Diferite abordari ale eticii in media

In literatura care are ca obiect etica informatiei si comunicarii se pot distinge patru orientari majore (Schramm W. 1974):

a) Nu acceptiune ci autoritara, mass-media este vazuta ca un instrument de informare asupra politicii de stat si in mod special a partidului unic, a carui ideologie presa, in toate formele ei, trebuie sa o slujeasca. Este cazul tarilor cu un regim dictatorial in care cenzura face imposibila comunicarea in afara standardelor stabilite de autoritatea politico-admistrativa a celor aflati la putere. Etic, in acest caz, ar fi ceca cc corespurde intereselor politicii dc stat.

b) In cadrul doctrinei libertariene se proclama nu numai o libertate absoluta a comunicarii, dar este incurajata o exprimare lipsita de orice constrangere sociala. Posibilitatea unor abuzuri nu ar trebui prevenita prin conventii dinainte stabilite, ci doar sanctionata ulterior de catre justitie atunci cand este cazul, sau limitata prin exercitiul liberal pictii si liberei concurente. Libertarienii considera ca interventia oricarei forme de autoritate (de stat sau profesionala) in serviciile media este ilegitima si ca ea trebuie interpretata ca o ingerinta in exercitarea libertatii de exprimare a individului. Eticul, din aceasta perspectiva, ar viza doar statutul profesionistului si ar consta in respectarea absoluta a libertatii de exprimare.

c) Doctrina liberala are in comun cu cea libertariana afirmarea dreptului la libera exprimare, dar spre deosebire de prima, ca isi asuma normele formulate in cadrul unor coduri stabilite de catre profesionisti, neacceptand, insa, la fel ca si libertarienii, interventia statului in exercitarea profesiunii lor. Din aceasta perspectiva se cere garantarea unui acces nediscriminatoriu la toate documentele publice, libera circulare a jurnalistilor si utilizarea formala a tuturor mijloacelor si suporturilor tehnice de comunicare (Bcrgcr, 1980).

d) Cel mai des intalnita in practica profesionistilor din media contemporana este doctrina responsabilitatii sociale. Si in contextul acestei orientari este respinsa orice interventie a statului in afirmarea dreptului la libera exprimare, dar sunt asumate responsabilitati fata de colectivitatea careia i se adreseaza profesionistul din mass-media.

In toate cele patru orientari pot functiona coduri profesionale, dar daca in primele trei ele vizeaza, indeosebi, strategiile relatiilor intre profesionisti sau intre ei si autoritatile de stat, prin doctrina responsabilitatii sociale, profesionistii din media se obliga la respectarea unei etici a informatiei. Este o etica ce impune obligatii fata de colectivitate, fata de subiectii asupra carora informeaza si fala de destinatarii acelor informatii.

Sarcinile etice ale jurnalistilor

In sensul larg al functionarii media, principalele sarcini etice ale acestui domeniu vizeaza, in primul rand, doua aspecte ale aceluiasi obiectiv, respectiv ale libertatii de comunicare. Primul aspect se refera la comunicarea interpersonala, cel de al doilea la comunicarea mediatica. In cel dintai, fundamentele etice sunt reprezentate de drepturile si libertatile individului, in cel de al doilea se pune problema legitimarii unei comunicari in care autonomia institutiilor trebuie corelata cu libertatea dc expresie si responsabilitatile celor angajati in functionarea dreptului la informare.

Parte a eticii media, etica in jurnalism isi asuma rolul de a fi premergatoare justitiei si de a se constitui ca un fundament al democratiei. Ea se concentreaza in promovarea acestor scopuri prin cautarea adevarului si prin stradania de a relata intr-o maniera comprehensiva diferite subiecte si evenimente (Gurvitch M. 1982)

In aprecierea statutului jurnalistului si, implicit a normelor etice care sa orienteze activitatea sa, in literatura americana de specialitate sunt, de exemplu, vii dispute daca activitatea de informare este, mai degraba, un drept al jurnalistului (la libera exprimare) sau o obligatie (respectiv cea de a distribui informatia). Privita ca fiind preponderent un drept, profesiunea de jurnalist trebuie definita in termenii libertatilor pe care ea le permite. Socotita mai mult ca o obligatie, ea se defineste prin limitele pe care nu le poate incalca. Fara sa neglijeze dreptul jurnalistului, atitudinea care se bucura cea mai larga popularitate vede in jurnalism mai ales obligatia de a distribui informatia, ca mijloc de a redistribui puterea.

