Expresivitate si stil jurnalistic

Expresivitate si stil jurnalistic

Specialistii afirma ca scriitura jurnalistica presupune, printre altele, rigoare si disciplina. In ciuda teoriilor presei, a regulilor pe care toti studentii le invata, fiecare text dezvaluie calitatile profesionale proprii ale jurnalistului, expresivitatea si eficienta scrisului sau. Subiectivitatea si priceperea      jurnalistului se manifesta in selectiile pe care le opereaza in continutul informational, in identificarea interlocutorilor, in configurarea afirmatiilor pe care le face, in procedeele si figurile de stil pe care le utilizeaza. Profesionalismul jurnalistului se defineste prin tehnicile de lucru pe care le aplica in reprezentarea scripto-vizuala a realitatii. Astfel, putem vorbi de un "stil" propriu fiecarui jurnalist sau, dimpotriva, putem sesiza imitarea sau copierea stilului unui jurnalist cu autoritate profesionala.

In analiza stilului, specialistii au identificat : calitati generale ale stilului, calitati particulare ale stilului si defecte ale stilului.

- Calitatile generale ale stilului sunt : claritatea (exprimarea lipsita de ambiguitati, de echivocuri), proprietatea (din punctul de vedere pragmalingvistic, cuvintele corespund contextului dat; in exemplul : Toamna se plimba cu trasura, termenul toamna este impropriu folosit, chiar daca, gramatical, enuntul este corect formulat), precizia (presupune cunoasterea si folosirea corecta a cuvintelor; in exemplul : Zeul Neptun poarta un triton urias, termenul triton este incorect deoarece el desemneaza o molusca marina gasteropod sau divinitatea mitologica Triton, cu corp de barbat cu barba mare si coada de peste, inhamat la carul zeilor marii; ori Neptun poarta un trident, adica un harpon cu trei dinti uriasi; imprecizia este favorizata de faptul ca ambele cuvinte sunt bisilabice iar prima silaba este identica ), corectitudinea (este asemanatoare cu precizia) si puritatea (evitarea amestecului de cuvinte din mai multe limbi).

- Calitatile particulare ale stilului sunt : ironia (procedeu prin care se da cuvintelor cu totul alta valoare decat cea reala, exprimand exact contrariul sensului lor denotat), concizia (exprimare scurta si densa in semnificatii), oralitatea ( exprimare fatica utilizand, uneori, procedeele literaturii orale, cum ar fi, de exemplu, dativul etic), simetria ( aspectul armonios al enuntului rezultand din exprimarea echilibrata a termenilor), eufonia (melodicitate placuta a frazei rezultand din imbinarea mestesugita a cuvintelor in fraza).

- Defectele stilului sunt : obscuritate (greu de inteles), nonsensul ( lipsit de sens, absurd), paradoxul ( enunt ce exprima o idee sau opinie contrara opiniei generale), echivocul ( exprimare nesigura, incerta), pleonasmul (repetarea unor cuvinte cu sens identic : a urca in sus), tautologia (repetarea obositoare a aceleiasi idei, in termeni diferiti).

Stilul, modul expresiv de exprimare este caracteristic unui jurnalist dar poate fi si al unei publicatii care se distinge prin publicarea unor texte cu stiluri asemanatoare.