| CATEGORII DOCUMENTE |
| Animale | Arta cultura | Divertisment | Film | Jurnalism | Muzica | Pescuit |
| Pictura | Versuri |
Universitatea Transilvania
Sectia Sociologie
Lucrare de licenta:
Mesajul mass media
Adevar si manipulare
Cuprins:
INTRODUCERE .............................
Notiuni teoretice
CAPITOLUL 1
1.1 Implicatii sociale
1.2 Adevar, realitate si zvon
1.3 Principiul relatarii adevarului in presa
CAPITOLUL 2
2.1 Mass-media - mijloc de dezinformare a opiniei publice
2.1.1 Aspecte istorice ale fenomenului dezinformarii
2.2 Patogenii fenomenului dezinformarii in mass-media
2.3 Mecanisme de realizare a dezinformarii
2.3.1 Dezinformarea prin propaganda
Dezinformarea prin manipulare
CAPITOLUL 3
3.1 Mass-media - instrument de manipulare
3.2 Criterii de clasificare
3.3 Manipularile mici
3.4 Manipularile medii
3.5 Manipularile mari
CAPITOLUL 4
4.1Mass media - instrument de mobilizare a opiniei publice
4.2 Perspectiva retorica si publicitara
4.3 Influenta mesajului politic asupra opiniei publice
4.4 Comunicarea publica din mediul politic
4.5 Mesajul politic verbal - scris
4.6 Mesajul politic TV
4.7 Efecte asupra comportamentului
Concluzii
Parte practica - studii de caz
5. Zvonul- interviuri, chestionare. Analiza. Concluzionare
Pregatirea chestionarului
5.2. Analizarea rezultatelor
5.3. Concluzii
6. Manipulare
6.1 Manipulare mica. Studiu de caz: sensibilizarea prin copii
6.1.1. Pregatirea chestionarului
6.1.2. Analizarea rezultatelo
6.1.3. Concluzii
6.2 Manipulare medie. Studiu de caz: rromii din Italia
6.2.1. Pregatirea chestionarului
6.2.2. Analizarea rezultatelor
6.2.3. Concluzii
6.3 Manipulare mare. Stuidiu de caz: criza din Irak
6.3.1. Pregatirea chestionarului
6.3.2. Analizarea rezultatelor
6.3.3. Concluzii
7. Concluzii generale
INCHEIERE
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
Capitolul I
Implicatii sociale
Traim intr-o societate in permanenta schimbare care la nivelul activitatii zilnice de rutina uneori este dificil de constientizat. Conturul naturii umane este indispensabil legat de natura sociala in care interesele individuale si cele colective se intrepatrund.
Pentru filosofii antici (exemplu Aristotel, Platon) schimbarea, indiferent de natura ei, este determinata de interactiunea unor forte opuse. Rationamentele lor se constituiau in jurul conceptelor adevarat/fals, bine/rau; dar in plan ideatic, interactiunea fortelor antagoniste s-a dovedit prolifica. Timp de secole s-a confirmat modul in care cunoasterea poate fi atinsa printr-un proces de dezbatere si examinare a unor puncte de vedere divergente. Acest fenomen s-a extins si asupra mijloacelor de comunicare de masa in relatia lor cu societatile in cadrul carora ele opereaza.
Pe masura ce mijloacele media au aparut si au evoluat concomitent cu societatea, acestea au devenit obiectul unor controverse privind influenta lor asupra comunitatii dar si asupra conceptiilor psihologice ale indivizilor. Situatiile sociale exercita un control semnificativ asupra comportamentului uman. Actiunile si reactiile individului la stimulii dintr-un mediu social sunt determinate de forte si constrangeri specifice acelui mediu. Primii cercetatori americani in domeniul comunicarii au fost inspirati de entuziasmul postbelic fata de tehnicile stiintelor sociale. Acesti cercetatori erau sociologi, psihologi si politologi interesati de efectele sociale ale presei: persuasiunea in masa, difuzare informatiilor, comportamentul politic si de consum si socializarea.
Teoria de baza a comunicarii de masa este de tipul stimul - raspuns; o teorie care presupune de asemenea, anumite ipoteze referitoare nu numai la organizarea sociala a societatii, ci si la structura psihologica a receptorilor, care sunt stimulati si care reactioneaza la mesajul comunicat. Astfel, abundenta mijloacelor de comunicare a determinat o crestere considerabia a comportamentului comunicativ al majoritatii oamenilor.
Sociologul american Charles Horton Cooley a evidentiat in 1909, in "Social Organisation", avantajele mass-mediei in raport cu procesul comunicarii in oricare societate anterioara: "Contactele sociale sunt extinse spatial si accelerate temporal si in aceeasi masura gradul de unitate mentala pe care acestea le implica devine general, intr-un ritm mai alert. Individul este imbogatit prin intrarea in relatie cu o experienta mai vasta si mai variata si este mentinut intr-o stare de curiozitate, cateodata exagerata de catre multitudinea de sugestii schimbatoare pe care aceasta experienta i le aduce."
In acest context, trebuie evidentiat rolul comunicarii umane ca un proces biosocial care depinde nu numai de memoria umana dar si de factori, cum ar fi, perceptia, interactiunea simbolica si conventiile culturale ale unei anumite limbi.
Ideea de comunicare in masa reprezinta intr-adevar un concept sociologic de mare pondere. Pentru ca presa este cea mai eficienta si recunoscuta metoda de a transmite informatii in toate straturile societatii. Mijloacele de informare in masa stimuleaza tipare pe termen scurt si conventii pe termen lung care pot afecta o intreaga societate. Astfel, aceste canale ajuta la acoperirea distantei dintre macrosocial si microsocial; aduc teme publice in ambiante private, unde acestea penetreaza si influenteaza conditiile, orientarile si autoritatile in luarea deciziilor. Continutul ales de catre artizanii manipularii este ambalat si pus la incercare. Anumite teme, genuri stiluri si vedete ating o coarda sensibila, intrand in rezonanta cu aspiratiile, emotiile, gusturile si ambitiile publicului tinta. De aceea, presa are caracterul unic de a introduce in constiinta individuala elemente care altfel nu ar exista acolo, dar nu sunt respinse de constiinta datorita aspectului familiar cu care acesta se identifica.
Intr-o societate intalnim formatiuni si grupuri de indivizi a caror preocupare este aceea de a-si urmarii propriile interese in competitie cu ceilalti sau sa-si conserve interesele, opunand rezistenta la eforturile competitive ale celorlalti. O societate astfel organizata va experimenta permanent conflicte, deoarece membrii sai incearca sa obtina noi avantaje sau sa-si conserve interesele. Competitia dintre diferite organizatii de presa si urmarirea intereselor lor se desfasoara intr-o retea complexa de constrangeri, impuse de legi, coduri morale ale societatii, propriile structuri organizationale si nu in ultimul rand, de cei care ii sustin financiar. Scene ale conflictului exista acolo unde se desfasoara controverse intre public si presa (libertatea presei vs. dreptul cetateanului la intimitate, dreptul guvernului de a-si proteja secretele in situatii de criza la nivel national, dreptul cetateanului la justitie). In plus presa si guvernul sunt recunoscuti ca vechi si ireconciliabili adversari.
In acest caz, este de remarcat ofensiva Puterii impotriva presei in toamna anului 1995, cand in Parlamentul Romaniei s-a reluat discutiile cu privire la modificarea Codului Penal si introducerea in cadrul articolelor 205, 206, 238 si 239 a unor pedepse speciale pentru ziaristi. Din opiniile reprezentantilor presei reiesea clar ca respingerea acestor propuneri legislative, precum si aceea a initierii unei legi a presei, nu era rodul dorintei de a putea calomnia in voie, de apune in circulatie informatii voit false ori tendentioase, fara nici o teama de posibile urmari. De fapt, Codul Penal in vigoare la acea data ( valabil si in prezent ) contine deja pedepsele pentru infractiunile de calomnie, ultraj, ofensa adusa autoritatii. Cum rezistenta reprezentantilor presei independente era puternica fiind sustinuta si de majoritatea partidelor din opozitie, formatiunea de guvernamant s-a gandit la o strategie de manipulare pentru a-si apara cauza. (anexa 1)
Atitudinea combativa a presei semnifica ingrijorarea, inca prezenta in Romania, ca aceste legi pot fi aplicate si interpretate intr-un singur sens, anume de a ingradi cat mai mult libertatea presei. Precizam ca acest conflict a coincis cu pregatirea arsenalului de catre Putere pentru campania electorala din anul 1996. Pastrand acelasi cadru, aceleasi interese, dar in debutul unei alte campanii electorale, din anul 2000, actuala Putere care era in opozitie in anul 1995, a reactualizat disputa cu Presa legata de initierea unei legi a presei.
Dar presa independenta, ea singura, nu reprezinta un pericol pentru Putere. Teama cea mare consta in audienta sa in randul populatiei, deci, a electoratului. Milioane de oameni citesc zilnic ziarele independente tocmai pentru ca le arata modul in care cei alesi indeplinesc sau nu asteptarile electoratului, le impartasesc mecanismele vietii sociale, economice si politice. Daca cititorii ar descoperii ca informatiile din ziare contrazic realitatea, contravine propriilor lor observatii, propriilor idei s-ar orienta spre un alt ziar iar cel care le-a inselat asteptarile ar da faliment, deci, forta presei sta in primul rand in primul rand in cititorii pe care ii reprezinta. Acest lucru reflecta tocmai rolul pe care trebuie sa-l aiba presa, acela de a fi un veritabil caine de paza al democratiei.
Pentru ca informatia sa fie deformata in voie, opinia publica trebuie sa aiba acces la o singura sursa de informatie, aflata total sub controlul Puterii. Amintim ca un obiectiv important al revolutiei din 1989 era preluarea si pastrarea controlului televiziunii nationale. O dezinformare eficienta a opiniei publice se poate realiza prin minimalizarea sau anihilarea surselor alternative de informatie.
Avand in vedere situatia existenta vom incerca sa creionam strategia prin care Puterea si-a propus sa-si atinga intr-o forma sau alta scopul. Dupa cum am prezentat in capitolul anterior, o tehnica de manipulare a partii adverse, frecvent utilizata in cadrul unor negocieri, este "Trantitul-usii-in-fata". Astfel, reprezentantii Puterii au "trantit" de la bun inceput articolele respective in noul Cod Penal. Au urmat, cum era de asteptat, protestele venite din partea ziaristilor, sustinuti de forte din opozitie, de sindicate. Imediat, Puterea, prin diverse declaratii mai mult sau mai putin oficiale, s-a aratat dispusa la concesii. In acest timp, s-a raspandit sugestia ca totusi articolele incriminate trebuie sa fie inlocuite cu ceva. A fost elaborat chiar si textul unui nou articol prin care era definit si pasibil de pedeapsa asa-numitul "delict de presa" care a inceput sa circule pe diverse cai, fiind preluata si transmisa de la unii la altii, pana ce s-a pierdut total urma celor care au lansat-o. Urmatorul pas al Puterii a fost de a inocula o atmosfera de tensiune; au fost convocati directorii principalelor cotidiene la intalnirea cu presedintele partidului de guvernamant pentru decizia finala.
Strategia: sub presiunea timpului, gazetarii nu ar fi avut posibilitatea unei analize lucide care sa le demonstreze ca noul articol, desi parea o concesie din partea Puterii, nu numai ca nu protejeaza ziaristii, dar creeaza disponibilitatea de a fi incriminate chiar si persoanele care ar fi marturisit sau ar fi dat declaratii incomode. Iar articolul ar fi fost imediat introdus in Codul Penal pentru a inlocui celelalte patru modificari. Insa reprezentantii presei s-au decis sa nu cedeze nici unei presiuni din partea Puterii. Deznodamantul: noul Cod Penal a cazut la vot in Parlament.
1.2 Adevar, realitate si zvon
Amintim ca un motiv principal vehiculat de catre Putere pentru a impune legi impotriva presei, in exemplul prezentat anterior, este ca aceasta raspandeste informatii false, tendentioase ori acuzatii insuficient fundamentate. Pornim de la premisa ca orice ziarist isi respecta profesia si principiile ei (deontologia) si nu poate fi convins sa publice, in mod voluntar, informatii false. In acest sens trebuie relevata si lipsa de transparenta a autoritatilor, a diversilor functionari publici, chiar a celor obligati prin natura muncii lor, sa informeze opinia publica. In materie de dezinformare, activitatea statului este aproape intotdeauna nociva iar inactivitatea lui, de asemenea.
Pe de alta parte, piata libera ofera posibilitatea mass-mediei de a fi reprezentata de organizatii concurente al caror scop este sa obtina profit. Experienta ultimilor ani a dovedit ca, anumiti practicieni ai presei - in dorinta de a publica stiri senzationale, cu orice pret, sau de a aduce prejudicii morale sisau materiale unor persoane sisau institutii, rivale ori indezirabile - nu au tinut seama de "minima moralia", invadand viata privata a indivizilor, nepastrand confidentialitatea surselor ori distorsionand intentionat informatia.
In practica actuala devine din ce in ce mai dificil sa deosebim interesele financiare ale institutiilor de presa de interesul public privind stirile autentice. Adica, un conflict intre nevoia publica de a beneficia de informatii corecte, veridice si profitul proprietarilor este inevitabil. Problemele etice se ridica atunci cand interesele economice sunt lasate sa domine toate obligatiile sociale. Problema, in orice situatie, este modul in care se echilibreaza presiunile economice si obligatiile individului fata de ceilalti.
Profesorul de jurnalism Theodore Paterson, (profesor la Universitatea din California intre 1930 - 1940) considera ca libertatea aduce cu sine si obligatii; si presa care se bucura de o pozitie privilegiata, sub un anumit guvern, este obligata sa-si asume responsabilitatea, respectand functiile esentiale ale comunicarii in masa.
Libertatea de exprimare este, de altfel, una din libertatile fundamentale prevazuta de Conventia europeana a drepturilor omului (art.10), pe care si Romania si-a asumat-o.
Pe de alta parte, activitatea de presa este reglata de diverse coduri ori modele de etica profesionala; astfel, Codul deontologic clarifica din punct de vedere moral relatia jurnalistului cu sine, cu sursele de informare, cu institutia sa, cu publicul. O legislatie precisa cu privire la presa aduce automat dupa sine controlul politic, pe cand asigurarea legala a libertatii presei ofera societatii mecanisme naturale de autoreglare rationala.
Presa are datoria de a prezenta adevarul faptelor prin verificarea si consultarea mai multor surse, chiar si atunci cand informatiile se contrazic, dar care in final conduc la autenticitatea stirii. Adevarul absolut este un ideal catre care tind toti jurnalistii, insa aplicarea acestui principiu depinde foarte mult de circumstante si de rolul agentului moral. Putem distinge cel putin trei concepte care subliniaza importanta adevarului in comunicare:
In primul rand, informatia trebuie sa fie transmisa cu acuratete; faptele sa fie verificate, bine fundamentate iar daca exista o indoiala sau o contradictie, aceasta trebuie sa fie facuta cunoscuta publicului. O problema etica se naste in momentul in care timpul scurt si sistemul concurential determina transmiterea informatiei inaintea confirmarii.
Scopul unei informatii este acela de a furniza toate datele necesare pentru a fi explicita. Aceasta plaseaza ziaristul intre extreme: dezvaluiri totale, sau ascunderea informatiei. Intregul adevar nu poate fi niciodata cunoscut in totalitate, dar apar incalcari ale principiilor etice atunci cand factori morali nu dezvaluie intentionat fapte relevante pentru public. Sunt unele cazuri in care nedezvaluirea completa a faptelor se impune - respectarea imaginii publice a unei persoane agresate, proces judiciar in desfasurare.
Cel din urma si cel mai controversat se refera la obiectivitate si echidistanta. Jurnalistii trebuie sa acorde atentie tuturor partilor implicate, fara a fi partinitor. Este firesc ca fiecare martor sa aiba propria sa impresie asupra evenimentului la care a asistat.
Normele societatii obliga la respectarea adevarului. Rigoarea stiintifica are datoria de a releva slabiciunile acestui concept. Judecatile noastre pot avea caracterul de adevar sau de eroare, dupa punctul de vedere in care le gandim. Ceea ce nu inseamna ca nu exista adevar, ci exista mai multe categorii de adevaruri iar in analizele stiintifice diferentierea planurilor de inteles este o regula esentiala. Exista mai multe realitati in functie de perceptie, de subiect, de conditii: psihologica, fiziologica, fizica si lista ar putea continua. Jean Paul Sartre, in "Adevar si existenta" ("Verite et existence") declara: "Totul imi este dat de la bun inceput sub o forma nediferentiata, in chip de corelatie cu proiectul meu nediferentiat de a exista si, prin comprehensiune originara, inteleg ca, alegandu-ma pe mine insumi, voi alege totodata luminarea anumitor plaje intramundane. Ca atare, a spune ca ignor in mod originar inseamna a spune ca adevarul este posibilitatea mea, ca el ma asteapta si ca eu sunt fiinta prin care adevarul va veni din interior in lume."
O alta sursa bogata in erori este superficialitatea si graba in determinarea faptului. Intalnim explicatii convingatoare, cu referinta la fenomene sau procese, dovedite mai tarziu inexistente. Uneori in lumina explicatiei creezi faptul, alteori in lipsa explicatiei neglijezi realitate. A stabili un fapt este a-l transforma, iar intelegerea primara - perceptia - este un act de interpretare. Din aceasta intrepatrundere a faptului cu interpretarea, se observa in ce masura putem crea faptul, fara a ne da seama.
Werner Karl Heisenberg, fizician german laureateat cu premiul Nobel, a demonstrat cum, in microfizica, observatia unui corpuscul este perturbata de catre operatia insasi a observatiei. Radiatia, de care ne servim in observatie, deviaza pozitia corpusculului observat.
Prin analogie, am putea spune ca observatiile noastre psihologice, sociologice poarta, intr-o masura, stigmatul deformarii subiective.
Insa, sunt cel putin trei motive pentru care o societate trebuie sa promoveze credinta in adevar ca principiu fundamental. In primul rand, o lipsa in integritatea comunicarii umane micsoreaza autonomia individuala. Ca fiinte rationale, depindem de informatii adevarate si clare pentru a putea emite judecati reale cu privire la orice fel de activitate. Deceptia poate submina increderea pe care o avem in alegerile noastre si in final are ca rezultat reducerea independentei noastre in viitor. Al doilea motiv il reprezinta faptul ca aceasta atitudine demonstreaza respect fata de persoana, neconsiderandu-se o unealta ce poate fi manipulata. Definim deceptia ca fiind o comunicare de mesaje trunchiate pentru a influenta opinia publica. De aceea, lipsa veridicitatii mareste gradul deceptiei pentru receptorul informatiei si-l plaseaza intr-un dezavantaj evident. In final, increderea intr-o comunicare veridica mareste increderea intre indivizi si institutiile societatii. De asemenea, in anumite circumstante, netransmiterea informatiei catre public poate fi considerata act de deceptie.
Astfel, ori de cate ori publicul doreste sa inteleaga ceva si nu primeste explicatii oficiale, se produc zvonuri. Ele reprezinta bursa neagra a informatiei. Definitiile bazate pe criteriul informatiei neverificate si chiar, mai mult, al informatiei false sunt de fapt definitii ideologice ce tradeaza o prejudecata impotriva zvonurilor si o vointa moralizatoare. Zvonul constituie cel mai vechi mijloc de comunicare in masa. Inainte de aparitia scrisului, informatia circula din gura-n gura, singurul canal de comunicare al societatii. Cea mai cunoscuta definitie a zvonului prin dinamica sa i se datoreaza sociologului american Tamotsu Shibutani: zvonurile sunt stiri improvizate, rezultand in urma unui proces de deliberare colectiva. Dupa parerea lui, la originea zvonului se afla un eveniment important si ambiguu; alteori se creeaza evenimentul. El nu deranjeaza pentru ca sunt "false", daca ar fi asa, nimeni nu le-ar lua in seama. Sunt crezute tocmai pentru ca se intampla adesea sa fie adevarate, ca in cazul scurgerilor de informatii sau al secretelor politice dezvaluite.
Zvonurile deranjeaza pentru ca alcatuiesc o sursa de informare necontrolata de putere - fata de versiunea oficiala se nasc alte adevaruri. S-a constatat ca veridicitatea unei informatii decurge in primul rand din delegarea sarcinii de a verifica. Insa, nu de putine ori, notiunea de adevar, de informatie verificata decurge dintr-un consens social: realitatea este esentialmente sociala.
Cercetarea stiintifica a demonstrat ca linia de demarcatie intre informatie si zvon este subiectiva: este rezultatul unei actiuni de convingere. Daca cineva este convins de un mesaj relatat de o persoana de incredere, va considera ca are de-a face cu o informatie. In schimb, daca are vreo indoiala, va califica acelasi mesaj drept zvon. In realitate, zvonul nu precede procesul de convingere, este insasi manifestarea lui vizibila. Eticheta de "informatie" sau "zvon" nu se atribuie inainte de acordarea increderii sau in lipsa ei, ea reprezinta o consecinta. Astfel, recunoasterea unui zvon nu este decat reflexul propriei indoieli. Ceea ce explica faptul ca persoane diferite risca sa ajunga la diagnostice opuse: unii vor numi zvon ceea ce altii vor numi adevar.
Daca aceasta definitie populara a zvonului nu este acceptabila ca definitie stiintifica, ea este fundamentala pentru explicarea impactului persuasiv al zvonurilor. In general, orice definitie a zvonului bazata pe conceptele de adevar si de fals sfarseste intr-un impas ce face inexplicabila dinamica zvonurilor. Publicul nu este capabil sa distinga adevarul de fals atunci cand ii parvine o stire din gura-n gura. Desi cand este vorba de zvonuri se pune in primul rand problema adevarului si falsului, de fapt ea nu este utila pentru intelegerea lor. Ulterior, pe baza tuturor datelor, va fi posibila examinarea veridicitatii sau dimpotriva, a lipsei de temei a zvonului. Dinamica zvonului este insa, independenta de problema autentificarii lui.
Unde ar putea fi el plasat in raport cu toate fenomenele inrudite: ponegriri, barfe, clevetiri, vorbe care circula din gura-n gura?
Toata aceasta abundenta lexicala se clarifica in momentul in care precizam ca orice tip de comunicare poate fi definit din sase puncte de vedere: dupa sursa, continut, mod de difuzare, mijloc de difuzare, obiect al comunicarii si natura efectelor produse. Notiunile de "zvon" si "vorba" se deosebesc nu din punct de vedere al sursei, ci din punct de vedere al amplitudinii procesului: zvonul si vorba provin din surse neoficiale. Primul termen se refera la un proces de difuzare in lant, la o forta de propagare, la o amplitudine al carei rezultat este sunetul care circula. Vorba se refera la un proces lipsit de continuitate, ezitant, foarte limitat in spatiu.
Cuvantul "ponegrire" se refera la continutul si la obiectul comunicarii: adica, comentarii josnice, la limita calomniei. Ponegrirea este deci un tip de mesaj, o judecata subiectiva asupra continutului zvonului. De asemenea, cuvantul "clevetire" reprezinta o definitie a mesajului din punctul de vedere al sursei. Ca si ponegrirea, reflecta o judecata de valoare, un mod de a discredita zvonul, reprosandu-I provenienta dintr-o sursa lipsita de credibilitate.
