Arthur Honegger (1892-1955)

Arthur Honegger (1892-1955):

Compozitor de origine elvetiana, autor al volumului eseistic Sunt compozitor (1951).

Muzica sa se inscrie intr-o sfera umanista, in continuitatea traditiei muzicale germane ("intoarcerea la Bach" ca atitudine neobaroca ii este caracteristica), acorda o importanta semnificativa formei (adesea monumentala), polifoniei, suprapunerilor armonice politonal-polimodale.

Scrie in toate genurile muzicale, inclusiv cameral, concertant si de opera (v. Antigona dupa Sofocle, pe un libret de Cocteau). Exceleaza insa in domeniul simfonic si vocal-simfonic.

Muzica simfonica

Trei miscari simfonice inspirate de era industriala sau de sport:

Pacific 231, 1923: constructie inedita, pornind de la ideea accelerarii progresive a primei locomotive cu aburi; coral mare variat, cu contrapuncte.

Rugby, 1928: rondo variat in care se remarca ritmul frenetic, miscari bruste si dezordonate.

5 Simfonii tripartite:

Nr.2, 1941, orchestra de coarde si trompeta (ad lib.), tripartita, cu caracter de divertisment.

Nr. 3, 1945, Liturgica: Dies irae, De profundis clamavi, Dona nobis pacem. Mesaj umanist legat de cel de-al doilea razboi mondial, transpunerea unor structuri caracteristice recviemului in simfonia fara insertii vocale.

Nr.4, 1946, Deliciae Basiliensis, omagiu orasului Basel, cu motive pentatonice, vechi melodii elvetiene, forme polifonice.

Nr.5, 1951, Di tre re, fiecare din partile simfoniei se termina cu 3 note de re la timpani; muzica monumentala, tragica.

Muzica vocal-simfonica:

In general, creatia scenica a lui Honegger promoveaza consecvent valoarea etica, nedelimitata de cea estetica. A scris oratorii, opere, operete, balete, muzica de scena, de film si de radio.

Regele David: psalm simfonic in 3 parti, cu recitator, solisti, cor mixt, orchestra; alaturi de o anume culoare pitoresca, arhaica, se poate detecta modernitatea in armoniile de cvarte. Alte oratorii: Judith, Strigatul lumii, melodrama Amphion (unde amprenta neoclasica este accentuata de aluzii la Lully si Rameau).

Ioana pe rug: 1935, oratoriu scenic pentru roluri vorbite, cantate, cor mixt, cor de copii, orchestra. Libret de Paul Claudel. Este un gen eterogen, unde se imbina trasaturi de oratoriu, cantata, opera lirica, poem simfonic, teatru (vorbit), expresii contradictorii ale liricului si farsei, realului si irealului, prezentului si trecutului.