Organizatiile media si societatea

Organizatiile media si societatea

Pozitia organizatiilor media, in contextul diferitelor forte care actioneaza in societate, arata ca acestea se afla sub presiunea unor variate interese, constrangeri si asteptari si suporta presiuni de putere si influente din partea diferitelor forte , precum cele politice dar si economice, sociale.

Controlul politic asupra mass-media, mai pregnant incepand cu secolul XX, tinde spre restrangerea capacitatii mass-media de a activa idelogic. Pentru a mentine mijloacele de informare sub un control strict, Puterea poate exercita doua tipuri principale de control : legislativ si administrativ, ce pot fi restrictitive sau stimulative. Controlul legislativ este cel mai agresiv si mai vizibil, deoarece printr-o legislatie limitativa si coercitiva, jurnalistilor li se restrange accesul la anumite informatii, li se impune o conduita de dependenta si un cadru restrans de miscare si actiune. Controlul administrativ actioneaza prin stimularea unei "anumite parti a presei", conforma cu politicile si ideologiile clasei conducatoare, prin acordarea de scutiri fiscale, prin incurajarea privatizarii ori a concesionarii catre persoane apropiate conducerii partidului de guvernamant. Un alt mijloc de control este cel al surselor informationale, prin restrangerea accesului la date si materiale, apeland la "secretul de stat".

Legi precum cele privind calomnia, insulta, lezarea imaginii publice pot actiona ca factori de blocaj pentru procesele informationale. O garantie a protejarii informarii publice este "principiul publicitatii": orice persoana care, de bunavoie a intrat intr-o pozitie oficiala, intr-o cariera ce presupune expunerea sau intr-o actiune ce solitica atentia publica, renunta implicit la drepturile sale individuale si la intimitatea personala, fiind constienta de criticile, opiniile contrare sau reprezentarile eronate ale persoanei sale.

Controlul financiar-economic se poate exercita atat in societatile totalitare, in stransa legatura cu constrangerile ideologice impuse de Putere, cat si in societatile democratice, fiind generat de interactiunea pietei libere. In cel de al doilea caz, proprietarii marilor companii de presa selecteaza pe angajatii lor, atat manageri cat si profesionisti ai comunicarii, pe criteriul cenzurii ideatice (Pop, 2001, p.130).

Pe de alta parte, o serie de cercetari se focalizeaza asupra asa-numitei puteri a mass-media in societate. Se considera ca mass-media isi exercita forta si capacitatea de presiune asupra societatii din patru directii : economica, simbolica, coercitiva si politica.

Din punct de vedere economic, mass-media constituie un puternic factor de presiune asupra cadrului general de actiune al mijloacelor de informare, deoarece legile pietei influenteaza in mare masura procesele comunicationale. La nivel simbolic, mass-media pot fi considerate drept principal factor de propagare a ideilor si forta integratoare in societate. Intelese in sens pozitiv, mass-media devin purtatoarele valorilor democratice si educa cetatenii in spirit civic dar componenta majora negativa ramane dependenta fata de proprietari, fata de lumea afacerilor.

Presiunea politica este considerata de unii autori cea mai puternica dintre atributiile preluate de mass-media moderne. Astfel, o mare parte dintre functiile partidelor politice, precum stimularea publicului, crearea unei identitati ideologice, mobilizarea electorala, selectarea candidatilor, a trecut in sfera mediatica. Cea mai importanta atributie a institutiei partidului politic, crearea unei sfere de comunicare intre cetateni si Putere, a fost asumata de presa, incat mediile de informare au substituit rolul partidelor. Mass-media au dat in acelasi timp legitimitate democratiilor moderne, prin accesul larg al alegatorilor la informatii si au transformat sistemele politice intr-un sistem secundar al existentei sociale (Pop, 2001,p.129).

In relatiile lor cu societatea, chestiunea principala care priveste organizatiile media este , conform lui McQuail,cea a scopurilor alese de o organizatie media sau

alta, in raport cu societatea. De asemenea, se pune problema ce anume societatea, in ansamblul ei, poate sa pretinda si sa astepte din partea organizatiilor media, avand in vedere statutul acestora de mediatoare ale realitatii sociale, de legatura intre publicurile lor si realitatea sociala, politica, economica, culturala etc.

In ce priveste scopurile organizatiilor media, acestea au de indeplinit scopuri alternative si oarecum ambigue, deoarece granitele domeniului nu sunt trasate foarte exact. In privinta organizatiilor in general , Etzioni distinge trei tipuri de organizatii : cele coercitive, care recurg la folosirea sau amenintarea folosirii fortei pentru atingera scopurilor (ex. armata, inchisoarea), cele cu scopuri preponderent utilitare, respectiv producerea si procurarea de bunuri materiale sau servicii (ex. firmele comerciale) si cele normative, care au ca scop promovarea anumitor valori, idei, opinii (organizatii religioase, profesionale, stiintifice ). Daca se ia in considerare acesta clasificare, pozitia organizatiilor media este oarecum ambigua deoarece ele nu pot fi in mod strict coercitive, chiar atunci cand se afla in postura de instrumente ale puterii politice; cel mai adesea fac parte din categoria celor utilitare, deoarece o organzatie media este condusa ca o afacere, care produce bunuri si servicii si trebuie sa obtina profit economic; dat totodata, organizatiile media pot sa-si propuna si scopuri normative (informatie, educatie, socializare, promovarea culturii etc.), apropiindu-se in acest fel de organizatiile normative. Cele mai multe organizatii media , care functioneaza in sisteme politice democratice, prezita un amestec de scopuri "utilitare" si "normative".

Intelegerea faptului ca ele au scopuri mixte este importanta pentru precizarea locului media in contextul societatii, precum si pentru constientizarea presiunilor diferite la care acestea trebuie sa faca fata. In acest sens, Engwall numea organizatia media o "organizatie hibrida", dificil de fixat intr-un anumit tip de organizatie traditionala, avand scopuri simultane dar si alernative, deopotriva utilitare si normative.

"Altfel spus, institutiile de presa, devenite acum organizatii complexe, orientate catre productia industriala de informatie, sunt obligate sa gaseasca si sa aplice metode care se concretizeaza in practicile cotidiene de identificare, selectie, procesare a informatiei. Aceste metode deriva din nevoa de a produce, in mod rational, eficace si in intervale de timp foartescurte, un ziar su un bultin de stiri, pe baza unei materii prime atat de fluctuante si volatile precum evenimentele actualitatii"(Charon, apud Coman, 1999, p. 192).