Notiunea de "barfa" se refera la obiectul zvonului si vizeaza anumite persoane: povesteste bucuriile si necazurile celor ce ne inconjoara. Interesul pe care-l prezinta este de scurta durata, de aceea o barfa trebuie repede inlocuita cu alta de actualitate iar cel ce-o relateaza se da drept detinatorul unei stiri senzational (in exclusivitate ), al unei informatii de ultima ora. Zvonul reflecta deci, un tip de mesaj definit din punctele de vedere al sursei (neoficiala), al procesului de difuzare (in lant) si al continutului (este o stire, se refera la evenimente, fapte din actualitate). El dezvaluie un secret; in aceasta consta valoarea lui, in schimb, veridicitatea nu face parte din definitia lui stiintifica. Este un fenomen atat politic, cat si sociologic. Notiunea de sursa "oficiala" este politica; ea este guvernata de un consens determinat pentru fiecare subiect juridic autorizat sa vorbeasca. Iar "se spune" face apel la o sursa neoficiala, o informatie paralela si uneori opusa informatiei oficiale, constrange autoritatile sa vorbeasca.
Zvonul isi dobandeste puterea de convingere pe masura ce afecteaza un numar mai mare de persoane. E normal in acest caz ca, paralel, volumul de informatie pe care-l vehiculeaza sa fie sustinut de potentialul sau emotional. Adaugarea de noi detalii este tot un rezultat al persuasiunii; iata baza efectului "bulgare de zapada" - fiecare isi aduce propria contributie la teza zvonului. Aceste transformari nu sunt generate de uitare, ci de dorinta de a comunica, de a face mesajul mai convingator.
In presa, majoritatea deciziilor, pentru a combate informatiile neveridice, exagerate se refera la publicare sau nepublicarea unui material. Persoanele implicate in acest proces au fost denumite de D.L. James White (intr-un studiu din anul 1950) printr-o sintagma imprumutata de la psihologul Kurt Lewin (psiholog german): "pazitori de porti" ("gate-keepers"). El obisnuia sa descrie aceasta sintagma oferind un exemplu: mama, sau sotia, erau cele care obisnuiau sa decida ce mancare se va servi la cina. "The gatekeeper is the person who decides what shall pass through each gate section, of which, in any process, there are several. Although he applied it originally to the food chain, he then added that the gating process can include a news item winding through communication channels in a group." (Pazitorul de porti este persoana care decide ce trebuie sa treaca dincolo de fiecare sectiune a portii, care sunt mai multe in orice process"). Acest concept se bazeaza pe ideea ca jurnalistul joaca rolul unui canal de legatura intre cei care vor sa comunice ceva societatii si masa anonima a publicului. La temelia unei asemenea interpretari sta teoria ca actul de comunicare se manifesta ca un "transport" de date de la un emitator activ la un receptor pasiv.
3 Principiul relatarii adevarului in presa
Democratia presupune ca o conditie sine qua non existenta libertatii de miscare a informatiei. Lumea contemporana a inteles ca limitarea libertatii presei implica automat controlul politic, pe cand asigurarea legala a libertatii presei, ofera societatii mecanisme naturale de autoreglare rationala. Pentru a legitima acest statut, Constitutia Romaniei, stabileste cadrul juridic libertatii de exprimare, articolul 30 iar dreptul la informatie, articolul 31, care in contextul libertatii presei, acest drept apartine opiniei publice.(anexa 2).
Opinia publica, fiind in fapt tinta in orice actiune de denaturare a informatiei, are dreptul sa pretinda un anumit nivel al comportamentului etic din partea presei, tocmai pentru a putea fi libera de a actiona in cunostinta de cauza in folosul propriu si al comunitatii de care apartine. Astfel, in numele dreptului fundamental al omului la informatii nedeformate, Codul deontologic al ziaristului roman, adoptat de Clubul Roman de Presa subliniaza importanta adevarului, articolul 1 prevede: "Ziaristul are datoria primordiala de a relata adevarul indiferent de consecintele ce le-ar putea avea asupra sa, obligatie ce decurge din dreptul constitutional al publicului de a fi informat."
Exista insa, in procesul jurnalistic, elemente care afecteaza adeseori adevarul, chiar daca nici un membru al lantului informativ, de la informator la informat, nu are intentii vadite de a denatura mesajul transmis. Sunt factori care impiedica uneori un ziarist sa elaboreze un articol atat de corect si de adevarat cum ar indica rigoarea profesiei. Lipsa de timp pentru a construi o imagine cuprinzatoare, dificultatea sau imposibilitatea de a ajunge la toate sursele si de a gasi toate informatiile; de exemplu, legea secretului de stat si de serviciu, care ingradeste accesul la informatii. Pentru ca ziaristul sa poata reda cat mai exact informatia, se pot identifica cateva urmatoarele reguli:
Orice produs jurnalistic trebuie sa reprezinte cautarea onesta a adevarului. Este o regula fundamentala a jurnalismului, de a publica intotdeauna adevarul, oricat de incomod ar fi acesta. De aceea, ziaristul nu trebuie sa accepte misiunea de a sprijini un anumit punct de vedere, sa emita opinii bazate pe teorii preconcepute ori prejudecati.
Informatia nu trebuie inventata nici imbunatatita. Se refera la metodele de cosmetizare a adevarului sau amnezia temporara in legatura cu unele aspecte care ar modifica linia principala a adevarului.
Citatele trebuie redate intotdeauna cu acuratete. Este o conditie vitala, pentru ca orice interpretare poate schimba sensul mesajului. Mai ales in domeniul politic, multi ziaristi au tendinta de a cizela declaratiile politicienilor, uneori lipsite de fond. Respectarea acestei reguli este in avantajul jurnalistilor care nu pot fi acuzati de influentarea opiniei publice. Mai exista o practica periculoasa in ceea ce priveste citarea, si anume obiceiul unor reporteri de a formula declaratiile celor intervievati. Astfel, in urma unui raspuns sub forma de "da" sau a unei incuviintari din cap, reporterul atribuie intervievatului propriile aprecieri, intre ghilimele. Tipul acesta de dialog trebuie redat in stilul citatului indirect, specificandu-se clar intrebarea si modul in care s-a raspuns.
Nu trebuie acceptate nici un fel de stimulente pentru publicarea unui articol. Regula se refera nu numai la stimulente financiare ori cadouri ci si la avantaje si favoruri promise. Ceea ce inseamna in primul rand publicitate mascata, caz in care ziaristii sau publicatiile lor in schimbul unor recompense banesti, scriu articole favorabile despre firme sau persoane care apar in sectiunile publicistice, ca articole obisnuite. Aceasta metoda determina pierderea increderii care ar trebui sa existe intre cititori si ziare cu privire la cautarea si transmiterea adevarului de catre ziar.
Nu trebuie acceptata suprimarea unor articole in schimbul unor favoruri. Presa independenta nu poate avea audienta constanta decat in functie de credibilitatea sa. De aceea, aceasta practica, ca si cea prezentata anterior, genereaza suspiciune cu privire la adeptii sai.
Greselile trebuie intotdeauna corectate. Produsele jurnalistice se construiesc adesea, sub presiunea evenimentelor, a timpului, fara a putea avea acces la toate sursele deci, fara o documentare riguroasa ceea ce determina aparitia erorilor. Jurnalistii si publicatiile respective au datoria de a aduce la cunostinta opiniei publice greselile infaptuite si de a le corecta intotdeauna.
Toate aceste reguli trebuie sa se reflecte in comportamentul si gandirea unui jurnalist, in actiunile sale de informare corecta a publicului.
Capitolul 2
2.1. Mass-media mijloc de dezinformare a opiniei publice. Aspecte istorice ale fenomenului dezinformarii
In aceasta lume hipermediatica in care traim se vorbeste din ce in ce mai mult despre dezinformare ca despre o problema ce a pus stapanire pe aproape toate domeniile de activitate si care cu greu mai poate fi controlata. Intr-adevar dezinformarea este o problema la ordinea zilei, insa nu este specifica doar secolului XX. Actiuni de dezinformare au avut loc in toate perioadele istorice cu scopul de a convinge si de a supune masele de oameni, cu scopul de a castiga un razboi sau pentru a rezolva un conflict economic, politic, social sau de orice alta natura. Este necesar a intelege geneza, mecanismele evolutiei dezinformarii, consecintele sale dezorganizatoare, paralizante, creatoare de confuzii si de deruta, si de a concepe strategiile, tactica si procedeele de contracarare a acestui fenomen extrem de nociv acum si in viitor. De asemenea este necesara precizarea ca dezinformarea a fost o problema a tuturor timpurilor, ea fiind prezenta in anumite regiuni ale lumii chiar inaintea aparitiei meseriei de jurnalist. Precizam acest lucru deoarece, in secolul nostru, dezinformarea este cel mai adesea atribuita jurnalistilor.
Inainte de a trece in revista cateva din tarile care au practicat dezinformarea in trecut si personalitatile care au castigat si au pastrat puterea politica mintind si manipuland masele, este important a intelege ce este, de fapt, dezinformarea. Dictionarul francez Larousse defineste verbul "a dezinforma" in felul urmator: "a difuza cu buna stiinta una sau mai multe informatii false, dand o imagine deformata realitatii, in special prin intermediul mijloacelor si tehnicilor de informare in masa." Aceasta definitie evidentiaza faptul ca dezinformarea este intentionata intotdeauna si ca ea este o problema a secolului XX, deoarece in aceasta perioada istorica mijloacele mass-media s-au dezvoltat furtunos.
Lazar Saineanu in "Dictionarul universal al limbii romane" scrie ca "a dezinforma" inseamna "a informa gresit in mod intentionat, prin presa, radio si televiziune. Intr-o alta editie a dictionarului Larousse, mai veche, din anul 1974, pare definitia dezinformarii, incarcata de semnificatii politice: "ignoranta in care e tinut publicul cu privire la o problema extrem de grava". Dezinformare mai inseamna si "o insuficienta de lamurire a opiniei publice asupra unor chestiuni importante. Catalin Zamfir, sociolog roman, in ''Dictionarul de sociologie'' scrie ca orice interventie asupra elementelor de baza ale unui proces comunicational care modifica deliberat mesajele vechiculate cu scopul de a determina la receptori anumite atitudini, reactii actiuni, dorite de un anumit agent social. Acesta din urma nu trebuie sa fie neaparat dezinformatorul, el poate fi o institutie, o organizatie. Trebuie sa deosebim care se refera exclusiv la procesul comunicatiomal, de actiunile de care sunt produse de organizatii militare, paramilitare sau specializate, elemente componente ale unor strategii. Actiunile presupun existenta unor comanditari, a unor specialisti, a unor intermediar intre acestea si a unor relee. Dezinformarea poate sa fie o componenta a propagandei. Din perspectiva consecintilor sale sociale, dezinformarea se aseamana cu un alt fenomen social, zvonul. (conform Lazar Saineanu. Dictionar universal al Limbii Romane. Ch.Litera,1998, p.246.) Acesta din urma, spre deosebire de dezinformarea nu are un caracter deliberat si nu presupune in mod obligatoriu circulatia unor informatii false, ci doar dificil de verificat. Zvonul poate fi produs insa de o actiune de dezinformare. Tintele dezinformarii pot fi grupuri sau segmente ale societatii, cat si indivizii, intotdeauna lideri, care pot influenta decizional si actiona grupurile in care se afla. Dezinformarea desfasurata prin mass -media are cele mai eficiente rezultate in plan social. Efectele dezinformarii depind, pe de o parte, de caracteristicile tintelor, iar pe de alta parte de posibilitatea sau imposibilitatea de a verifica informatiile vehiculare. (conform Chambers Twentieth Century Dictionary. Londra,1972, p.78)
La ora actuala, cuvantul "dezinformare" a devenit absolut banal si face obiectul unui anumit numar de definitii diverse, dar convergente. Unii cercetatori inteleg acest fenomen, al dezinformarii, intr-un sens sau foarte larg sau foarte restrans. Unii merg pana la a o echivala cu "minciuna" sau cu "orice informatie falsa".
Pierre Debray-Ritzen, profesor universitar francez, considera dezinformarea o "tehnica permitand furnizarea de informatii general eronate unor terti, determinindu-i sa comita acte colective sau sa difuzeze judecati dorite de dezinformatori".
In cartea sa "Ancheta asupra KGB" John Baron defineste dezinformarea ca o "propagare constienta si deliberata a faptelor si opiniilor eronate".
In prefata lucrarii autorului Pierre Nord "Intoxicarea", G.Veraldi indica intr-o fraza scopul dezinformarii:"crearea unei realitati false atat de convingatoare incat adversarul sa o considere justa".
Chambers Twentieth Century Dictionary publicat la Londra in 1972 defineste impartial dezinformarea ca "deliberate leakage of misleading information" ("scurgere deliberata de informatii care induc in eroare ").
Specialistul ceh in dezinformare, L. Bitman, arata ca dezinformarea constituie "unul dintre aspectele masurilor active si cuprinde "scaparea" organizata a informatiilor false".
Desigur aceasta definitie se refera la actiunile de influentare desfasurate in timpul razboiului pentru slabirea inamicului din interior. Accentul este pus pe ansamblul mijloacelor utilizate, insa, cu predilectie, pe ascundere, disimulare si actiune din interior.
O definitie completa a dezinformarii o da autorul Henri-Pierre Cathala in cartea sa "Epoca dezinformarii" :"Dezinformarea reprezinta ansamblul procedeelor dialectice puse in joc in mod intentionat pentru a reusi "manipularea" perfida a persoanelor, grupurilor sau a unei intregi societati, in scopul de a le devia conduitele politice, de a le domina gandurile sau chiar de a le subjuga. Presupune disimularea surselor si scopurilor reale, precum si intentia de a face rau, printr-o reprezentare deformata sau printr-o interpretare tendentioasa a realitatii. Este o forma de agresiune care cauta sa treaca neobservata. Se inscrie in randul actiunilor psihologice subversive."
Dezinformarea este considerata in prezent ca fiind un fel de mesaj mai mult sau mai putin explicit, un fel de comunicare de un tip special intre dezinformator si tinta sa. Poate lua forma unei declaratii, a unui gest semnificativ sau a adoptarii unei anumite atitudini. Dezinformatorul poate fi un inamic, un neutru cu anumita putere de influentare, un prieten cu convingeri sovaielnice sau orice persoana. Uneori omul este obligat sa schimbe realitatea cu bune intentii care, de cele mai multe ori, nu pot fi marturisite. Aici nu poate fi vorba de dezinformare in sensul real al cuvantului deoarece ea urmareste un scop respectabil, acela de a proteja un secret necesar. Pentru a se numi dezinformare, trebuie sa existe alegerea deliberata, intentia de manipulare sau de exercitare a influentei. Mesajul falsificat nu este decat unealta cu care se cauta ca un subiect selectionat sa actioneze in sensul dorit. Se dezinformeaza mai putin pentru a convinge, cit pentru a conduce catre un tel care de regula, este ascuns. Se actioneaza pentru a forta alegerea unei anumite directii de catre o persoana morala sau fizica fara insa a i se permite libera apreciere.
Dezinformarea este forma psihologica a subversiunii. Ea vizeaza de stabilizarea unui stat sau a unei societati, subminarea capacitatii sale de rezistenta, fara a fi necesara punerea in actiune a fortelor armate. Cele doua forme de lupta, cea fizica si cea psihica, se completeaza reciproc.
Dezinformarea poate fi dictata de o necesitate, avand in vedere amploarea mizei si pericolul unei confruntari deschise. Poate fi de asemenea o actiune premeditata pentru a obtine succesul cu minim de forte deoarece dezinformatorul crede ca influentarea cunostintelor este mai putin riscanta decat violenta fizica. Dezinformarea poate deveni insa o obisnuinta fatala pentru o societate care se vrea inchisa, secreta si care astfel poate pierde pe nesimtite contactul cu realitatea.(de exemplu Germania nazista) Dezinformarea desfasurata permanent si sistematic constituie o redutabila forta de distrugere.
Dezinformarea nu se rezuma numai la falsificare cunostintelor, ea se dovedeste a fi si o puternica parghie de actionare psihologica, de conducere a indivizilor, de dirijare a opiniilor si ideilor, a starilor sufletesti si a comportamentelor umane. Nu exista nici macar un singur conflict politic, social, economic sau militar in istoria omenirii care sa nu fi facut apel la propaganda in mod deschis sau pe ascuns, la intoxicare sau la tentative de influentare a moralului si deciziilor adversarului prin inselaciune, amagire, diversiune sau intimidare.
In istorie, prima atestare a fenomenului dezinformarii, este in cartea lui Sun Tzu (general chinez), "Arta razboiului", scrisa in urma cu 2500 de ani. Sun Tzu a trait in China Regatelor luptatoare. De origine din regatul Ch'I, ar fi trecut in serviciul regelui din Wu, comandindu-i armatele cu succes. Lucrarea care ii este atribuita, este cunoscuta in Japonia inca din secolul VIII. Mao Tze-Dun s-a inspirat din ea, fara nici o indoiala. La ora actuala, aceasta carte este inscrisa in programa scolilor militare ruse, asa cum o atesta generalul Walters in memoriile sale intitulate "Servicii secrete". Cartea "Arta razboiului" prezinta geneza si modul in care a fost conceputa, inteleasa si practicata dezinformarea la inceputurile ei.
Mult mai tarziu, dupa inlaturarea absolutismului si proclamarea republicii in Anglia, 1649, sunt atestate actiuni de dezinformare ale lui Oliver Cromwell, 1599-1658. "Acesta, atacat dur si frecvent de presa, a introdus o lege noua contra gazetelor defaimatoare si a cartilor cu continut critic fata de puterea politica. Dupa restaurarea dinastiei Stuartilor , 1660, Parlamentul a emis o lege prin care interzicea tipariturile contra credintei crestine si a puterii politice." - Marian Petcu - "Puterea si cultura"
Aceste exemple sunt neinsemnate comparativ cu dezinformarea practicata de statele totalitare in timpul celor doua razboaie mondiale. In mediul sovietic, in anii 20, dezinformarea desemna un arsenal de mijloace cunoscute sau oculte destinate influentarii guvernelor straine, discreditarii opozantilor politici, in special emigranti, subminarii increderii intre aliatii ostili Uniunii Sovietice si falsificarii aprecierilor adversarilor privind realitatea.
"Dezinformarea este o traditie inceputa de Lenin" sustine John Barron. Pentru Lenin, dezinformarea statelor capitaliste era scopul principal. El considera ca trebuie sa se recurga la manevre speciale care pot grabi victoria impotriva Rusiei impotriva Occidentului, cum ar fi "exprimarea dorintei () de a stabili imediat relatii diplomatice cu statele capitaliste pe baza neamestecului total in afacerile lor interne." Ca urmare, ei "vor fi chiar incantati si ne vor deschide larg usile; prin acestea vor intra rapid emisarii Kominternului si organele de ancheta ale partidului, sub acoperirea de reprezentanti diplomatici, comerciali sau culturali.() Ne vor trimite credite care vor sluji la sustinerea partidelor comuniste din tarile lor .Ne vor furniza materialele si tehnologiile care ne lipsesc si ne vor reconstrui industria militara de care avem nevoie pentru a lansa, apoi, atacuri victorioase impotriva furnizorilor nostri. Astfel spus, se vor stradui intotdeauna sa-si pregateasca propria sinucidere" spunea Lenin intr-un memoriu adresat lui Cicerin, comisar insarcinat cu Afacerile Externe.
Sovieticii, desi au facut din dezinformare un mijloc privilegiat de actiune politica, ei nu detin si exclusivitatea. Dezinformarea a fost arma de lupta si pentru fascisti si nazisti. Mussolini a preluat de la rusi metodele de dezinformare (atent studiate in prealabil) si le-a introdus in Italia unde s-au dovedit foarte utile. Surprinzatoare sunt si metodele de dezinformare prin presa in timpul regimului fascist. Mussolini nega in totalitate existenta cenzurii in presa, desi prin metodele intreprinse obliga ziarele sa sustina doar politica partidului. El spunea ca "cea mai libera presa din intreaga lume este cea italiana(). Jurnalistul italian e liber pentru ca serveste o singura cauza, un singur regim."
In Germania nazista dezinformarea prin propaganda politica si manipulare a atins apogeul. Adolf Hitler era un geniu al propagandei. El incepuse sa practice aceasta arta inca din 1919, cand a fost angajat ca ofiter responsabil cu educatia politica, in cadrul Regimentului I de puscasi din Bavaria. Ajuns la putere, el dezinforma prin discursuri inflacarate, ocolind orice obstacol, atacuri violente la adresa guvernului republican, critici, insulte si proliferari de amenintari nemaiauzite. In cartea sa de capatai "Mein Kampf" Hitler spunea ca propaganda "trebuie sa se adreseze maselor" si ca ea "trebuie sa se concentreze doar asupra catorva puncte care sa fie repetate la nesfarsit". "Propaganda nu are nimic comun cu adevarul" mai scrie Hitler evidentiind aspectul eronat al propagandei politice. Astfel identifica dezinformarea prin propaganda cu minciuna.
Despre metodele de propaganda utilizate de nazisti, scrie in 1939 sociologul german Serge Tchakhotine, in cartea "Violul multimilor prin propaganda politica", carte imediat interzisa de autoritati. El considera ca "multimea gandeste din instinct. Facand apel la impulsurile care vizeaza conservarea individului (impulsuri agresive, impulsuri alimentare), precum si la cele care asigura conservarea speciei (impulsul sexual, impulsul matern sau patern), propaganda nazista creeaza o stare de oboseala mintala propice pentru dezinformare si supunerea vointei."
Pe timpul celor doua razboaie mondiale nici francezii, englezii si americanii nu s-au lasat pana nu si-au pus la punct servicii specializate in dezinformare. Serviciile secrete britanice au folosit cu predilectie difuzarea informatiilor false, uneori cu concursul unor personalitati de prim rang si interceptarile radio. Britanicii au avut multe operatiuni de "descurajare" si de intoxicare, punand in joc o imaginatie deosebit de bogata, care nu a dat niciodata gres. In Franta, inca din 1915, a fost creata in cadrul Marelui Cartier General, o unitate insarcinata cu pregatirea si raspandirea in Germania si Alsacia de informatii false sau de editii in intregime fabricate ale ziarelor locale germane (Hansi si Tonnelat, 1992). In perioada interbelica, serviciile secrete militare franceze s-au preocupat, cu precadere, de culegerea de informatii si de contraspionaj.
Este evident ca Puterea, din orice epoca si de pe orice meridian, a fost preocupata de controlarea comunicarii, fie ea directa, mediata sau mediatica. Serviciile secrete si stramosii lor mai putin "institutionalizati" au menirea de a supraveghea sferele comunicarii internationale (de la trasul cu urechea pana la deschiderea scrisorilor sau interceptarea convorbirilor telefonice).
Comunicarea mediatica si dezinformarea prin intermediul mass-media sunt foarte greu de controlat, deoarece mesajele ating publicuri diverse, in momente diferite ale vietii. Ele actioneaza asupra indivizilor in mod cumulativ si imprevizibil, ceea ce face ca efectele lor sa fie inegale si diferite de la caz la caz.
Inmultirea cazurilor de dezinformare si avantul pe care-l incearca acest fenomen in ultimii ani se datoreaza mai multor factori cum ar fi universalizarea surselor de cunoastere, democratia, dezvoltarea exploziva a mijloacelor de informare in masa sau suprainformarea. Epoca contemporana este marcata de numeroase deschideri catre informatie. Individul isi poate satisface dorinta de a sti, beneficiind de o mai buna apropiere de sursele, pana de curand, putin cunoscute. In tarile occidentale toti cetatenii au posibilitatea sa se informeze deoarece dispun de mijloace adecvate dar si datorita faptului ca primesc o educatie care ii pregateste sa obtina o mare cantitate si varietate de cunostinte. Adesea aflat in fata imensului val de informatii, individul nu stie ce sa aleaga si se lasa influentat de tendintele de masa.
