Organizatiile media si practica jurnalistica

Organizatiile media si practica jurnalistica

Practica jurnalistica a secolului al XIX-lea s-a caracterizat prin libertatea individuala, jurnalismul fiind perceput ca o prefesie liberala, unde etica profesionala se manifesta in cadrul adevarului absolut al constiintei personale.

Dorinta de autonomie a individului, existenta mai multor surse de informare si principiul comunicarii fara restrictie au facut posibile atat intarirea democratiei, cat si puterea mass-media. In ultimele decenii ale secolului XX, s-a produs o modificare a structurii de functionare a organizatiilor mass-media. Jurnalismul traditional a fost inlocuit de jurnalismul corporativ, cu finalitate preponderent utilitarista. Proprietarii marilor companii mass-media nu mai sunt interesati de valorile informative si de aplicarea principiilor obiectivitatii, fiind mai degraba supusi presiunilor comercialului, ale valorilor consumului si profitului.

Dupa unii autori, ideologiile liberale, democratia de piata si structurile politice ale momentului au ajuns concepte de nediscutat, adevaruri absolute iar mitul "cetateanului informational" este depasit de realitatea concreta a unei prese preocupate nu atat de tramsmiterea unor informatii rationale, ci de publicitate, consum si comercialism.

Unii critici vorbesc despre "jurnalismul de haita", care presupune existenta unui grup de ziaristi, bine pozitionati ideologic si editorialistic, eventual sustinuti de autoritatile momentului si care impun subiectele momentului. In functie de "tonul" pe care sefii de opinie il adopta, ceilalti jurnalisti tind sa ii urmeze. Adeptii acestei teorii sustin ca monopolul asupra canalelor de comunicare instraineaza receptorii de adevaratele valori si impune regulile jocului favorabile elitei dominannte. In acelasi timp, indivizii sunt supusi bombardamentului programelor de divertisment, care le induce evaziunea fata de problemele momentului iar energiile sociale sunt astfel "adormite" (Pop, 2001, p.131).