Exigentele morale ale jurnalistului se adreseaza rolului sau de a contribui la democratizarea societatii prin corecta informare a tuturor membrilor sai, prin influentarea societatii asupra felului in care trebuie ii trateze pe toti membrii sai (Cornu D., 1994).

Principalele interogatii ale unui jurnalist privind aspectele morale ale profesiei sale isi cauta raspunsurile mai degraba in principiile care trebuie respectate decat in expresiile concrete ale normarilor specifice. Tocmai din cauza caracterului democratic al unei societati, in majoritatea cazurilor se obtine cu greu un consens asupra selectiei anumitor principii ca fiind cele mai relevante, precum si asupra anumitor valori ca fiind cele mai reprezentative pentru profesiunea de jurnalist.

Un impediment serios in acceptarea anumitor principii (si implicit a normelor care sa le reprezinte) sta in posibila lipsa de popularitate a unor decizii, altfel justificate etic.

Deseori imperativele etice se ciocnesc cu interesele comerciale ale institutiilor in care isi desfasoara jurnalistii activitatea sau sunt situatii in care cauze recunoscute ca fiind morale par ca trebuie slujite cu mijloace incorecte din punct de vedere moral.

Mai mult, poate, decat in orice alta profesiune :u mare impact public, jurnalistii (si din Romania) se simt mai putin constransi de un cod etic.

In masura in care anumite norme etice nu sunt formulate si ca articole de lege, jurnalistii par deseori insensibili fata de repercusiunile unor comportamente reprobabile etic. Ei se simt mai motivati dc propriile lor opinii si de 'etica' institutiei in care lucreaza.

Idealul etic al profesiunii de jurnalist se concentreaza in jurul onestitatii cu care publicul trebuie informat. Integritatea nu este doar cheia credibilitatii si profesionalismului unui jurnalist, ci si principala cerinta etica.

Teme etice in deontologia jurnalistilor

In randurile urmatoare vom prezenta principalele obligatii etice specifice profesiei de jurnalist, asa curn au fost ele formulate in diferitele versiuni ale codurilor jurnalistilor profesionisti din Statele Unite ale Amerlcll (prelucrare dupa Black J, 1999). Alegerea acestui cod e intemeiata pe caracterul complet, explicit si succint in formularea normelor care il compun.

Cautarea adevarului si relatarea lui

Cetateanul obisnuit nu are de obicei suficiente date pentru a alege intre informatiile contradictorii care se vehiculeaza intr-o societate. De cele mai multe ori, el nu poate lua atitudinea corecta fata dc anumite subiecte tocmai pentru ca doar simpla calitate dc cetatean nu ii permite nici o viziune de ansamblu asupra relatiilor dintre ele, nici cunoasterea lor in datele esentiale. Sarcina jurnalistului este tocmai aceea de a permite cetateanului sa isi fundamenteze pozitiile fata de evenimentele petrecute sau fata de cele care urmeaza sa aiba loc, pe baza informatiilor complete si conforme realitatii.

Jurnalistul trebuie sa filtreze informatia si sa o prezinte intr-o forma accesibila tocmai pentru a pregati audienta pentru evenimentele ulterioare sau trebuie sa explice evenimentele trecute.

Jurnalistii trebuie sa fie onesti, cinstiti si curajosi in descoperirea adevarului. In relatarea si interpretarea informatiei. Pentru implinirea acestui scop ci trebuie:

Sa verifice acuratetea informatiei prin epuizarea tuturor surselor si sa acorde o atentie speciala evitarii erorilor si inadvertentelor. Distorsiunea deliberata nu trebuie sa fie niciodata permisa.

Sa descopere subiecte noi, inedite carora sa le ofere, astfel, oportunitatea sa fie cunoscute.

Sa identifice cat mai exact sursele, atunci cand prin precizarea lor nu se pune in pericol securitatea celui care fiirnizeaza informatia. Publicul este indreptatit sa aiba cat mai multe informatii despre cat de credibila poate fi sursa.