Regimul democratic, regim ales si nu impus, da posibilitate cetateanului sa-si hotarasca viitorul si sa joace un rol activ in viata social-politica. Obligatia lui consta in a decide in mod individual; insa tot democratia este cea care da posibilitate partidelor si liderilor politici sa faca propaganda pentru influentarea maselor. Astfel individul este tentat sa urmeze opiniile politice ale semenilor sai, opinii formate corect sau incorect, in urma propagandei. De asemenea democratia a oferit mijloacelor mass-media libertate totala de exprimare, favorizand dezinformarea. Cetateanul nu mai trebuie sa se zbata pentru a cunoaste noutatile care ii sunt "servite calde" de mass-media. Daca vrea sa-si formeze o opinie ar trebui sa faca un efort de cautare si de triere a informatiilor, insa comoditatea practica a sistemului mass-media nu-l incita sa depuna acest efort.
Mijloacele de informare in masa permit nu numai influentarea unui numar mare de indivizi, ci si difuzarea unor stiri proaspete din cele mai diferite domenii si arii geografice. Aceasta rapiditate este un extraordinar mijloc de seductie a maselor. Totodata, rapiditatea plateste tribut superficialitatii in materie de control al surselor si usurintei in aprecierile facute asupra evenimentelor. In plus, ea produce cresterea considerabila a numarului de informatii fie si numai pentru a satisface cererile unui public devenit exigent, antrenand astfel riscul suprainformarii. Publicul pare ca a devenit sensibil la placerea simultana produsa de un anumit ritual al informarii si caracterul surprinzator al stirii care i se transmite. Veridicitatea si importanta faptelor trec (cu unele exceptii) pe plan secundar, in timp ce o anumita dramatizare a subiectului, oricare ar fi acesta, focalizeaza imediat atentia.
2.2 Patogenii fenomeluilui dezinformarii in presa
In ultimii ani a devenit banala sublinierea importantei mijloacelor de informare in masa, a cresterii numarului de aparate si procedee tehnice de informare posibile precum si a ariei performantelor pe care le ating. Primele trei locuri in ceea ce priveste informarea dar si dezinformarea sunt detinute in prezent de radio, televiziune si presa scrisa.
Radioul a fost unul din primele suporturi de masa pentru propaganda si dezinformare. In timpul celui de-al II razboi mondial propaganda prin radio (informatii, cantece, scenete radiofonice etc. ) a fost un mijloc foarte eficient de ridicare a moralului oamenilor. Rezistenta psihica a populatiilor din cele doua tabere era un factor esential. Propaganda sonora extrem de importanta se facea in timpul campaniilor electorale sau chiar pe front, de exemplu in timpul razboiului civil spaniol sau chinez si, mai de curand, in timpul razboiului din Vietnam.
Importanta radioului a inregistrat o crestere considerabila odata cu aparitia receptoarelor portative, performante si usoare. In acest fel, publicul a putut fi influentat permanent, la orice ora si in orice loc.
Dezinformarea la radio se poate realiza prin diferite procedee: prin emisiuni in care invitatii vorbesc foarte repede, neasteptandu-si randul, ceea ce face imposibila identificarea lor si a mesajelor, prin reclame si clipuri publicitare, prin emisiuni nedocumentate in prealabil sau prin cenzurarea informatiei. La nivel local s-a constatat o aglomerare de emisiuni in frecventa modulata, emisiuni care, de multe ori, sunt puternic marcate de propaganda si ideologie, sau mai bine zis de dezinformare. Ceea ce limiteaza efectele nefaste ale acestor emisiuni este raza lor scurta de actiune si faptul ca se bruiaza reciproc.
O maxima latineasca spune ca "repetitia este mama invatarii". Ei bine, aceasta maxima poate fi atribuita cu succes radioului. Cercetatorii au explicat ca un cuvant, cu cat este mai des difuzat la radio, cu atat este mai repede retinut de ascultatori. Daca inlocuim cuvantul cu o reclama sau cu un citat politic putem explica de ce, in ultimul timp, spatiul radiofonic este invadat de reclame publicitare. Radioascultatorii retin rapid reclamele care se repeta de mai multe ori intr-o zi si incep chiar sa creada ca un produs sau altul sunt eficiente cand, de fapt, multe dintre produsele carora li se face reclama sunt ineficiente. Uneori reclamele produc o adevarata psihoza in randul ascultatorilor care cumpara produse in valoare de milioane de dolari. De foarte multe ori clientii, sub efectul reclamelor in avalansa, cumpara lucruri de care, odata ajunsi acasa, isi dau seama ca nu aveau nevoie. "In SUA, nemultumirea cumparatorilor pusi in asemenea situatii de reclamele radio si TV, a ajuns la un moment dat exploziva. Ei au dat in judecata guvernul pentru faptul ca permite cascadele de reclame care ii fac sa cumpere produse ce nu le sunt necesare".
O alta modalitate de dezinformare prin radio este cea rezultata din propaganda asa-zisa "alba" ce utilizeaza materiale provenite din surse oficiale, cu noutati culturale, artistice, aparent inofensive. Aceste materiale pun in evidenta stilul de viata al unor personalitati considerate exemplare pentru viata culturala, sportiva sau muzicala, insa fara a aduce in prim plan elementele care ar pune in discutie performantele spatiului social din care provin personalitatile respective.
"Cercetarile au relevat o eficienta mai mare a propagandei albe in randul tineretului prin transmiterea unor emisiuni radiofonice de muzica tanara (pop, rock etc.) in alternanta cu scurte buletine de stiri. Pe fondul perceptiv pozitiv creat de contextul muzical, remanenta mesajelor din stiri este deosebit de mare, deoarece propaganda se realizeaza neostentativ si creeaza impresia unui dialog intre egali".
Pentru a evidentia efectele dezorganizatoare si nocive ale dezinformarii, voi prezenta un caz de dezinformare prin radio, devenit celebru in SUA. In seara de Halloween (31 octombrie) a anului 1938, in SUA un program de radio ce transmitea muzica spaniola a fost intrerupt de un buletin de stiri in cadrul caruia se anunta observarea unor explozii neobisnuite pe planeta Marte.
"Programul a continuat. Ceva mai tarziu, din nou o intrerupere, pentru a transmite in direct, un reportaj dintr-o micuta localitate din statul New Jersey, unde un "cilindru urias" a lovit pamintul "cu o forta teribila". Se pare ca in acel moment, circa un milion de americani ascultau emisiunea. Curiozitatea a fost inlocuita treptat de teama atunci cind reporterul, si el speriat, a inceput sa descrie cum () "din interiorul "masinariei" apar niste "creaturi uriase, sclipitoare, cu tentacule imense si cu ochi ca de sarpe". Sute de mii de oameni au intrat in panica si multi dintre ei si-au parasit locuintele pentru a scapa de invazia "martienilor"".De fapt totul era o gluma realizata de un grup de actori de la Mercury Theatre. Interesant a fost modul cum au reactionat oamenii. Auzind acele "reportaje" infricosatoare, foarte multi dintre ascultatori au cautat sa vada cum se comporta cei impreunpa cu care audiau emisiunea. Cum toti erau ingrijorati si speriati, orice indoiala a disparut. "Ne-am sarutat unii pe altii pentru ca ne asteptam sa murim dintr-o clipa in alta", isi amintea un ascultator. Foarte putini au fost cetatenii care nu au crezut in ceea ce auzeau la radio si au incercat sa afle amanunte de la alte posturi radio. Negasind alte stiri referitoare la "eveniment" au fost derutati, fapt ce demonstreaza ca existenta unei singure surse de informare poate amplifica la maximum efectele dezinformarii.
Publicitatea, propaganda si manipularea sunt prezente si in cadrul emisiunilor televizate. Televiziunea a devenit terenul unei tenace si perfide lupte de influenta, care nu pare sa se sfarseasca prea curand. Cel mai adesea in timpul campaniilor electorale, personalitatile politice incearca sa convinga si sa influenteze masele. Pentru a intari credibilitatea mesajului si pentru a-i masca caracterul mincinos, politicienii scot in evidenta alte aspecte cum ar fi: protejarea fiintelor slabe, solidaritatea cu cei aflati in mizerie si cu cei infometati, lupta pentru apararea pacii sau a libertatii sau grija pentru mediul inconjurator. De asemenea in campaniile electorale se pune accent pe reusitele personalitatilor in meseria de baza si nu pe reusita in activitatea politica. Telespectatorii sunt convinsi sa aleaga un candidat care are o imagine publica atent realizata de specialisti in domeniu, dar care, poate, nu vor reusi sa-si tina promisiunile facute electoratului. De multe ori, programele electorale sunt irealizabile si contin informatii false, iar oamenii simpli care spera intr-o viata mai buna nu sunt capabili sa separe adevarul de minciuna.
Exista multe exemple de dezinformare televizata prin intermediul imaginilor. Oamenii vad o realitate "creata" de jurnalisti sau de anumite parti ale conducerii statului, realitatea care de fapt este falsa sau incompleta. Jurnalistii au posibilitatea de a truca imaginile, filmele documentare, excluzand anumite persoane sau aratand doar unele aspecte ale problemei analizate.
In anul 1979 Papa
Ioan Paul al II-lea (polonezul Karol Vojtyla) a vizitat Polonia. Televiziunea
polona, controlata de regimul comunist, a difuzat doar trei dintre
momentele vizitei: sosirea, vizita la
In 1990 Televiziunea Romana Libera a transmis repetate randuri, imagini de la o manifestatie anticomunista maraton (40 de zile in Piata Universitatii), selectand pentru difuzare acele secvente in care apareau persoane cu un aspect necivilizat. Efectul a fost ca, pentru acei telespectatori care nu au avut prilejul sa vada cu ochii lor multimea celor cateva mii de protestatari dintre care multi studenti si alti cetateni respectabili, manifestantii nu erau decat niste golani.
In sistemele
totalitare, principiul esential de informare in televiziunea de stat
(unica existenta) avea doua directive: "Ce trebuie sa stie
poporul" si "Ce trebuie sa nu stie poporul". Inainte de anul
1989 si Televiziunea Romana era ghidata dupa acelasi
principiu. Referitor la ceea ce se petrecea in
In prezent, nu
exista televiziune care sa nu difuzeze spoturi publicitare. Intre
emisiuni, in timpul acestora sau in timpul filmelor artistice sau serialelor,
publicitatea ocupa un timp de emisie din ce in ce mai mare. In unele
tari cum ar fi Franta sau SUA, publicitatea nu mai este doar o
pauza, asa cum afirma specialistii, ci este deja un fenomen
deranjant. S-a constatat ca din ce in ce mai multi telespectatori
considera publicitatea suparatoare. Dupa Catalin
Zamfir publicitatea este ansamblu de
tehnici de comunicare in masa cu scopul de a informa publicul despre
calitatile unor produse sau servicii si de a-l influenta in sensul
achizitionarii acestor produse
si al acceptarii respectivelor servicii. Desi publicitatea ca
fenomen social, a aparut in societatile preindustriale, abia
odata cu dezvoltarea economiei capitaliste, cu disparitiatia
contactului direct dintre producator si cumparator, se
poate vorbi de publicitate. In sensul actual al termenului. Publicitatea este
indespensabila in orice sistem economic. Ea este dezirabila numai in
conditiile reale ale produselor si serviciilor. Analiza
sociologica a publicitatii are in vedere scopul acestei
actiuni de influenta a
opiniilor, atitudinilor si comportamentelor de achizitionare de
marfuri si de recurgere la anumite servicii. Asa numita
formula AID - atentie,
interes, dorinta, achizitie. Tehnicile de publicitate se
bazeaza pe producerea unui soc psihic, in care sunt utilizate reclame
comercile florescente mobile, afisate in culori percutante, slogane
comerciale. Adesea pentru incitarea la cumpararea anumitor bunuri, in
actiunile publicitare se face apel la pulsiunile si dorintele
neconstientizate ale oamenilor, ajungandu-se la ceea ce ziaristul si
sociologul american Vance Packard denunta intr-o lucrare
publicata in 1957ca "persuasiune clandestina" . In acest sens
s-a dezbatut aprins si se discuta si in prezent despre
manipularea prin "pub invisible".
Semnalul de alarma a fost tras in urma unui experiment
desfasurat la
In presa scrisa dezinformarea cunoaste dimensiuni diferite fata de celelalte mijloace de informare in masa. Cea dintai preocupare a ziaristului o constituie informatia, considerata ca fiind o materie prima ce trebuie prelucrata si vanduta. Dezinformarea provine din faptul ca, in prezent, ziaristul prefera sa preia informatia de la agentiile de presa, fara o verificare serioasa. In astfel de cazuri, el nu mai este un descoperitor de fapte, ci un simplu ecou, mai mult sau mai putin deformant De fapt, ar trebui sa-si verifice si sa-si citeze sursele si sa propuna o evaluare critica a informatiei, ceea ce nu se intampla decat foarte rar .Un ziarist posesor al unei informatii trebuie sa-i verifice exactitatea. Acest lucru insa nu este intotdeauna usor si ziaristul este tentat sa-si bazeze autenticitatea informatiei pe buna reputatie a sursei. Deci, de nenumarate ori dezinformarea provine de la sursa. Formule consacrate precum "aflam de la surse autorizate." sunt suficiente pentru a introduce in circuitul informational orice nerozie si pentru a induce in eroare cititorii.
In unele cazuri, dezinformarea este rezultatul zvonurilor, al documentelor false sau chiar al minciunilor, publicate in ziare sau la transmise prin intermediul televiziunii si radioului.
Documentele false, pentru a deveni credibile, cer o pregatire atenta si o fabricare impecabila ce nu poate fi lasata pe seama improvizatiei. Unele state dispun de laboratoare specializate care permit fabricarea unor falsuri foarte elaborate, pentru a masca inselatoria. Fabricarea falsurilor a devenit o arta in ultimii ani. Este necesara utilizarea unei hartii adecvate, a unei stampile conforme cu originalul oficial si folosirea unor cerneluri a caror origine sa nu descopere provenienta falsului. In ceea ce priveste redactarea documentelor false, este necesar sa se respecte forma, stilul si limbajul specific administratiei sau personalitatii in cauza, tinandu-se cont chiar si de formulele de politete sau paginarea documentelor. Difuzarea falsurilor cere, deasemenea, precautii serioase. Falsificatorii au nevoie de intermediari, nevinovati sau complici, care sa asigure trimiterea sau publicarea documentelor. Niciodata un document fals nu va fi publicat de autorul insusi sau de un apropiat al acestuia. In general, folosirea falsurilor are o eficacitate reala deoarece, pentru a dovedi inselaciunea, este necesar, accesul la documentul original, precum si timp pentru a-l analiza. Pana cand victima este in masura sa-si demonstreze buna credinta, mii de oameni au vazut falsul in ziare sau la televizor, raul s-a produs, si este nevoie de timp pentru a se rezolva situatia de conflict creata.
Mult rau pot face personalitatilor, vedetelor si oamenilor publici si zvonurile si insinuarile calomnioase raspandite de mass-media. Aparitia zvonurilor este legata de situatii sociale tensionate (razboi, lupta pentru putere sau revolutie), avand consecinte favorabile anumitor forte ostile intereselor populatiei (invrajbiri, destabilizare, teroare).
Pentru a circula zvonurile nu au nevoie de adevar. In lipsa adevarului sau corespunzand pe de-a intregul realitatii, este suficient ca informatia sa se transmita fara incetare din om in om si zvonul isi deapana firul dupa o logica proprie. Zvonul se raspandeste "ca o epidemie", dupa cum se exprima Lydia Flem, fiind, in fond, o creatie colectiva. Chiar daca unele zvonuri au o sursa de lansare bine sau adesea rau intentionata, prin retransmisii succesive se pune amprenta personalitatii coporatorilor pe continutul lor.
Zvonul a fost definit ca "o informatie care sufera asemenea deformari in cursul procesului de transmitere incat nu poate constitui in nici un caz baza valabila pentru a determina convingerile sau comportamentele noastre." (G. Allport si L. Postam).
Lansarea zvonurilor nu se face la intamplare, ci tinandu-se seama de asteptarile grupurilor umane fata de situatia problematica pe care o traverseaza. Plecand de la aceste date ale situatiei, se lanseaza un mesaj cat mai apropiat de ceea ce ar dori sa afle populatia in acel moment, indiferent cat de departe de adevar este continutul enuntului respectiv.
Raspandirea zvonurilor cere o adevarata arta caci trebuie ocolite afirmatiile transante. Esential este ca publicul sa se indoiasca de o persoana sau de un eveniment si sa traga singur concluzii. Zvonurile sunt raspandite in medii considerate propice, iar difuzarea lor se face catre mai multe tinte de-o data, in asa fel incat ivirea zvonului din mai multe izvoare sa conduca la confirmarea lui. Intreaga operatiune de lansare a zvonurilor se bazeaza pe doua proverbe simple, insa perfect operante: "Nu iese fum fara foc" si "Gura lumii doar pamantul o astupa."
Minciuna, numita mai elegant "dezinformare" este forma cea mai brutala de manipulare a oamenilor, dar este, totodata, cea mai vulnerabila, existand riscul ca realitatea sa o infirme. Minciuna, confundata adesea cu eroarea, se opune realitatii si are o atractie deosebita pentru publicul larg. In presa scrisa se minte in diverse feluri: 1) prin amestecarea faptelor, a opiniilor sau a persoanelor; 2) prin includerea unei minciuni intr-un noian de informatii; 3) prin introducerea in texte a citatelor aproximative sau trunchiate; 4) prin comparatii nejustificate sau 5) prin omisiune, adica neglijand unele informatii si prezentand doar unele aspecte ale problemei.
Tehnica omisiunii este o forma de minciuna utilizata si de televiziune. Aparent este mai putin ostentativa. Cel care ascunde o parte a realitatii sustine ca nu minte, odata ce nu afirma nimic fals. Daca informatia omisa este foarte importanta pentru destinatarul ei, iar acesta nu are acces la alte surse de informare, atunci omisiunea poate fi calificata ca minciuna.
"Un tip de omisiune a practicat Televiziunea Romana inainte de alegerile din 1996, cand dezinformarea avea drept justificare "nonimplicarea in scandaluri". Stirile difuzate masiv de postul national apartineau categoriei de stiri nonconflictuale (in care nu se intampla nimic neplacut). Stirile conflictuale, daca erau prezente, se refereau mai frecvent la actorii sociali (muncitori, minori etc.) si nu la actorii politici ( partide, lideri, presedinte).In schimb, presa scrisa prezenta cazuri de coruptie in care erau implicati oameni de afaceri ce sustineau partidul aflat la putere. Stirile din presa scrisa (citita de 20% dintre oameni) nu au aparut niciodata la televiziunea nationala (privita de 85% dintre romani). Cand televiziunea omite astfel de evenimente, guvernantii sunt "spalati de pacate" in ochii majoritatii populatiei."( A. Bondrea "Sociologia opiniei publice")
Adesea este dificil sa se raspunda unei minciuni. Dezmintirea, chiar daca este intotdeauna necesara, nu este suficienta. Dupa ce si-a lansat contra adevarul, mincinosul, mai ales daca se poate prezenta ca fiind un simplu transmitator a unei informatii venite de aiurea, nu are altceva de facut decat sa taca si sa astepte .Minciuna reprezinta, practic, un proces cu trei personaje. In afara mincinosului mai exista cele doua "victime" ale procedeului: cea despre care se minte si care incearca fara prea mari sanse de izbanda sa faca dovada bunei sale credinte si cea care receptioneaza minciuna, fara a avea posibilitatea de a o verifica." (H.-P. Cathala -"Epoca dezinformarii")
2.3 Mecanisme de realizare a dezinformarii.
2.3.1. Dezinformarea prin propaganda
Dupa Georges Henein, in "Petite Encyclopedie Politique", propaganda este " actiunea de convingere prin instigare, ce tinde sa inlocuiasca ratiunea cu impresionabilitatea, stergand linia de demarcatie intre adevar si fals. Un alt sens al cuvantului "propaganda" este acela de "propagare a culturii din unghi partini. Acest unghi partinic nu trebuie confundat cu artizanatul politic, deoarece zona partinicului defineste aria unor interese de grup (civice sau profesionale) care intra in relatii cu alte grupuri, afirmandu-si deschis identitatea. Scopul propagandei este, categoric, trezirea unor motivatii favorabile si formarea convingerilor in sensul valorilor pe care le sustine grupul respectiv, care face propaganda .Daca valorile grupului nu sunt corecte, dar se incearca prezentarea lor sub o alta forma, are loc dezinformarea.
In universul informational in expansiune in care traim, propaganda cumuleaza, progresiv, un nou rol acela de a propaga criterii de selectie competenta a valorilor purtatoare de etos si generatoare de personalitate.
Exista numeroase puncte comune intre propaganda si dezinformare. J.Ellul (1962) inglobeaza in termenul de "propagande"( in limba franceza, la plural) "actiunea psihologica indreptata in special asupra cetatenilor intr-un scop educativ si razboiul psihologic dus impotriva inamicului exterior pentru a-l face sa se indoiasca in privinta valorilor pe care le sustine."(H.-P.Cathala-"Epoca dezinformarii")
Dupa Catalin Zamfir propaganda - este activitate de transmitere , promovare sau raspandire a unor doctrine, teze sau idei de pe pozitiile unei anumite grupari sociale si idiologii, in scopul influentarii, schimbarii , formarii unor conceptii, opinii, convingeri sau comportamente. Propaganda se realizeaza astfel incat sa conduca la realizarea scopurilor si intereselor grupului pe care il serveste, neexistand o propaganda neutrala valoric sau obiectiva. Cel mai adesea propaganda se constituie ca un subsistem al sistemului politic al unui partid, al unui grup social al unui regim de guvernare si urmareste realizarea unor scopuri de manipulare. Exista insa si forme de propaganda diferentiate dupa continut si prin raportarea la profilul gruparii sociale care o initiaza, urmarind realizarea unor scopuri persuasive. Cand se constituie ca sistem propaganda dispune de - o structura instutuionala specializata, o idiologie si o tabla de valori aflate in corespondenta cu interesele si obiectivele gruparii sociale pe care o reprezinta, mijloace si metode de transmitere a mesajelor. Structura institutionala include aparatul de conducere ierarhica, precum si centre de organizare, studii, proiectare si difuziune ale mesajelor. Ideologia, tabla de valori, ca si interesele si obiectivele sint luate ca referinta pentru programarea si realizarea propagandei. In sociologia propagandei o atentie deosebita este acordata mijloacelor si metodelor de transmitere. In acest sens au fost consacrate mai multe metode de propaganda. Una consta intr-o astfel de organizare a mesajelor incat sa provoace trairi si adeziuni afective mai ales de tip emotional. Mai intai se indica consecintele negative ale unei optiuni personale provocate de o agentie anume pentru a declansa reactia afectiva negativa fata de aceasta si apoi se prezinta o alternativa diferita care ar avea numai efecte pozitive. Accentul nu este pus pe argumentarea logica sau prezentarea de fapte relevate, ci pe cele personalizate si care dispun de potentierea descoperirii unei surprize de catre receptor. Indemnurile directe, lozincile, apelurile zgomotoase la urmarea unei cai sunt inlocuite de o astfel de selectie si prezentare a faptelor care provoaca optiunea personala pentru acea cale prezentata ca cea mai buna dintre cele posibile. In felul acesta se lasa impresia autonomiei personale in luarea deciziei. Propaganda bazata pe comunicarea persuasiva presupune aplicarea regulilor retorice de organizare a discursului, mai ales prin utilizarea unor cuvinte saturate emotional si care se bazeaza pe persuabilitatea membrilor audientei. O distinctie importanta se face intre propaganda tactica si propaganda strategica . Atitudine, comunicare, difuziune, idiologie, influenta sociala, manipulare, mass-media, persuasiune. Informatii care au o profunda rezonanta afectiva. Propaganda faptelor este centrata pe transmiterea de fapte cit mai concrete, saturate de amanunte elevate pentru persoanele ale caror optiuni ar urma sa fie modificate. Accentul nu este pus pe fapte general, ci pe cele personalizate. Toata lumea este astazi de acord in privinta distinctiei ce se face intre propaganda deschisa, aceea care se vrea explicita, neascunzandu-si nici obiectivele si nici originea, si asa-zisa propaganda "neagra" care isi disimuleaza sursa, inseala in privinta intentiilor si, la nevoie, face negot ilicit cu mesajele sale. Aceasta din urma nu este altceva decat dezinformarea in actiune. Si mai exista o diferenta fundamentala intre propaganda deschisa si dezinformare: in timp ce prima cauta sa convinga, chiar daca uneori modul sau de exprimare este la limita licitului, cea de-a doua isi propune destructurarea gruparilor de idei, dezorganizarea gandirii si influentarea indivizilor.
