NEW MEDIA SI INTERNETUL

NEW MEDIA SI INTERNETUL

1 APARITIA INTERNETULUI

SCURT ISTORIC

,,In lume au avut loc trei revolutii in ceea ce priveste stocarea, prezentarea, comunicarea informatiilor si accesul la ele. Una dintre ele a fost aparitia cuvantului scris, cu mii de ani in urma, cealalta - inventia tiparului, cu sute de ani in urma, iar a treia este inca in plina desfasurare. Desigur, este vorba despre Internet - mijlocul prin care orice persoana de pe planeta poate oferi informatii care sa fie citite instantaneu de toti ceilalti" [1].

Aparitia jurnalistului online a fost conditionata de cei aproape 35 de ani de istorie ai Internetului. In determinat de amenintarea razboiului rece, departamentul "Advanced Research Project Agency" (ARPA) din cadrul Ministerului American al Apararii a creat un sistem de comunicare - ARPANET, care nu putea fi interceptat ori capturat de inamicul numarul unu al Americii acelor timpuri, Uniunea Sovietica. ARPANET-ul nu suporta decat documente in format text si era la origine o retea cu patru noduri situate in patru universitati americane - University of California Los Angeles, Stanford, University of California Santa Barbara, University of Utah. In timp, aceasta retea s-a extins cuprinzand mii de alte centre, legate intre ele. Astfel, daca un punct din retea era distrus, reteaua putea functiona la fel de bine si fara aportul acestuia.

In 1972, Ray Tomlinson inventeaza e-mailul care devine in scurt timp cea mai populara forma de comunicare de-a lungul ARPANET-ului. Scaderea amenintarii unui razboi nuclear intre SUA si Uniunea Sovietica, si deschiderea accesului la ARPANET numeroaselor centre universitare de pe teritoriul Americii, a dus in 1983 la o separare a retelei. ARPANET a ramas o retea dedicata cercetarii stiintifice, iar MILNET s-a orientat spre activitati militare.

Tot in acea vreme s-au creat o serie de alte retele, purtand diverse nume, dar functionand pe principiul ARPANET. Acest conglomerat de retele a ajuns sa poarte numele de ARPA-INTERNET, ulterior doar INTERNET. ARPANET-ul a fost inchis oficial pe 28 februarie 1990. NSFNET, un serviciu al National Science Foundation, a preluat Internetul, dar, dupa presiuni comerciale si aparitia a numeroase alte retele, s-a retras in realizand ceea ce Manuel Castels numeste "privatizarea completa a Internetului". Totusi, la inceputul anilor '90, Internetul era dificil de utilizat din cauza unei platforme grafice limitate, ceea ce facea extrem de anevoioasa gasirea datelor. Momentul revolutionar a venit in , cand CERN (Centre Europeen pour Recherche Nucleaire) a lansat Word Wide Web-ul (WWW) sau mai pe scurt, Web-ul.

World Wide Web este cea mai cunoscuta parte a Internetului. WWW-ul este un sistem de stocare si citire a documentelor aflate pe Internet intr-un format care include legaturi catre alte documente, grafice si elemente multimedia. Stocarea si citirea datelor este posibila datorita hipertextului (text care contine legaturi electronice - link-uri, catre alte pagini) codificat cu ajutorul limbajului HTML (hypertext mark-up language - limbaj de codificare a hipertextului). Aspectele sale cele mai daunatoare - pornografia infantila, paginile web stupide si cele care promit mult, dar ofera putin - beneficiaza de multa publicitate. Paginile cele mai valoroase sunt mai putin cunoscute : site-uri guvernamentale, lucrari de referinta, site-uri de stiri si arhivele lor, carti de telefon online, liste de evenimente viitoare etc.

Dorina Gutu se intreaba, in cartea sa New Media, care este diferenta dintre web 1.0 si web 0.2 sau, altfel spus, intre World Wide Web si World Live Web. ,,Web 1.0 are site-uri, domenii, adrese, locatii. Are designeri si arhitecti. Are vizitatori. Site-urile se construiesc, domeniile se dezvolta. Iar daca ceva e in neregula, site-urile sunt declarate in constructie (under construction)" . Initial, se vorbea despre Internet ca despre o autostrada a informatiei (information highway). Astazi, ceea ce inainte era informatie, acum este continut (content).

