Componentele structurale ale dansului sportiv

Componentele structurale ale dansului sportiv

Componenta biologica

Dansul este un sport accesibil pentru o gama foarte variata de varste, deoarece el trebuie sa aiba ca principal motiv de realizare placerea de a dansa, de a ne misca pe muzica. Din punct de vedere biologic, criteriile de selectie a tipului de dansator si dansatoare nu sunt foarte pretentioase. Se cer proportii somatice normale, preferabil tipul longilin, infatisare placuta. Tesut adipos redus, membre inferioare armonios dezvoltate, mai lungi decat trunchiul, bazin ingust, mobilitate buna la nivelul coloanei vertebrale si coxo-femural. Fetele pot avea o alura normosoma, cu indici normali intre inaltime si greutate, cu mobilitate buna la nivelul articulatiilor mari (scapulo-humerala, coloana vertebrala, coxo-femurala).

Din punct de vedere functional sa fie in stare buna de sanatate, sistemul cardio-respirator sa fie sanatos, sa aiba un sistem neuro-psihic cu indici buni de functionare si un sistem neuro-muscular rezistent la efort (excitabilitate neuro-musculara, atentie concentrata de durata, atentie distributiva, simt al ritmului, simt al echilibrului, simt chinestezic, orientare spatatiala).

Componenta motrica

Comportamentul motric in dansul sportiv are un continut specific care se concretizeaza prin varietate si complexitate in cele doua sectiuni : standard si latino-americane.

Imbinarea deprinderilor si priceperilor motrice tehnice, realizeaza caracteristici specifice impreuna cu acompaniamentul muzical caracteristic fiecarui dans si sectiune. Acestea ii confera comportamentului motor o serie de particularitati care evidentiaza inaltul nivel de manifestare al capacitatii motrice cu unele din componentele sale mai mult accentuate, precum si caracterul estetico-artistic particular al fiecarui dans in parte.

Caracteristici generale ale comportamentului motor:

- tehnica pasilor de dans specifici fiecarui dans este standardizat si evaluata in competitii;

- tehnica pasilor este caracterizata prin varietate si complexitate;

- continutul motric care constituie coregrafia dansului trebuie sa redea caracterul muzical, fiind o disciplina sportiva "scrisa" pe muzica;

- din punct de vedere al solicitarilor psihomotrice, se evidentiaza componentele coordinative, finetea reglarilor si controlului neuro-muscular, finete si suplete in realizarea comportamentului motric;

- continutul motric are un pronuntat caracter artistic, fiind sport si arta in acelasi timp, fara a putea face o delimitare intre cele doua caracteristici;

- comportamentul motor se subordoneaza caracteristicilor muzicale fiind apreciata interpretarea si divizarea pasilor pe muzica;

- tehnica pasilor este invatata si exersata mai intai individual si apoi in pereche, aprecierea figurilor de dans realizandu-se numai in aceasta colaborare permanenta.

2.2. Implicarea capacitatilor motrice in dansul sportiv - capacitati conditionale

In cadrul acestora sunt incluse de mai multi autori din domeniu (Manno, R., 1992, Weineck, J., 1992, 1994, Ardelean, M. - Roman, 1996), forta, rezistenta si viteza.

Discutarea lor separata se realizeaza doar din considerente didactice, deoarece manifestarea lor este simultana, existand doar diferente in ponderea implicarii lor.

2.2.1. Forta prezenta in specificul dansului sportiv, nu se situeaza la parametrii de forta maxima. Avand in vedere specificul efortului din dans, precum si caracteristicile de tehnica de lucru in pereche, se pot nominaliza urmatoarele forme de manifestare:

- forta segmentara si generala;

- forta exploziva - atat la nivelul trenului inferior cat si superior;

- forta dinamica (izotonica);

- forta statica (izometrica);

- forta mixta (auxotonica) unde se imbina contractiile dinamice cu cele statice;

- forta in regim de viteza - in functie de tempoul muzicii si coregrafiei

- forta in regim de rezistenta.