In mare parte dezinformarea prin propaganda vizeaza opiniile oamenilor, incercand sa valorifice anumite idei in detrimentul altora sau sa infrumuseteze evenimentele dandu-le o prezentare favorabila.
O forma de propaganda este cea exercitata cu ocazia intrunirilor de masa, a mitingurilor si a marilor actiuni audio-vizuale. Multimea este tratata ca un tot unitar, ceea ce permite antrenarea tuturor persoanelor, inclusiv a celor ezitante.
Exista tendinta de a crede aceleasi idei ca si aproapele tau, de a face aceleasi gesturi si de a te autoconvinge, vazand multi sustinatori ai unei idei sau a unei personalitati.
Un alt fel de dezinformare poate fi realizata prin propaganda "evanghelica" vehiculata de catre preoti si misionari sau de catre colopotorii de zvonuri tendentioase. Aceasta forma de propaganda inregistreaza in prezent un oarecare succes prin intermediul postei, al transmiterii orale sau a telefonului.
Autopropaganda, datorata pe plan politic mai ales lui Mao Tze-Dun, se practica in grupuri restranse in care fiecare participant este invitat sa se exprime cu toata spontaneitatea. In realitate, in cadrul grupului respectiv sunt prezenti observatori discreti care dirijeaza dezbaterea catre o tema niciodata pierduta din vedere. Concluziile ce se degaja in final sunt cu atat mai ferme cu cit par a fi fost elaborate in deplina libertate de gandire.(V. Volkoff-"Dezinformarea arma de razboi).
In ceea ce
priveste propaganda politica, Jean-Marie Domenach a descris foarte
bine in cartea sa "Propaganda politica" (1950) caracteristicile sale
externe si interne. "Din punct de vedere extern, ea trebuie sa se
adreseze simultan individului si masei, sa utilizeze toate mijloacele
tehnice disponibile (presa, radio, televiziune, afise, brosuri,
cinematograf), sa fie continua si indelungata pentru a
provoca adeziunea si actiunea receptorului. Din punct de vedere
intern, ea trebuie mai ales sa raspunda principiului
simplificarii (dusmanul unic), al ingrosarii (exagerarea
faptelor) si al orchestrarii (repetarea mesajelor)" Propaganda
politica prin mass-media nu este apanajul regimurilor totalitare. "In
1991, Razboiul din Golf a demonstrat cu prisosinta ca
democratiile occidentale au fost adevarate maestre in arta
manipularii indivizilor. Armata
2.3.2 Dezinformare prin manipulare
In termenii psihologiei sociale, putem vorbi de manipulare atunci cand o anume situatie sociala este creata "premeditat" pentru a influenta relatiile si comportamentul persoanelor manipulate in sensul dorit de manipulator. Manipularea este actiunea de a determina un actor social sa gandeasca si sa actioneze intr-un mod compatibil cu interesele initiatorului, iar nu cu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici de persuasiune care distorsioneaza intentionat adevarul, lasand impresia libertatii de gandire si decizie. Spre deosebire de influenta de tipul convingeri rationale , prin manipulare nu se urmareste intelegerea mai corecta si mai profunda a situatiei, ci impunerea unei intelegeri convenabile, recurgandu-se la inducerea in eroare cu argumente falsificate, cit si la apelul la palierele emotionale no-rationale. Intentiile reale ale celui care transmite mesajele raman insesizabile primitorului acestuia. (Bogdan Ficeac .Tehnici de manipulare. p. 26) Din punct de vedere politic manipularea reprezinta o forma de impunere a intereselor unei clase, grup , puteri, ci prin cele idiolgice, prin inducere in eroare.
Din acest motiv, recurgerea la manipulare in situatii de divirgenta de interese devine tot mai frecvent in societatea actuala, manipularea, reprezentand un instrument mai puternic decat utilizarea fortei. H. Marcuse este autorul unei analize a manipularii considerata a fi un instrument esential al societatii industriale de masa . El evidentiaza formele particulare pe care manipularea le ia in diferitele sfere ale vietii sociale, incepand cu manipularea politica si sfarsind cu cea economica orientata spre stimularea artificiala a supraconsumului si a consumului compensatoriu.
Profesorul
Philip Zimbardo de la Universitatea Stanford, din
Manipularile mici sunt cele obtinute prin modificari minore ale situatiei sociale. Ele pot avea efecte surprinzator de grave si de ample la nivelul intregii societati. De exemplu, in 1992, in Romania, televiziunea nationala a prezentat mai multe zile la rand informatii oficiale privind o iminenta criza de paine, din cauza lipsei de grau. S-a indus astfel un sentiment de panica la nivelul intregii societatii. Cateva zile mai tarziu, oamenii au rasuflat usurati afland, tot de la televiziune, ca guvernul a rezolvat situatia prin acceptarea unor importuri masive de grau. Abia mult mai tarziu, in presa au inceput sa apara materiale privind substratul ocult al afacerii. Criza fusese artificial creata pentru a justifica acele importuri masive, aducatoare de comisioane fabuloase pentru cei care le-au derulat, beneficiind de complicitatea guvernului. In realitate taranii din Romania aveau suficient grau pentru a satisface necesarul la nivel national, insa pretul de achizitie care le-a fost oferit era ridicol de mic, tocmai pentru a-i determina sa refuze comercializarea stocurilor in asteptarea unui pret mai bun.
Pretul graului importat a fost de trei ori mai mare decat cel propus taranilor, dar afacerea s-a derulat pentru incasarea respectivelor comisioane."(A.Bondarenco-"Sociologia opiniei publice").
Manipularile medii se refera la modificari importante ale situatiilor sociale, cu efecte care, uneori, depasesc in mod dramatic asteptarile, tocmai pentru ca enorma putere de influenta a situatiilor sociale asupra comportamentului uman este subevaluata in cele mai multe dintre cazuri.
Revolutia romana reprezinta un material faptic de exceptie pentru identificarea a nenumarate tehnici de manipulare ce au functionat perfect, incepand cu razboiul radioelectronic, continuand cu dezinformarile in cascada si sfarsind cu rolul decisiv al televiziunii in magnetizarea maselor. Toate acestea au fost menite sa induca o stare de neincredere totala, de confuzie si de teroare in randul populatiei.
Manipularile mari sunt reprezentate de influenta intregii culturi in mijlocul careia traieste individul. Sistemul de valori, comportamentul, felul de a gandi al individului sunt determinate in primul rand de normele scrise si nescrise ale societatii in care traieste, de subculturile cu care vine permanent in contact. Neglijand aceasta permanenta si uriasa influenta, individul poate face mult mai usor judecati gresite sau poate fi lesne de manipulat.
Un exemplu de manipulare mare este controlul informational in sistemele totalitare.( Vladimer Volkoff. Dezinformare arma de razboi. p.84)
In mass-media exista foarte multe mesaje manipulatoare, de publicarea carora se face vinovat chiar ziaristul. Cand cetateanul trebuie sa fie informat asupra unui eveniment, lui trebuie sa i se vorbeasca despre eveniment, iar nu despre parerea sau atitudinea ziaristului vis-a-vis de evenimentul respectiv. Daca ziaristul incalca aceasta regula, atunci el influenteaza atitudinea cititorului care nu este prevenit si nici pregatit sa analizeze vigilent si critic un punct de vedere care nu-i apartine.
Pentru ca influentarea facuta fara cunostinta cititorului sa poata fi considerata manipulare mai este nevoie de o conditie: atitudinea transmisa sa fie contrara intereselor celui care este tinta influentei.
Relatare despre un concurs de fumat ("un aspirant la cartea recordurilor a fumat 45 de tigari deodata.") care contine, strecurat "printre rinduri", dispretul ziaristului pentru un asemenea record este un exemplu de influentare implicita, nedeclarata, care nu este considerata manipulare odata ce promoveaza o atitudine salutara, de combatere a fumatului.
Din punct de vedere al profesiei de jurnalist, procedeul ramane, insa, incorect, cu atat mai mult cu cit pentru marea majoritate a cazurilor nu se poate sti care ar fi atitudinea cea mai favorabila cititorului. Iar ziaristul nu este indreptatit nici sa stabileasca ce inseamna "bine" pentru cel caruia i se adreseaza si nici sa impuna acest "bine" cititorului.
Ce urmaresc ziaristii care se abat de la normele profesionale si incearca sa induca cititorului atitudini fara a-l preveni? Exista mai multe motive care determina conduita lor incorecta din punct de vedere profesional. O cauza este nivelul scazut al pregatirii in domeniu. Unii dintre ziaristii tineri, atrasi de domeniul presei dupa 1989, nu au studii de specialitate. Ei nu stiu ca atunci cand redacteaza o stire, trebuie sa-si stapaneasca parerile personale despre cei implicati in eveniment. O alta cauza este presiunea mentalitatii cititorilor fideli ai ziarului care astepta titluri si materiale incitate asupra unei situatii. De asemenea, nevoia de senzational a multor cititori, face ca in paginile ziarului sa fie promovate preponderent stirile negative. Iata un exemplu: "Ministerul transporturilor desfiinteaza cinci trenuri rapide." La prima vedere este o veste proasta, deci atractiva, in viziunea editorilor. Citind articolul, de altfel redactat corect, aflam ca Ministerul a decis, de fapt, nu desfiintarea unor trenuri, ci modificarea rutelor lor, cele cinci trasee desfiintate urmand a fi inlocuite cu alte cinci. Stirea proasta se vinde mult mai bine. Exista chiar o expresie consacrata in lumea ziaristilor: " good news, no news" (vestile bune nu sunt vesti).
Alte motive pentru care jurnalistii procedeaza cu premeditare la inocularea unor atitudini prin inermediul articolelor de informare pot fi de natura economica (promovarea intereselor unei firme) sau politica (favorizarea unui actor politic - denigrarea unui adversar). Nu este nevoie de un mare efort de analiza pentru a constata cat de diferite sunt informatiile despre un acelasi eveniment politic, publicate de ziare ale unor partide aflate in opozitie unul fata de celalalt.
In concluzie se poate spune ca mijloacele
de informare in masa sunt departe de a fi perfecte. Inca de la
originile ei, presa s-a facut vinovata de practici abuzive. Anumite
publicatii incalcau morala impusa ori provocau dezordine
sociala, ceea ce declansa interventia politiei si a
tribunalelor. Modul in care sunt definite practicele abuzive depinde de cultura
nationala, de stadiul evolutiei respectivei natiuni sau de
regimul sau politic. Situatia difera daca este vorba de o tara comunista sau
de una liberala, de o
Capitolul 3
3.1 Mass Media- instrument de manipulare
De cand au oamenii gura sa vorbeasca si urechi ca sa auda, altfel spus, de cand schimba intre ei mesaje, au inteles ca este posibil sa profite de pe urma ambiguitatii proprii chiar si celor mai inocente informatii; intrucat proportia continutului de adevar nu este nici fixa, nici garantata, nimic nu este mai usor decat de adaugat aproximarii involuntare inselaciunea deliberata. Insusi simbolul operatiunii de manipulare conceputa si realizata ca atare este totodata si cea mai veche asemenea actiune cunoscuta, de la Calul Troian pana la Internet; o realitate de ordinul evidentei poate capata cu totul alte dimensiuni fata de cele care ii sunt proprii.
Conform Dictionarului de Sociologie, manipularea este definita ca "o actiune de a determina un actor social (persoana, grup, colectivitate) sa gandeasca si sa actioneze intr-un mod compatibil cu interesele initiatorului, iar nu cu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici de persuasiune, care distorsioneaza intentionat adevarul, lasand impresia libertatii de gandire si de decizie".
Disparitia barierelor tehnice de comunicare a facut ca pamantul sa nu fie numai un "sat global", ci si un "sat electronic" in spatiul caruia informatia, in diversele ei forme, reala, trunchiata, partiala sau falsificata circula in mare viteza. Ziarele, revistele, radioul, televiziunea si mai nou Internetul sunt canale prin care se influenteaza, orienteaza si dirijeaza opinia publica, interesele si motivatiile oamenilor, constiintele chiar dincolo de granitele propriilor vointe si simturi. Suntem tot mai dependenti de aceasta retea globala pentru a fi la curent cu ceea ce se intampla in lume. De aceea, mass-media (si prin sondajele de opinie) a devenit cel mai important instrument de manipulare pe care politicienii il au in vedere. Nicio mare hotarare politica nu a fost luata in a doua parte a acestui secol fara ca opinia publica sa fie pregatita in prealabil de presa.
In numele dreptului fundamental al omului si al societatii la informatii, dezvaluirile din timpul campaniilor electorale au scos in evidenta, din spectrul larg al manifestarii psihologice, metoda manipularii informationale. O gama variata de "trucuri" care exploateaza abil toate slabiciunile umane, prejudecatile sociale, impactul acestora adesea asemanator bulgarelui de zapada si care construieste o puternica ideologie dominanta care ajuta la sustinerea intereselor creatorilor sai.
Termenul de ideologie se refera cel mai adesea la relatia dintre informatie si puterea sociala in contexte politico-economice, pe scara larga. In acest sens, un sistem de idei este sustinut printr-o diversitate de canale, de acei membri ai societatii care detin puterea politica si economica. La fel cum limbajul si alte coduri de comunicare sunt invatate si aprofundate in contextele interactiunilor sociale cotidiene, ideologia devine de asemenea familiara si normala in cadrul relatiilor sociale de rutina prin procesul mediatizarii.
Dezvoltarile tehnologice au facut ca maniera dominatiei sociale sa fie mult mai complexa decat era in trecut. Influenta ideologica este de-acum cruciala in exercitarea puterii sociale. Consensul social poate fi un mijloc mai eficient de control decat coercitia sau forta. De aceea, ideea de hegemonie, este deosebit de importanta in societatile in care politica electorala si opinia publica sunt factori semnificativi si in care se constata ca practica sociala depinde de consimtirea fata de anumite idei dominante care de fapt exprima necesitatile unei clase dominante. Hegemonia este mai mult decat puterea sociala in sine; este o metoda pentru cucerirea si pastrarea puterii. Conform teoriei hegemoniei ideologice a lui Antonio Gramsci (scriitor si analist politic italian)- caruia ii este atribuit acest termen - mijloacele media sunt instrumente pe care elitele conducatoare le folosesc pentru a-si perpetua puterea, bogatia si statutul popularizandu-si propria filosofie, cultura si morala.
Succesul hegemoniei este asigurat in masura in care clasa dominanta are interese pe care clasele subalterne le recunosc ca fiind intr-o oarecare masura si interesele lor.
Astfel, putem vorbi de manipulare atunci cand o anumita situatie sociala este creata premeditat pentru a influenta reactiile si comportamentul "manipulatilor" in sensul dorit de "manipulator". Fie ca este vorba de dorinta de a convinge publicul cu privire la superioritatea unei anumite cauze, ori a unui partid, a unui anumit candidat (in cazul de fata nu este important daca este o cauza justa, daca partidul este respectabil sau daca candidatul este cel mai bun) se folosesc toate mijloacele pentru a li se asigura succesul ceea ce inseamna ca uneori se ajunge la a pune minciuna in slujba adevarului, daca este o minciuna la care publicul este mai receptiv.
3.2 Criterii de clasificare
Tehnicile de manipulare sunt dintre cele mai diverse, de la foarte simple la extrem de sofisticate, de la cele cu efecte imediate pana la cele ale caror urmari se vad dupa ani de zile sau chiar dupa decenii, de la unele utilizate pentru influentarea unei anumite persoane, intr-o anumita imprejurare, pana la altele axate pe remodelarea unei intregi societati.
Situatiile sociale exercita un control semnificativ asupra naturii umane. Actiunile si reactiile individului la stimulii dintr-un mediu social sunt determinate de forte si constrangeri specifice acelui mediu. Chiar si aspectele care par banale, nesemnificative pot determina schimbari majore in comportamentul persoanelor aflate intr-o anume situatie sociala. Cuvinte, imagini, lozinci, semne, regulamente, legi si intr-o mare masura, prezenta celorlalti sunt factori cu o mare putere de influenta asupra individului, dirijandu-i reactiile si comportamentul de multe ori fara ca respectivul sa constientizeze.
La fel de edificatoare, cu extrem de multe concluzii de ordin practic nu numai pentru cei care produc informatia, ci si cei care o folosesc zilnic este si modalitatea prezentarii unui fapt in raport cu scopul propus: afirmat, negat, trecut sub tacere, amplificat, diminuat, aprobat, dezaprobat.
Exista diferite criterii de clasificare a manipularilor; astfel, profesorul Philip Zimbardo, de la Universitatea Stanford, California, utilizeaza drept criteriu amplitudinea modificarilor efectuate intr-o anumita situatie sociala. In functie de acest criteriu putem distinge:
manipulari mici
manipulari medii
manipulari mari
Trebuie mentionat ca desi in aceasta acceptiune, manipularile pot fi clasificate ca mici, medii si mari, implicatiile lor nu respecta o corespondenta stricta cu amplitudinea modificarilor initiale.
3.3 manipularile mici
Acest tip de persuasiune este obtinut prin modificari minore ale situatiei sociale totusi, uneori, poate genera efecte surprinzator de ample. Sa luam drept exemplu cazul cersetorilor care utilizeaza nenumarate trucuri pentru a stimula spiritul caritabil al trecatorilor. La cersit sunt trimisi mai ales copiii, dezbracati iarna, plangand vara, uneori, mutilati intentionat pentru a spori compasiunea cetatenilor. Astfel, sume importante sunt adunate atunci cand cererea este insotita de un mic serviciu (spalatorii de parbrize) aparent util celorlalti, de un apel la binecuvantarea cereasca, cantece lacrimogene menite sa sensibilizeze audienta, sau chiar numai infatisarea celui care formuleaza cererea.
Psihologii Scott Fraser si Jonathan Freedman au imaginat un experiment in anul 1966, care a demonstrat eficacitatea unor asemenea tehnici de manipulare minora: piciorul-in-usa.
Iata in ce a constat un experiment al celor doi specialisti: intr-un cartier obisnuit au fost luate casele la rand si fiecarei gospodine i s-a solicitat instalarea, in fata curtii, a unui panou pe care scria: "Conduceti cu prudenta". Inainte de aceasta se obtinuse de la aceleasi gospodine un comportament preparatoriu in acelasi sens: sa le lipeasca pe masinile personale un autocolant care indemna automobilistii tot la prudenta.
Specialistii au obtinut rezultate surprinzatoare, reusind sa convinga 76% dintre gospodine, desi initial doar 16,7% au fost de acord cu asezarea panoului in gradina in conditia control in care nu fusesera determinate sa emita un comportament preparatoriu. O alta grupa de experimentatori s-a deplasat intr-o alta zona a cartierului, folosind semnarea unei petitii in favoarea introducerii unor reguli stricte de circulatie preventiva, ca pe un comportament preparatoriu. Aproape toti au acceptat. Doua saptamani mai tarziu echipa a vizitat din nou proprietarii care semnasera petitia propunandu-le instalarea panoului. In acest caz procentajul a fost chiar aproape de 100%.
Aceste experimente ne ofera principiul dupa care se deruleaza procedeul piciorul-in-usa: se obtine de la subiect un comportament preparatoriu nonproblematic si putin costisitor, ulterior, o cerere este adresata explicit subiectului, invitandu-l sa emita o noua conduita, pe care n-ar fi realizat-o spontan. De fapt este vorba de conduite care in grupurile-control (fara cerere initiala) sunt refuzate de o mare majoritate de persoane.
Desi tehnica se bazeaza pe stimuli sociali minori, efectele ei pot fi extrem de puternice, uneori la nivelul unei societati intregi. Spre exemplu, pastrarea deliberata a unui singur mijloc de informare pentru marea majoritate a cetatenilor, cum ar fi televiziunea nationala, nu mai intra in categoria manipularilor minore, ci a celor de anvergura.
O alta tehnica de persuasiune este "Trantitul-usii-in-fata" a carei eficacitate se poate dovedi la fel de spectaculoasa ca si cea precedenta desi este sustinuta de un principiu invers celui al tehnicii "Piciorului-in-usa". Prin aceasta modalitate, cererea initiala se refera la un serviciu extrem de costisitor care are toate sansele de a fi refuzat, inainte de a-i solicita un a-l doilea serviciu al carui cost este mai mic. Aceasta ultima propunere are toate sansele de a fi acceptata deoarece prin comparatie cu solicitarea inacceptabila de dinainte pare foarte rezonabila.
Prima realizare experimentala a acestui fenomen apartine psihologului Robert Cialdini si colaboratorilor sai in 1975. Specialistii au incercat sa convinga pe studenti sa insoteasca si sa supravegheze timp de doua ore niste tineri delincventi intr-o gradina zoologica. Cand au formulat direct aceasta cerere (conditie control), cercetatorii n-au obtinut decat un procent de 16,7% de acceptare. Dupa aceea, in conditie experimentala, au procedat la o cerere exagerata: de a se ocupa de tinerii delincventi timp de doua ore pe saptamana, doi ani. Nimeni nu a acceptat un angajament pe o perioada atat de lunga. In urma refuzului, experimentatorul a facut o a doua propunere, cea referitoare la insotirea delincventilor. Strategia folosita a permis deci triplarea numarului persoanelor care au acceptat - circa 50%.
Cialdini, profesor in psihologie, si colaboratorii sai au explicat acest fenomen bazandu-se pe faptul ca un numar mare dintre relatiile noastre ar fi guvernate de o lege generala: regula reciprocitatii. Aceasta regula ar orienta, indeosebi in situatiile de persuasiune, conduitele de negociere si de concesie. Oamenii au tendinta de a intoarce favorurile care le-au fost acordate. De altfel, expresii obisnuite ca: "da-mi ca sa-ti dau", "sa imparti frateste", "a-si aduce contributia", ilustreaza caracterul pregnant al acestei reguli in societate. Deci, daca incepem prin a cere cuiva o favoare extrema al carei refuz e sigur, si daca trecem ulterior la o cerere acceptabila, individul ar putea resimti o presiune normativa care sa-l faca sa raspunda concesiei noastre printr-o concesie din partea sa. Printr-un mijloc indirect de retragere iluzorie din pozitia initiala, este posibil sa-l determinam pe celalalt sa accepte cererea pe care doream s-o accepte de la inceput. Specialisti subliniaza ca legea reciprocitatii nu poate actiona decat in masura interlocutorul individului solicitat ramane acelasi.
Insa ulterior s-a demonstrat cum ca concesia facuta de cel care formuleaza cererile nu poate fi considerata ca factor cauzal principal al fenomenului usa-in-nas. Pentru acesti cercetatori, ceea ce conteaza nu este faptul ca individul are sentimentul ca acela care formuleaza a doua cerere accepta sa suporte o pierdere, cat sentimentul ca cea de-a doua cerere este mult mai avantajoasa.
