NATO - ORGANIZATIA TRATATULUI ATLANTICULUI DE NORD

NATO - ORGANIZATIA TRATATULUI ATLANTICULUI DE NORD

Ce este NATO?

Tratatul Atlanticului de Nord, semnat la Washington pe 4 aprilie 1949, a creat o alianta intre zece natiuni independente europene si doua nord-americane, angajate in apararea reciproca. Intre 1952 si 1982 alte patru natiuni europene s-au alaturat Aliantei, marind la 16 numarul tarilor membre. Admiterea Republicii Cehe, a Ungariei si a Poloniei pe 12 martie 1999 a ridicat la 19 numarul membrilor.

Tratatul Atlanticului de Nord, care luat in sine este un document foarte simplu, se conformeaza spiritului Cartei Natiunilor Unite si isi deriva legitimitatea din aceasta Carta.

In cadrul Tratatului, tarile membre se angajeaza sa-si mentina si sa-si dezvolte capacitatile de aparare, individual si colectiv, oferind baza pentru planificarea apararii colective. Un alt articol al Tratatului se refera la cadrul de lucru pentru consultari intre tarile membre, ori de cate ori una dintre ele isi simte securitatea amenintata. Acest articol subliniaza importanta fundamentala a procesului de consultare pe scara larga care are loc in cadrul Aliantei si explica de ce Alianta isi asuma noi misiuni menite sa sporeasca securitatea in spatiul euro-atlantic luat in ansamblu.

Un alt articol - articolul 5 - se refera la dreptul la aparare colectiva, asa cum este prevazut in Carta Natiunilor Unite. El stipuleaza ca un atac armat asupra unuia sau a mai multi membri NATO va fi considerat ca fiind un atac impotriva tuturor membrilor.

Admiterea de noi membri in cadrul Aliantei corespunde articolului 10 al Tratatului, care stipuleaza ca alte state europene care sunt in masura sa urmeze principiile Tratatului si sa contribuie la securitatea nord-atlantica pot fi invitate la aderare.

In alte articole ale Tratatului, fiecare din statele membre se angajeaza sa contribuie la dezvoltarea unor relatii internationale de pace si prietenie intr-o serie de moduri, inclusiv prin intarirea institutiilor lor private si promovarea conditiilor de stabilitate si bunastare. Tratatul prevede si eforturile de eliminare a conflictelor in politicile economice internationale ale tarilor membre si de incurajare a cooperarii dintre acestea.

Transformarea Aliantei

NATO este o alianta ce s-a angajat sa apere in mod colectiv tarile sale membre, ca element de baza pentru mentinerea pacii si asigurarea securitatii in viitor, dar, ca urmare a schimbarior de mare importanta ce au avut loc Europa in anii 1990, ea a devenit un catalizator pentru extinderea securitatii si stabilitatii in Europa. Transformarea NATO, dupa sfarsitul Razboiului Rece si sfarsitul divizarii in Europa, are drept scop crearea unui inalt grad de cooperare si incredere reciproca, de care va beneficia toata Europa. In centrul Aliantei se afla tarile sale membre. Guvernele reunite ale acestor tari reprezinta cele mai inalte autoritati politice ale Aliantei.

Ca parte a tranformarii sale, NATO cladeste un parteneriat practic cu multe tari nemembre NATO in scopul crearii unei Europe mai transparente in care gradul de neintelegere si neincredere sa fie redus. In aceasta privinta, un punct central il constituie programul "Parteneriatul pentru Pace", care promoveaza cooperarea intre Aliatii NATO si 26 de State partenere intr-un vast domeniu al activitatilor de securitate.

Consiliul Parteneriatului Euro-Atlantic, (EAPC), care cuprinde 46 tari, inclusiv tarile membre NATO, ofera cadrul politic pentru PpP si un forum de discutii privind problemele de securitate. Sefii de stat si de guvern din cele 46 tari s-au intalnit la Summit-ul EAPC ce a avut loc la Washington, la o zi dupa Summit-ul NATO.

In ultimii ani, Rusia si Ucraina au dezvoltat o relatie independenta speciala cu Alianta, care lea permis sa deruleze, in multe feluri, programe de cooperare intr-o gama larga de probleme practice de securitate, atat in folosul lor, cat si al Europei in ansamblu. Ambele tari sunt membre al Consiliului Parteneriatului Euro-Atlantic. In urma deciziei Aliantei de a interveni pe cale militara pentru a pune capat conflictului din Kosovo, Rusia a incetat sa mai participe la o serie de astfel de programe. Totusi, in ciuda diferentelor legate de folosirea fortei armate, tarile NATO au conlucrat strans cu reprezentanti ai guvernului rus in contextul eforturilor diplomatice de a pune capat conflictului din Kosovo si de a gasi o solutie politica de durata. NATO este increzatoare ca aceasta cooperare NATO-Rusia se va relua si va continua sa se dezvolte intr-un cadru si mai larg. Incurajatoare au fost eforturile pline de succes in privinta cooperarii, mai intai in ceea ce priveste Forta de Implementare, si apoi Forta de Stabilizare in Bosnia si Herzegovina, ca si in multe alte domenii.