Sa clarifice inaintea publicarii materialului asigurarea anonimatului sursei sau dezvaluirea identitatii sale. Conditiile obtinerii informatiei trebuie precizate de la inceput, si in cazul unor promisiuni la care jurnalistul se angajeaza in schimbul informatiilor dorite, el trebuie sa le respecte.

De staruinta cu care un jurnalist strange informatii semnificative si de onestitatea cu care el le relateaza depinde, in buna parte, gradul de conformitate a parerilor auditoriului cu realitatea socio-politica la care el participa.

Daca jurnalistul prezinta distorsionat informatia, publicul poate lua decizii care nu sunt consistente cu realitatea.

Admitand ca scopul unei societati democratice este sa minimizeze acumularea de putere in mainile celor care cauta sa se imbogateasca si care pot manipula puterea in scopurile propriilor lor interese, o participare activa si responsabila a cetatenilor devine necesara pentru bunul mers al institutiilor publice.

Or, o asemenea participare este dependenta de buna cunoastere a felului in care functioneaza institutiile, de buna informare asupra mecanismelor prin care cetatenii pot interveni in viata socio-politica a societatii.

Rolul jurnalistului este sa furnizeze asemenea informatii rezistand la posibilele presiuni care se fac asupra lui, cautand sa ramana cat mai impartial, prezentand informatiile cat mai clar si mai accesibil. Concordanta stirilor eu realitatea este, de aceea, principalul obiectiv al jurnalistului. El trebuie:

Sa se asigure ca titlurile, informatiile ironice, materialele promotionale, fotografiile, inregistrarile video sau audio, ilustratiile, nu aduc prejudicii nimanui si citatele nu sunt prost interpretate.

Toate acestea nu trebuie sa fie scoase din context, simplificate sau exagerate prin interpretare.

Rolul jurnalistului este sa furnizeze asemenea informatii rezistand la posibilele presiuni care se fac asupra lui, cautand sa ramana cat mai impartial, prezentand informatiile cat mai clar si mai accesibil. Concordanta stirilor eu realitatea este, de aceea, principalul obiectiv al jurnalistului. El trebuie:

Sa se asigure ca titlurile, informatiile ironice, materialele promotionale, fotografiile, inregistrarile video sau audio, ilustratiile, nu aduc prejudicii nimanui si citatele nu sunt prost interpretate. Toate acestea nu trebuie sa fie scoase din context, simplificate sau exagerate prin interpretare.

Sa nu fie schimbat continutul fotografiilor sau inregistrarilor video. imbunatatirea imaginii prin tehnici de clarificare este permisa.

Sa se evite distorsiunile prin remontarea sau reinterpretarea informatiilor. Daca remontarea este necesara in prezentarea unui subiect, ca trebuie marturisita.

Sa se evite camuflajul sau alte metode de obtinere clandestina a informatiei cu exceptia cazurilor in care metodele traditionale nu sunt eficiente in obtinerea unor informatii vitale pentru public. Folosirea unor metode neconvcntionalc trebuie marturisita si justificata in cadrul relatarii.

Sa nu se recurga niciodata la plagiat.

Sa fie transmisa informatia intr-un mod consecvent cu diversitatea experientei umane, chiar daca o relatare neprelucrata a informatiei este nepopulara.

Sa fie examinat un eveniment respectand valorile culturale proprii contextului in care el s-a petrecut, fara sa se incerce impunerea unor valori apartinand altor arii culturale.

Sa se evite stereotipurile privind rasa, genul, varsta, religia, etnia, orientarea sexuala, infirmitatile, aparenta fizica sau statutul social.

Sa fie incurajat schimbul deschis de informatii, chiar cand informatiile pot fi respingatoare.

Sa fie reprezentate si surse populare, fara autoritate institutionala. Sursele oficiale si neoficiale ale informatiei pot fi in mod egal valide.

Sa se faca distinctia necesara intre pledoarie si prezentarea stirilor. Analizele si comentariile trebuie identificate ca aiare si ele nu trebuie sa reprezinte intr-un mod eronat faptele sau contextele. Opiniile jurnalistului nu trebuie prezentate ca fiind 'realitatea insasi'.