Blogurile, de pilda, sunt considerate site-uri in motoarele de cautare ale web 1.0, insa natura lor este fundamental diferita de cea a unui site. Blogurile sunt scrise, nu construite.

A urmat, in lansarea primului program de navigare (browser) al Web-ului numit Mosaic, dezvoltat de Marc Andreessen si echipa sa la National Center for Supercomputing Applications (NCSA) din Statele Unite. Primele incercari jurnalistice in mediul online dateaza din aceasta perioada, pentru ca in 2001, baza de date de publicatii online a "Editor and Publisher" sa numere peste 14000 de titluri.

1.1 Internetul in Romania

Internetul in Romania a implinit 16 ani in 2009. In 1993, la 26 februarie, domeniul ".ro" a fost inregistrat in baza de date a IANA (Internet Assigned Numbers Authority), organismul international insarcinat cu administrarea domeniilor de internet. Pagina "New Media Review" a European Travel Commission citeaza o serie de studii efectuate asupra nivelului de penetrare a Internetului in Romania. Acestea estimeaza ca Internetul este folosit de 2 milioane de utilizatori din populatia totala de 22,4 milioane[3].

Un studiu al companiei germane GfK , publicat in Europemedia in octombrie 2002, spune ca 13% din populatia Romaniei foloseste Internetul, iar 6% sunt utilizatori constanti. Studiul a scos in evidenta faptul ca 33% dintre romani spun ca nu au auzit niciodata de Internet. In februarie 2003, eMarketer a dat publicitatii o analiza efectuata de Price WaterHouseCoppers si Wilkoskz Gruen Associates care estimeaza ca pana in 2006 in Romania vor exista 5.5 milioane de utilizatori. In 2003 este estimata o crestere pana la 3 milioane a numarului de utilizatori.

Studiul "Global eCommerce Report 2002" efectuat de TNS Interactive (https://www.tnsofres.com/interactive) considera ca penetrarea Internetului in Romania este redusa din cauza pretului accesului, dar si din cauza pretului calculatoarelor personale.TNS a prezentat si o clasificare a utilizatorilor in functie de grupurile de varsta:

- 32 % dintre utilizatori au sub 20 de ani ;

- 25 % au intre 20 si 29 de ani ;

- 10 % intre 30 si 39 de ani ;

- 4 % sunt utilizatori intre 40 si 59 de ani ;

- doar 1 % dintre cei peste 60 de ani sunt prezenti online.

Acelasi studiu a stabilit ca 16% dintre barbatii romani sunt prezenti pe Internet, spre deosebire de femei, reprezentate in proportie de doar 8%. Romania are una dintre cele mai mari rate de crestere a numarului utilizatorilor de Internet din Europa Centrala si de Est (studiu al lui Roland Berger Strategy Consultants). Daca in 1998 numarul utilizatorilor de Internet era de 350.000 saptamanal, la sfarsitul anului 2002 a crescut la 1.450.000. In acelasi timp, numarul domeniilor.ro a crescut, in 2002, cu 46,9%, de la 30.970 la 45.500, concomitent cu o crestere cu 450.000 a numarului vizitatorilor. Dintre aceste domenii, doar o treime sunt active.

In ultimii ani, statisticile se prezinta in urmatorul mod, conform site-ului www.sigurpenet.ro :

In luna Martie, anul 2008, in Romania erau 12.000.000 de utilizatori de Internet, reprezentand 53,9% din populatie, potrivit Uniunii Internationale de Telecomunicatii. ,,Credem ca se poate vorbi de un electorat electronic si astfel de societatea electronica, iar daca in prezent aceasta se afla in minoritate, intr-un viitor apropiat va fi majoritara. Evidentele sustin ca ar exista peste 300 de milioane de utilizatori de Internet, iar din acestia o majoritate covarsitoare doar manevranti ai chat-ului" .

1.2 Reporterii si Internetul

,,The Internet is both exhilarating and alarming. It is exciting because anything is possible in what is, effectively, the whole interconnected world. And it is frightening because we do not know how it will change the way we think, work, and interact" . Aproape oricine are astazi o adresa de e-mail. In plus, radioul si televiziunea ofera ,,chat-uri live" unde oamenii continua sa dezbata probleme si sa ofere un feedback instantaneu. Anumite comentarii, care sunt selectionate, apar uneori mai tarziu intr-o emisiune.

