Comunicarea mediatizata si influenta realitatii imediate

Comunicarea mediatizata si influenta realitatii imediate

Cercetatorii care au studiat procesul si efectele comunicarii mediatizate au creat mai multe teorii bazate pe ideea ca semnificatiile si interpretarile despre realitate sunt construite in cadrul societatii. Devine tot mai acceptata ideea ca traim intr-o lume creata de mass-media mai degraba decat in realitatea insasi. Epoca mass-media este cea in care venim din ce mai mult in contact cu reprezentari mediatizate ale unei lumi fizice si sociale complexe in mult mai mare masura decat cu aspectele obiective ale mediului nostru inconjurator. Ceea ce percepem sunt reprezentari si nu realitatea insasi iar acest lucru are, cu siguranta, efecte asupra oamenilor.

Tereticienii comunicarii au incercat sa dezvolte directii de cercetare care sondeaza impicatiile tranzitiei catre o societate mediatizata. Unele dintre ele sunt versiuni sau deriva din asa-numita paradigma a semnificatiei. Aceasta se bazeaza pe principiile cunoasterii, limbajului si comportamentului, acumulate inca din cele mai vechi timpuri, la care s-au adaugat contributiile stiintelor sociale contemporane.

In principal, teoria semnificatiei include urmatoarele :

1. Memoria umana face posibila dezvoltarea cunoasterii
2. Cunoasterea exista sub forma conceptelor,care sunt structuri de semnificatii etichetate sau denumite ca atare de indivizi.
3. Semnificatiile pentru concepte pot fi create de catre o persoana prin contact senzorial direct sau prin interactiune simbolica, in cadrul unei comunitati de limba.
4. Limba este in principal un set de simboluri (verbale si nonverbale) , care denumesc semnificatii convenite in prealabil.
5. Conventiile standardizeaza legaturile dintre simbol si semnifiatie, facand posibila comunicarea intre cei care adera la reguli.
6. Simbolurile si conventiile lingvistice convenite si folosite de un anumit grup modeleaza perceptia, interpretarea si conduita fata de lumea fizica si sociala a membrilor societatii.

Aceste principii au fost luate in consideratie in dezvoltarea teoriilor comunicarii mediatizate, pentru a intelege modul in care continuturile acesteia joaca un rol in constructia sociala a semnificatiei si implicatiile asupra comportamentului. Dintre acestea, cele mai importante sunt :

Functia presei de construire a semnificatiilor

Lucrarea clasica a lui Walter Lippmann, Opinia publica, aparuta in 1922, mentiona multe exemple in care diferite evenimente aveau prea putina legatura cu convingerile pe care oamenii le aveau despre acele evenimente. De asemenea, ea lua in discutie modul in care interpretarile presei asupra evenimentelor pot schimba radical interpretarile oamenilor despre realitate si schemele lor de actiune care decurg din aceasta. In acest sens, Lipmann dadea exemplul Europei in 1914, la izbucnirea primului razboi mondial. Multi oameni nu auzisera inca de izbucnirea razboiului, timp de cateva zile si isi continuau activitatile obisnuite, cu alte cuvinte traiau intr-o lume care avea sa se schimbe radical, odata ce vestile despre razboi aveau sa le fie cunoscute.

Ideea principala era ca descrierile presei erau adesea false, prin faptul ca induceau in eroare, creand imagini distorsionate in mintea oamenilor despre lumea reala. Concluzia sa era ca oamenii actioneaza nu numai pe baza a ceea ce se intampla sau s-a intamplat in realitate, ci si pe baza a ceea ce ei cred ca este situatia reala, obtinuta din relatari din presa. Desi Lipmann nu a dat un nume acestei teorii, ea este una a constructiei de semnificatii care se ocupa de influenta comunicarii mediatizate. Aceasta este una dintre primele afirmatii despre rolul comunicarii media in constructia semnificatiilor, care furnizeaza o baza pentru actiunea umana. Se referea la presa scrisa, deoarece era singurul medium de masa in acea perioada.

Cu toate acestea, aceasta este o realitate care se aplica si celorlalte tipuri de media, aparute mai tarziu. Stirile transmise de mass-media, scrisa si audio-vizuala, nu-si propun in mod deliberat sa induca in eroare prin distorsionarea realitatii. In fapt, descrierile realitatii concrete prezentate de media sunt supuse multor conditii si constrangeri: resursele limitate pe care jurnalistii le au la dispozitie pentru a cunoaste in direct orice eveniment; constrangerile din timpului procesului de redactare a stirilor, in scopul de a satisface un anumit mediu; conditia tot mai presanta a economiei de timp si spatiu, ceea ce face ca sa se piarda inevitabil, in orice relatare, amanunte semnificative; problema captarii si mentinerii atentiei in industriile media actuale, care sunt dependente de publicitate ca sursa principala de venit. Asadar, aspectele din realitate furnizate de presa sunt partial modelate de natura insasi a bazei comerciale a industriei de stiri (DeFleur, Ball-Rokeach, 1999, pp.258-262).