Sa demarcheze clar care sunt stirile si care sunt informatiile de publicitate. Trebuie evitata orice confuzie intre cele doua categorii.

Sa fie asumata obligatia ca interesele publicului sa fie discutate cat mai deschis si ca rezultatele guvernarii sa fie cunoscute cat mai corect.

Minimalizarea efectelor daunatoare

Principiul minimalizarii raului se fundamenteaza pe valorile de cinste, intelegere, toleranta, compasiune, respect. El se bazeaza pe responsabilitatea noastra de a-i trata pe ceilalti cu decenta si pe recunoasterea demnitatii lor inclusiv in circumstante dintre cele mai dificile. Imperativul kantian de a-i trata intotdeauna pe ceilalti ca scop si niciodata numai ca mijloc, se regaseste in exercitiul profesiei de jurnalist in atitudinea fata de subiectii stirilor, dar si in atitudinea fata de subiectii stirilor, dar si in tratamentul celor care furnizeaza informatii. Jurnalistii trebuie sa fie constienti de posibilele consecinte ale profesiei lor, de raul pe care il pot produce, fie el pe termen scurt sau lung, fie el privitor la o persoana anume sau la un grup.

Cautarea adevarului si prezentarea lui par incompatibile cu straduinta de a produce cat mai putin rau, in fapt insa, corectitudinea in relatarea informatiei nu ne poate impiedica sa ii tratam pe ceilalti cum am vrea sa fim tratati noi insine.

In anumite situatii (prezentarea unor tragedii, demascarea publica a unor fraude sau fapte de coruptie, publicarea unor stiri neplacute despre societatea in care traim), evitarea raului pare imposibila.

Chiar daca nu pot fi impiedicate efectele neplacute ale anumitor stiri, important ramane ca producerea lor sa nu fie intentionata de jurnalist, important ramane ca deviza activitatii lui sa nu fie mai degraba cauzarea raului decat evitarea raului.

Jurnalistii trebuie sa isi trateze sursele de informatii, subiectii stirilor si colegii cu tot respectul datorat unor fiinte umane care sc bucura de drepturi si libertati. Ei trebuie:

Sa arate intelegere pentru cei care pot fi afectati de relatarea stirilor.

Sa dovedeasca o sensibilitate speciala cand trateaza cu copii si persoane nc-experimentate fie ca acestea sunt surse de informatii, fie ca sunt subiectii stirilor.

Sa nu fie lezati prin interviuri sau fotografii cei care sunt afectati de tragedii sau asista la inmormantari.

Sa fie constienti ca adunarea informatiei si prezentarea ei poate dauna si cauza disconfort. Scopul de a formula stiri cat mai interesante nu poate fi o scuza pentru un comportament agresiv si arogant.

Sa nu fie lezat dreptul persoanelor private de a controla informatiile care ii privesc. Asupra persoanelor publice, oficialilor si altor persoane care urmaresc afirmarea la putere, sau ocupa posturi de influenta, sau cauta intr-un fel sau altul sa se afirme public, sc pot furniza informatii mai ample decat in cazul persoanelor private, dar doar un interes maior al publicului poate justifica incalcare intimitatii unei persoane, a dreptului la viata privata.

Sa nu se renunte niciodata la bunul simt. Trebuie evitat sa se creeze cu orice pret senzationalul.

Sa lucreze cu precautie in identificarea suspectilor minori sau a victimelor crimelor pasionale.

Sa nu prezinte ca fiind certa identificarea unui criminal inainte ca acesta sa fie declarat vinovat intr-un mod definitiv.

Sa fie solutionat just posibilul conflict intre drepturile unui suspect si drepturile publicului de a fi informat.

Independenta jurnalistului

Trebuie ca un jurnalist sa fie angajat doar in exercitarea profesiei lui? ii este permis sa aiba un serviciu secundar prin care sa sc angajeze, dc pilda, in campaniile unor politicieni? Putem accepta ca un jurnalist poate avea concomitent oricare alta slujba pentru ca are dreptul sa-si administreze cum vrea timpul lui? Sunt relevante pentru eventuala lipsa de obiectivitate a unui jurnalist legaturile de rudenie cu anumite persoane vizate in subiectele stirilor pe care le prezinta sau interesele lor comune in afaceri sau actiuni in care jurnalistul insusi este implicat?

