Discreditarea

Discreditarea

"Discreditati tot ceea ce merge bine in tara adversa" este titlul unui capitol din cartea lui Vladimir Volkoff, Tratat de dezinformare. Fie ca este vorba de o natiune, clasa sociala sau chiar religie, metoda manipularii indivizilor prin discreditare este deosebit de eficienta. In primul rand distruge imaginea persoanei vizate prin acest procedeu. In al doilea rand, consecinta imediata a acestui fapt este pierderea de catre subiect a sprijinului sau a increderii de care se bucura pana atunci.

Discreditarea este des utilizata in campaniile electorale. Bogdan Ficeac prezinta exemplul alegerilor electorale din vara lui 1988 din Statele Unite, cand vicepresedintele George Bush a castigat fotoliul de la Casa Alba, anulandu-l pe contracandidatul sau, guvernatorul de Massachusetts, Michael Dukakis, printr-o astfel de metoda. George Bush se afla la acea vreme cu mult in urma lui Dukakis, si multi observatori erau convinsi ca avantajul acestuia din urma era imposibil de intrecut. In cadrul unui program de reabilitare, Willie Horton, un delincvent afro-american, a fost eliberat inainte de termen dintr-o inchisoare din statul Massachusetts, dupa care a fugit in statul Maryland, unde a violat o femeie si l-a ranit pe concubinul acesteia. Bush a folosit imediat incidentul pentru a-l discredita pe Dukakis, acuzandu-l ca actioneaza prea "moale" atunci cand se pune problema combaterii criminalitatii. Echipa lui a pregatit o serie de clipuri electorale in care erau transmise imagini cu delincventi intrand si iesind in voie prin usa turnata a unei inchisori. Desi, in replica, Michael Dukakis a venit cu o impresionanta cantitate de argumente si statistici, americanii erau satui de promisiuni la modul general. Nimeni nu poate spune daca George Bush a fost un presedinte mai bun decat ar fi putut sa fie Michael Dukakis, cert este ca la momentul respectiv echipa de specialisti in campanii electorale a lui Bush a reusit sa distruga increderea de care se bucura mai inainte Dukakis in randul populatiei americane.

Cel mai elocvent exemplu din Romania au fost alegerile generale din 2000. Speriate ca ar putea ajunge presedinte un nationalist si un extremist, l-am numit aici pe C.V. Tudor, canalele mediatice din tara noastra au declansat o ampla campanie de discreditare a liderului PRM-ist. De fapt, presa independenta a ales dintre doua variante proaste pe cea care putea dauna cel mai putin imaginii noastre in strainatate. Intre un comunist cu vechi state de servicii, cosmetizat dupa revolutie, si un viitor dictator care putea impinge Romania spre un conflict civil sau razboi , presa l-a ales pe primul.

In timpul celui de-al doilea razboi mondial, in ziarele din tarile adverse Axei, Hitler aparea mereu in cele mai grosolane posturi. Era caricaturizat ca un vampir, un nebun, un gandac care trebuia strivit, din doua motive: pentru a-l discredita, si implicit politica sa deosebit de periculoasa, si pentru a mentine vie dorinta de lupta a populatiei sau a soldatilor.

Nu mai trebuie sa ne aducem aminte de "celebrele" documentare de la televiziunea nationala dinaintea lui ^' 89. URSS-ul era "eliberatorul" iar SUA, dusmanul de moarte al socialismului, o societate depravata, haotica, infestata cu premisele autodistrugerii prin insasi politica pe care o promova.

Exemple pot fi date din istorie si din urma cu mii de ani. Vladimir Volkoff afirma ca daca Biserica Crestina nu ar fi discreditat paganismul, nu l-ar fi invins nici in ziua de astazi.

Discreditarea poate fi cel mai usor exprimata prin dictonul latin "Divide et Impera!". Lenin pare sa o fi inteles cel mai bine. Asmutirea maselor infometate asupra regimului tarist a avut cele mai nefaste consecinte pentru cei din urma, intrega familie conducatoare fiind asasinata. Apoi preluarea puterii a fost doar o chestiune de timp. Ceva mai tarziu, in aceeasi Rusie, Stalin se debarasa de Leon Trotki, fortandu-l sa paraseasca tara si mai apoi asasinandu-l.