Teoria cultivarii

Considerata de unii autori ca fiind una dintre teoriile despre efectele comunicarii mediatizate, aceasta poate fi considerata totodata o teorie referitoare la constructia de semnificatii realizata de media.

Aceasta ampla cercetare, realizata in SUA, in perioada 1960-1970, a fost favorizata in contextul in care a existat o ingrijorare generala provocata de efectele violentei, indeosebi a celei televizate. Analiza lui Gerbner si a colaboratorilor a pornit de la o evaluare ampla despre cantitatea de violenta prezentata la televiziune iar concluziile au fost ca se prezenta foarte mult acest tip de continut. Mai tarziu, cercetatorii au creat un cadru teoretic si o strategie empirica despre studierea impactului violentei televizate asupra convingerilor oamenilor, extinzand-o si la alte forme de comportament prezentate in televiziune.

Una dintre ideile de baza este ca "tendinta principala" consta in aceea ca realitatea mediatizata poate influenta convingerile si comportamentul oamenilor. In privinta televiziunii, cercetatorii au sugerat ca acel continut "cultiva" convingerile oamenilor. S-au preocupat in special de modul in care violenta prezentata la televiziune exagereaza ingrijorarea oamenilor in legatura cu crima. Pentru a furniza dovezi empirice care sa sustina aceasta afirmatie, ei au inventat un procedeu de evaluare numit "diferentialul de cultivare", un procedeu de alegere aleatorie pentru alcatuirea si utilizarea intrebarilor de chestionar. Spre exemplu, o intrebare pentru un subiect: "In timpul unei saptamani obisnuite, care sunt sansele dvs. de a fi implicati intr-un anumit tip de violenta, in cartierul dvs.?" Concret, sansa este       mai mica de 1%, chiar intr-un cartier cu o rata crescuta a criminalitatii. Totusi, daca cel chestionat a urmarit multe programeTV si daca aceasta experienta a influentat convingerile sale, facandu-l sa creada ca in realitate se intalnesc nivele ridicate de violenta, sansele de a deveni victima pot fi mult mai mari, de exemplu 1 la 10. Astfel, "1 la 10"" poate fi considerat un raspuns datorat televiziunii, in timp ce 1% poate fi un raspuns real.

Predictia teoriei este ca daca convingerile telespectatorului au fost "cultivate" prin violenta prezentata la TV, el va alege raspunsul influentat de televiziune. Datele rezultate din abordarea cultivarii diferentiate arata ca cel putin unii oameni care vizioneaza frecvent programe TV aveau temeri exagerate in legatura cu nivelul violentei pe care se asteaptau sa-l intalneasca in cartierul lor. Acest lucru nu se poate generaliza insa, este posibil ca mai degraba nivelul crescut de violenta real sa fie un factor important al convingerilor telespectatorilor (DeFleur, Ball-Rokeach, 1999, pp.261-264).

Teoria "agenda setting"

De asemenea, considerata o si teorie privitoare la efectele media, "agenda setting" sau functia media de stabilire a odinii de zi are ca idee de baza faptul ca exista o legatura intre modul in care media prezinta chestiunile in timpul unei campanii politice si ordinea importantei data acelor chestiuni de catre cei care sunt expusi stirilor. Teoria este axata pe stirile politice si pe un singur tip de semnificatie subiectiva sau set de convingeri care rezulta din prezentarile mass-media. Ipoteza de baza a fost formulata de Maxwell McCombs si Donald Shaw, la sfarsitul anilor 1960.

A pornit de la un studiu pe scara mica al stirilor despre campania prezidentiala din SUA, din 1968 si al modului in care oamenii percepeau importanta problemelor. S-a facut o analiza a continutului stirilor, pentru a vedea modul in care erau prezentate stirile politice despre candidati de catre televiziune, ziare si reviste, pe o perioada mai mare. A fost efectuat si un sondaj pentru a evalua convingerile celor intervievati despre importanta diferentiata a problemlor prezentate de mass-media.

In principal s-a constatat o corespondenta intre gradul de atentie acordat in presa anumitei probleme si gradul de importanta acordat aceleiasi problema de catre oamenii din comunitate, care erau expusi la mass-media. Ordinea de zi a media a devenit ordinea de zi a publicului, iar in acet sens a existat o corespondenta dintre lumea exterioara si imaginile pe care si le formasera cei care votau si care au fost intervievati.

