Darius Milhaud (1892-1974)

Darius Milhaud (1892-1974)

Compozitor prolific, autor a cca 430 de opusuri, mare varietate de genuri, lucrari inegale ca valoare. A trait alternativ in Franta si S.U.A., incepand cu 1940. Trasaturi specifice: neoclasicism politonal, accesibilitate datorata ritmurilor de dans inclusiv exotice (sud-americane) si influentelor din jazz. Creatia sa a fost acuzata de eclectism, are o componenta luminoasa, colorata, lirica, precum si amprenta Vechiului Testament, a latinitatii meridionale (Couperin, Rameau, Berlioz, Bizet).

Melodii pentru voce si pian, muzica de camera (Scaramouche pentru 2 piane, 1939, 18 cvartete de coarde, 4 cvintete de coarde etc.).

Simfonii de camera (scrise intre 1917-23), diferite in componenta instrumentala, 12 Simfonii pentru orchestra mare (1929-61), peste 30 de lucrari concertante (inclusiv pentru baterie si orchestra, marimba + vibrafon si orchestra, harpa si orchestra), serenade, suite.

Pentru scena a scris, pe libretele prietenului sau Paul Claudel (pe care l-a insotit un timp in Brazilia, ca secretar al Ambasadei franceze la Rio de Janeiro), ciclul Orestia: muzica de scena la Agamemnon, oratoriul Coeforele, opera in 3 acte Eumenidele. Concepe opere care dureaza cca 7 minute ("opera minut"), opere de camera, opere ample. Subiectele sunt in general mitologice, istorice, biblice (in operele minut: Rapirea Europei, Abandonul Ariadnei, Eliberarea lui Tezeu, dar si in cele propriu-zise: Christofor Columb, Maximilian, David, Medeea, etc.). Compune si balet - Le Boeuf sur le toit (1920), La Cration du Monde (1923), cantata laica Intoarcerea fiului risipitor s.a.