Personalitatea cvartetului - Trinitatea actului interpretativ

Personalitatea cvartetului

1. Trinitatea actului interpretativ.

Principiile fundamentale ale pregatirii de inalta calificare a oricarui instrumentist profesionist sunt sistematizate dupa criteriile stiintifice dictate de indelungata si bogata experienta scenica si didactica ele pot fi nominalizate astfel:

Justetea si puritatea intonatiei

Pregnanta ritmica

Expresivitatea sunetului

1.1. Justetea si puritatea intonatiei

In conceptia noastra, intonatia, alaturi de ritmica, sunt componente obiective ale sunetului. Am inceput intentionat cu intonatia, deoarece prin existenta ei obiectiva si concreta, este prima care se poate degrada, determinand in actul interpretativ un disconfort cu importante consecinte asupra instrumentistului si a      ascultatorilor.

1.2. Pregnanta ritmica

In muzica, ritmul constituie structura de rezistenta pe care evolueaza melodia si celelalte componente ale fluxului sonor, rostul structurii ritmice fiind asemanator cu acela al sistemului osos care sustine armonia si frumusetea corpului uman. Ca si intonarea justa - care priveste pe fiecare interpret separat, ritmica se studiaza individual pentru a se aplica ulterior in ansamblu sau, asa cum denumim in practica zilnica, cantatul pe verticala. Aceasta coordonata - verticalitatea - coroborata cu orizontalitatea liniei melodice constituie structura de baza a discursului muzical. Pregatirea ritmica a componentilor unui ansamblu cameral trebuie sa fie cat mai omogena, pentru rezolvarea in timp cat mai scurt a structurii ritmice a unei lucrari, dar si pentru evitarea unor disfunctii nedorite la nivel interpretativ.

1.3. Expresivitatea sunetului

Expresivitatea este o componenta subiectiva, cu un puternic caracter individual, amprenta unicat pe care fiecare artist, cvartet de coarde sau alt tip de formatie muzicala o graveaza pe lucrarea interpretata.

2. Acuratetea stilistica

Componenta de baza a esteticii, stilistica muzicala incearca plasarea compozitorilor si a operelor artistice ale acestora in timp si spatiu, racordarea lor la cele mai importante evenimente istorice si sociale astfel incat sa ofere artistilor interpreti si iubitorilor de muzica, cele mai importante repere despre limbajul si sensurile posibile ale partiturilor. Pentru dobandirea acuratetei stilistice precizam cateva criterii tehnico-muzicale de maxima importanta in drumul lung si adesea anevoios, de la descifrarea lucrarii alese, pana la prezentarea acesteia pe scena de concert. Acestea sunt: fidelitatea fata de text, alegerea tempo-ului, agogica, dinamica si frazare.

3. Personalitatea cvartetului

Cele trei notiuni fundamentale ale discursului muzical, justetea si puritatea intonatiei, pregnanta ritmica si expresivitatea sunetului sunt factori obligatorii pentru diferentierea calitativa a ansamblurilor. Astfel personalitatea artistica a solistului sau a cvartetului de coarde, reprezinta o notiune subiectiva in forma, dar care in continut exprima forta de convingere a gandirii muzicale plenare, a regiei muzicale adoptate, care insumeaza cei trei factori mai sus enumerati, tratati in spiritul muzicii si nu ca scop in sine.

Putem afirma in continuare ca personalitatea artistica a unui cvartet este data si de impatrita personalitate intrinseca a fiecarui component, care, prin calitati diferite dar necesare, contureaza si consacra marele organism muzical.

Concluzii generale

Ideea fundamentala a lucrarii s-a bazat pe dorinta autorului de a deschide portile catre misterioasa si putin cunoscuta lume a "laboratorului" muncii in cadrul cvartetului de coarde.

Dupa pregatirea individuala ca instrumentist, si utilizand practic aceleasi notiuni generale despre muzica si interpretare, impatimitul pentru muzica de camera realizeaza faptul ca se afla din nou la un inceput de drum. Si aceasta datorita faptului ca, folosind in fapt aceleasi reguli severe ale oricarui inceput, muzica de camera si cvartetul de coarde mai ales, uzeaza de reguli noi, multe dintre acestea necunoscute si pentru a caror adaptare este nevoie de timp.

Cu toate ca lucrarea nu s-a dorit un "manual" muzical, ea reuseste printr-o didactica remarcabila si o rigoare stiintifica desavarsita sa ordoneze, dupa criterii obiective, toti factorii care concura la atingerea inaltelor idealuri interpretative pe care orice artist interpret le prefigureaza. Suntem in posesia unui adevarat dictionar al rezolvarilor tehnice, strategice si al combinarilor tuturor factorilor obiectivi si subiectivi care apar pe traseul parcurs de opera muzicala de la intrarea ei in laboratorul cvartetului de coarde si pana la prezentarea in fata publicului, pe scena de concert.

Postura interpretului ca executant sau creator, sau situarea interpretarii ca ipostaza sensibila a partiturii au suscitat comentarii cu profunde semnificatii pedagogice, provenite din marea experienta scenica a autorului lucrarii.

De asemeni, Capitolul III privitor la Elemente de tehnica instrumentala impartit didactic pe doua traiectorii importante - mana stanga si cea dreapta, ofera lamuriri si explicatii necesare tuturor celor care doresc sa aprofundeze acest domeniu al cunoasterii.

Structura Capitolului IV - Factorii artei interpretarii cvartetului de coarde in factori obiectivi si subiectivi reprezinta din nou justa valoare a fenomenului cu particularitatea ce reiese tocmai din adaptabilitatea fiecarui artist instrumentist in raport cu parametrii judicios prezentati. Trecerea catre Capitolul V Personalitatea cvartetului, decurge firesc din derularea logica a prezentarii, reliefand cele trei elemente fundamentale ale discursului muzical: justetea intonatiei, pregnanta ritmica si expresivitatea sunetului.

Privita din alte unghiuri sau perspective, lucrarea ar putea comporta poate completari sau adaugiri care ar fi oricand binevenite. In forma actuala, ea reprezinta ideile, gandurile, emotiile si experienta autorului din viata artistica petrecuta pe marile scene de concert ale lumii.