CONTRIBUTIA DANSULUI SPORTIV LA EVOLUTIA PSIHICA SI SOCIALA A TINERILOR

1. Influentele dansului sportiv asupra proceselor psihice

Perioada adolescentei (14/15 - 18/25), din punct de vedere al dezvoltarii biologice, tinde catre un echilibru spre conturarea si apropierea conformatiei de cea a adultului.

In plan psihic, transformarile sunt extrem de spectaculoase, desfasurate cu destula rapiditate intr-o mare complexitate.

Adolescentul este deschis la informatie, lupta sa-si indeplineasca dorintele proprii, este nonconformist, cauta solutii originale in ceea ce-si propune.

Astfel, intalnim o serie de aprecieri legate de studiul acestei perioade, in care specialistii o numesc "varsta ingrata", "varsta crizelor", "varsta integrarii sociale", "varsta marilor elanuri", controversele denumirilor fiind privite in primul rand prin prisma conceptiei autorilor respectivi, dar si ca o perioada a vietii conditionata de transformari multiple.

Aceasta dezvoltare a adolescentului se realizeaza in plan psihic ca si in cel fizic diferentiat pe sexe. La aceasta varsta tensiunile si conflictele se regasesc in general in legatura cu paralelismul dezvoltarii biologice, deseori cu salturi calitative de la o functie la alta, de la un fenomen la altul.

Adolescenta prelungita (18-20-25), care la unii autori este inclusa in perioada tineretii, este caracterizata intr-o mare masura prin dobandirea independentei, lucru foarte important in dezvoltarea personalitatii si afirmarii tinerilor prin dobandirea individualitatii in conduite.

Din punct de vedere atitudinal, adopta comportamente moderniste, imbracaminte la moda, limbaj la moda, gestica cu postura care sa le creeze "avantaje", fiind intr-o permanenta concurenta cu imaginea proprie si cu imaginea care "se poarta". In plan sentimental sunt foarte activi, trairile sunt la cote ridicate, dar cu o oarecare instabilitate.

Vocatia apare odata cu stabilitatea trasaturilor de personalitate, in care "cerinta aptitudinala si atitudinala devine conditie de afirmare".(Verza E. si Verza F.E., 1994)

Dupa Erikson, E. (1968), constituirea identitatii personale are ca punct central interpretativ si de evidentiere a caracteristicilor ce o definesc, constiinta de sine.

Personalitatea, dupa W.James, este alcatuita dintr-un nucleu format din "eu" si "sine". Eul este cel ce cunoaste si este constient, sinele reprezinta latura cunoscuta. Sinele poate fi material si se refera la tot ceea ce poseda persoana social, in care este implicat rolul si statutul cu identitatea ce o formeaza, sinele spiritual este expresie a activitatii psihice.

Perceptia de sine poate avea forme negative sau pozitive. Subestimarea se realizeaza daca intervin esecuri in adaptarea scolara sau profesionala cand nu manifesta initiativa si perseverenta in activitatile pe care le desfasoara.

Atunci cand exista succese, se manifesta increderea de sine, puterea de a actiona, dorinta de a invinge dificultatile, autoconstiinta, se poate ajunge la supraestimare cu influente pozitive sau negative, depinde de la o situatie la alta.

Dezvoltarea personalitatii, a identitatii este mai rapida si eficienta in conditiile independentei adolescentilor. La aceasta varsta unii dintre ei mai depind inca de familii din punct de vedere material, ceea ce creeaza destule frustari si comportamente rigide sau lejere care au posibilitatea sa-si puna amprenta asupra personalitatii. Relatiile sexuale ale adolescentilor sunt intr-o perioada de cautari, de descoperiri, cu o atitudine mult mai matura si complexa. Dorinta de a avea un/o partener/a este mult mai pronuntata, cautarea unei companii, dorinta unei relatii afective, ii determina sa socializeze mai mult, sa participe la diverse activitati cultural-artistice, sa formeze grupuri pentru diverse ocazii de a iesi sa petreaca timpul impreuna.

Maturizarea intelectual-afectiva dupa Debesse (1970), are doua functii:

adaptarea la mediu pentru integrarea sociala;

depasirea, permanent in cautare si perfectionare sau adaptarea in orientarea de catre altii a ceea ce trebuie facut.

Alaturi de aptitudini si abilitati, motivatia detine un loc foarte important in dezvoltarea personalitatii.