2.2.2. Rezistenta o putem caracteriza tinand cont de faptul ca durata fiecarui dans in competitiile de gen este de 1,15 - 1,30 minute, iar o repriza de dans din sectiunile latino sau standard inseamna 5x1,30 min.

Putem spune, tinand cont de durata si de repertoriul motric ca efortul de rezistenta este de tip mixt (anaerob lactacid si aerob).

2.2. Viteza se manifesta in regimul celorlalte capacitati si este influentata in mod special de acompaniamentul muzical prin variatiile ritmului si tempoului.

Astfel avem:

viteza in regim de forta exploziva: ex, passo doble;

viteza in regim de ritmicitate variata a dansurilor: cha-cha, samba;

viteza in regim de coordonare neuro-musculara: rumba, vals lent;

viteza in regim de rezistenta anaerob-lactacida: jive;

viteza de deplasare: vals vienez, quickstep, slowfox;

viteza de executie - dependenta de tempoul muzical: tango.

2.2.4. Capacitatile coordinative

Sunt cele mai solicitate in dansul sportiv, avand ponderea cea mai mare dupa parerea noastra fata de celelalte capacitati. Bineanteles ca sunt in relatie de interconditionare cu capacitatile conditionale, slaba dezvoltare a fortei, rezistentei sau vitezei atrage dupa sine capacitate de coordonare mai slaba.

Dansul sportiv este caracterizat printr-o coordonare la nivel inalt, cele mai importante componente ale coordonarii, dupa parerea noastra sunt:

coordonare segmentara, plurisegmentara si generala;

capacitate de diferentiere kinestezica - simtul partenerului(ei);

coordonare statica si dinamica (echilibru);

capacitate de orientare spatio-temporala;

capacitate de percepere si redare motrica a ritmului si tempoului muzical.

Supletea - capacitate motrica controversata, este prezenta in dansul sportiv prin caracteristica ei generala referitoare la miscarea corporala in exterior - amplitudine, plasticitate, fluiditate, agilitate motrica.

Supletea este intalnita in fiecare miscare din dans, contribuie la expresivitatea miscarilor, la calitatea miscarilor, la mesajul pe care trebuie sa-l transmita perechea in timpul derularii partiturii coregrafice.

Componenta tehnica

Aceasta componenta are o importanta majora in dandul sportiv. Prin definitie dansul urmareste rigorile executiei motrice din punct de vedere tehnic, ca si celelalte discipline sportive estetico-artistice este apreciat prin capacitatea partenerilor de a realiza miscarile cat mai aproape de idealul de perfectiune. Punctele acordate de arbitrii in competitiile de gen, reprezinta pe langa alte criterii, tehnicitatea pe care o demonstreaza partenerii in coregrafiile executate.

Executia figurilor trebuie sa fie cat mai buna din punct de vedere tehnic pentru ca arbitrii sa recunoasca cu usurinta componentele figurilor care alcatuiesc coregrafiile impreuna cu realizarea lor pe muzica.

Se urmareste pentru fiecare dans ca miscarile corpului in intregime cat si segmentele acestuia sa realizeze figurile de dans cu o anumita precizie, coordonare si un anumit caracter la fiecare dans.

Prin tehnica corporala corecta se intelege:

pozitionare corecta a corpului in totalitate si a segmentelor sale la inceputul, in timpul si la finalul figurilor de dans;

lucrul corect al talpilor, labelor picioarelor - in functie de pasii executati se poate calca pe calcai, pe pingea, pe varf, se ruleaza talpa de la calcai spre varf sau invers, se poate sta pe partea interna a labei piciorului, se poate pivota pe calcai sau pe varf, etc.

lantul triplei flexii si extensii a picioarelor lucreaza diferit de la un dans la altul de la o sectiune la alta;

miscarea bazinului, cu rol important in echilibrul partenerilor si in realizarea miscarilor specifice ale dansurilor in figurile din latino;

pozitia trunchiului si a capului in dansurile standard, miscarile acestora in latino si standard;

bratele cu pozitii specifice in standard, miscari cat mai variate in latino;

lateralele corpului (dreapta si stanga) trebuie sa fie active.

