Modelul democratic si esafodajul moral

Modelul democratic si esafodajul moral

Orice model de organizare propus de o cultura data se intemeiaza si isi extrage energiile evolutive dintr-un substrat omogen de mentalitati, care fixeaza valorile morale comun acceptate in respectiva societate. Modelul democratic poate fi acceptat drept caracteristic pentru civilizatia noastra, ca rezultat al evolutiei culturii iudeo-crestine, si privit ca o realitate in miscare.

In fapt, modelul democratic se naste in Grecia secolelor VI - IV i. Hr., este reinterpretat in Roma republicana, repus in discutie catre sfarsitul Renasterii si "realtoit" in conditii total diferite in nordul Europei si al Americii in secolele XVII - XVIII.

Motorul insusi al acestui model este - in viziunea Mirunei Runcan - individualitatea, persoana umana constienta si activa, in integrala capacitate de a decide asupra propriului destin inauntrul organismului social. Scepticii, analistii reflexivi de diverse orientari politice ca si buna parte din "intelighentia" anonima, dar reactiva, au tendinta manifesta de a aseza la originea cauzelor care ne intarzie evolutia tocmai mentalitatile inca insuficient dezvoltate in cele doua secole de accidentata istorie moderna.

Se considera ca proiectul social de ansamblu al democratiei nu poate fi cu adevarat viabil fara existenta unui substrat fertil care sa se adune in timp, reprezentat de o asumare civica a maselor si de o cultura civica difuzata in adancimea corpului social.

Decalajul de mentalitati ar putea fi raspunsul ultim cu privire la cauzele scrasnitului nostru drum postdecembrist? Raspunsul e in lucrare. Dar, fara indoiala, consistenta configuratiei mentalitatilor ar putea fi imbunatatita in functie de cativa parametri: educatia, modelele propuse dezbaterii politice dar si comportamentul noilor clase politice care se incheaga. Si, nu in ultimul rand, responsabila pentru aceasta atat de necesara dezvoltare e buna functionare a mijloacelor de comunicare, nu doar (legal) libere, ci si asumat responsabile.

Daca intregul esafodaj al modelului democratic se bazeaza pe onestitate, bune intentii si investitie de incredere, daca pe constiinta individuala si pe exercitarea activa a acestei constiinte in interiorul organismului social se intemeiaza cultura participativa, pare evident ca valorile morale nu sunt absente in lumea contemporana in pofida impresiei generale, repetata adesea si in mod public si in cadru privat, ca traim o epoca de "disolutie a eticului in consumism" .

Secolul nostru revoltat , aflat intr-o permanenta zbatere pentru a defini cat mai exact statutul individului in raport cu lumea din care face parte, ofera prilejuri punerii sub semnul intrebarii a supravietuirii valorilor morale in cadrul mentalitatilor colective.

Anii 80 - 90 ai secolului trecut au reprezentat deconstructia intregului sistem de simbolizare, perioada acuzata de Baudrillard a fi produs o alienare fara precedent a fiintei umane. In continuarea ideii lui Baudrillard, viata omeneasca pare sa-si fi topit realul intr-o pasta groasa a universurilor artificiale, care anihileaza orice contact direct intercomunicational si orice constructie reprezentativa autentica. Omul contemporan ar trai astfel ca prizonier inconstient al unui imens simulacru.

Nu e o simpla constatare faptul ca, niciodata mai frecvent ca in ultimii optsprezece ani, batrana si prafuita etica pare sa-si faca o revenire spectaculoasa in mai toate tipurile de discurs pe care le intalnim, de la simplele conversatii cotidiene la dezbaterile specialistilor, de la comert la administratie, de la cultura scrisa la jurnalul televizat. Ocurenta in atentia opiniei publice a problemelor de natura etica, atat la nivel teoretic cat si la cel al practicii curente, este un fenomen care, fara a fi direct dependent de extraordinarele rasturnari politice ale anului 1989, a fost profund stimulat de repunerea in discutie a modelului democratic insusi, dupa caderea zidului Berlinului.