Motivatia da energia psihica sau din contra o estompeaza in atingerea unor scopuri.Sunt mai multi factori care intervin in influentarea conduitei umane.Un factor ar fi conditiile in care se desfasoara activitatea, este o variabila de natura psihica care reactioneaza la modificarile ce au loc in mediu.

Orice activitate umana are la baza o forma de motivatie din care se constituie motivul. Prin intermediul acestuia se realizeaza ierarhizarea scopurilor si intereselor, ajungandu-se la formarea de aspiratii. Dupa piramida trebuintelor realizata de Maslow, A. (1954), se constata ca la varsta adolescentei, tinerii nu au toate cele 6 niveluri la fel de active.

6. autorealizare

5. trebuintele sinelui

4.dragoste si intrajutorare

3.siguranta si securitate

2. stimularea trebuintelor (sex, activitate, explorare)

1. trebuinte fiziologice (alimente, aer, temperatura)

.

6_______

5____________

4________________

3___________________

2_____ _______ ______ ________

1_____ _______ ______ ____________

Piramida trebuintelor realizata de Maslow, A. (1954)

Dupa parerea noastra, nivelul 6, aflat in varful piramidei este in starea cea mai slaba, iar in legatura cu acesta, se afla nivelul 3, care este totusi activ dar se gaseste intr-o stare de tensiune. Aceste niveluri sunt foarte importante in viata adolescentului, dar pentru varsta de 18 ani este prematur sa fie realizat, in conditiile in care situatia nu se amelioreaza spre varsta tineretii, devine o stare de stress si tensiune permanenta. Proiectarea viitorului reprezinta pentru adolescenti aspiratii, poate sa insemne o cale de urmat. Aceasta realizeaza socializarea legata de scopuri, interese, idealuri, contribuie la organizarea structurilor de personalitate si comportamente complexe. Aceste comportamente se gasesc in toate formele de activitate ale adolescentului inclusiv in cel sportiv. El manifesta preferinte pentru jocurile si distractiile cu un pronuntat caracter intelectual si social.

Dupa Tudos, S. (2001), personalitatea exprima sintetic schemele comportamentale relativ stabile, componente cognitive (de receptie si rezolvare - decizie), dar si de executie.

Structura personalitatii, dupa studii de analiza factoriala, au condus la acreditarea ideii existentei a cinci factori esentiali, model cunoscut sub denumirea de Big-Five. Dupa acesta, factorii existentiali ar fi:

extraversia - capacitatea de orientare spre exterior a personalitatii, sociabilitatea persoanei;

agreabilitatea - se refera in principal la calitatile emotionale ale persoanei si la componentele ei individuale relevate prin interactiunea sociala (prieteni, placere);

constiinciozitatea - modul concret caracteristic individului de a trata sarcinile, activitatile, problemele care apar in viata (responsabilitate sociala, disciplina);

stabilitate emotionala - diferentele de caracteristici emotionale ale persoanei (calm, multumit, emotiv sau indraznet, anxietate, depresie, iritabilitate);

cultura si intelectul - predispozitii la creativitate, inventivitate, curiozitate.

Abordarea problematicii acestor factori ai personalitatii trebuie sa tina seama de emergenta sistemului in fiecare moment, raspunsul la solicitarile mediului fiind efectul interactiunii si imbinarii tuturor elementelor.

Componentele sistemului personalitate are in compunerea sa atitudinile, caracterul, temperamentul, aptitudinile (Tudos, S., 2001)

Subsistemul atitudinal si de orientare are :

structura motivationala si afectiva;

sistemul atitudinal (fata de sine, fata de altii, fata de munca, fata de religie, etc.)

imaginea de sine ;

idealul de viata.

Subsistemul substantial energetic compus din:

particularitatile metabolismului bazal;

tip neuro-hormonal;

tip somatic;

tip temperamental.

Subsistemul axiologic de reglare-autoreglare are in compunerea sa caracterul.

Subsistemul instrumental-aptitudinal constituit din:

sistemul deprinderilor si obisnuintelor generale si de specialitate;

cultura generala si profesionala;

experienta generala si in specialitate;

creativitate.

In centrul acestei scheme se afla caracterul, deoarece exprima sistemul schemelor comportamentale relativ stabile care asigura directionarea adaptarii prin satisfacerea simultana a nevoilor individuale si sociale. Caracterul este ca un nucleu al personalitatii deoarece exprima valoarea morala, partea cea mai profunda a acesteia, format prin adaptarea la solicitarile mediului social si actioneaza selectiv. Astfel prin sistemul atitudinal structurat in caracter, personalitatea capata acea "valoare sociala". Actiunea isi gaseste sensul prin atitudine (actiuni potentiale), fata de sine, de societate, de munca.