Din ce in ce mai mult, scrisul online ne acapareaza atat timpul liber, cat si orele dedicate afacerilor sau locului de munca. A devenit o forma moderna a scrisului de mana. Este atat de usor sa comunici de-a lungul a continente intregi, incat oamenii poarta o corespondenta zilnica cu prieteni, cunostinte, parteneri de afaceri si chiar persoane straine. Evidentele sustin ca ar exista peste 300 de milioane de utilizatori de Internet, iar din acestia o majoritate covarsitoare doar manevranti ai chat-ului. David Randall sustinea, in Jurnalistul universal, ca Internetul cuprinde 70 000 de calculatoare din intreaga lume, incluzand biblioteci, baze de date, companii comerciale, organizatii nonguvernamentale, universitati etc.

Reporterii nu se tin, si nici nu trebuie sa se tina, departe de noul mod, bogat si eficient, de documentare. Acestia pot sa acceseze cantitatii imense de informatii ce nu sunt disponibile prin alte mijloace; sa verifice referinte in mai multe dictionare, enciclopedii, indexuri geografice, almanahe si glosare decat stiau ca exista; sa localizeze si sa contacteze surse si specialisti; sa caute in arhivele ziarelor. In plus, folosind calculatorul si programul adecvat, au posibilitatea sa stocheze informatiile obtinute; sa le utilizeze rapid; sa incarce informatii intr-o baza de date; sa efectueze cautari si sa analizeze baza de date. Doar un ziarist care nu isi face meseria nu ar profita de asemenea surse pretioase. Randall considera ca a nu folosi Internetul echivaleaza cu refuzul unui reporter de a utiliza telefonul.

In privinta stirilor de ultima ora, Internetul se poate dovedi si mai util. Dar Internetul are si neajunsuri. Avantajul sau imens este volumul urias de material disponibil. Insa acesta constituie si cel mai important dezavantaj al netului. Cautarea pe net, pentru un reporter tanar, mai putin initiat, se poate transforma intr-o indeletnicire indelungata si obositoare.

2 NOILE MEDIA

Exista o tendinta puternica de a trece de la societatea moderna, industriala, la asa-numita societate-informationala, bazata pe informatie si cunoastere. Unul dintre primii autori care a semnalat tranzitia de la un tip de societate la altul, fara a rosti, insa, termenul de societate informationala, este Daniel Bell. Cartea sa, The Coming of Post-Industrial Society, va sta la baza curentului de gandire care astazi este dedicat societatii informationale.

Noile media se refera la formele inovatoare de interactiune dintre oameni si tehnologie, la relatia dintre oameni si instrumente de comunicare folosite in mod creativ pentru a indeplini nevoile elementare de informare, comunicare si relationare. Alti specialisti considera ca noile media sunt mijloacele de comunicare ce se bazeaza pe canale digitale precum internetul, televiziunea digitala, hartia electronica, telefonia digitala. ,,Noile media se refera la rezultatul convergentei dintre sistemul mediatic traditional (televiziune, radio, presa scrisa), telecomunicatii, tehnologia digitala si sistemele informatice si computerizate" . Alte definitii sunt chiar si mai vagi, considerand ca noile media reprezinta toate textele, sunetele, imaginile si formele grafice transformate de computer.

O lista a noilor tehnologii (cu o data de inceput relativ arbitrara reprezentata de inceputul anilor '80) ar include: computerele personale, teletextul, sistemul de inregistrare video, videotextul, televiziunea prin cablu, satelitii de telecomunicatii, sistemele de teleconferinte si videoconferinte, mesageria vocala, sistemul de transmitere prin fax, televiziunea de inalta fidelitate, telefonia mobila, telefonia interactiva, CD-ROM, DVD, instant messaging, inteligenta artificiala, grafica tridimensionala. Prin urmare, noile media reprezinta mai mult decat Internetul sau versiunea online a cotidianelor.

