MODALITATI DE DEZVOLTAREA ALE TEHNICII PRIN INTERMEDIUL CRESTERII INDICILOR DE VITEZA - DANS

MODALITATI DE DEZVOLTAREA ALE TEHNICII PRIN INTERMEDIUL CRESTERII INDICILOR DE VITEZA - DANS

Tehnica unei ramuri de sport cuprinde totalitatea actiunilor motrice executate ideal din punct de vedere al eficientei ecestora.

Cu alte cuvinte, tehnica presupune efectuarea rationala si economica a unui anumit tip de miscari, specifice ramurilor de sport. Avand in vedere ca aceasta se aplica in cadrul activitatilor organizationale, Diaciov(1973) se refera la maiestria tehnica, ca sistem de structuri gestuale(motrice), efectuate conomic in vederea obtinerii uni rezultata maxim in conditiiledificile ale competitiei.

Tehnica cuprinde un sistem specializat de structuri motrice constituite potrivit regulamentelor fiecarui sport in vederea obtinerii randamentului superior in activitatea competitionala(Siclovan, 1984). In sinteza, tehnica reprezinta un sistem de structuri motrice specifice fiecarei ramuri de sport, efectuate rational si economic, in vederea obtinerii unui randamant maxim in competitii.

Tehnica diferentiaza o ramura de sport de alta, tehnica baschetului este diferita de tehnica inotului, a schiului sau luptelor etc., fiecare avand sisteme de structuri motrice caracteritice.

Etapele invatarii tehnicii sportive sunt urmatoarele:

1. Etapa informarii si a formarii reprezentarii miscarii in care sportivul isi creaza, pe baza explicatiilor si a mijloacelor intuitive, conceptia si bazele procedeului ce urmeaza a se invata.

Informatiile pot fi: verbale, transmise precis, cu rolul de a ordona, sustine si imbunatatii procesele de gandire si imagine in toate formele de antrenament si ideomotor, la fel ca si participarea discutii, evaluarea executiilor altora, etc; vizuale, prin folosirea filmelor, fotografiilor, imaginilor de toate genurile, care pot clarifica, preciza si motiva sportivul prin mijlocirea valorilor reale si de perspectiva; informatii tactil-kinestezice, necesare in executiile tehnice complexe de mare risc(de exemplu, in gimnastica artistica si ritmica sportiva), care au rolul de a conferi siguranta, de a spori increderea. Valorificarea informatiilor presupune o foarte buna perceptie, bazata pe atentie, concentrare, calitati senzoriale, iar volumul lor trebuie sa tina seama de capacitatea individuala de prelucrare a sportivului. Schimbul de informatii sub forma de dialog se va realiza prin intermediul unui limbaj inteligibil, iar sfaturile, indicatiile si corectarile se vor adresa perceptiei si reprezentarilor individuale ale miscarii. Ca urmare a acestora, sportivul isi elaboreaza un proiect de actiune, determinat in mare masura de experienta motrica anterioara, de nivelul de dezvoltare al calitatilor motrice, de capacitatea de efort si de spiritul de observatie pe care il are.

Aspecte metodice:

-informatiile preliminare prelungesc timpul disponibil pentru pregatire si reglare aducand astfel siguranta, putand promova, in acelasi timp, capacitatea de anticipare;

-ele pot indeplini functia unui sistem de avertuzare anticipata, ceea ce-l poate linisti sau nelinisti pe sportiv in functie de situatie si personalitate;

-in procesul de prelucrare a informatiilor sportivii trebuie atrasi in mod activ;

-autoanaliza va fi imbunatatita prin intermediul intrebarilor indreptate spre un scop bine precizat(spre ce iti indrepti atentia

-majorarea sensibilitatii privind perceptiile relevante ale miscarii, se poate realiza prin aplicarea unor constrangeri(de exemplu, inchiderea ochilor);

-autonomia sportivilor va fi stans legata de capacitatea de autoobservare si autoapreciere;

2. Etapa miscarilor grosiere sau insufucient diferentiate este caracteristica primelor executii practice ale procedeului tehnic respectiv, in care informatia pricipala primita de sportiv e constituita din indicatiile verbale ale antrenorului.