Cercetatorii au intreprins o investigatie de mai mare anvergura a alegerilor prezidentiale din 1972, care a confirmat ipoteza generala. Astazi, studiul modului de stabilire a odinii de zi a devenit o traditie in cercetarea mass-media (DeFleur, Ball-Rokeach, 1999, pp.264-265).

Formula "agenda setting" se bazeaza pe ideea simpla a mecanicii sociale, a existentei unui grup decizional, compus mai ales din elita politica si mediatica, capabil sa schimbe convingerile publicului. Aceasta s-ar produce datorita modificarii totale a modului in care se produce circulatia si distributia informatiilor in societatile democratice complexe. Aceasta modificare presupune selectarea anumitor mesaje din ansamblul celor transmise in societate si prezentarea acestora drept cele mai semnificative. Critica consta in esenta din faptul ca mesajele selectate sunt permanent in favoarea sistemului existent, a clasei politice si a ideologiei dominante. Mass-media au un rol central in procesul de selectare a reprezentantilor cetatenilor, in functie de intensitatea cu care acestia sunt prezenti in continuturile media. Medierea nu intervine asupra proceselor democratice directe, ci mai ales in producerea unei armosfere politice favorabile sau nu anumitor grupuri. Fara stiri sau fara accesul la stirile principale, alegatorul nu poate lua decizii si devine in cele din urma un spectator pasiv la tranzactiile informationale dintre Putere si presa, supunandu-se fortei elitelor, care au prioritate in fata altor grupuri (Pop, 2001, p.36).

Functiile de vorbire si limbaj ale mass-media

Pe masura ce tranzitia la o societate mediatizata continua, o parte din ce in ce mai mare din activitatila ce presupun comunicarea zilnica a cetatenilor obisnuiti se desfasoara cu ajutorul mass-media. Pe masura ce creste proportia activitatilor de comunicare, dedicate urmaririi comunicarilor de masa, ne putem astepta, sunt de parere DeFleur si Ball-Rokeach (1999, p.265),       la cresterea influentei acestora asupra modului cum oamenii vorbesc, asupra cuvintelor pe care le folosesc si asupra semnificatiilor asociate in mod conventional acestea. Acest tip de influenta este numit de cei doi autori americani funtiile de limbaj si vorbire a mass-media.

Din aceasta perspectiva, exista doua moduri in care mass-media modifica intreaga gama de activitati de comunicare. Unul este prin influenta exercitata asupra pattern-urilor noastre de limbaj - pronuntie, gramatica si sintaxa. Celalalt este mai general, asupra limbii, prin extinderea si modificarea vocabularului.

Astfel, influentele asupra limbii si intelesurilor noastre se exercita prin diferite functii ale mass-media :

Functia de creatie       este ilustrata prin fluxul continuu de cuvinte noi si intelesuri asociate pe care acestea le prezinta publicului. Spre exemplu, denumiri ale unor noi genuri jurnalistice aparute la noi dupa 1990, precum talk-show,realiy-show sau cuvinte provenite din argou, utilizate in media, precum "mascati", "smenari" si altele au intrat in vocabularul curent.

Functia de extindere a mass-media presupune ca multor cuvinte care au deja definitii incetatenite li se adauga elemente aditionale de sens prin prezentarile mass-media. Spre exemlu, termenul "ecologie" era initial un termen tehnic, folosit de comunitatea stiintifica pentru a se referi la un sistem de relatii echilibrate intre organismele dintr-un anumit mediu. Popularizarea sa de catre mass-media a adaugat sensuri mai generale si mai putin tehnice, ce implica o preocupare pentru protejarea mediului fizic.

Functia de substituire a mass-media presupune folosirea abuziva a unui termen, intr-un mod care substituie noi intelesuri celor vechi.

Functia de consolidare a mass-media este cea prin care se intaresc uzantele existente. Dincolo de diferentelor regionale de vorbire, spre exemplu, limbajul mass-media, scris si vorbit, reamintesc mereu semnificatiile standardizate si unanim recunoscute ale cuvintelor, astfel incat receptorii primesc lectii cotidiene si practica conventiile de limba ale societatii noastre.

In ansamblu, contributia mass-media la sistemului nostru de semnificatii este complexa si profunda. In acest sens, functiile mass-media in modificarea comportamentului publicului au o raza lunga de actiune si sunt subtile si cumulative. Efectele lor sunt imposibil de izolat si examinat, deoarece mass-media sunt atat de strans legate de toate celelalte forme de comunicare din societate.