Principalele caracteristici ale new media, conform Alinei Bargaoanu si lui Paul Dobrescu, sintetizate in cartea Mass media si societatea sunt :

Digitalizarea, informatizarea, computerizarea

Tehnologia digitala, care a inlocuit-o pe cea analogica, combina sunetul, imaginea si textul. Unitatea de comunicare nu mai este litera, linia sau culoarea, ci bit-ul. Tehnologia digitala a condus la aparitia celor 3C: comprimare, conversie si convergenta. Comprimarea inseamna ca mult mai multa informatie poate fi transmisa si inmagazinata, utilizand acest tip de tehnologie. Digitalizarea permite integrarea sau conversia acestei informatii comprimate in sisteme sau aplicatii informatice si computerizate. Aceeasi tehnologie permite convergenta dintre sistemele de telecomunicatii, sistemele media traditionale (cu precadere televiziunea) si informatia computerizata (informatia este scrisa utilizand acelasi vocabular, prin urmare, informatia poate circula intre cele 3 sisteme).

Multifunctionalitatea

Noile media permit indeplinirea mai multor functii si atributii prin utilizarea unui singur echipament, cum ar fi un computer personal sau un calculator. Acelasi echipament poate fi utilizat pentru lucrul acasa, discutii interpersonale, divertisment, cumparaturi online, tranzactii bancare.

Ubicuitatea

McLuhan se numara printre primii care enunta aceasta trasatura. Ea se refera la faptul ca noile media au o prezenta tot mai pronuntata in cele mai diverse zone ale societatii - comertul, divertismentul, locul de munca, sistemul bancar, educatia, stiinta, sanatatea, apararea, arta - si ii afecteaza pe toti membrii societatii in care sunt prezente, chiar daca nu oricine le poate utiliza sau poate avea acces la ele.

Bidirectionalitatea

Noile media ofera utilizatorului capacitatea nemaiintalnita pana acum de a modifica si de a repune in circulatie mesajele/continutul. Exista posibilitatea pentru cei care urmaresc un film, de exemplu, sa intervina asupra intrigii sau asupra finalului, sau sisteme de televiziune prin cablu care le permit telespectatorilor sa isi aleaga unghiul din care este filmat un eveniment sportiv.

Interactivitatea

Rolurile de emitator si receptor alterneaza, fie ca ele sunt ocupate de persoane sau de masini; interactivitatea are drept rezultat selectivitatea sporita, accesul la un meniu sporit de optiuni, precum si activarea unui numar mai mare de simturi in timpul utilizarii.

Specialzarea, descentralizarea

Serviciile oferite incorporeaza aspecte vocale, vizuale si scrise, transmise prin intermediul aceluiasi canal electronic si in formate interactive.

De-masificarea

Un mesaj anume, personalizat, poate ajunge la un membru al unei audiente relativ mari; un rezultat al acestei trasaturi este acela ca utilizatorii individuali au mai multe optiuni.

Asincronicitatea

Noile media sunt asincrone in sensul ca au capacitatea de a transmite sau de a recepta mesajul in momentul considerat potrivit de catre utilizatorul individual.

Hiperrealitatea, virtualitatea

In timp ce media traditionale permit accesul intr-o realitate alternativa, noile media invita accesul intr-o realitate virtuala, o simulare atat de exacta a realitatii prime incat, intr-un mediu artificial, omul poate ajunge sa se comporte precum in mediul natural.

3 NOUL SPATIU MEDIA, OPINIA PUBLICA SI NOILE STIRI

,,Este dificil sa prevedem in acest moment forma pe care, eventual, ar putea-o lua noul nostru sistem de comunicare. O posibilitate o constituie autostrazile informatiei (Information Superhighway), un sistem care va transmite informatii, divertisment si servicii pentru cumparaturi oferite de corporatii care se ocupa de comunicare. Un model pentru o varianta intrucatva diferita este Internetul, un sistem de computere legate la o retea, model folosit initial de facultati si de guvern" .