Aceste tehnici pot fi utilizate pentru a influenta deciziile unei singure persoane sau pot sa genereze efecte puternice la nivelul intregii societati, asa cum se va vedea pe parcursul lucrarii.
3.4 Manipularile medii
Tehnici de manipulare care se refera la modificari importante ale situatiilor sociale, cu implicatii care, uneori, depasesc in mod dramatic asteptarile tocmai pentru ca in majoritatea cazurilor, puterea de influenta a situatiilor sociale asupra comportamentului uman este subevaluata.
Stanley Milgram, doctor im psihologie sociala, Universitatea Yale, a initiat o serie de experimente cu rezultate surprinzatoare in ceea ce priveste supunerea individului fata de o autoritate. Experimentale au demonstrat cum niste oameni obisnuiti, aflati sub permanenta presiune psihica din partea unei autoritati, pot da dovada de cruzimi inexplicabile. Un exemplu in acest sens este revolutia romana din decembrie 1989. Starea de confuzie din acea perioada, deruta si nevoia de a gasi cat mai repede o autoritate care sa o inlocuiasca pe cea veche, pentru a restrange haosul, zvonurile despre teroristi, toate au sporit starea de tensiune si incertitudine. Multi dintre cei descoperiti ca au tras sustin ca nu au facut decat sa execute un ordin.
Pe langa tehnicile menite sa induca sentimentul de supunere fata de autoritati sau dimpotriva, sa declanseze revolte puternice, alte modalitati de manipulari medii pot fi si cele prin care se urmareste dezumanizarea victimelor sau dezindividualizarea atacurilor, in vederea incurajarii spiritului agresiv. In esenta, tehnicile de dezumanizare a inamicului se utilizeaza pentru a face posibila exterminarea acestuia fara ezitare si fara remuscari din partea executantilor, majoritatea proveniti dintre oameni obisnuiti.
Scopul fundamental al tehnicilor de dezumanizare este curatarea imaginii inamicului de orice trasatura umana, prezentarea lui drept un monstru nedemn si periculos pentru specia umana; eventual, identificarea lui prin porecle sau prin orice alte denumiri care nu trebuie sa mai pastreze nici o conotatie omeneasca. Metodele utilizate constau in impunerea prin mass-media a unor materiale de presa falsificate, caricaturi, sloganuri agresive in care inamicii sunt prezentati drept niste nebuni violenti si periculosi.
Dezinvidualizarea este o tehnica mult mai simpla dar cu efecte la fel de socante. In acceptia psihologiei sociale, dezindividualizarea este definita ca un sentiment al pierderii in anonimat. Eliberarea de sub constrangerile inerente impuse de un comportament normal in societate (responsabilitatea fata de propriile actiuni), eliberarea obtinuta prin aceasta pierdere in anonimat, conduce la o crestere a agresivitatii, a manifestarilor deviante care altfel nu s-ar fi declansat.
Succesul manipularilor pe scara larga depinde, in primul rand, de modul in care individul a fost cufundat in anonimatul masei de manevra. Liderii sistemelor totalitare, precum si conducatorii unor secte extremiste depun eforturi considerabile spre a inocula in mintile celor pe care ii manevreaza sentimentul fidelitatii neconditionate fata de respectivul grup social. Repetand la nesfarsit preceptele teoriei bazate pe impartirea oamenilor in "buni" si "rai", ei ii determina pe adepti sa creada ca fac parte din grupul social "bun", in timp ce restul lumii este alcatuit din "rai". Orice idee ce nu corespunde respectivei ideologii este calificata drept eretica sau drept o expresie a tradarii.
Manipularea se realizeaza in special prin controlul informatiilor, prin izolarea grupului, pentru a evita orice contacte ale membrilor sai cu lumea exterioara, astfel, identitatea individului se evapora si el va fi integrat grupului. Comportamentul, gandirea, chiar sentimentele lui se vor adapta noilor standarde, sisteme de valori si regulamente.
3.5 Manipularile mari
Caracteristicile acestora sunt determinate de influenta intregii culturi in mijlocul careia traieste individul. Sistemul de valori, comportamentul, modalitatea de a rationa sunt generate in primul rand de normele scrise si nescrise ale societatii in care vietuieste. Neglijand aceasta permanenta si enorma influenta, individul poate fi mult mai lesne prins in capcana artizanilor manipularii.
De asemenea trebuie precizat ca tocmai din cauza actiunii continue a manipulatorilor asupra noastra, s-a creat o stare de normalitate iar prezenta lor este mult mai dificil de identificat. De exemplu, pentru foarte multi este usor de identificat o manipulare minora, de tipul trucurilor electorale, decat una majora cum ar fi faptul ca scopul scolii de a transmite elevilor un bagaj de cunostinte are o importanta secundara in comparatie cu acela de a pregati tanarul de mai tarziu, de a se integra in respectiva societate.
In sprijinul acestei teorii, psihologul Jean Piaget afirma ca scoala, inainte de a fi un mijloc de comunicare, de aprofundare a cunostintelor necesare viitorului adult, il familiarizeaza pe elev cu urmatoarele:
spiritul de subordonare fata de autoritati, reprezentate la nivelul sau de educatori, profesori, comisii de examinare Consecinta: ulterior ii va fi mult mai simplu sa se conformeze legilor si diverselor reglementari sociale.
simtul responsabilitatii, prin obligatia de a-si face temele, intr-un interval de timp delimitat, de a prezenta rezultatele studiilor sale in cadrul unor examinari periodice. Consecinta: ca adult va putea sa-si indeplineasca obligatiile familiale, profesionale si sociale.
necesitatea respectarii unui program strict, prin prezenta la scoala conform unui orar, cu avertizarea ca orice intarziere ii poate aduce penalizari. Consecinta: respectarea instinctiva a unui program de lucru
spiritul de competitie asigurat prin diferite concursuri, olimpiade, diferite recompense (note, premii). Consecinta: reusita profesionala
Sistemul de invatamant este in asa fel alcatuit incat sa modeleze comportamentul si gandirea in conformitate cu ideologia regimului aflat la putere. In sistemul totalitar, uniforma scolara standard este obligatorie, deoarece induce sentimentul de dezindividualizare, facand mult mai usoara disciplinarea si manipularea individului. Acelasi regim politizeaza programa scolara incepand cu primele clase. Desi mai putin stridenta, manipularea prin construirea unui sistem de invatamant specific exista si in societatile democratice.
Avand in vedere rolul sistemului de invatamant, dar si intreaga complexitate a legilor si regulamentelor specifice unei anumite societati, comportamentul si gandirea cetatenilor obisnuiti sunt in asa fel modelate incat sa se conformeze si sa accepte cu naturalete conceptiile si standardele care definesc ideologia regimului aflat la putere.
Manipularile majore stau la baza raspandirii diferitelor curente de opinie, formeaza traditii si obiceiuri, contureaza mentalitati sau chiar ample manifestari protestatare.
La temelia tuturor dezbaterilor referitoare la relatia dintre politic si comunicare sta notiunea de spatiu public. Intr-acceptie elementara si general admisa ,,spatiul public desemneaza discutarea problemelor de interes public, discutare astfel organizata , incat actorii ei sunt obligati sa foloseasca armele argumentatiei si sa se plaseze-n perspectiva intereselor generale. Spatiul public este locul participarii politice, inteleasa ca expresie a intereselor si deliberarii, al deciziilor si al controlului puterii Reynie D. Opinion Public.- Paris, 1996, p. 444l)
Individul devine fundamentul societatii si al statului, deoarece ultimele nu sunt altceva decit produsul unor decizii si ,,contracte " prin care oamenii au cedat o parte din puterea si din drepturile lor ,,naturale unor institutii si lideri cu misiuni si puteri bine definite. Actiunile individului trebuie sa izvorasca dintr-o alegere personala, bazata pe evaluarea rationala a unei situatii.
Egali, prin natura si prin exercitiul ratiunii, eliberati de tutela opresiva a institutiilor si a credintelor care le limitau, oamenii au dreptul si obligatia sa participe la conducerea societatii, la luarea deciziilor, la exercitiul puterii. Fiecare individ, in virtutea naturii sale rationale, are capacitatea de arbitraj: astfel, constiinta individuala este conceputa de un tribunal intim, ca o instanta morala unde, prin exercitarea spiritului critic, sunt analizate diferitele fatete ale unei probleme.
Dupa D. Ladriere , ,, in spatiul public se realizeaza formarea opiniei publice si a vointei publice, in mod , liber, conform, unor proceduri argumentative. Datorita diverselor contacte si interactiuni sociale, se concretizeaza, in practica unor acte de comunicare, o asociatie voluntara, care are ca scop obtinerii reciproce, intelegerea la care se ajunge printr-un tip precis de discutie, in care argumentele, in mod explicit bazat pe ratiune , sint supuse criticii de catre partenerii de dialog.
Primul loc public in care au fost dezbatute teme legate de interesul colectiv a fost agora din democratiile Greciei Antice. Angora reunea un numar limitat de cetateni si avea o finalitate in primul rand ,,figurativa . Era un loc ,,al prezentarii sinelui, unde fiecare incearca sa exceleze, prin cuvintele alese rostite in public, pentru a obtine glorie''. (Ferry J. M. Les transformation de la publicite politique.- Hermes, 1989, p. 18)
Filosoful J. Habermas sustine ca, incepand cu sec. XVII-lea, in Europa apar noi locuri publice, expresia libertati individuale: ele functioneaza ca asocieri voluntare ale unor indivizi care doresc sa discute, sa schimbe idei, sa accepte critica celorlanti, sa ajunga la un anume consens.
In acest spatiu public modern va aparea un nou tip de consens, care nu numai vizeaza principii generale, ci probleme de interes comun, precis definite, consens care se obtine cu greu si care nu dureaza decat perioade scurte de timp -expresia acestei noi forme este opinia publica.
In sec. XVII-XVIII-lea, opinia publica era cantonata in mediile politice active, acolo unde scriitori, filozofi, moralisti consacrau o mare parte din timpul si energia lor pentru a produce diverse evaluari ale fenomenelor politice si pentru a le comunica eventual in celelalte medii elevate ale societatii.
Din aceasta perspectiva opinia publica era o idiologie profesionala, fiind opinia pe care o aveau asupra politicului grupuri sociale restranse, a caror profesie era sa produca opinii, cu scopul de a intra astfel in jocul politic, ei isi transfigurau opiniilor lor de elite cultivate de opinii universale, atemporale, anonime, deci in valori politici. (Champagne P. Opinion publique et debat public.-Grenoble, 1990, p. 47)
Un precursor al teoriei elitelor este Machiavelli, care
in lucrarea sa Principele, exalta virtutile de exceptie ale
printului ce stie sa se slujeasca de calcul, viclenie
si forta pentru cucerirea, exercitarea si pastrarea
puterii in scopul consolidarii unui stat.
Teoria elitelor isi afla consacrarea prin contributiile
reprezentantilor scolii politice italiene Vilfredo Pareto (creatorul
termenului de "elita") si Gaetano Mosca (promotorul ideii de "clasa
politica"). Acestora li se poate adauga Roberto Michels cu studiile sale
despre fenomenul oligarhic in partidul de masa, Georges Sorel cu
reflectiile sale asupra violentei si "mitului politic" precum
si Max Weber.
Paradigma elitara contine urmatoarele elemente:
a) procesualitatea istorica se intemeiaza de diviziunea societatii in clase -; o clasa dominanta si una dominata, o elita conducatoare si o masa ce se lasa condusa;
b) stiinta politica reprezinta de fapt studiul elitei, al compozitiei si structurii sale, al modului de relationare cu masa;
c) obiectivul fundamental al oricarei elite il constituie detinerea si mentinerea puterii, pastrarea privilegiilor dobandite gratie puterii;
d) dominatia se bazeaza pe forta dar si pe frauda sau seductie, elita obtinand consimtamantul masei;
e) structura sociala este intemeiata si legitimata de o formula politica asociata unor ideologii sau mituri socialmente acceptate;
f) guvernarea ca exercitiu politic al elitei va recupera mai mult sau mai putin si interesele masei, atat cat nu prejudiciaza privilegiile elitei
Opinia publica luminata produsa de o minoritate savanta, se deosebeste de parerile confuze, necritice, spontane si adeseori superstitioase care caracterizau modul de evaluare a fenomenelor sociale si politice. Pentru a deveni opinia publica ,,legitima, aceste expresii ale "vox populi'' trebuiau filtrate, traduse, interpretate total prin dezbaterile elevate din saloanele si cluburile frecventate de elitele politice.
Cresterea cantitativa a publicului implicat in dezbateri si decizii, precum si complexificarea problemelor aflate in discutia publica numai permit ancorarea spatiului public exclusiv in locuri bine determinate (chiar daca acestea continua sa existe si sa reprezinte forumuri importante de dezbatere), amploarea vietii politice solicita un nou suport si nou mod de comunicare, acestea exista si abia asteapta sa devina ,,noul" spatiu public - este vorba de sistemul mass-media.
Intrare presei in acest joc va produce un efect de multiplicare a parerilor si a modurilor de abordare a unei probleme-prin intermediul ei, atitudini si concepti.
Variantele vor fi aduse in flux constant, in atentia publicului, vor fi evaluate, criticate, acceptate sau respinse. Aceasta varietate a perspectivelor asupra unor teme de interes general nu va permite realizarea unei ,,opinii", expresie intelectuala a unei ideale ,,vointe populare sau chiar a unei utopice vointe ,,universale . Opinia publica va reprezenta acum acea suma de pareri prin care se exprima interese deosebite si nu o data opuse.
Intr-o definitie sintetica, opinia publica ,,este un ansamblu de atitudini, exprimate de un numar semnificativ de indivizi, legatura cu o problema de importanta generala". (Hennessy B. Public Opinion. Monterey,1981,p.4.)
Dupa B. Berelson, ea reprezinta ,,raspunsul oamenilor (ceva ce poate insemna aprobare, dezaprobare, indiferenta) la situatii politice si sociale controversate, dar de interes general - precum relatiile internationale, politica interna, alegerile, relatiile etnice".
In actuala sa configuratie, conceptul de opinie publica nu mai exprima o unitate monolitica, de atitudine, ci din contra, o multitudine de abordari ale unei probleme de interes comun, din perspectiva traditiilor culturale, a motivatiilor politice a presiunilor sociale si a reprezentarilor simbolice specifice fiecarui segment al colectivitatilor modern-eterogene, foarte numeroase, fara legaturi directe de comunicare intre grupuri. Ceea ce inseamna ca ,,opinia publica" desemneaza acele configuratii si momente in care o anumita atitudine beneficiaza de sprijinul constient al unor segmente majoritare ale populatiei, astfel, ,, opinia publica nu are nevoie sa fie unanima, in schimb, ea trebuie sa fie coerenta si omogena. (Tremblay G. Les industrie de la culture et de la communication ou Quebec et au Canada.- Paris, 1991, p. 165)
Opinia publica functioneaza cu un termen de referinte si ca un argument care defineste si justifica deciziile, strategiile si actiunile clasei politice. De aceea, cunoasterea tendintelor opiniei publice, a modului in care ea construieste, precum si modalitatilor de influentare constituie o preocupare majora a clasei politice si evident, a lumii stiintifice. Chiar daca i se atribuie lui Machiaveli proprietatea in utilizarea acestei notiuni, primele cercetari riguroase consacrate opiniei publice apar la inceputul secolului trecut, G. Tarde (opinia si multimea - 1901), si N. Lipmann (opinia publica -1922); I Edvard Bernays (Cristalizarea opiniei publice-1923) publica textele de referinta clasice ale acestui domeniu al cercetarii, ele pun la bazele conceptuale ale studiului opiniei publice si permit dezvoltarea a numeroase modalitati de abordare teoretica si de cercetare concreta. (Gerstle J. La communication politique.- Paris :PUF, 1992, p. 45-54)
Dupa P. Champagne, la formarea opiniei publice au contribuit succesindu-se si complectandu-se in timp, diferiti actori: intai lideri politici, in comunicare directa cu micul lor grup de sustinatori, apoi liderii si aparatele de partid, in comunicare, fie mediata de reprezentanti locali ai partidelor, fie directa, in timpul campaniilor electorale, cu ocazia unor mitinguri si marsuri politice, ulterior, intre acestia si public au aparut jurnalisti, care, pe de o parte transmiteau unor mase din ce in ce mai departate si mai eterogene mesajele clasei politice si, pe de alta, atrageau atentia reprezentantilor puterii asupra starii de spirit, a nemultamirilor, a intereselor, a problematicii sau a aspiratiei care caracterizau diferitele grupuri si paturi sociale, in prezent, in acest joc comunicational a mai aparut inca un actor: specialisti in sondaje.
Chiar daca utilizarea generalizata si neritica a sondajelor a starnit nemultamirea unor sociologi si politologi, sondajele au dat un continut precis si practic notiunii de opinie publica, gratie proceselor tehnologice (calculatoare) si ale stiintelor sociale (tehnici de esantionare, tehnici de alcatuire a chestionarelor).
Opinia publica este integrata acum in mod aproape instantaneu, printr-o consultare politica ce vizeaza toti cetatanii.
Secolul al XX-lea, ca epoca a progresului tehnic si social a modificat substantial procesul de selectare, prelucrare si difuzare a informatiei. Cuvintul scris oral, imaginea TV ajung in cele mai indepartate colturi ale lumii si patrund in cele mai diverse sfere sociale. Structurile sociale din ce in ce mai complicate si tehnologice din ce in ce mai sofisticate solicita tot mai multa informatie. Informatia a devenit, dupa cum arata N.Naistbtt, ,,combustibilul societatii contemporane" (Champagne P. Opinion publiqueet debat public.- Grenoble, 1995, p.27
Ea este acea materie care asigura functionarea diverselor sisteme, ba chiar si evolutia omeniri in genere. Activitatea sociala a oamenilor este influentata si modificata , in buna parte, de procesul informational-rezultat al activitatii mass-media. Influentand pozitiile de viata, opiniile, constiintele si comportamentele individuale, mass-media contribuie la modificarea opiniei publice, constiintei si comportamentului social, crearea noilor concepte sociale.
Mass-media, prin activitatea sa informare, de intrpretare a evenimentelor, creaza anumite realitati in care omul mai apoi isi desfasoara activitatea sau asupra carora influenteaza prin rezultatul activitatii sale. Mass-media programeaza emotii consumatorului de informatie, gandurile, ba chiar si modul lui de percepere a lumii.
Raportul dintre presa si politic intr-un stat modern e determinat de o dependenta reciproca a celor doua sisteme, de libertatile si constrangerile unuia fata de cellalte fiind concomitent in conditiile democratiei. La etapa actuala se observa o crestere intensa a dependentei tuturor sferelor vietii de mass-media. Astfel, sistemul politic se afla in avantaj fata de presa constituind unul din instrumentele de realizare a scopurilor politice.
Actualul consumator de informatie nu mai este produsul scolii sau al familiei, ci mai degraba produsul mijloacelor de informare in masa, care il influentiaza si il manipuliaza uneori fara sa vrea. Ba in cele mai multe cazuri il face intentionat. (Stepanov G. Modalitati de mediatizare a realitatii moldovenesti// Mass-media in societatea de tranzitie- Ch:USM,2001, p.18)
Mass-media joaca un rol esential in educatia democratica a cetatenilor, ea prescrie si indica regulile politice, structureaza si mediaza intelegerea proceselor decizionale si coordoneaza miscarile atacantilor pe scena politica.
Mass-media ,,reflecta structura organizationala existenta si exprima tensiunea ori relatiile dintre centrele de putere, nu are o identitate proprie. Mijloacele de informare sunt functii mimetice ale comunitatii, reprezentand nivelul de dezvoltare al acestora si constituie expresii vizibile ale eficacitatii comunicatonale.
Barnard Cohen a dezvoltat conceptul cum ca presa nu le poate spune oamenilor ce sa gandeasca, dar reuseste extrem de bine sa le puna la ce sa se gandeasca .
McCombs si Shaw (Mc Combs Show. The Agenda- Setting of Mass-media, 1991.) au confirmat pe plan empiric aceasta sugestie teoretica, oamenii din presa ofera publicului structuri ierarhice si pun un accent deosebit asupra unor evenimente si persoane prin cantitatea de informati prezentate la un moment dat.
Teoria lui Cohen sustinea ca mass-media nu facea altceva decat sa structureze o realizare mult prea agresiva si atotcuprinzatoare ce nu poate fi evitata. Mass-media delimiteaza dezbaterile politice si stabileste care sunt temele care vor face pe alegatori sa mearga la vot. In acest sens, toate stirile sunt relevante pentru procesul electoral si nu numai discursurile politice si campaniile electorale in sine pot produce constiinta politica.
Receptorul de mesaje politice e considerat a fi supus presiunii informationale fara a avea putere de decizie, el este dor punctul final al procesului comunicational pentru care se opteaza, stabilirea agendei va fi realizata fie ca proces de multiplicare a agendei dezbaterilor politice, fie ca o expresie a avantajelor si recompenselor dorite de public.
Conditia principala pentru ca informatiile sa aiba orice efect asupra publicului este aceea ca mesajele sa fie receptate, fapt ce presupune existenta unui canal de comunicare deschis si predispus schimbului informational. Dupa receptarea lor mesajele trebuie sa fie bine intelese, ceea ce inseamna formularea lor intr-un mod usor de descifrat si accesibil pentru fiecare dintre participantii la procesul comunicarii chiar daca mesajele sunt inteligibile, receptorii nu au ce face cu acestea daca nu sunt relevante pentru momentul si cadrul politic in care sunt exprimate. Pentru ca sa aiba efect trebuie sa vina intr-o oarecare contradictie sau cel putin sa fie in discrepanta cu opiniile anterioare. Si in cele din urma - mesajele trebuie sa fie credibile. In contradictie cu teoria influentei limitate, se pot identifica o serie de elemente, de factori, ce modifica si altereaza opinia publica.
Specialistii si expertii care isi expun public opiniile reprezinta o alta sursa de influenta, prin fluxul de credibilitate de care dispun si printr-un caracter propus non-partizan, specialistii pot conditiona modul in care opinia publica ,,traduce" evenimentele.
Grupurile de interese, cele ce apartin sferei nonguvernamentale si care fac apel la interesul public, influentiaza in mare masura formarea opiniilor. Nu in cele din urma conducatorii de stat, principalii lideri de partid, reprezinta un stimulent, o conditionare a construirii pornirilor celorlalti. (Page Bengamin. What mores Public Opinion In Media Power in politics , 1994
Se poate afirma ca circuitul comunicational intre cetateni si sfera politica s-a dezvoltat odata cu aparitia partidelor. Tot atunci s-a produs descoperirea de catre noile elite politice a unui fapt pe cit de evident, pe atat de surprinzator, ca masss-media poate exercita o influenta semnificativa asupra opiniei publice. Constientizarea in acest sens a realitatii vizand se bazeaza pe orice caz, pe potentialul acestora la nivel de difuzare, pe presupusa credibilitate si aparenta lor eficacitate, care putea asigura partidelor mobilizarea atitudinilor participative ale cetatenilor si crearea curentelor de opinie favorabile.
Este firesc ca in preocuparea pentru agregarea si articularea intereselor sale politice, partidele sa puna cea mai mare miza pe raspandire propriilor canale de comunicare, vazand in ele o reala posibilitate pentru a-si asigura o majora vizibilitate, a-si prezenta propria identitate politica.