Ii poate fi permis unui jurnalist sa aiba avantaje extra-profesionale (materiale sau dc orice alta natura) din exercitarea profesiei sale? Folosirea capitalului de popularitate a unui jurnalist pentru sustinerea unei cauze politice poate sa nu afecteze obiectivitatea informatiilor privind acel subiect? Este posibil sa delimitam astazi foarte net o stire editoriala de una de publicitate? Putem identifica foarte exact o publicitate mascata?

Se pare ca jurnalistii au dificultati in a cadea de acord asupra raspunsurilor la aceste intrebari. Cu toate acestea au fost formulate cateva norme prin care se incearca conturarea statutului de independent, statut indispensabil profesiunii de jurnalist.

Jurnalistii trebuie sa nu aiba nici o alta obligatie decat cea de a informa corect publicul. Ei trebuie:

Sa evite un real sau posibil conflict de interese;

Sa ramana in afara oricaror asociatii sau activitati care le pot compromite integritatea sau le pot afecta credibilitatea;

Sa refuze daruri, favoruri, tratamente speciale si sa evite servicii suplimentare implicarea in politica, servicii publice si servicii in organizatiile comunitatii daci acestea pot compromite integritatea lor profesionala;

Sa fie vigilenti si curajosi in privinta responsabilitatilor pe care le au cei aflati la putere;

Sa refuze orice tratament preferential celor care isi fac publicitate sau care ai interese speciale si sa reziste la presiunile de a fi manipulata stirea;

Sa fie circumspect cu cei care ofera informatii in schimbul banilor sau al serviciilor si sa evite sa plateasca pentru obtinerea stirilor.

In afara obligatiilor care incumba jurnalistilor, trebuie atrasa atentia asupra presiunilor la care ei sunt expusi de catre cei care au interese vadite in relatarea intr-o anumita maniera a informatiilor. Jurnalistii sunt deseori tentati, fie cu promisiuni implicite sau explicite ca vor fi fie rasplatiti, fie sunt terorizati cu amenintari dintre cele mai grave.

Daca de ignoranta in descifrare; corecta a unui subiect este responsabil doar jurnalistul, in pericolul pierderii independentei sali trebuie luate in considerare si presiunile la care el este expus. De aceea, pentru a incuraj; integritatea si onestitatea unui jurnalist trebuie conceput si un sistem care sa il protejeze fata de presiunile celor interesati sa le deservite propriile interese. Coruptia jurnalistilor nu ar fi posibila fara concursul celor care corup.

Responsabilitatea

Jurnalistul trebuie sa fie responsabil fata de cititorii, ascultatorii sau telespectatori sai si, dc asemenea, fata de colegii sai.

S-ar parea ca principiul independentei jurnalistului epuizeaza problematica integritati sale. Cu toate acestea, majoritatea codurilor privind profesiunea de jurnalist mentioneaza ca un principiu aparte pe cel al responsabilitatii. Pornind de la realitatea relatiilor de reciprocitate intre jurnalist si audienta, sau dintre jurnalist si colegii sai, se considera necesara includerea acestui principiu de a carui necesitate toata lumea este convinsa, dar a carui punere in practica ramam problematica. Cum ar trebui sa se manifeste responsabilitatea unui jurnalist pare sa tina mai mul dc calitatea muncii sale, si nude conotatiaci etica. Exista, insa, cateva norme la care jurnalistul a trebui sa sc oblige pentru a convinge ca este responsabil:

Sa clarifice si sa explice modul in care suni relatate stirile si sa invite publicul la un dialog despre comportamentul jurnalistilor.

Sa incurajeze revendicarile si criticile publicului fata de functionarea mass-media.

Sa isi asume greselile si sa le corecteze prompt.

Sa denunte practicile imorale ale jurnalistilor si ale sistemului mass-media.

Sa aiba fata de sine aceleasi exigente ca si cele fata de alte persoane.

Analizand toata conduita prezentata mai sus vom putea trage concluzii ferme in abordarea loiala fata de consumatorul de mass-media si mai ales in abordarea violentei in televiziune.