Francis Poulenc (1899-1963)

Francis Poulenc (1899-1963)

In muzica sa domina firescul, naturaletea, simplitatea, concizia, umorul, liniile clare neoclasice, armonie transparenta. Se simt influente din Couperin, Chopin, Debussy, Satie, Stravinski, Prokofiev.

Melodiile pentru voce si pian urmeaza direct linia franceza a lui Ravel.

Poulenc a compus numeroase piese camerale, de componente diverse, v. ciclurile pe poeme de Apollinaire (Le Bestiaire, 1919), Cocteau (Cocardes, 1919) etc.

Pentru orchestra: Simfonietta, 4 Concerte (clavecin si coarde, 2 piane si orchestra, orga si orchestra, pian si orchestra).

Pentru scena: balete, Aubade (1929), concert coregrafic pentru pian si 18 instrumente; operele Dialogul Carmelitelor (1957, filonul spiritual din creatia compozitorului) si Vocea umana (1958, monodrama dupa Cocteau, magistrala redare a starilo de spirit ale protagonistei intr-un monolog), Sanii lui Tiresias (1944, vana ironica se exprima aici prin evocarea problematicii frustrarii feminine).

SCOALA DE LA ARCUEIL, constituita tot in jurul personalitatii lui Satie, in 1922, pledand pentru simplitate: Henri Sauguet, Maxime Jakob, Henry Cliquot-Pleyel, Roger Desormire.

FDRATION MUSICALE POPULAIRE, 1935: Albert Roussel, Charles Koechlin promoveaza raspandirea muzicii in masele largi, spectacolul in aer liber.

JEUNE FRANCE, 1936: Yves Baudrier, Andr Jolivet, Daniel Lesur, Olivier Messiaen. Este de fapt singura grupare organizata, cu un program si platforma estetica bine definite, i se datoreaza patrunderea masiva a influentei extrem-orientale si africane in muzica occidental-europeana.