Scoala romantica de lied, in spatiul muzicii germane a secolului al XIX-lea

Scoala romantica de lied, in spatiul muzicii germane a secolului al XIX-lea

Spre deosebire de centrele muzicale reprezentate Viena si Paris, Germania nu va oferi doar un centru muzical, intr-un anumit oras. Creatia muzicala germana se afirma in mai multe centre muzicale, fie ca este vorba de miniatura vocala si instrumentala sau opera.

Spre sfarsitul secolului al XVIII-lea literatura germana se reorienteaza. Klopstok, Herder, Lessing si Goethe vor alcatui grupul numit "Sturm und Drang" (Furtuna si avant) dupa piesa cu acelasi nume a lui Klinger. Aceasta miscare a promovat idealurile romantice cu aspecte diverse, contradictorii. Literatura poetilor si scriitorilor din "Sturm und Drang", a avut un rol deosebit in formarea si dezvoltarea constiintei romantice, in ridicarea la lupta a fortelor progresiste.

In paralel cu aceasta, romantismul a stimulat aspiratiile artistice precum si predilectia pentru trecutul medieval.

Dezamagit de toate framantarile care aveau loc pe plan politic si social, artistul romantic se izoleaza si este puternic dezamagit de atitudinea capitalismului fata de arta si artist. Cu toate acestea arta si cultura au fost imbratisate de mase din ce in ce mai largi, iar manifestarile artistice au depasit cadrul restrans al curtii feudale. Ca urmare se dezvolta tipul de artist virtuoz, care atrage cu extravagantele sale. In realitate, rigiditatea formelor clasice cedeaza in fata libertatii pe care si-o asuma romanticii.

Ideologii romantismului considera ca muzica este arta unor emotii puternice iar artistul ceaza inconstient, fara ratiune.

Artistul romantic nemultumit de lumea in care traieste, se izoleaza in "turnul sau de fildes", iar acolo ceaza o arta ce se inspira din creatia populara, din specificul national dar si din exotism si misticism. Au dezvoltat un adevarat curent de valorificare a folclorului, a legendelor, baladelor sau cantecelor ce redau trecutul si universul poetic al popoarelor.

Optimismul literaturii si poeziei germane din aceata perioada, apelurile la lupta nationala au degenerat ulterior in manifestari sovine sau nationaliste. Influenta literaturii s-a manifestat atat in opera, cat si in lied si muzica vocal - simfonica. Cantecul cu acompaniament nu este specific romantismului. Concomitent cu perfectionarea instrumentelor, melodia vocala este insotita de un a sau mai multe linii melodice instrumentale. Chanson-ul, frotolla, madrigalul si liedul din secolele XV - XVI reprezinta momentul de inceput al genului. Ariile, madrigalele, cantatele "a una voce" sunt cantece cu acompaniament. Liedul, bazat pe cantecul popular isi are originea in creatia compozitorilor: Jon. Walther si H. L. Hassler, care au valorificat cantecele minnesngerilor germani.

In prima jumatate a secolului al XVIII-lea, Henrich Albert (1604 - 1651) Adam Krieger (1603 - 1666) compun arii ce prefigureaza liedul romantic. La sfarsitul secolului al XVIII-lea, modeste incercari fac: K. Ph. E. Bach, Chr. W. Gluck, John. A. Hiller care deschid calea liedului sia singspiel-ului.

Dupa cum am aratat, si marii clasici vienezi isi aduc la istoria liedului.

Predecesorii lui Fr. Schubert sunt: Joh. Peter Schulz (1717 - 1800), Joh. Friedrich Reinhardt (1752 - 1814), Joh. Rudolf Zumsteag (1760 - 1802) si Karl Lwe (1796 - 1814).

In epoca romantica liedul se dezvolta datorita poeziei existente la acea vreme precum si influentei ce o avea creatia populara asupra celei culte.

Fr. Schubert, R. Schumann, F. Mendelsohn - Bartholdy, K. Friedrich Zeller sunt influentati de creatia populara.

E. T. A. Hoffmann (1776 - 1822) cunoscut in lumea romantica ca autor al unor povestiri apartinand genului fantastic. Compune o simfonie, un cvintet cu harpa, sonate, rondo-uri pentru pian, lieduri, muzica vocal - simfonica. A adoptat o atitudine inovatoare in cateva singspieluri, precum si in opera sa "Undine" (1816).

Karl Maria von Weber este unul dintre compozitorii romantici germani a carui creatie a fost in stransa legatura cu poezia patriotica. Preluand ciclul de poezii patriotice de Theodor Krner numit "Lira si spada", dovedeste participarea sa la crearea constiintei nationale. Arta cu influenta patriotica si-a facut simtita prezenta in toate genurile muzicale si in mod deosebit in muzica cu text: cantece, balade si opere. Pretutindeni domina opera italiana, compozitorii curtilor si teatrelor germane fiind in mare parte italieni. Curtea de la Berlin a fost o buna parte dominata de italianul Spontini, care a reprezentat viata muzicala a germaniei. La Viena era in voga Rossini. Operele germane scrise in limba nationala nu oglindeau specificul poporului german. Interesul pentru limba nationala a insemnat un puternic stimul asupra creatiei artistice. Opera nationala germana a castigat suprematia asupra celei italiene, dupa ce a dobandit toate calitatile operei nationale si aceasta s-a produs odata cu opera "Freischtz" de K. M. von Weber.

Este considerat creatorul operei fantastice nationale germane. Preia de la Hoffmann "mutatiile joc - fictiune - realitate"[1], caracterizeaza locul actiunii cu un remarcabil simt al situarii istorice, pregatind declansarea conflictului omului cu elementele supranaturale.

Compozitorul mai sus mentionat a compus lieduri in stil popular, utilizand chitara ca instrument acompaniator ("Lira si spada"). In general aceste lieduri evoca natura si dragostea. Trcutul istoric sau fantasticul sunt evocate in liedurile in stilul baladei. Frazele simetrice alterneaza cu recitative iar acompaniamentul are sensuri descriptive.

Liedul german este o impletire fericita a creatiei muzicale cu cea poetica. La dezvoltarea liedului a contribuit si dezvoltarea muzicii pentru pian. Acesta nu va mai fi doar un suport sonor, ci va avea imagini descriptive.

Drumul pana la creatia lui Weber, a fost pregatit de o serie de compozitori germani, numiti: Georg Joseph Vogler (1776 - 1814), Ludwig Spohr (1784 - 1822), Muzio Clementi ( 1752 - 1832), Johann Nepomuk Hummel (1778 - 1837) si Richard Wagner (1813 - 1883). Desigur, in ceea ce priveste liedul, continuarea o vor face: Franz Schubert (1797 - 1828), Felix Mendelsohn Bartholdy (1809 - 1847), Robert Schumann (1810 - 1856), Johannes Brahms (1833 - 1897) si Hugo Wolf (1860 - 1903) de care ma voi ocupa in capitolele ce urmeaza.