Dansul foloseste deprinderile motrice de baza - mersul, alergarea, saritura. Ele sunt adaptate la specificul fiecarui dans in parte, deoarece realizarea mersului de passo doble este diferit de cel de samba, sau alergarea din quickstep are alte caracteristici fata de tango.

4. Componenta estetico-artistica

Muzica, elementul esential al dansului, a creat caracterul acestuia si felul in care trebuie sa fie executate miscarile (figurile). Este un sport estetic, alcatuit din elemente tehnice specifice, care sunt evaluate, impreuna cu prezentarea sportivilor, costumatia si machiajul.

Pentru incepatori interpretarea ritmului se rezuma la probleme strict legate de caracterul dansului, deoarece este dificil de realizat si necesita deja deprinderi consolidate si perfectionate din dansul respectiv,

Dansul sportiv aduna la un loc frumusetea fizica reprezentata prin miscarile expresive ale dansatorilor in concordanta cu muzica, cat si frumusetea spirituala si morala reprezentata de sentimentele si trairile pe care le redau prin dans.

Este in acelasi timp sport si arta deoarece delimitarea dintre ele nu se poate face. Impresia estetica placuta pe care o lasa dansatorii este legata de cativa factori:

aspectul fizic placut al partenerilor, proportii segmentare frumoase si armonioase;

costume si incaltaminte asortate care sa avantajeze perechea;

machiaj placut si asortat cu culorile costumelor de dans;

coafura nu foarte elaborata, dar sa avantajeze fizionomia dansatorilor;

coregrafii realizate in functie de temperamentul si caracterul partenerilor, coregrafii care sa le puna in valoare aptitudinile fizice cat si personalitatile;

colaborarea dintre parteneri, impresiile vizuale si sentimentele pe care le degaja in timpul dansului;

interpretarea caracterului muzical prin expresivitate motrica si faciala.

5. Componenta teoretica

Ca orice alta disciplina sportiva, dansul sportiv are un limbaj specific care pe parcursul anilor s-a dezvoltat si a devenit un limbaj international, deoarece denumirile figurilor care alcatuiesc repertoriul fiecarui dans sunt omologate si standardizate. Asa cum dansul clasic are un limbaj comun provenit din limba franceza, asa dansul sportiv are un limbaj comun in mare parte provenind din limba engleza si denumiri din limba spaniola, dupa originile de apartenenta a pasilor.

In afara denumirilor, exista o descriere teoretica a fiecarui pas realizat intr-o figura sau coregrafie pentru a usura invatarea cat si memorarea practica a cursantilor. Aceasta descriere minutios realizata pe timpi muzicali s-a elaborat sub forma grafica printr-un limbaj codificat sau sub forma de tabel.

Pentru o invatare si memorare mai rapida folosim si termenii tradusi in limba romana.

Componenta teoretica nu se rezuma la transmiterea denumirilor si explicitarea lor, ea are importanta majora in lectiile cu continut practic, deoarece, profesorul explica, informeaza, corecteaza, constientizeaza, motiveaza dansatorii pentru o mai buna invatare si pentru o mai buna intelegere a continutului practic.

6. Componenta psihica

Gradul de solicitare psihica este destul de mare deoarece este nevoie de o coordonare motrica buna realizata pe baza rigorilor muzicale. Astfel parametrii coordonarii vizual-auditiv-motrice trebuie sa fie buna, reactivitate psihica buna, excitabilitate nervoasa buna, vointa corelata cu motivatie pentru exersare si realizare cat mai buna a structurilor invatate, grad de sociabilitate bun, indemanare si precizie in executie, simt muzical bun. Pe langa aceste aptitudini psihice, dansul la randul sau, determina buna dispozitie, refacerea energiilor psihice, relaxare si placere de socializare si colaborare.