Caracterul este alcatuit dintr-o multitudine de insusiri - valori, fiecare trasatura caracteriala variind intre doi poli, o valoare si o non-valoare. Fiecare subiect, din punct de vedere al unei trasaturi, se poate situa, in functie de intensitatea trasaturii, intr-un anumit punct intre cei doi poli. Sistemul acestor trasaturi da caracterul.

Temperamentul poarta amprenta ereditara destul de puternic si reprezinta latura dinamica a personalitatii. El nu determina performantele subiectului ci poate favoriza formarea unor aptitudini pentru un anumit domeniu de activitate.

Aptitudinile, dupa Popescu-Neveanu, P. (1976), sunt "sisteme operationale stabilizate, superior dezvoltate si de mare eficienta". Aceste sisteme operationale presupun relatia dialectica dintre zestrea ereditara si conditiile favorabile ale mediului, in special cel social. Aceasta zestre ereditara se dezvolta numai pe un fond al solicitarii adecvate, in familie si institutiile specializate, in procesul instructiv-educativ.

Dezvoltarea aptitudinilor are o dinamica imprevizibila deoarece este conditionata de zestrea ereditara, conditiile mediului, experienta acumulata, motivatia subiectului, elemente de natura subiectiva care pot determina un progres mai rapid sau mai lent, avand caracter individual.

Dansul ocupa un loc preferential deoarece le creeaza emotii puternice si determina mai usor apropierea intre sexe. Emotiile de natura erotica sunt cele mai accentuate, ambientul creat de muzica si miscare declanseaza reactii psihice de o sensibilitate deosebita.

Prin practicarea dansului se obtin pe langa aptitudinile fizice complexe si caracteristici de personalitate care se contureaza in timp. Astfel, reusita in miscare declanseaza o mai mare incredere in sine, o buna stapanire a emotiilor. Regulile de comportament legate de dansul sportiv invata adolescentul sa-si respecte semenii si sa-si insuseasca responsabilitati. Caracterul fiecaruia se contureaza cu componente pozitive.

Tinca Cretu (1997) subliniaza, de exemplu, necesitatea identificarii tuturor componentelor orientative care dau specificitate comportamentelor umane: directionare coerenta, autoreglare superioara prospectiva si proiectiva. Componentele orientative ale personalitatii pot fi atat rezultat cat si punct de pornire (genereaza forta care sustine efortul voluntar necesar formarii aptitudinii ), precum si un indiciu al existentei inclinatiilor pentru o anumita activitate si totodata a atitudinii pozitive fata de respectiva activitate.

2. Dansul sportiv - factor de comunicare si socializare a tinerilor

Pentru copii si tineri, dansul este o activitate educativa, cu reguli foarte stricte ce trebuie respectate ca acestia sa reuseasca sa invete si sa progreseze.

Credem ca nu trebuie sa punem la indoiala faptul ca majoritatea oamenilor cunosc in general influentele exercitiului fizic asupra organismului, asupra dezvoltarii intelectuale, afective si volitive, asupra formarii caracterului si personalitatii.

Prin practicarea dansului sportiv in cadrul lectiilor de educatie fizica, tinerii isi perfectioneaza simturile, invata sa-si reprezinte mental corpul fizic, descoperindu-l putin cate putin, isi largesc campul de cunoastere, isi dezvolta spiritul de observatie, atentia distributiva, capacitatea de analiza si sinteza, isi stimuleaza gandirea, isi dezvolta capacitatea de comunicare, invata sa colaboreze cu cei din jur, isi educa increderea in sine si in coechipieri.Dansul este o imbinare a trei elemente:

Aceste elemente se interconditioneaza si formeaza un sistem complex care are ca rezultat armonia miscarii celor doi parteneri cu muzica. Este foarte important sa spunem ca in acest context muzica este factorul determinant in realizarea miscarilor care declanseaza actul si actiunile motrice, precum si atitudinea si caracterul in care trebuie sa se realizeze pasii.

Dansul determina o mai buna cunoastere de sine, a propriei valori, a propriilor capacitati fizice si psihice, o cultivare a spiritului prin dorinta de frumos

Prin natura dansului, partenerii trebuie sa se respecte intre ei si sa se ajute in momentele dificile in care invatarea pasilor prin exersare nu este loc la cote maxime. In acest proces, rateurile, greselile sunt normale, partenerii      se pot lovi, impiedica reciproc, fiecare individ avand o anumita capacitate de invatare, mai rapida sau mai lenta. Capacitatea de a tolera greselile partenerilor, de a ajuta procesul invatarii, astfel incat progresul sa se realizeze cat mai repede, trebuie educata inca de la micii dansatori deoarece la varstele mici, exista tendinta ca acestia sa se invinovateasca reciproc pentru nerealizarile lor. La varste mai mari, aceste atitudini negative pot disparea, dar totodata se pot accentua, daca nu au fost educate de la varste fragede.