In curs de derulare este si un program de cooperare speciala in contextul, Dialogul Mediteranean NATO cu sapte state mediteraneene ne-membre ale NATO (Algeria, Egipt, Israel, Iordania, Mauritania, Maroc si Tunisia). Scopul Dialogului Mediteranean este cresterea securitatii si stabilitatii in regiunea mediteraneana. Securitatea si stabilitatea din aceasta zona este legata de securitatea din Europa.

In cadrul NATO exista comisii responsabile de punerea la punct in aceste domenii a unor consultatii politice, planuri si operatii de aparare, cooperare in domeniul armamentelor si altele. Comisiile fac recomandari de actiuni catre Consiliul Nord-Atlantic - organismul de decizie cel mai inalt al NATO - sau catre Comisia de Aparare a NATO, care se ocupa in principal cu probleme legate structura militara integrata a NATO.

Au de asemenea loc consultari pe probleme economice legate de securitate, inclusiv probleme de aparare si folosirea industriei apararii in scopuri civile.

NATO asigura si un forum pentru cooperare activa intre statele sale membre si Tarile sale partenere in domenii precum planificarea situatiilor de urgenta civila, ajutor in caz de dezastru si programe stiintifice si ecologice. Desi fiecarei natiuni ii revine responsabilitatea principala pentru propria planificare a situatiilor de urgenta civila, NATO actioneaza in asa fel incat resursele civile ale Aliantei sa poata fi folosite cat mai eficient, atunci cand acest lucru este necesar.

Rolul NATO este adesea aici unul de coordonare. In luna noiembrie 1998, Centrul Euro-Atlantic de Coordonare a Reactiilor in Situatii de Dezastru (EARDCC),creat in luna iunie a aceluiasi an, a coordonat o operatiune de ajutorare a zonele lovite de inundatii din vestul Ucrainei. In urma agravarii situatiei in si in jurul regiunii Kosovo, EARDCC a jucat de asemenea un rol cheie in coordonarea ajutoarelor umanitare din partea NATO si a tarilor partenere pentru a ameliora situatia grava in care se aflau refugiatii din Kosovo si a veni in sprijinul tarilor din jur.

In contextul schimbarilor complexe care au avut loc in Europa in ultima decada, la nivelul NATO s-a simtit nevoia unei abordari adaptate la noile provocari aparute la adresa securitatii. Astfel, la summit-ul de la Washington din aprilie 1999, aliatii au aprobat noul Concept Strategic al NATO care identifica scopul Aliantei si sarcinile sale fundamentale de securitate, caracteristicile esentiale ale noului mediu de securitate, care specifica elementele unei abordari mai largi de catre NATO a securitatii si care furnizeaza orientarile necesare pentru continuarea adaptarii fortelor sale militare.

Scopurile si sarcinile Aliantei

Scopul esential al NATO stabilit prin Tratatul de la Washington din 1949 este de a apara libertatea si securitatea tuturor membrilor sai prin mijloace politice si militare. Realizarea acestui tel poate fi pusa in primejdie de riscurile unor crize si conflicte care sa afecteze securitatea spatiului euroatlantic. De aceea Alianta nu asigura numai apararea membrilor sai, dar contribuie si la pacea si stabilitatea in regiune.

Sarcinile fundamentale de securitate: asigurarea unui mediu de securitate euroatlantic stabil, bazat pe institutii democratice si solutionarea pasnica a diferendelor, sa serveasca drept forum de consultari intre aliati pe orice problema care ar afecta interesele lor vitale, sa descurajeze si sa se apere impotriva oricarei amenintari de agresiune la adresa oricarui stat membru NATO.

In vederea intaririi securitatii si stabilitatii spatiului euroatlantic, Alianta este pregatita sa contribuie, de la caz la caz si prin consens, la prevenirea eficienta a conflictelor si la angajarea activa in managementul crizelor, inclusiv operatiuni de raspuns la crize, sa promoveze pe scara larga parteneriatul, cooperarea si dialogul cu alte tari din spatiul euroatlantic, in scopul cresterii transparentei, increderii reciproce si a capacitatii de actiune comune cu Alianta.

Romania va gazdui in 2008 summitul      NATO. Va fi pentru prima data cand Romania va gazdui un summit al NATO, organizatie la care a aderat in 2004. Bucurestiul devine astfel, dupa Praga (2002) si Riga (2006), a treia capitala a unui stat din fostul bloc comunist care gazduieste o reuniune la nivel inalt a fostului inamic al Moscovei din timpul Razboiului Rece.

Bibliografie

1. Site-ul Ministerului Apararii Nationale.

https://www.mapn.ro/desprenato/preznato.htm#scop

2. Site-ul oficial al NATO, versiunea in limba romana

https://www.nato.int/docu/other/ro/facts/what-is_rom.htm