Abordand fenomenul politic conjugal sa cotidian, mass-media se confrunta astfel cu necesitatea definirii precise propriului lor in mediatizarea evenimentelor si fenomenelor social-politice. Pentru a-i transmite un mesaj coerent si riguros si ai oferi cheile necesare pentru descifrarea fenomenelor constitutive ale actualitatii , in perspectiva dezvoltarii lor , pentru a-l inarma cu date obiective si puncte de vedere consistente ce ar releva eficienta dezbaterilor publice care constituie o componenta esentiala a democratiei, mass-media trebuie sa demonstreze capacitatea unei patrunderi analitice a tuturor variabilelor si a intregii complexitati si realitati.
In sensul clasic al teoriei democratiei, mass-media este menita sa difuzeze si sa raspandeasca informatii despre problemele publice si politice, sa informeze corect si la timp cetatenii, care, la randul lor, vor influenta procesul decizional la nivelul societatii. In general, standardele normative, de factura democratica, sunt cele ce impun modul de functionare a mass-media este menita sa difuzeze si sa raspandeasca informatii despre problemele publice si politice, sa informeze corect si la timp cetatenii, care, la randul lor, vor influenta procesul decizional la nivelul societatii. In general standardele normative, de factura democratica, sunt cele ce impun modul de functionare a mass-media in societatile democratice.
supravegherea evenimentelor cotidiene care pot influenta existenta cetatenilor, dar si formarea unor false evenimente pentru sporirea audientei;
identificarea principalelor probleme socio-politice;
crearea unei platforme de dezbatere, pentru realizarea unei piete libere a ideilor , pentru exprimarea purtatorului de cuvant, a liderilor de opinie, a formatorilor publice mai ales de multe ori accesul la mijloacele de comunicare este extrem de dificil pentru minoritati si grupurile marginalizate;
transmiterea diverselor elemente ale discursului politic;
analiza activitatii oficialitatilor, a institutiilor si a altor agentii publice, pentru a le face raspunzatoare pentru actele lor;
Stimularea activismului cetatenesc, pentru depasirea apatiei in comportament si pentru a impiedica intelegerea superficiala a proceselor politice, pe baza unor prejudecati ce functioneaza pe criterii emotionale sau simpliste;
Autonomia editoriala, ce pune tentativelor de a vexa libertatea presei;
Respectul fata de public;
Un alt motiv major pentru instutionalizarea mass-media, pentru transformarea acesteia dintr-o putere civica -expresie largita a libertatii individuale de exprimare, intr-o putere idiologica este chiar aparitia formelor democratiei de masa.
Democratizarea si noile functii demografice detinute de cetatenii, cit si extinderea influentei electoratului in ansamblul sau ca urmare a extinderii dreptului la vot, alegerea prin vot direct a reprezentantilor publici, alegerile in general ca forma de exprimare a vointei politice-au facut ca sfera politica sa fie dependenta de accesibilitate in randul unor mase extinse de alegatori, permitand simultan delegarea atributii asupra presei.
Conceptia liberala despre democratie apartinand lui Madison si urmasilor lui, cu predelectia evidente pentru democratie directa, se face vinovata de intarirea rolului mass-media in procesul electoral, unde relevante ajung sa fie opiniile celorlalti, a majoritatii castigatoare.
Termenul de dictatura a majoritatii si presiunea constanta a opiniilor de grup personale sunt expresii ale procesului despre care vorbim. In aceasta conceptie daca nu esti cu tabara invingatoare , nu participi la viata decizionala a comunitatii.
Referire constanta la opinia publica si utilizarea autoritatii acesteia au devenit la randul lor moduri de modelare a proceselor decizionale, reprezentantii celor alesi stau sub dictatura si sub amenintarea modificarii structurilor electorale care i-au adus la putere. Astfel, democratizarea politicii a sporit si puterea mijloacelor de informare. Opinia publica si castigarea aderentei acesteia devine sigura ratiune de a fi a politicului, unde mass-media, ca unic instrument de comunicare rapid, eficient si permisiv, ajunge sa fie un factor determinat si autosuficient. Mijloace de informare, trebuie, au datoria sa organizeze si sa mobilizeze opinia publica in favoarea democratiei, dar mai ales in favoarea celor aflati la putere, a grupurilor de interese, a autoritatilor in general.
Prin judecatile de valoare pe care le emite, prin interpretarea faptelor si punerea lor in anumite contexte, prin desemnarea stirilor cu valoare negativa intr-o anumita directie idiologica mass-media induce steriotipuri electorali si prejudecati sociale greu de depasit prin alte mijloace informationale in acele societati in care standardele mass-media moduleaza existenta publica a membrilor respectivelor societati, politicul nici nu poate decat sa urmeze linia trasa de mijloacele de informare.
Dupa sociologul roman Catalin Zamfir, aflam ca mass-media este termen consacrat mai intai in limba engleza referitor la mijloacele de comunicare in masa, seturi de tehnici si metode de transmitere, de catre furnizori centralizati, a unor mesaje unei audiente larg , eterogene si dispersate geografic. Intr-o perspectiva institutionala, mass-media sunt considerate institutii sociale, atat culturale cit si economice. Primul astfel de mijloc de comunicare in ordine istorica este tiparul mobil, aparut in mijlocul secolului al XV-lea. Se considera insa ca de mass-media putem vorbi abia de la mijlocul secolului al XIX-lea, adica din momentul in care mass-media au avut o audienta suficient de larga si eterogena. Ziarele si cartile publicate inaintea acestei perioade se adresau exclusiv unor elite. In deceniul al patrulea al secolului trecut, prin aparitia fenomenului ,,penny press'', ieftinirea presei, audienta s-a marit in mod deosebit, dar mai ales si-a schimbat structura, devenind o audienta de masa, ieftinirea presei, inclusiv a cartilor, este principala cauza a acestui fenomen, dar trebuie sa luam in calcul, in acelasi timp, si schimbarea de orientare, publicatiile adresandu-se de acum incolo, in primul rand, oamenilor obisnuiti. Dezvoltarea cea mai semnificativa s-a produs insa in acest secol, prin aparitia mass-mediei electronice. Prima jumatate de secol a fost marcata de aparitia cinematografului si a radiodifuziunii, iar a doua de extinderea la nivel de masa a televiziunii. Aceste trei tipuri de mass-media vor determina, datorita impactului lor urias asupra societatii, si a inceputul cercetarilor asupra mass-mediei nu a fost determinat atit de marimea audientei noilor mass-medii, este adevarul mult mai mare decit a celor din secolul trecut, cit mai ales datorita influentei lor indiscutabile asupra vietii sociale. Este semnificativ astfel faptul ca nici o formatiune politica, miscare sociala sau culturala nu mai poate castiga astazi aderenta unor segmente largi de populatie fara a utiliza mass-media, la fel cum functionarea economiilor moderne nu mai poate fi conceputa in afara orietarilor consumului prin mass-media sau cum generarea si difuzarea culturii in societate in general nu se mai face independent de acest tip de institutii culturale. Este demn de remarcat si faptul ca radio si televiziunea sint singurele mijloace care pot capta atentia nationala. Socilogia in mass-media, domeniul de cercetare in sociologie care urmareste sa analizeze modul in care mass-media functioneaza in societate, precum si efectele sociale ale comunicarii prin intermediul acestor mijloace.
In istoria cercetarilor s-au conturat doua perspective complementare una pune accentul pe comunicare, cealalta pe mijloace. Prima pleaca de la distinctia intre mai multe tipuri de comunicare, de cele mai multe ori trei: comunicare intrapersonala, comunicare de masa, comunicare interpersonala. Aceasta din urma se refera la comunicarea realizata prin intermediul unor mijloace, adresandu-se unei audiente largi si de regula eterogene. Comunicarea de masa presupune comunicatori profesionisti, specializati in transmiterea mesajelor prin intermediul diferitelor mesaje, ca si un sistem de control al comunicarii, dat fiind ca aceasta se realizeaza prin intermediul unor institutii care functioneaza in baza unor norme.
Cea mai cunoscuta schema de analiza a comunicarii de masa este propusa de Herold D. Lasswell. Ea stabileste cinci directii de analiza in functie de cinci intrebari privitoare la procesul comunicational.
Cine?
Ce spune?
Pe ce canal?
Cui?
Cu ce efect?
In ultimele decenii s-au conturat si elaborat mai multe tipuri de abordari, teorii privitoare la mass-media. Exista insa doua paradigme generale, care sunt practic prezente in toate cercetarile. Prima poate fi numita mass-media puternica si considerata ca mass-media are efecte, in general negative, deosebit de puternice, intervenind activ asupra structurilor si mecanismelor vietii sociale, ele fiind active in raport cu individul sau societatea, iar structurile social-relativ pasive la influentele masss-mediei. A doua paradigma mass-media slaba considerata ca influenta in societate este relativ mica, ele sint subordonate si nu supraordonate societatii, nu determina optiunile si comportamentele indivizilor ci se orienteaza dupa acestea, in fine, rolul lor nu numai ca nu este negativ, dar poate sa fie chiar terapeutic in anumite circumstante. Un exemplu tipic de problema abordata din perspectiva celor doua paradigme violentei . In primul caz se considera ca violenta este promovata prin mass-madia, ca ea afectiaza negativ socialzarea copilului, care poate vedea pina la 14. 000 de morti violente la TV, numai in copilarie, si deci in general putem spune ca mass-media contribuie la cresterea numarului com portamentelor deviante, in special a delicventei, sub toate formele ei. In a doua perspectiva se considera ca mass-media nu manipuliaza individul, ci ca acesta utilizeaza asa cum doreste mass-media .
Violenta este ceruta, caci astfel nu ar fi prezenta in programare, ea exista in mass-media pentru ca exista in societate. Cei care urmaresc acest tip de programe sint predispusi la violenta si nu devin eventuali delicventi datorita televiziunii. Mai mult, violenta prezentata prin mass-media poate avea o functie terapeutica. In aceeasi maniera ne putem raporta si la alte probleme cum ar fi socializarea sexuala timpurie a copiilor, promovarea unor inegalitati intre sexe, inactivismul promovat de mass-media, ca si rolul pe care ele il joaca, in general, in societate.
Mass-media fiind considerata o putere de stat, fie un subsistem subordonat celorlalte puteri. Cele doua paradigme s-au conturat in istoria cercetarilor, in perioade diferite, pornind de la probleme deosebite. In perioada interbelica s-a conturat prima paradigma, care a corespuns intr-o oarecare masura.
Socului produs de noile mesaje, dar si contextul social care a generat fenomene de masa, considerate de multe ori si ca efecte ale utilizarii.
Astfel propaganda, nazista la radio ca si propaganda de razboi in perioada 1939-1945 dusa de catre ambele tabere de front filmate au avut efecte sociale majore. Mobilizarea ca formarea unei anumite atitudini la scara nationala au fost deziderate, in general, eficient indeplinite de catre mass-madia in perioada interbelica. Puterea mass-media a fost probata chiar si in privinta efectelor lor negative. Cel mai cunoscut exemplu este emisiunea radiofonica ,,Razboiului lumilor , realizata in 1938 de Orson Wells care a creat o panica nationala fara precedent in SUA. A doua paradigma s-a conturat dupa al doilea razboi mondial, cand noile cercetari au aratat ca influenta mass-mediei in societate este mult mai mica decat s-a considerat initial. Si in favoarea acestei paradigme au existat numeroase argumente dintre care amintim slaba eficienta a propagandei anticomuniste desfasurata prin mass-media in anii 1950 in SUA, cand cercetarile au aratat ca programele nu au reusit sa convinga si nici macar sa popularizeze personalitati politice care sau afirmat in aceasta miscare, dar si cazurile destul de numeroase ale victoriilor electorale ale unor personalitati sau forte politice impotriva carora au militat majoritatea. Mass-media au constituit argumentele puternice in acest sens.
Cele mai semnificative cercetari care au probat activismul receptiei programelor mass-madia au fost cele realizate in deceniul al cincilea de Lazarfeld, Berleson si Gaudet, privitoare la comportamentul de vot, in baza carora Lazarfeld si Katz au formulat legea comunicarii in doua trepte care demonstreaza influenta semnificativa a liderului de opinie in receptarea programelor difuzate prin mass-media. Lider care filtreaza, prelucreaza si chiar interpreteaza mesajele furnizate de mass-media. In anii 1970, prin dezvoltarea foarte puternica a sistemelor private de televiziune, prin diversificarea acestora, ca si prin aparitia industriei video, rolul televiziunii in viata sociala a fost din nou resimtit foarte puternic, ceea ce a dus la o revigorare in planul cercetarilor. Mass-media s-a focalizat si asupra altor probleme semnificative in plan politic, socio-economic sau cultural. S-au studiat astfel efectele, in general negative, produse de mass-media asupra organizarii vietii politice, cum ar fi sustinera propagandei politice dupa modelul,,star- system , grija deosebita a politicienilor pentru aspectele exterioare vizibile, dar lipsite de importanta, cultul general pentru imagine, fie a politicianului, fie a partidului, a unei organizatii, sau a intregii societati, cult care face sa fie neglijate, de regula, tocmai problemele societatii majore.
In aceasta directie, unii cercetatori considera ca mass-media, joaca astazi rolul de ,,agenda a realitatii", ele dictand ordinea prioritatii problemelor sociale, prin interesul pe care il arata fata de acesta. Se poate astfel deturna sensul real al evenimentelor, moartea unui star-rok sa fie prezentata ca un eveniment social major ce un conflict militar sau descoperirea unui medicament da fie prezentate ca mai putin, sau deloc, importante. In general, mass-media are tendinta de a propune utopii si idealuri intangibile, de a crea falsi eroi, neglijandu-i astfel pe cei adevarati.
Studii importante s-au realizat si asupra proceselor de tratare a informatiei difuzata prin mass-media. Ele au aratat ca mass-media opune o imagine a realitatii care este serios diferita de ceea ce exista in realitate. Cel mai important factor care afecteaza imaginea realitatii difuzata de mass-media este principiul conflictului, in functie de care este reconstruita imaginea difuzata prin mass-media lumea prezenta fiind mult mai conflictuala decit cea reala.
Prelucrarea imaginii se produce insa si in functie de cerintele economice, idiologice si culturale ale diverselor organizatii mass-media care sint intotdeauna ale unor subsisteme sociale. Un fenomen de maxim interes il reprezinta mediati zarea evenimentelor sociale. El consta in faptul ca imaginea pe care o avem despre evenimentele sociale semnificative, trecute sau prezente, provine astazi exclusiv, de la diferitele mass-mediei. El ridica insa si numeroase probleme, iscand totodata controverse foarte aprinse. Mai intai, datorita faptului ca exista o conditionare idiologica in prezentarea evenimentului, chiar si intr-o transmisie directa televizata, prin ceea ce se alege, prin cadrele utilizate, prin momentul ales pentru transmisie, prin comentariu. Astfel de critici, se exemplu, au fost aduse recent posturilor de televiziune TV5 din Franta si CNN din SUA pentru propagarea voalata facuta in transmisiile, ale Revolutiei din Romania (1989) (preluata si difuzata in Europa de la TVR) si ale Razboiului din Golf (1991). Pe de alta parte, transmisiile directe ale unor asemenea evenimente tind sa fie organizate dupa principiul spectacolului si chiar evenimentul in sine sa fie structurat dupa acelasi model, deoarece agentii sociali nu pot face abstractie de prezenta mass-media.
Un capitol distins al cercetarilor din mass-media se refera la modul in care cultura este difuzata sau generata prin mass-media, la intentiile functionarii mass-media asupra diferitelor componente ale culturii, la rolul lor in raport cu cultura populara, cu cea de masa de consum, sau cu cea savanta. In acest punct mass-media se intalneste cu alte discipline sociologice cum ar fi sociologia culturii, sociologia artei .
4.3. Influenta mesajului politic asupra opiniei publice
Opinia publica este produsul unei anumite atitudini a publicului fata de evenimentele si problemele de ordin general. Insa opinia publica nu poate fi conceputa ca o simpla suma a opiniilor particulare din simplu motiv ca acestea din urma rezulta din particularitati personale ale individului, particularitati, ce determina sa reactioneze intru-un mod daca ar fi cazul sa facem o clasificare, o sistematizare a opiniilor unei colectivitati, aici am observa ca avem de a face cu doua tipuri de opinii care se contrapun. Intr-un caz opiniile sunt distribuite in grup haotic, la intamplare, fiecare individ reactionand de sine statator, independent. In alt caz opiniile particulare se acorda intre ele si se sumeaza sub influenta unui principiu sau interes comun. Modul, in care se trece de la o structura la alta sau de la absenta organizarii la organizare, de la starea de opinii particulare la starea de opinie publica, reflecteaza mecanismele psiho-sociale, care duc la formarea opiniei publice. Procesul de formare a opiniei publice nu exclude confruntarea parerilor si opiniilor individuale. Pana a ajunge la un numitor relativ comun au loc discutii serioase, uneori chiar ciocniri. Jurnalistica, prin activitatea sa de informare si analiza a proceselor sociale, contribuie la lichidarea neintelegerilor, influentand si catalizand gruparea opiniilor individuale, care in fine, duce la formarea opiniei de masa. Opinia publica insa se formeaza doar atunci, cand exista o cantitate de interese suficiente ca sa faca minoritatea sa accepte opinia majoritatii. Aici jurnalisticii ii revine un rol primordial. Gratie potentialului sau analitic ea expune si mobilizeaza acea suma de interese, ce ar fi indeajuns ca sa influenteze minoritatea, ca ea sa-si abandoneze pozitiile anterioare si sa impartaseasca punctul de vedere al majoritatii. Deci mass -media sunt un participanti activi de formare a majoritatii si a opiniei sale. (Dictionar de psihologie sociala Editura stiintifica si enciclopedica .Bucuresti ,1981,p.158)
Una din sursele fundamentale de formare a opiniei publice la scara macrosociala o reprezinta informatiile si comentariile interpretative, oferite de mijloacele de comunicare in masa. Si acesta are loc din motivul ca :
- pot oferi simultan aceeasi suma de stiri unui public larg, alcatuit din oameni foarte dispersati, fara contacte directe intre ei
- pot oferi acestora un centru comun de interese, subiecte de dezbateri
- prin informatiile si comentariile puse la dispozitie pot genera reactii identice ale unui public foarte diferit.
Jurnalistica apare ca un mediator intre realitatile din lumea inconjuratoare si populatie. Ea se impune la iceput ca un producator de secvente din realitate, de curente de opinii, ca un mijloc important de influentare si schimbare a comportamentelor individuale si chiar colective. Informatia, impreuna cu actiunea de propaganda, care insoteste in mod obligatoriu procesul de informare da nastere curentelor de opinie publica, modifica directia acestora. Personalitati publice po fi clasificate in functie dee exercitiul si competenta apologica ori oratorica. Din perspectiva calitatilor comunicative, imaginative sau patetice, de care dispun personajele politice apartin unui grup verbal sau unui grup vizual de caracteristici.
Publicitatea politica, aparuta ca urmare a dezvoltarii noilor tehnologii electronice si tehnologiilor de transmitere a informatiilor a reusi sa extinda expunerea politica a indivizilor la maximum, accesibilitatea si penetrarea fiind mult mai ample, timpul petrecut in fata unor medii de informare in masa depasind timpul de expunere la formele traditionale de captare a mesajelor politice. (Andrei Novak. Sondarea opiniei publice.Ed.Studentiasca.Bucuresti,1996,p.6) Aici trebuie spus ca publicitatea negativa, spre deosebire de efectele discursive ale sarcasmului, critici sau iconici, influenteaza in dublu sens si imaginea celui care o utilizeaza. Distorsiunea realitatii si manipularea imaginilor ca arsenal politic devin eficiente mai ales atunci cand sunt utilizate de un grup exterior, neimplicat in mod direct si numai daca mediul de informare este neutru.
Influenta continutului politic al materialelor publicate in presa prin instrumente de modelare, de incadrare metafore, formulari speciale, expresii colocviale, exemple si descrieri cu putere imagistica, produce stabilirea unor legaturi si descrieri cu putere imagistica, produce stabilirea unor legaturi preconditionate in intelegerea cititorilor, spectatorilor si conduce la influentarea modului de intelegere a fenomenelor prezentate. (Benett W.L.The Politics of Ilusion. New York,1888)
Profesionalizarea productiei de stiri si dominarea acesteia de catre modalitatile standard reprezinta un alt mod de predeterminare a mesajelor. Continutul subiectelor prezente este marcat de principalele slabiciuni ale formarii stirilor. Decizia cu privire la ce este si ce nu este o stire, ce eveniment si ce personaj politic devin subiecte de stire, depinde o schema a programelor care, la randul sau, este marcata de prejudecati fundamentale ale procesului de comunicare a evenimentelor politice
personalizarea si transferul informatiilor despre sfera sociala si de interes comun spre interesul particular al indivizilor;
fragmentarea care presupune incapacitatea prezentarii fenomenului in ansamblu si limitarea acestuia la elementele simplificatoare si usor inteligibile;
dramatizarea ce face ca toate evenimentele prezentate sa fie concentrate asupra aspectului spectaculos, emotional si iesit din comun;
nivelarea ce presupune aducerea , la numitor comun, interpretativ, prin prisma sistemului social existent si in favoarea intrarii convingerilor generale acceptate;
Contextualizarea este o alta functie majora prin care se exercita o constanta presiune interpretativa asupra evenimentelor. Punerea intr-o anumit context a unui subiect si asocierea acestuia cu alte evenimente cu conotatie negativa sau pozitiva conduc la deformarea totala a situatiei informative. Structurile retorice si de expresivitate ce insotesc procesul contextualizarii conduc la o accentuare a procesului amintit.
Jurnalistii isi exercita functia primordiala ca resurse de definire a evenimentelor, ei fiind primii care pot sa puna pe o traiectorie intrpretativa un eveniment, un personaj politic , un mesaj trimis in corpul, acestea dobandind din start un anumit nivel de inteligibilitate, un grad anume de acceptabilitate si o determinanta ideologica.
Publicitatea politica
Expansiunea logisticii mediatice in cadrul procesului politic a determinat proliferarea in societatea contemporana a fenomenului publicitatii politice, element esential al acoperirii mediatice in cadrul campaniilor electorale. In mod traditional denumirea de publicitate politica este atribuita unui anumit tip de propaganda electorala, bazat pe utilizarea metodelor si tehnicilor publicitare in perioada preelectorala. Mesajul propagandistic electoral al subiectului politic ii sunt imprimate astfel semnalele formale proprii publicatii propriu-zise, inclusiv difuzarea prin mijloace de comunicare in masa, orientarea continutului spre promovarea atitudinilor favorabile unei doctrine politice, unui partid sau candidat , unui program electoral, identificarea clara si explicita a mesajului drept o actiune publicitara.
Experienta electorala a ultimilor ani in Republica Moldova a demonstrat evolutia rapida a publicatiilor in presa, atat in cea scrisa cit si in cea electronica, cristalizandu-se deja cateva forme principale de realizare a interventiilor politico-publicitare
spoturile informationale ale partidelor sau ale candidatilor cu o durata de 30-40 sec., cuprinzind un text, imaginea sau prezntarea siglelor respective;
adresarile directe ale formatiunelor politice sau ale candidatilor catre alegatori. In acest caz se pedaleaza pe expunerea programului politic, un rol deosebit revenind sensibilizarii cu audiovizualul;
buletinele de stiri sau emisiunile informative speciale pentru reflectarea activitatii candidatilor si a partidelor politice abordarea problemelor legate de campania electorala;
Informatia ordinata privind organizarea alegerilor, explicarea particularitatilor procesului electoral acest gen de spoturi publicitare sunt produse de obicei de catre Comisia Electorala Centrala si sunt plasate gratis la toate posturile de radio si TV
In cadrul unui regim totalitar cu o structura monopartidista este imposibil de a recurge la o astfel de publicitate. Dar stabilirea unei noi relatii dintre cetateni si dimensiunea politica, afirmarea cu adevarat a mecanizmului competitiv poate asigura conditii pentru dezvoltarea publicitatii politice. E evident ca publicitatea politica, poate sa se manifeste plenar doar in conditiile unei societati pluraliste.