Profesorul trebuie sa posede cunostinte in domeniul psihologiei, pedagogiei si sociologiei, pentru a putea depista la timp problemele interumane si pentru a actiona pentru indreptarea unor comportamente nepotrivite.

O regula de baza a dansului este aceea ca barbatul este cel care conduce, iar femeia este cea care se lasa condusa. De aici si simtul responsabilitatii barbatului de a avea grija partenerei, de a o proteja, de a fi precis in executii pentru a nu o determina sa greseasca. La randul sau, femeia este foarte atenta sa faca fata cerintelor partenerului, pentru a-l ajuta in dans si a raspunde prompt la comenzile acestuia. Raspunderea unuia fata de celalalt este foarte mare in dansul sportiv, de aceea cei care danseaza isi dezvolta foarte mult capacitatea de a lucra in echipa, de a avea incredere in partener (a).

Avem din ce in ce mai multa libertate de exprimare verbala si nonverbala, traim intr-o societate in care din pacate violenta este prezenta peste tot, in conditiile in care copiii preiau aceasta violenta prin jocurile lor, prin limbaj si gestica. In atmosfera aceasta in care si desenele animate sunt presarate cu personaje sinistre si violente, credem ca dansul este un aducator de pace, de tandrete, de dragoste si eleganta.

Maniera de a invita o partenera la dans cu o anumita tinuta, oferirea bratului, sau palmei pentru a fi condusa pe ring, pozitia de dans cu o tinuta dreapta si ferma pentru a o conduce pe perioada dansului, conferindu-i confort si incredere, sunt invatate si exersate la cursurile de dans ca apoi sa faca parte din conduita oamenilor in situatiile de zi cu zi. Acest mod de a educa comportamentul intre parteneri in sala de dans, se rasfrange in mod automat si in comportamentul cotidian al persoanelor si este o posibilitate de a arata mai mult respectul fata de oameni si societate.

Astfel prin ansamblul conduitei de dans, ne educam tinerii sa fie mai eleganti, mai fermi, mai buni, mai tandri, mai respectuosi fata de ceilalti din jur si fata de ei insisi. Tinerii capata incredere in propriile forte si pot fi mai sociabili, mai comunicativi.

Dansul sportiv face parte din ramurile de sport artistico-estetice, in care tinuta corporala, tinuta vestimentara, cromatica acesteia, coafura, tot ansamblul perechii este studiat si apreciat de juriul care acorda locurile si punctele. Este o disciplina legata de ceea ce reprezinta idealul de frumos. Un astfel de sport nu poate sa aduca decat sentimente frumoase in sufletul celor care privesc dar mai ales in educatia celor care il practica.

Obiectivul cadru este"dezvoltarea fizica corecta si armonioasa a

organismului " are ca obiective de referinta:

insusirea unei tinute corporale corecte (in pozitia stand, sezand si in deplasare) cu scopul evitarii instalarii atitudinilor deficitare;

sa inteleaga si sa execute corect miscarile diferitelor segmente ale corpului;

sa execute corect exercitiile de mers, alergare si saritura pentru evitarea deficientelor fizice;

sa-si insuseasca corect schema corporala;

sa perceapa componentele spatio-temporale (ritm, tempo, durata, etc.)

In acelasi timp dansul cultiva simtul estetic, dezvolta gustul pentru frumos, pentru muzica, dezvolta personalitatea copiilor si posibilitatea de a se exprima nonverbal cu o mai mare usurinta, dezvolta aptitudinile pentru creatie.

Din punctul nostru de vedere, varsta pre-scolarului, este cea mai potrivita pentru a incerca cat mai multe domenii teoretice si practice, de a motiva copilul sa descopere lumea care-l inconjoara si pe el insusi, de a indruma copiii dotati cu aptitudini catre domeniul respectiv, de a lasa si crea portite pentru noi descoperiri.

Capacitatile coordinative se dezvolta foarte bine prin mijloacele dansului sportiv, deoarece pentru realizarea pasilor specifici, este nevoie de o buna coordonare segmentara si generala a corpului in concordanta cu partenerul(a), si cu muzica.