Autorii contemporani vorbesc despre o noua forma a opiniei publice - opinia publica digitala. New media ofera publicului posibilitatea de a trece de la statutul de simplu receptor la cel de emitator, de comunicator. Informatiile propagate prin Internet nu trebuie sa treaca de gatekeeperi, cum este cazul informatiilor care devin stiri in media clasica (ziare, radio si tv). Internetul permite atat comunicarea de tip one to one prin intermediul emailurilor, comunicarea de tip one to many, caracteristica media clasice si primei faze de dezvoltare a internetului si nu in ultimul rand comunicarea de tip many to many caracteristica web 2.0. Actualitatea si viteza defluxului informativ capata o noua dimensiune, informatia fiind accesibila teoretic din fiecare colt al lumii, mijloacele tehnice permitand cu usurinta anumite transmisiuni live.

Cel mai popular si mai indragit membru al familiei web este blogul. Popularitatea sa este foarte mare in toata lumea, mai ales in randul tinerilor, datorita posibilitatilor de exprimare necenzurata si datorita dimensiunii sociale accentuate. Opinia publica are, aici, un cuvant important de spus. Cititorii pot trimite comentarii sau adauga insemnari, in functie de gradul de acces acordat si de permisivitatea aleasa in administrarea blogului. Rolul blogurilor pentru comunicarea politica este din ce in ce mai relevant.

Paginile de video sharing gen Youtube sunt parte de procesul de cristalizare a acestei noi forme de opinie publica. Publicul devine propriul sau producator media, iar posturi de televiziune informative posteaza pe propriile lor pagini inregistrari video ale telespectatorilor care au urmarit desfasurarea unui eveniment in direct. Ba mai mult, mai nou, unele emisiuni isi anunta telespectatorii ca programul va continua, in regim de direct, si pe internet, la adresa emisiunii respective. Noile media sunt scena pe care sunt prezente o multitudine de opinii, fiecare persoana putand fi, teoretic, un jurnalist. Opinia publica cristalizata prin intermediul new media poate constitui chiar reversul tendintei de apolitizare pe care televiziunea l-a generat in randul cetatenilor. Procesele de comunicare se intensifica, iar anumite grupuri de audienta sunt mai bine structurate datorita noilor posibilitati. Desi, teoretic, internetul permite un acces mult mai bun la informatie, accesul persoanelor la internet este influentat inca de conditia materiala, de anumite cunostinte tehnice, ceea ce face ca anumite grupuri socio-demografice sau chiar anumite regiuni sa nu se bucure de aceleasi posibilitati ca altele.

Unul dintre efectele noilor media sunt noile stiri (new news), concept aparut in timpul alegerilor prezidentiale din 1992, din SUA. In parte, el se referea la aparitia candidatilor la presedentie in talk show-uri, la MTV si la interviurile lungi preluate de posturile care sunt transmise prin cablu. Jon Katz, jurnalist pentru Rolling Stone, care se pare ca a introdus acest termen, spunea, in 1992 ca ,,noile stiri reprezinta o mixtura naucitoare, parte film hollywoodian, parte film de televiziune, parte muzica pop si pop art, la care se adauga cultura populara si reviste despre celebritati, tabloide, televiziune prin cablu si home video". Un aspect al noilor stiri este, asadar, amestecul de informatii si divertisment. Un motiv pentru existenta acestui gen hibrid este acela de a face stirile despre politica mai atractive, mai usor de digerat, mai ales pentru audienta tanara. Katz sustine ca ,,telespectatorii si cititorii mai tineri considera ca jurnalismul conventional nu are nicio utilitate particulara in viata lor zilnica". Un alt aspect al ideii de ,,noi stiri" este de a pune candidatul in contact direct cu publicul, fara mijlocirea jurnalistului.

Cu toate ca oferta informationala a crescut exponential in ultimii ani, aceasta nu este sistematizata, multe dintre paginile existente nefiind accesate prea des, unele nefiind nici macar actualizate la timp. Din aceasta cauza apar probleme referitoare la transparenta si credibilitatea noilor media si noilor stiri. Multe dintre informatiile postate s-au dovedit a fi false. Regula de aur a jurnalismului trebuie sa functioneze indiferent de tipurile de media, si anume - verificarea din mai multe surse independente a informatiei, minim trei. Internetul prezinta si o problema de indentitate, pentru ca online, fiecare poate fi cine doreste sa fie. Fiecare persoana care acces la internet si care are anumite cunostinte de utilizare poate contribui la cristalizarea opiniei publice.