Cvartetul de coarde, instrument colectiv 7- Definitie, istoric al formatiei de cvartet de coarde

Cvartetul de coarde, instrument colectiv

1. Definitie, istoric al formatiei de cvartet de coarde

Cea mai frumoasa formulare adresata formatiei de cvartet de coarde, plina de continut, explicativa, comentata cu stil si rafinament, apartine ilustrului muzician, Wilhelm Georg Berger care spunea "Cvartetul de coarde reprezinta, asadar, in contextul muzicii din ultimele doua secole, o disciplina si o modalitate artistica de prim rang. Cand vorbim astazi de acest gen muzical, de maxima concentrare si riguroasa organizare sonora, de acest focar viu, puternic si imprevizibil al muzicii instrumentale de camera, ne referim la o coordonare de baza a muzicii culte insasi, a muzicii mai vechi si mai noi".

Prima formatie de cvartet care apare pe firmamentul ansamblurilor profesioniste, citata de altfel si in Lexiconul cvartetelor de coarde este cvartetul Schuppanzigh din Viena, fondat in 1794 si care avea urmatoarea componenta:

vioara Ia - Ignaz Schuppanzigh

vioara a II-a - Joseph Mayseder - Karl Holz

viola - Franz Weiss

violoncel - Josef Linke - Nikolaus Kraft.

Sfarsitul secolului nouasprezece ne prilejuieste bucuria intalnirii cu o formatie de cvartet de care pe noi, membrii Cvartetului Voces ne leaga interesante fire nevazute: Cvartetul Rose, infiintat de violonistul Arnold Rose, la Viena in anul 188 Am facut aceasta prezentare deoarece Arnold Rose s-a nascut la Iasi, pe 24 octombrie 1863 (!) si prin intreaga sa activitate ulterioara s-a aflat in centrul atentiei muzicienilor si vietii muzicale vieneze pentru o lunga perioada de timp. La avut elev pe marele pedagog Max Rostal (1905 - 1991), La cursurile acestui pedagog (care i-a fost profesor celebrului Norbert Brainin, vioara I-a a Cvartetului Amadeus) au luat parte in perioada 1981 - 1983 si membrii Voces-ului.

Asadar, iata o posibila filiatie educationala pe axa Rose, Rostal, Brainin.

Istoric al cvartetului Voces si locul in marele arbore genealogic al interpretilor

Cvartetul Voces s-a nascut din bucuria si dorinta de a face muzica de camera a celor doi frati Bujor si Dan Prelipcean.

Prima componenta a cvartetului arata astfel: Bujor Prelipcean - vioara I-a; Adrian Anania - vioara a II-a; Gheorghe Haag - viola; Dan Prelipcean - violoncel.

Primul concert al cvartetului, care se numea atunci Voces contemporanae a avut loc pe data de 8 aprilie 1973 in sala Filarmonicii Moldova din Iasi, avandu-l ca oaspete pe clarinetistul, Walter Seyfarth. Programul a cuprins urmatoarele lucrari: Joseph Haydn - Cvartetul op. 76 nr. 4 ("Rasaritul soarelui"), Wolfgang Amadeus Mozart - Cvintetul cu clarinet KV 581 in La major, si Max Reger - Cvintetul cu clarinet op. 146 in La major.

In istoria Cvartetului Voces au loc doar doua schimbari: in 1975 la vioara a II-a vine Anton Diaconu iar in anul 1983 la viola, Constantin Stanciu.

Manifestand dorinta de perfectionare continua, componentii Cvartetului Voces sunt indrumati in tara de Georg Wilhelm Berger si George Hamza. In strainatate a existat o adevarata pleiada de mari personalitati care si-au pus amprenta pe gandirea interpretativa a Cvartetului Voces. Acestia au fost: Vilmos Tatrai, Uzi Wiesel, Friederich von Hausegger, Hans Leygraf, Amedeo Baldovino, Miaceslav Horzowski.

Intre anii 1981-1983 Cvartetul Voces urmeaza cursurile Academiei de Muzica din Koln sub indrumarea membrilor Cvartetului Amadeus din Londra. O biografie completa a Cavrtetului Voces se gaseste in anexa lucrarii.

3. Partitura pentru cvartetul de coarde, laborator al activitatii de creatie camerala

Vorbind despre partitura cvartetului de coarde si despre transformarile pe care le-a suferit in cadrul acestui proces de laborator, putem afirma cu certitudine faptul ca cei care s-au adresat in cadrul genului cameral cvartetului de coarde, au fost compozitori deosebit de bine pregatiti din punct de vedere al orizontului estetic si ca tehnica a compozitiei; de regula acestia ezitau indelung pana a da la iveala o compozitie de cvartet (Brahms) sau cantareau foarte atent procedeele indraznete din punct de vedere al stilului scriiturii, al oranduirii armonice si al formei (Beethoven, Bartok, Enescu).

Cert este faptul, si acest lucru trebuie subliniat in mod deosebit, ca partitura cvartetului de coarde clasic vienez prin Haydn, Mozat si Beethoven a devenit un punct de referinta obligatoriu, o stacheta impusa cu consecventa prin tinuta profesionala desavarsita.

Partitura de cvartet moderna este confruntata cu tot felul de experimente, dovedind cu certitudine faptul ca marea majoritate a creatorilor in domeniul cvartetului de coarde doresc descoperirea unei modalitati proprii de exprimare, care sa reprezinte cat mai fidel personalitatea, valoarea si talentul compozitorului respectiv. In orice caz avem o certitudine: putem afirma stransa (inter)dependenta intre cresterea numarului si a calitatii ansamblurilor profesioniste de cvartet si numarul din ce in ce mai mare a compozitorilor ce se adreseaza acestui gen de ansamblu.