Acum cand publicitatea politica a devenit o arma a luptei politice, cand formatiunele politice s-au lansat constant intr-o confruntare acerba pentru cucerirea puterii, in prim plan avanseaza problemele elaborarii normelor , capabile sa garanteze antrenarea echitabila a subiectelor politici in competitie, sa asigure accesul egal al acestora la mijloacele de informare in masa. Totodata aceasta este un indice foarte elocvent al recunoasterii centralitatii sistemului mass-media in societatea contemporana.
Publicitatea politica nu afecteaza in mod direct activitatea jurnalistilor, institutiile de presa vand spatiu sau de timp candidatilor, partidelor au organismelor politice, care isi plaseaza aici mesajele lor concepute si elaborate de specialisti proprii. (Gertle J. La communication politiqie .-Paris, 1992, p.56.) Astfel prin publicitate, un reprezentant politic cumpara controlul asupra comunicarii. El asigura sprijinul unei institutii de presa, cel putin pentru a-i difuza, intr-un moment sau pe un spatiu dat, un mesaj tinta catre un public mai mult sau mai putin larg, fidel acelei publicatii.
In prezent in tarile occidentale, ponderea publicatiilor politice a ajuns sa reprezinte circa 70 din bugetul unei campanii electorale. Managerii posturilor si redactiilor agreeaza publicitatea politica din trei motive
- este sursa importanta de venituri;
difuzarea publicatiilor politice creeaza o impresie de echilibru si neutralitate, presa ofera astfel sanse egale partidelor, grupurilor, liderilor importanti, care pot plasa mesajele care le doresc, pe suporturile mediatice pe care le ale. Redactia nu poate interveni in aceste mesaje, deci nu poate fi acuzata de favorizarea sau defavorizarea unui candidat sau grupari politice;
Publicitatea politica este usor de programat si paginat, spre deosebire de alte evenimente politice, care au durate imprevizibile, se desfasoara in momente neconvinabile, au continut adeseori neclar, mesajele publicitare, in schimb, sunt predate la timp, au durata sau dimensiuni precise, nu intarzie productia si nu afecteaza grijile de programe sau precise, sumarele stabile ale institutiei mass-media;
Publicitatea politica este opusa principiilor spatiilor public, bazat pe rationalitate, dezbatere, analiza lucida, ea valoreaza afectivitatea, imaginile socante, impresii trecatoare si pulsiuni de moment ale maselor. Publicitatea vinde o imagine atragatoare a unui om si a ideilor sale. Dar este rareori informativa. Astfel, publicitatea politica produce un dublu efect. Reducator -care actioneaza asupra continutului mesajului, adica asupra imaginii omului politic si a ideilor sale, seducator- care actioneaza asupra cetateanului si care aduce deformari si tendinte de influentare
4.4 Comuniarea publica din mediile politice
Puterea imbraca forme multiple. Dupa cum subliniaza John B. Thompson, puterea economica este institutionalizata in industrie si comert, puterea politica este institutionalizata in aparatul de stat iar puterea coercitiva este institutionalizata in organizatiile militare si paramilitare. Puterea acestor institutii se bazeaza in mare masura pe capacitatea lor de a stabili, mentine si impune anumite tipuri de reguli sociale. Insa cea mai uzitata si mai accesibila putere este cea simbolica. Aceasta poate fi definita ca fiind "capacitatea de a folosi forme simbolice (.) pentru a interveni si a influenta cursul actiunii sau al evenimentelor" (Thompson). Acest gen de putere este uneori si el institutionalizat; un exemplu evident il ofera mass-media. Puterea simbolica ocupa un loc central in viata zilnica, ajutandu-ne sa cream, sa construim sensuri, sa ne adaptam si sa transformam ambiantele structurate de fortele autoritatilor economice, politica.
Comunicarea este terenul de intalnire conceptuala unde se intersecteaza relatiile interpersonale si inovatiile tehnologice, mediile ambiante locale si influentele globale, forma si continutul, substanta si stilul. Pentru ca omul este o fiinta sociala, iar cuvintele sunt temelia comunicarii in societate, putem face urmatoarea analogie intre emitator si mesajul transmis: cuvintele se materializeaza in momentul rostirii sunt inzestrate cu o personalitate si o istorie proprie. Prin ceea ce exprima, cuvintele determina un anumit comportament al receptorului, o anumita perceptie a realitatii care poate fi deformata, in functie de interesul emitatorului la un moment dat. Toate strategiile si tehnicile de influentare a opiniei publice se axeaza pe obtinerea controlului asupra comportamentului, gandirii sau sentimentelor acestora, intr-o anumita situatie sociala in vederea castigarii unor avantaje.
Obtinerea unui control total asupra individului prin remodelarea limbajului are ca obiect condensarea intregii complexitati a problemelor umane intr-un numar redus de categorii strict delimitate, exprimate prin clisee verbale usor de rostit si de memorat care vor fi repetate la infinit. Rigidizarea limbajului, reducerea lui la cateva notiuni ce exprima doar "binele" si "raul" fara posibilitati de nuantare, sunt percepute de catre individ ca o permanenta amenintare la adresa intimitatii sale. Chiar daca rezistenta interna nu este anihilata, specialistii considera ca folosirea acestora de catre individ in viata cotidiana, are un efect considerabil asupra subconstientului sau. La nivelul constientului insa, se produce o dedublare a personalitatii, in sensul ca in interior dilemele iau amploare iar in exterior omul incearca permanent sa-si adapteze limbajul si chiar gandirea noilor reguli. In acest caz se naste un profund sentiment de frustrare care accentueaza vulnerabilitatea individului.
Conducatorii unui sistem totalitar opereaza cu concepte deja cunoscute dar le atribuie noi sensuri care sa serveasca doar ideologiei lor. Redefinirea limbii, anularea logicii si deformarea realitatii permit inocularea noilor teorii privind superioritatea noului sistem. Acesta permite crearea "omului nou", asigura bunastarea si "conduce omenirea spre cele mai inalte culmi de civilizatie si progres". Chiar si cele mai absurde asertiuni sunt infatisate intr-o aura de sacralitate pentru ca stupizenia lor sa fie prezentata drept adevar elementar care asigura "dezvoltarea plenara" a fiintei umane.
Inventia lui Marconi adaugandu-se celei a lui Gutenberg, care la randul ei se adaugase relatiei de comunicare directa, modalitatile de influentare a opiniei publice au atins varsta majoratului intr-un moment care coincidea aproape perfect cu apogeul comunismului - la scurt timp dupa incheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial.
Asa-numita "limba de lemn" folosita de teoreticienii totalitarismului, devine mijlocul oficial de comunicare care secondata de un control sever al informatiilor atat interne cat si externe prin politica diverselor metode propagandistice, aveau ca rezultat remodelarea gandirii oamenilor. Francoise Thom a facut o analiza pertinenta a limbii de lemn din comunism, apreciind ca "blocheaza comunicarea si ingheata formarea unei societati civile care ar pune in pericol puterea comunista, atrage gandirea pe linii moarte." In opinia sa, "discursul de lemn" este un discurs cu sens unic, care nu admite replica; de asemenea, eliminand conceptul de "eu", urmareste sa elimine omul ca subiect.
Discursul politic abunda in termeni evazivi, ambiguu ce exprima de obicei, o singura opinie, a conducatorului de partid si de tara, care se erijeaza in parintele acelui neam (Stalin era supranumit "tatucul"). Aceasta imbinare de termeni vagi adesea afectuosi, avea menirea de a camufla o anumita realitate. De aceea se recurgea la proslavirea "maretelor "realizari" din toate domeniile "constructiei societatii socialiste multilateral dezvoltate" pentru a propaga un "adevar" necesar amplificarii puterii ideologice. In acest context, Lenin infiinta in 1912 ziarul partidului comunist numit "Pravda"(adevar). Astfel, ziarul oficial de partid pretindea atat ca spunea adevarul, cat si ca fundamenta dreptatea. In perioada de glorie a comunismului "Pravda" atingea tiraje enorme, unsprezece milioane iar dupa caderea regimului, ziarul, interzis o vreme, a scazut la un tiraj de o suta cinzeci de mii de exemplare.
Aceste precizari demonstreaza importanta acordata propagandei, controlului informational in sensul cufundarii individului in anonimat, pentru a-l face mult mai docil simult mai dispus sa se supuna regulilor impuse de autoritati. Putem continua cu exemple din registrul "limbii de lemn", amintind de sintagma "mentalitati burgheze" care reprezenta tot ce putea fi mai rau, mai nociv pentru dezvoltarea fiintei umane. Orice nuantare care viza posibilitatea individului de a cauta alternative disparuse din aceasta notiune. La fel, interdictia de a se discuta conceptiile emise de la Centru a indus o conotatie negativa cuvantului "a interpreta" ceea ce presupunea ca expresia "nu vreau sa se interpreteze ceea ce am spus" nu mai necesita explicitarea "in bine" sau "in rau". De aceea, majoritatea situatiilor ce ar necesita analize complexe de oamenii obisnuiti sunt condensate, etichetate si reduse la simple clisee verbale.
Astfel, utilizarea fortata a unor termeni timp de decenii, a dus la un sentiment instinctiv de aversiune fata de unele cuvinte al caror sens a fost deformat. Notiunile de "patrie", "patriotism" atat de des folosite in propaganda comunista pentru a fi confundate cu "partidul" si "dragostea pentru carmaci". Agentii de manipulare folosesc toate mijloacele de informare creand o imagine agreabila a liderului in randul maselor, astfel, rezistenta psihica a individului este diminuata putand fi mult mai usor influentat.
Extrem de eficiente in ceea ce priveste influentarea maselor sunt si tehnicile hipnotice bazate pe utilizarea deliberata a confuziei. Aceasta se realizeaza atunci cand individul este supus unui flux de informatii contradictorii comunicate in acelasi timp. Controlul informatiei isi dovedeste astfel intreaga putere de manipulare a constiintelor.
Cele mai recente concluzii ale cercetatorilor in psihologie sociala au aratat ca presiunea manipulatorilor asupra individului nu trebuie sa depaseasca un anume prag pentru a inregistra efectul scontat. Putem evidentia aceasta teorie amintind de Paul Joseph Goebbels, Ministru al Informatiei si Propabandei in timpul lui AdolfHitler, care era intotdeauna preocupat ca programele lui de propaganda sa nu depaseasca o anumita limita iar populatia sa-i respinga doctrina: "Esenta propagandei consta in a castiga fiintele pentru o idee, intr-un mod atat de intim, de viu, incat sa sfarseasca prin a I se darui complet si a nu mai putea sa renunte la ea." Continutul teoriei transmisa maselor conta mai putin decat adeziunea acestora: "O minciuna repetata de o mie de ori ramane minciuna, o minciuna repetata de un milion de ori devine adevar."
Daca in sistemele totalitare mijloacele de informare erau controlate strict de la Centru, in democratie influentarea opiniei publice implica elaborarea unor strategii mult mai complexe si subtile. Cea mai importanta metoda tehnica folosita in viata politica contemporana este sondajul de opinie care poate fi folosit si pentru manipularea alegatorilor, motiv pentru care in unele tari sondajele sunt interzise in ultima saptamana dinaintea alegerilor. Pentru partidele politice si oamenii politici, cunoasterea temeinica a opiniilor cetatenilor, a prioritatilor si nevoilor acestora este o conditie a succesului.
Agentii de manipulare apeleaza la analogii false la distorsiuni semantice, la etichetari retorice sau la teorii cu aparenta de fundamentare stiintifica. De exemplu, pentru ca tranzitia in tara noastra a intampinat numeroase obstacole a fost clasificata drept "originala" pentru a motiva esecurile "inevitabile" dar si pentru a sugera ca totusi avanseaza triumfal.
S-au desfasurat diverse studii de psihologie sociala pentru a analiza modul de a reactiona al mai multor tipuri de subiecti, printre acestea se afla si cel efectuat de psihologul Richard Bandler si lingvistul John Grinder. Acestia reusesc sa demonstreze in cadrul unui program neurolingvistic imitiat in anul 1979, ca pot patrunde in mintea oricarei persoane, ii pot influenta modul de gandire, de actiune numai cu ajutorul unor metode de interpretare a limbajului si gesturilor. Conform acestei teorii, fiecare ia contact cu lumea exterioara prin trei modalitati primare de perceptie: vizuala, auditiva si senzitiva insa doar una dintre acestea este predominanta.
Persoanele "vizuale" isi amintesc cu placere de peisaje admirate candva, in calatorii, de casa copilariei, de infatisarile picturale ale bunicilor.
Persoanele "auditive" sunt atente la orice zgomot. Unele sunete pot activa anumite amintiri, pot determina anumite reactii. Oamenii la care aceasta modalitate de perceptie este predominanta isi amintesc usor de cantecele auzite in copilarie, de vocea mamei.
Persoanele "senzitive" percep lumea ca un paienjenis de emotii, gusturi, mirosuri. Ele stiu sa aprecieze caldura focului din soba, isi amintesc cum mirosea casa a cozonac in zilele de sarbatori.
Cunoscand aceste trei tipuri o persoana se poate adapta insesizabil modului respectiv de gandire, deci ii poate influenta comportamentul. Nu este posibila nici o manipulare fara cunoasterea (psihologica, empatica, culturala) a grupului care trebuie subminat. Lumea stiintifica a privit cu suspiciune cercetarile celor doi, poate si din cauza protestelor tot mai energice venite din partea celor care considerau aceste metode imorale, fiind preocupati si de consecintele lor sociale.
Un alt tip de manipulare subtila folosita cu succes in mai multe domenii inclusiv cel politic, se refera la mesajele subliminale fiind mult mai eficienta decat cea prezentata anterior deoarece numarul persoanelor ce pot fi influentate este nelimitat. Acesta fiind un exemplu extrem de influenta ideologica, cu nivel scazut de luciditate, adica, metoda de a manipula comportamentul prin infiltrarea in subconstientul omenesc. Mesajele subliminale pot fi ingropate in textele de presa, in fotografii si grafica in moduri care sfideaza perceptia constienta.
Aceasta tehnica poate fi utilizata si in campaniile electorale. Cu cat figura unui candidat apare mai des la televizor cu atat ea devine mai familiara alegatorului si in mod inconstient este apreciat favorabil; un fenomen similar se produce si cu mesajul politic. Strategia ii are in vedere pe potentialii alegatori inca nehotariti, al caror procentaj este uneori mare iar o asemenea metoda poate rasturna rezultatele. De aceea exista legi stricte menite sa limiteze la maximum utilizarea de astfel de metode de manipulare subtila a individului.
Constiinta este influentata de transmiterea ideologiei in masura in care institutiile societatii pot sa se infiltreze in gandire si sa afecteze actiunile omenesti. Chiar si atunci cand membrii auditoriului resping ideile exprimate de mass-media, o fac numai dupa ce li se prezinta si la un anumit nivel, le recunosc si le contempleaza, motivele dominante din configuratiile ideologice mobilizate inaintea lor. Constiinta reflecta inculcarea inevitabila a temelor ideologice transmise prin presa in moduri care inspira concordanta intre gandire si comportamentul social. Simpla repetare a temelor ideologice poate imprima profund ideile in constiinta individuala si colectiva a membrilor. Efectul persuasiv actioneaza permanent; nu se produce numai in momentul receptiei.
Pentru Aristotel retorica este o tehnica specifica a discursului, proprie oratorilor care vizeaza sa convinga nu spiritul (acesta este scopul stiintei) ci inima, ea utilizand in acest scop toate resursele limbajului curent: argumente luate din experienta cotidiana si din istorie, rationamente intemeiate pe constanta anumitor fapte cum ar fi, natura umana (necesitati, crezuri); ea suscita doar adeziunea. Discursurile pot fi mai bine intelese ca diferite modalitati de utilizare a limbajului. Pentru a intelege un discurs trebuie sa analizam mai atent conditiile sale sociale, politice si istorice de producere si consum, deoarece acesti "determinanti" vor modela semnificatia, statutul de care se bucura, indivizii care il folosesc si chiar utilizarile pe care acest discurs le are. Astfel, daca oamenii ar sti cum lucreaza informatiile, ce interese deservesc si daca am analiza semnificatiile lor, am putea folosi aceste cunostinte de fiecare data cand intram in contact cu ele. In sprijinul acestei teorii Umberto Eco afirma: "In politica nu modificarea unui anumit mesaj este fundamentala; ar fi suficient si chiar mai bine, poate, sa se schimbe atitudinea audientei, pentru a induce o decodificare diferita a mesajului sau pentru a izola intentiile transmitatorului si a le supune unei atitudini critice."
4.5. Mesajul politic verbal - scris
Mesajul politic este un ansamblu de semnificatii cu incarcatura politica, care pot fi transmise prin mijloace verbale, vizuale, grafice, tehnice. Mesajul electoral este acel mesaj care este parte a campaniilor electorale. Daca un regim politic se bazeaza pe dictatura si violenta, respectiv si mesajul va contine niste elemente corespunzatoare, de natura violenta. Elementul dominant al mesajului in regimul totalitar este idiologica regimului. Statul este intotdeauna subiectul comunicarii. El dicteaza , el indica. Mesajul politic este construit conform ideologiei oficiale si este preponderent uniderectional. Cetateanul este un permanent receptor si implinitor al mesajului. Nu are dreptul la replica, la propria sa opinie, deoarece statul este atotputernic ,atotstiutor.
In regimul democratic, mesajul politic se construieste conform unor norme si valori democratice, facand comunicarea democratica, oferind drepturi egale atat statului cit si cetatenilor. G.Thoveron mentiona: ,,campaniile electorale sunt intotdeauna niste vartejuri devoratoare de paduri transformate in hartie"
Henri-Pierre Cathala in ,,Epoca dezinformarii crede ca diversitatea reprezinta actul principal al presei scrise. Mai mult decit audiovizualul publicatiile au o posibilitate de retragere si critica mai serioasa, mai argumentata. In ziar sunt expuse modalitati de prezentare, cum ar fi scurte informatii de actualitate, reportaje aprofundate, cronici specializate, editoriale, comentarii, articole de popularizare care sunt oferite cititorului lansandu-i posibilitatea de a alege ceea ce-l intereseaza, mai mult momentul cand vrea sa citeasca avand oricand de a face pauza pentru a reflect.
Presa scrisa ramane un domeniu in care predomina scrisul mult mai exigent decit imaginea, in special cand este vorba de o relatarea sau analiza. Este mult mai usor de a vorbi, de a convinge. Vigoarea devine necesara in presa scrisa deoarece gandirea este mai mult a argumentatiei decit a seductiei, prin timbrul vocii, gest sau imagine. Scrisul este mai intelectual, mai rational, audiovizualul mai afectiv.
Abordand discursul presei scrise in cadrul comunicarii electorale, Camelia Baciu crede ca in primul rand trebuie de avut in vedere faptul ca mediatizarea prin presa spre deosebire de cea TV il solicita intr-o masura mult mai redusa pe candidat, iar pe de alta parte creeaza o participare mai limitata a publicului la competitia electorala.
Mai mult decit la TV, presa scrisa isi are publicul relativ stabil, cu consecintele de rigoare in contextul unei campanii electorale.
In contextul electoral, presa scrisa mai mult decit TV are posibilitatea sa-si accentueze conditia de evaluator, comentator al evenimentelor si prin aceasta sa devina unul dintre initiatorii dezbaterilor electorale.
Daca la TV este mai greu de distins conditia de evaluator , ea fiind generata intr-un cadru interactiv, atunci in presa scrisa evaluarea se petrece la rece, fara sa fie intrerupta sau controlata de prestatia imediata a candidatului. In perioada electorala presa scrisa poate genera intr-un mod specific circulatia discursului electoral, in conditiile in care se reproseaza adesea mediatizarea TV ca distruge discursul initial al actorului politic. Presa scrisa poate contribui la stabilizarea discursului politic si la fel producerea si semnalarea discursului initial al candidatului.
Insasi logica de comunicare TV implica destabilizarea discursului electoral. G. Thoveron in ,,Comunicarea politica azi crede ca asemenea mesajului scris in comunicarea electorala poate fi cartea politica. Cartea politica are o viata scurta, legata de o actualitate pasagera. Ea ramane un element important in arsenalul oamenilor politici. Vizeaza simpatizanti , dar este reflectata si in comentariu ziaristic, in interviuri. Important, considera autorul, nu este sa fie citita cartea, ci sa se vorbeasca despre ea si ca autorul sa-si atribuie in acest fel o dimensiune literara sau sa pozeze in postura de idiolog. Mesajul scris, in opinia lui Thoveron, trebuie sa fie lizibil. Anume aceasta va determina numarul de cititori ai acestui mesaj.
Limbajul mesajului politic are si el un rol semnificativ in ceea ce priveste formarea opiniei publice.
Vorbirea rapida este tendinta politicianului care stie ca timpul este scurt si vrea sa transforme mesajul cu orice pret. Limbajul eficient alcatuit din fraze si cuvinte scurte este mai apropiat de scrierea adevarata.
Limbajul complicat ii poate crea celui care foloseste o imagine de competenta tehnocrata: vorbirea complicata impresioneaza. De ea se profita deseori pentru a ascunde lipsa de continut.
4.6. Mesajul politic vizual
In general, in campaniile electorale sunt prezente doua tipuri de mesaje vizuale:
1 imaginea statica afise , placate, panouri
2. imaginea dinamica(TV);
In opinia lui G. Thoveron, afisul se prezinta in fata publiculuii fara pealabil. Nu trebuie sa cumparam ziare, nici sa deschidem aparatul de radio, TV sau sa desfacem scrisori. Prin afis ne vorbeste strada, el ne apare mereu in drum. Pentru a calcula eficacitatea afisului, trebuie sa tinem cont de elementul- spatiu, adica numarul de panouri acoperite, si de elementul-timp, durata afisarii. G. Thoveron considera ca de obicei, afisele electorale incearca sa ne invadeze mediul. Aceasta din cauza diversitatii mediului, locurilor unde pot fi intalnite aceste afise. Aceste locuri pot fi locurile de asteptare sau locurile de asteptare pentru soferi. De asemenea printre cele mai eficiente modalitati de a afisa imaginile electorale este lipirea afiselor pe transport. Esential pentru afisele electorale este faptul ca cei ce le vad nu dispun decit de cateva zecimi de secunde pentru a le atrage privirea ceea ce este cu atit mai putin dificil, cand pe aceleasi perete mai sunt si alte afise, concepute de asemenea pentru a seduce ochii. Limbajul afisului, ca si cel jurnalistic, nu este nici textul, nici imaginea, ci o imbinare a celor doua, acea scripto- imagine care integreaza mesajul.
M. Joly18 considera ca pentru a intelege mai bine ceea ce reprezinta concret mesajul trebuie sa facem eforturi, sa ne imaginam ceea ce am putea vedea altfel in aceasta imagine. Una din masurile luate pentru a intelege mai bine un mesaj vizual , este sa aflam pentru cine a fost facut. Pierre Bourdieu 19 insista asupra faptului ca televiziunea in goana dupa sporirea audientei, selecteaza cu precadere evenimentele de ordin senzational, contribuind astfel la formarea unei reprezentari false asupra lumii actuale.
Imaginea lumii, asa cum apare ea de pe ecranul televizorului, se deruleaza ca o succesiune de povesti aparent absurde, ce sfarsesc prin a semna unele cu altele, suite de evenimente care, aparute fara explicatii, sunt sortite sa dispara fara solutie. (Joly M. Analiza imaginii.- Bucuresti, 1998, p. 72.) Televiziunea iti pastreaza, in arsenalul de companie, un loc de prima importanta. Noua comunicare politica a luat fiinta din conlucrarea dintre sondaje, publicitate si televiziune. Televiziunea e mijlocul cel mai folosit ca instrument de urmarire a campaniei.