Fenomenele aferente ale acestei etape sunt: efort excesiv, ritm sacdat(impropriu), amplitudine si precizie scazute, etc. Aceasta etapa este hotaratoare in invatarea corecta a tehnicii. Daca se insusesc actele motrice cu traiectorii neadecvate, sau amplitudini necorespunzatoare, ele constituie tot atatea greseli, care, mai tarziu vor fi foarte greu de corectat. Ca atare, se impun masuri motrice deosebite(folosirea mijloacelor ajutatoare, efectuarea cu restrictii a procedeelor) si metode care sa favorizeze exersarea corecta. Aceastea se vor referi, in principal, la componentele mecanismului de baza al procedeului tehnic.

Aspecte metodice:

-organizarea si prelucrarea informstiilor se va face totdeauna in functie de obiectivul propus;

-incurajarile verbale ale antrenorului pot deveni impulsuri de sustinere, de dirijare si de motivare, dovedind efecte pozitive;

-indicatiile scuret si concise, se vor axa pe un centru de interes, aspecte nodale, importante ale executiei corecte;

-informatiile primite in mod sistematic pe cat mai multe canale senzoriale constituie componente eficiente pentru procesul de invatare in comparatia real-nominal;

-antrenorul va trebui sa sesizeze greselile(ce vizeaza structura miscarii), eventuale lipsuri(nivel insuficient de dezvoltare a unor calitati motrice, implicate direct in efort) sau devieri de la valorile tehnice normale;

-corectarea greselilor se va realiza initial prin explicare si chiar demonstrare, prin modificarea factorilor externi actiunii (de exemplu, alegerea panteii pentru corectarea unor greseli la schi, folosirea unor obiecte mai usoare, greutati, sulite, in cazul aruncarilor), dar mai ales prin colaborarea constienta a sportivului.

3.Etapa coordonarii fine si a consolidarii procedeelor tehnice are ca trasaturi esentiale: efectuarea corecta a miscarii, de regula in conditii standard sau "stereotip" variate(numai in anumite situatii, reduse ca numar); executarea cu indici crescuti de forta, viteza si in conditii de rezistenta; executie fluenta, cu ritm, precizie si amplitudine corespunzatoare.Eficiente in aceasta etapa se dovedesc a fi indicatiile ce vizeaza perceptia si simtul miscarii, deoarece aceste informatii pot fi transpuse nemijlocit si coordinativ de catre sportivi.O atentie deosebita se va acorda formarii perceptiilor, cu referire speciala asupra proceselor interne ale motricitatii:perfectionarea perceptiilor diferentiate, a raspunsurilor kinestezico-vestibulare, precum si antrenarea intensiva a premiselor de performanta conditionate coordinativ.

Sub aspect pedagogic, sportivul trebuie condus si in procesul de corectare spre autonomie si automatisme, asigurand in acest mod independenta fata de corectarile externe. Printr-o autoperceptie imbunatatita, aceasta isi poate aprecia axecutiile si isi poate regla miscarile in cadrul repetarilor ulterioare. In aceasta etapa, informatiile transmise de antrenor se vor referi la perfectionarea unor detalii ale miscarii, care determina executia cu finete a procedeului tehnic.

4. Etapa perfectionata ti suprainvatarii procedeului tehnic este caracterizata de efectuarea acestuia in conditii variate, cu indici cuperiori de eficienta(coordonare,precizie, ritm, cursivitate si altele). Sportivuleste capabil sa-si adapteze executiile oricand la cele mai variate conditii externe, create de adversar, materiale, public, etc.Suprainvatarea este un efect si o conditie determinata de necesitatea unui numar de repetari. Ea are caracteristici deosebite in gimnastica(cursivitate, expresivitate, precizie, etc.) fata de fotbal, de exemplu, in efectuarea loviturii de colt. Daca in prima ramura de sport, elementele tehnice se realizeaza in conditii stereotipe, in fotbal suprainvatarea are o importanta participare intelectuala, deoarecenecesita, pentru punerea sa in valoare, o profunda anliza(mentala) a situatiei concrete in care se efectueaza lovitura(adversar, teren, vant, etc).

