste sa ascunda aceasta modificare. 

       

   Folosirea efectului de 'fade'

      Acest efect este folosit in general la inceputul sau la sfarsitul unui material. Poate fi inspre alb, negru sau o culoare prestabilita.

alb

gri

negru

           In exemplul urmator este prezentat un caz nefericit de folosire a efectului video 'wipe'. 

       

        

Un mod de folosire a efectului 'croma-key'.

        

         

         

           Observatii: in cazul filmarii unei scene cu mai multe camere, folosirea efectului de croma-key este mai dificila de realizat, deoarece fiecare camera trebuie sa aibe propriul fundal, iar comutarea de pe o camera pe alta presupune ca efectul de croma-key sa fie deja aplicat pentru fiecare camera in parte.  

           In exemplele urmatoare sunt prezentate tipuri de cadrare si posibilitati de montaj