Exista trei modalitati prin care omul politic poate face simtita prezenta pe micul ecran
Aceste emisiuni se vor obiective, in general sunt contradictorii, opul politic nu are control asupra sa si, de obicei, se urmareste sa fie indeajuns de spectaculoase pentru a atrage atentia publicului. Aici omul politic este pus in situatii bizare , este nevoit sa raspunda la intrebari dintre cele mai delicate. Uneori politicianul ia generalitati. (Bourdieu P. Despre televiziune urmat de dominanta jurnalismului.- Bucuresti, 1998, p..34) Timpul limitat drept argument pentru a se margini la ceva.
Alteori, el intinde vorba pentru a nu raspunde la toate intrebarile propuse. Cei care au la dispozitie posibilitatea de a replica, desi e limitata. In urma unei astfel de emisiuni, cand politicianul se straduieste sa evite intrebarile publicului. Nu face altceva decat sa mai semene un pic de neincredere si totodata sa piarda marea parte a admiratorilor pe care nu este exclus ca ii avea.
Deseori pretendentii la putere, datorita pregatirii neadecvate, in urma rostirii mesajeloe politice care supara auzul, pierd in fata alegatorilor. Oamenii sunt pusi deseori in situatii neplacute, nemaistiind astfel in ce sa mai creada si ce sa mai creada si daca face sa mai crezi pe cineva. O confruntare elementara este acea fata in fata, un politician impotriva altui politician. Este mai mult decat o dezbatere, este o adevarata lupta, un duiet in arena deschisa. Publicul este juriul, el numara punctele inscrise si trebuie sa neglijeze continutul argumentelor.
Adversarii nu cauta sa se convinga reciproc. Interlocutorii lor sunt alegatorii. Oamenii politici nu le convine intotdeauna sa participe la emisiuni pe care sau poate controla, se gandeasca la pericolul pe care il prezinta, isi pot juca intreaga cariera intr-o emisiune din cauza frecventilor ,,non sensuri'' pe care le dezvaluie pe nevrute. Pentru a compensa vidul de fond se slefuieste forma, intervine regia - cum mass-media si in primul rand televiziunea exista in principal pentru a ne distra, cum mesajele politice expuse sunt difuzate la concurenta cu emisiunile de varietati, filme de fictiune, trebuie creat pentru a-si face lor printre toate aceste -schow-bis-ul politic. Noi devenim in acest fel spectatori, uneori amuzanti, alteori interesanti, dar incetam sa mai fim actori intr-o epoca a dezideologiei si depolitizarii. Asistam la dezbateri politice , fara sa participam direct. Suntem hraniti cu minciuni si le inghitim cu placere.
Nu credem ca am ajuns la capatul istoriei, drumul acesta este insa lung, fara indoiala, presarat cu momente imprevizibile.
Lumea schimba oamenii, dar si oamenii schimba lumea, cu conditia ca ei sa doreasca aceasta.
Fiecare individ poate sa inteleaga mesajele care ni le servesc politicienii, sa stie sa gaseasca ceea ce ascund ei. In aceasta era a comunicarii, toata lumea ar trebui sa descopere resorturile publicatiilor, conditiile in care sondajele sunt viabile, limbajul TV, astfel incat oamenii politici si consilierii lor sa gaseasca in fiecare din noi un interlocutor avizat. Caci atunci se vor stradui ca mesajele lor sa fie agreabile, sa le dea fond, sa faca in asa fel ca sa reflecte intocmai realitatile, problemele concrete si sa propuna slutii efective, incat campaniile politice sa aduca la un schimb, la o comunicare, care sa nu mai curga in sens unic.
Ca orice alte evenimente, campaniile electorale pot avea efecte pozitive, cit si negative, in rezultatul formandu-se opinia publica. Opinia publica se caracterizeaza printr-o anumita dinamica de timp . Ea poate sa aiba anumite orientari in studiul initial si altele in perioadele succesive de timp , de regula, influenteaza ,, formata sau schimbata prin oferirea de informatii selectionate si directionare spre orientarea dorita si prin multiplicarea canalelor de difuzare a informatiei. Plasarea opiniei publice in domeniul teoriei politice sau altor forme ale constiintei sociale est e evidenta. Astfel , Durent 8 priveste opinia publica sub doua aspecte. ,, In primul rand, ca o notiune teoretica ce se refera la domeniul teoriei politice. In al doilea rand, ca o denumire pentru raspunsurile celor interogati, adica drept un criteriu conventional care atribuie opiniei unei persoane o importanta mai mult sau mai putin egala cu opinia altor indivizi.''
G. Bouthol21 afirma ca - nasterea si formarea opiniei publice reprezinta un proces dinamic, angajat in influenta si comportamentul politic.
Prin urmare, controversele in jurul definitiei opiniei publice nu au fost si nu sunt simple abstractii, ci efectul constatarii ca un asemenea fenomen social colectiv poate fi cunoscut si influentat pentru a corespunde anumitor scopuri.
O conditie necesara in determinarea si definirea continutului opiniei publice este delimitarea sa de notiuni apropiate, inrudite in fond. (Durent P. Public Opinion, 1994, p. 17.)
In cristalizarea si stabilizarea opiniilor, in cuprinderea lor intr-un sistem structurat, un rol important il indeplinesc nu numai schimbarile de opinii, discutii le, convingerile personale si propaganda, ci si normele si traditiile sociale care transmit mesajul unor structuri social mai ample, eterogene, apte sa modifice si sa coaguleze sentimentele, constituind un important liant al cristalizarii opiniei publice.
P. Davison afirma ca ,,nu exista o definitie general a opiniei publice. In ciuda deosebirilor de definire, cercetatorii opiniei publice sunt cel putin de acord ca opinia publica este o corelatie de pareri individuale despre o problema de interes public, ei consemnand si faptul ca, de obicei, aceste pareri pot influenta comportamentul individual, comportamentul si politica guvernamentala. Bouthol G. Opinin publique, 1987, p.23)
4.7. Efecte supra comportaentului electoral
Specialistii enumara trei tipuri de efecte-cognitive, emotive si comportamentale
De mentionat ca putem intrevedea o corelatie directa intre motivul urmarii campaniei electorale si tipul efectului. In cazul comportamentului electoral este necesar de a corela natura efectelor cu modelele comportamentului electoral. De exemplu, daca alegatorul si-a formulat decizia de vot sau este predispus sa si formeze in conformitate cu imaginea liderului politic, nu putem provoca efecte decit prin propunerea unei imagini respective, in cazul cand cetateanul este predispus spre o analiza mai mult sau mai putin rationala a situatiei electorale, mesajele ce doresc sa vizeze comportamentele emotive in cel mai bun caz vor avea decit efecte limitate.
Natura efectelor depinde pe de o parte de calitatea si specificul mesajelor politice, pe de alta - de tipul alegatorului, de motivul necesar actiunii electorale.
Parte practica
Studiu de caz
Zvonul - interviuri, chestionare. Analiza. Concluzionare
Pregatirea chestionarului
Pentru a cerceta veridicitatea celor afirmate in teorie, am realizat chestionarul de mai jos.
Am lansat urmatoarele afirmatii:
"PNG" va cumparat alegerile prezidentiale din 2008".
"Am auzit intr-o dezbatere televizata ca PNG va cumpara alegerile din 2008"
Modul de realizare al chestionarului. Esantion.
Acest chestionar a fost realizatat de mine si de sotia mea. Am mers impreuna la cei intervievati si eu am facut primul afirmatia conform careia PNG va cumpara alegerile. Am notat raspunsurile lor, dupa care, sotia mea, a venit cu informatia ca ar fi auzit acest lucru la televizor. Dupa aceasta noua informatie, am revenit cu rugamintea de a mi se raspunde la intrebarea pe care tocmai o pusesem.
Astfel au avut la dispozitie urmatoarele raspunsuri:
Da, cred.
Nu, nu are cum.
Nu stiu si nici nu ma intereseaza.
Esantionul a constat dintr-un grup de 40 de persoane apte de vot, astfel:
20 dintre aceste persoane, reprezentant 50%, erau persoane cu varste cuprinde intre 18- 40 de ani.
20 dintre cei chestionati, reprezentand 50%, erau persoane cu varste incepand de la 41 de ani.
Chestionarul a fost realizat in judetl Brasov, in oras si in Zarnesti, in perioada 17 - 28 noiembrie 2008.
Analizarea rezultatelor
Din figura de mai sus, se observa ca un procent foarte mic dintre cei chestionati nu cred ca alegerile vor fi cumparate.
Ceilalti, aproape in numar egal, ori nu sunt interesati de subiect, ori cred afirmatia facuta.
Astfel din cei 50 de persoane chestionate:
21 de persoane, reprezentand 42%, nu sunt interesati de soarta alegerilor
20 de persoane, reprezentand un procent de 40%, cred afirmatia ca PNG va cumpara alegerile
Doar 9 dintre cei 50% nu cred ca alegerile pot fi cumparate.
Am repetat acest sondaj, folosindu-ma de o afirmatie ajutoatoare:
"Am urmarit la televizor o dezbatere in care s-a afirmat ca PNG va cumpara alegerile din 2008"
Deja, folosindu=-ma de autoritatea care se numeste presa, rezultatele au fost uimitoare:
Dupa cum se vede in figura 1, 78% dintre cei intervievati cred ca alegerile vor fi cumparate de catre PSD. 8% dintre cei intervievati nu sunt interesati de acest subiect, in timp de 14% dintre chestionati considera ca este imposibil ca partidul sa cumpere alegerile.
Astfel din esantionul total de 50 de persoane:
78% reprezinta 39 de persoane
14% reprezinta 7 persoane si
8% reprezinta 4 persoane.
Concluzii
Facand o paralela intre cele doua chestionare, se observa o intorsatura spectaculoasa de situatie.
Conform graficului din figura 3, observam clar influenta mass-mediei. Astfel, daca oamenii afla o afirmatie neconfirmata insa pusa pe seama unei surse de incredere, credibilitatea lor creste simtitor.
Procentul celor care nu cred ca alegerile vor fi fraudate, este relativ egal.
O rasturnare spectaculoasa de situatie insa se poate inregistra in randul celor care au raspuns fie pozitiv, fie negativ, inainte de a se face afirmatia ca aceasta infomatie a aparut si in media.
Astfel procentul celor care inainte de a afla ca informatia a aparut si in media, au crezut in fraudarea alegerilor, s-a impartit dupa noua informatie, intre cei care nu sunt interesati de subiect si cei care cred in continuare in fraudarea voturilor.
O scurta analiza a cadrului social si a mentalitatii romanilor, ne ofera si o explicatie foarte simpla: romanii si-au pierdut increderea in clasa politica/ alegeri/ voturi, astfel incat sunt foarte usor de manipulat. Daca apare o informatie neconfirmata cu conotatii negative, romanii inclina mai degraba sa o creada, ei facand astfel referire la experienta anterioara.
Astfel cei care au crezut in fraudarea votului inainte de implicarea presei in discutie, au reactionat diferit, dupa ce noua informatie le-a fost spusa. Astfel o mare parte dintre acestia au preferat sa nu se mai aratae interesati de partea politica.
Ca si concluzie finala a acestui studiu ar fi ca romanii nu au in proportie destul de mare incredere in clasa politica, iar stimularea neincrederii acestora duce la indiferenta si neimplicare.
Manipularea
Manipularea mica. Studiu de caz: sensibilizarea prin copii
Pregatirea chestionarului
"Copiii cersetori au mai mult succes decat adultii."
Niciodata nu am fost de acord cu cersetoria insa nu am avut taria sa zicem nu, sau sa fim indiferenti fata de un copil descult, imbracat sumar, pe cand afara ploua si este frig.
In opozitie cu cersetorii adulti, copiii au cel mai mare succes. Sunt o sursa de castig sigura pentru parintii fara de scrupule. Fie ca este vorba despre o mama care isi tine copilul in brate, fie ca merge cu un copil mutilat de mana, fie ca este un copil care ingenuncheaza si spune o rugaciune, nu ramanem indiferenti. Daca nu dam bani, cel putin ne pare rau in sinea noastra, si poate, altadata, am fi chiar tentanti sa dam.
Inainte de a-mi alege un grup de persoane pe cu care sa discut pe aceasta tema, de la care sa culeg opinii pentru acest studiu, am luat autobuzul si am urmarit sa observ care persoane devin mai sensibile: tinerii sau batranii, femeile sau barbatii.
Am decis sa intervievez un grup aleator format din persoane adulte, fie batrane, tinere. Astfel mi-am ales un numar de 51 de persoane, ca si la studiul precedent, de data asta toate persoanele avand tangente cu locurile unde sunt cersetori: piete sau autobuze.
Acestor persoane le-am adresat urmatoarea intrebare:
"Sunteti de acord cu cersetoria?"
Persoanelor care au raspuns negativ la aceasta intrebare, le-am adresat o a doua la care i-am rugat sa aeaga una din variantele:
"Cu toate acestea, dati bani:".
copiiilor
adultilor
femeilor cu copiii
batranilor
handicapatilor
Analizarea rezultatelor
Dupa cum se vede in figura 3, 99% dinte cei carorora le-am adresat intrebarea de mai sus, au raspuns negativ, in vreme ce 1% a admis ca nu este impotriva cersetoriei.
La 50 de persoane le-am adresat si urmatoarea intrebare. (vezi figura de mai jos)
Conform figurii 4, oamenii dau bani in special copiiilor, apoi batranilor. O pondere destul de mare o mai au si handicapatii si femeile cu copii:
40% dintre cei chestionati, adica 20 de persoane, se lasa impresionati de copii
14 persoane, reprezentand 28%, dau bani batranilor
Persoanele cu handicap primesc bani de la 10 persoane, reprezentand 20%
Aproape 6 persoane dau bani femeilor cu copiii
Adultii primesc bani de la o persoana din 100.
6.5. Concluzii
Dupa cum bine am putut observa in cele doua chestionare analizate de mai sus, romanii nu incurajeaza, teoretic, cersetoria. Din pacate acestia se lasa sensibilizati de copiii, de batrani, persoane cu dizabilitati si din nou femei cu copii. Ponderea cea mai mare o au insa copiii, care au cel mai mare succes.
Nu ai nevoie de studii si de multa scoala ca sa iti dai seama ca tu, ca parinte fara adapost si cu copii in intretinere, nu primesti bani, insa copilul tau da. Astfel concluzia pe care parintii o trag este foarte simpla: isi trimit copiii la cesit. Uneori acestia sunt aspru pedepsiti daca se intorc acasa fara niciun ban, sau fara o anumit suma.
Copiii trezesc in noi o latura sensibila, ceea ce este destul de bine, insa acest lucru creaza precent. Acest lucru nu face altceva decat sa incurajeze acest viciu. Incurajand cersetoria, se incurajeaza si o serie de alte vicii: furtul, lipsa interesului pentru un loc de munca, exploatarea copiilor.
Copiii sunt astfel vazuti de catre parinti o afacere banoasa, si nu de putine ori s-au auzit cazuri cand copiii sunt mutilati intentionat pentu ca astfel pot sensibiliza mai mult.
Fara sa isi dea seama, parintii, romani sau de etnie roma, ne manipuleaza intr-un mod eficace si simplu totodata.
Fiind manipulati nu suntem stapani pe situatie, nu avem cum sa controlam fenomenul si sa il starpim. Astfel nu avem cum sa controlam toate problemele sociale care deriva: abuzul asupra minorilor, lipsa interesului fata de un loc de munca/ integrarea in societate, furtul. Atata timp cat raspundem la acesti stimuli, manipularea si-a atins scopul si nu putem schimba acele naravuri care ne-au facut celebri prin multe tari.
6.3 Manipulare mare. Stuidiu de caz: criza din Irak
Criza din Irak a fost transformata de catre multe televiziuni si ziare intr-o adevarata telenovela. Persoanajele principale au fost rapite, erau pe punctual insa de a se casatori. Fata a dat dovada de un mare curaj, si din aceeasi masina cu rapitorii a reusit sa isi anunte rapirea, dupa care telefonul de pe care trimisese mesajul i-a fost luat.
Criza din Irak ne-a bombardat cu extreme de multe informatii. Astfl incat consumatorului de media ii era imposibil sa le digere, sa le judece, sa le inteleaga logic. I-au fost bagate pe gat de catre media, consumatorul le-a luat ca certitudini.
Totodata apare o mana de fier, un presedinte extreme de sigur pe el, poate chiar prea calm si sigur, un presedinte-erou care a luat deciziile cele mai bune, si caruia I se poate multumi pentru viata jurnalistilor.
Sa fi fost oare chiar o rapier reala fara niciun fundal politic, sau in spatele a tot se ascundea de fapt o diversiune, dorinta de a abate atentia de la mismasuri politice care puteau pune in umbra aumiti politicieni.
In momentul desfasurarii crizelor, cu totii plangeam, tremuram, ne rugam si speram. Eram cu sufletul la gura cand la televizor aparea unul dintre ei si dadea un mesaj pentru noi, tot icei din popor.
Ca intr-un film, rapirea s-a terminat pozitiv, in care binele (sau raul????) a invins. Jurnalistii teferi, bine cosmetizati, cu barba si parul valvoi, au coborat in urale treptele avionului, s-au imbratisat, iar presedintele a fost aclamat si felicitat pentru modul cum a gestionat criza.
Cu totii ne-am linistit, iar presa in cautare de sensational sau adevar a inceput sa sape. Cu totii doreau sa reface acel puzzle numit criza din Irak. Atunci s-a lansat si ipoteza unei crize false, oamenii dj au inceput sa se imparta in doua tabere.
6.3.1. Pregatirea chestionarului
Pornind de la aceste intebari, nu am cautat sa aflu adevarul, caci, dupa cum insusi presedintele Basescu ne-a zis, nu vom afla probabil niciodata.
Cu toate ca a trecut ceva timp de atunci, sunt evenimente, asemenea filmelor bune, pe care nu le uitam niciodata. Niciodata nu vom uita atentatul asupra turnurilor gemene din Statele Unite, precum nu vom uita niciodata nici rapirea jurnalistilor romani.
Reala sau nu aceasta rapire, vom tine minte tensiunea in care am stat si de ce nu, intr-un final, impactul si consecintele terorismului.
Am decis sa realizez un chestionar cu cateva intrebari iar intervievatii de data asta, i-am ales cu mare grija: si tineri, si batrani,
Tinerii sunt uneori mai obiectivi, cunosc mai bine aceasta lume, sunt la current prin mijloacele modern, cu ce se intampla si in alte colturi ale lumii,
Batranii, pe de alta parte, au experienta de viata si uneori o intuitive mult mai buna decat tinerii.
Chestionarul pe care l-am propus, insumeaza 5 intrebari, dupa cum urmeaza:
Urmareati ocazional sau erati la current cu toate detaliile despre criza din Irak:
Ocazional
Ma interesam din toate media
Ce parere ati avut de comportamentul presedintelui Romaniei din acea vreme, Traian Basescu, referitor la criza din Irak?
Foarte stapan pe situatie
Prea calm
Cu doua fete
Vi se pare credibil ca a fost posibila trimiterea unui SMS din masina cu teroristii prin care jurnalistii isi anuntau rapirea?
Da, cu siguranta rapitorii au fost neatenti si s-a profitat de moment
Nu, mi s-a parut putred inca de la inceput
Cunoscand azi mai multe informatii despre criza din Irak, credeti ca a fost reala, sau regizata?
Reala
Regizata
Credeti ca Traian Basescu a fost implicat in criza regizata?
Cu siguranta
Nu
Nu stiu
Care dintre motivele de mai jos, credeti ca a stat la baza regizarii acestei crize?
Abaterea atentiei de la anumite probleme din acel moment
Evidentierea calitatilor de bun presedinte, strateg si organizator a lui Traian Basescu
Au fost platite polite cu subtract politic
Ca si esantion am ales 30 de personae dupa cum urmeaza:
- 15 persoane din mediu rural
- 15 persoane din mediu urban
Din cele 30 de personae:
- 10 persoane pana in 35 de ani
- 10 persoane intre 36- 45 de ani
- 10 persoane peste 46 de ani
Analizarea rezultatelor
Prima intrebare adresata a fost:
Urmareati ocazional sau erati la current cu toate detaliile despre criza din Irak:
Ocazional
Ma interesam din toate media
6 persoane, reprezentand 20% din cei intervievati, urmareau criza din Irak doar ocazional, de la stiri. Restul de 14 pesoane, reprezentand un procent de 80% erau chiar interesati de acest subiect si cautau informatii aditionale pe Internet, radio, TV.
A doua intrebare adresata a fost:
Ce parere ati avut de comportamentul presedintelui Romaniei din acea vreme, Traian Basescu, referitor la criza din Irak?
Foarte stapan pe situatie
Prea calm
Cu doua fete
Din cele 30 de personae, raspunsurile au fost dupa cum urmeaza:
9 persoane (30%) au considerat ca presedintele era foarte stapan pe situatie
Aproape 10 persoane (32%) au fost de parere ca presedintele era mult prea calm
Iar 11 persoane (38%) dintre cei intervievati au fost de parere ca atitudinea presedintelui lasea loc la interpretari.
A treia intrebare
Vi se pare credibil ca a fost posibila trimiterea unui SMS din masina cu teroristii prin care jurnalistii isi anuntau rapirea?
Da, cu siguranta rapitorii au fost neatenti si s-a profitat de moment
Nu, mi s-a parut putred inca de la inceput
13 persoane (43%) au fost de parere ca rapitorii au fost un moment neatenti, si atunci a fost posibila trimiterea SMS-ului
Putin peste jumatate dintre cei intervievati, si anumite 17 persoane, reprezentand un procent de 47% au considerat ca trimiterea unui SMS de pe bancheta din spate dintr-o masina cu teroristi este imposibila
A patra intrebare
Cunoscand azi mai multe informatii despre criza din Irak, credeti ca a fost reala, sau regizata?
Reala
Regizata
12 persoane sunt de parere ca rapirea jurnalistilor a fost reala, in timp de restul 18 persoane considera ca aceasta a fost doar un joc al autoritatilor.
A cincea intrebare
Credeti ca Traian Basescu a fost implicat in criza regizata?
Cu siguranta
Nu
Nu stiu
10 din cei intervievati sunt siguri ca Traian Basescu a fost implicat in criza ostaticilor, 12 persoane prefer sa se abtina, iar doar 8 dintre ei sunt siguri ca presedintele Basescu nu a fost implicat in rapirea jurnalistilor romani.
A sasea intrebare
Care dintre motivele de mai jos, credeti ca a stat la baza regizarii acestei crize?
Abaterea atentiei de la anumite probleme din acel moment
Evidentierea calitatilor de bun presedinte, strateg si organizator a lui Traian Basescu
Au fost platite polite cu subtract politic
Dintre cele 22 de personae care au raspuns afirmativ s-au au preferat sa se abtina la intrebarea precedent, au raspuns si la aceasta ultima intrebare, dupa cum urmeaza:
5 dintre cele 22 de persoane considera ca aceasta criza a ostaticilor a fost regizata cu scopul de a abate atentia de la anumite pobleme compromitatoare din momentul respectiv
10 din cele 22 de persoane considera ca Traian Basescu a dorit sa evidentieze calitatatile sale de presedinte, si abilitatile de organizare
7 persoane sunt de parere ca rapirea ostaticilor are un substrat politic
6.3.3. Concluzii
Chiar daca aceasta rapire nu a fost reala, consecintele terorismului au fost constientizate de catre toti, pe scala larga.
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 6022
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