Prioritatile metodice privind invatarea tehnicii

Cu toata marea diversitate a tehnicii sportive, pot fi evidentiate unele trasaturi comune ale organizarii invatarii acesteia, dupa cum urmeaza:

- Stabilirea pentru fiecare esalon de instruire - incepatori, avansati, performanta - a fondului pregatirii tehnice, actiune achivalenta cu precizarea principalelor procedee tehnice care vor forma obiectul instruirii subiectilor respectivi.

Cu alte cuvinte, antrenorii, in raport cu nivelul exigentilor fiecarui esalon calitativ al sporturilor, stabilesc procedeele tehnice ce urmeaza a fi insutite si perfectionate intr-un anumit interval de timp. Aceasta se inscrie in cerinta luarii in considerare a stagiului necesar in activitatea sportiva, a nivelului pregatirii, a particularitatilor de varsta si individuale, elemente de baza in organizarea instruirii sportivilor.

La incepatori cerinta esentiala va consta in insusirea corecta si trainica a principalelor procedee tehnice, cunoscand ca aceasta va permite si aplicarea lor eficienta in activitatea competitionala. In acest scop, asigurarea unui volum sporit de munca, concretizat in repetari numeroase, constituie conditia de baza a insutirii in timp util a procedeelor tehnice programate pentru anumitele perioade ale instruirii.

- La toate nivelele de instruire, concomitent cu insusirea trainica a procedeelor tehnice programate se va tine seama, pe cat posibil si de inclinatiile si optiunile personale ale sportivilor fata de unele executii tehnice, favorizandu-se astfel valorificarea la maximum a disponibilitatilor acestora pentru obtinerea virtuozitatii tehnice. Deci, tehnica nu este un tipar care reduce la acelasi monitor instruirea tuturor sportivilor, ci un instrument de optimizare a prestatiei fiecarui sportiv in parte.

- La un nivel tuturor esaloanelor de instruire, insusirea tehnicii se conjuga strans cu exigentele complexe ale competitiilor.

In raport cu exigentele concrete ale concursului, tehnica trebuie sa fie programata in conditii de adversitate, pe timp de ploaie, vant, frig, potrivit marii varitati de ipostaze prezente in desfasurarea intrecerilor sportive. Pe drept cuvant, se poate vorbi despre o tehnica ce competitie si nu despre una abstracta, rupta de nevoile concrete, multiple, mereu schimbatoare, ale concursurilor.

- La toate nivelele de instruire trebuie stapanite tendintele sportivilor spre inflorituri tehnice, adica spre executii lipsite de aplicativitate in competitii.

Asemenea atitudini se manifesta cu deosebire la nivelul incepatorilor care nu isi dau seama de cerintele adevaratei vituozitati ale tehnicii de competitie si astfel sunt tentati sa recurga la jonglerii lipsite de sens.

- Calea cea mai buna pentru insusirea si perfectionarea tehnicii este individualizarea pregatirii. Unii sportivi dispun de o buna mobilitate articulara, altii au viteza superioara, dar o mai slaba coordonare, etc. si, in aceste conditii, individualizarea insutirii tehnice constituie o legitate a instruirii.

- Exersarea independenta a procedeelor tehnice sau numai a unor structuri din cadrul acestora are un rol foarte important, insa trebuie continuu dublata cu repetari efectuate in conditii analoage concursului. Aceasta deoarece isesi procedeele tehnice sunt invatate nu ca scop in sine, ci pentru a putea a fi aplicate facil si eficient in competitie. Demne de mentionat in acest sens sunt si masurile, frecvent folosite de antrenori, privind usurarea executarii procedeelor tehnice, sau alteori, ingreuierea efectuarii lor. De exemplu, bataia pe trambulina, folosita in invatarea sariturii in lungime, in scopul prelungirii fazei de zbor si implicit a perfectionarii tehnicii acestei secvente a sariturii; sutul la poarta fara adversar in fotbal, ca aspecte ale usurarii invatarii; aruncarea la cos, la semnalul sonor al antrenorului, sau efectuarea exercitilui integral la unul din aparatele de gimnastica in conditiile de evidenta oboseala a sportivului, sunt aspecte ale ingreuierii exercitiilor tehnice.

In orice caz, in conceptul contemporan al pregatirii tehnice, exersarea in conditii analoage sau identice competitiei are o pondere foarte mare fiind in masura sa valideze efectele si eficienta instruirii.

- In invatarea tehnicii sportive apare stringenta necesitatea stabilirii de catre antrenori, a sistemului de actionare necesar fiecarui procedeu tehnic. In acest scop, antrenorii precizeaza suita de structuri de exercitii aferente invatarii corecte si rapide. O atentie deosebita se va acorda stabilirii structurii sistemelor de actionare care trebuie sa asigure atat insusirea elementelor de miscare ce compun procedeul tehnic, dar si dezvoltatrea calitatilor motrice aferente optimizarii executiei acestuia. Algoritmul va fi repetat sistematic si indelung, pana se obtin efectele scontate ale exersarii. Pe parcurs, in raport cu evolutia invatarii, antrenorii pot modifica structurile de exercitii, inlocuindu-le cu altele, mai eficiente pentru noile conditii.

- Evaluarea periodica a pregatirii tehnice cu ajutorul unor probe si norme de control.

Potrivit specificului ramurii de sport, cadrele de specialitate stabilesc anumite structuri de exercitii, cele mai semnificative pentru evidentierea nivelului pregatirii tehnice. Executarea unui anumit numar de aruncari la cos in baschet, intr-un timp limitat si cu un anumit procentaj, efectuarea corecta a unui numar de exercitii din grupa exercitiilor foarte dificile si la anumite cote de notare, in gimnastica etc. sunt numai cateva din exemplele care ilustreaza ca asemenea probe de verificare a tehnicii sportivilor au devenit indispensabile in pregatire.

Cauze care duc la stagnarea evolutiei tehnice

Invatarea tehnicii sportive, ca orice proces de invatare motrica, nu se desfasoara linear, ascendent, ci dupa o curba discontinua, caracterizata de unele ascendente si platouri(I.T. Otovanesian, 1971).

Cauzele principale care determina "platourile" in invatare sunt urmatoarele:

□ Numar prea mare de informatii, sub forma explicatiilor si demonstratiilor date de antrenor, pe care sportivul nu le poate asimila. Se stie ca in invatarea motrica, mai ales in fazele initiale, atentia este mult solicitata, fapt care determina si oboseala psihica(si fizica datorita numarului mare de repetari), accentuata. In aceste conditii, numarul mare de informatii pe fond de oboseala provoaca reactii firesti ale organismului care se manifesta prin lipsa de coordonare si precizie, stricarea mecanismului de baza al miscarii, etc. Pentru a preveni acest neajuns este necesar a se reduce cantitatea de informatii si efectuarea unor pauze cu durata optima intre repetari. Astfel, se impune o analiza atenta a indicatiilor mentionandu-se numai cele refritoare la momentele cheie ale efectuarii procedeului tehnic.

□ Oboseala fizica accentuata, manifesta prin scaderea capacitatii de efort, acoordonarii in general, reduce capacitatea de control. De aceea, se impune observarea atenta si permanenta a sportivului si, la aparitia simptomelor de oboseala sa se opreasca repetarea.

□ Informatie incompleta(verbala si intuitiva) care nu formeaza o reprezentare clara a procedeului tehnic sau actului motric ce urmeaza sa se execute.

□ Neconcordanta intre nivelul de aspiratie si capacitatile de moment ale sportivului, ceea ce impune dezvoltarea in consecinta a factorilor care conditioneaza invatarea si perfectionarea deprinderilor tehnice(indici de forta, de viteza, de rezistenta, etc.)

□ Utilizarea unor materiale si aparatura necorespunzatoare calitativ care pot determina si invatarea gresita a procedeelor.