SIMBOLISMUL CULORILOR

SIMBOLISMUL CULORILOR

In intreaga istorie a civilizatiilor au fost si sunt inca atribuite culorilor simboluri de tot felul.

Simbolurile sunt semnificatiile secrete, ascusnse ale culorilor, indiferent de incarcatura lor impresiva sau expresiva.

Inca din preistorie, culorilor le-au fost atribuite simboluri, ajungandu-se, atunci, pana la a fi percepute ca avand puteri magice.

Exista o stransa legatura intre simbolul cromatic si cultura in care se manifesta: aceeasi culoare poate avea semnificatii nu numai diferite, dar chiar opuse. De exemplu:

albul la chinezi semnifica doliu

rosul, an civilizatiile precolumbiene din Mexic, nu se picta intr-o fresca decat atunci cand era reprezentat Zeul Pamantului

- in China antica reprezenta elementul masculin, iar galbenul cel feminin

- in Egiptul antic avea o semnificatie nefasta; hieroglifele care indicau

maleficul erau colorate in rosu

- in Grecia antica era simbolul imperial

Alte simboluri cromatice din antichitate:

Egipt, mileniile IV-I idHr

galben - nemurire

negru - viata vesnica

alb - veselie, triumf

rosu - violenta, rautate

albastru - perfectiune

Mesopotamia. Cele 7 trepte ale ziguratelor erau colorate diferit, intocmai culorilor spectrului (!), reprezentand/simbolizand cele mai de seama virtuti omenesti:

R - harnicie

O - darnicie

G - mila

V - cumpatare

A - cunoastere

I - modestie

Vi - iertare

In Evul Mediu se regaseste apogeul simbolismului cromatic, prezent in iconografie si

ritualuri bisericesti, in heraldica, an viata cotidiana.

Simboluri crestine medievale:

rosu - caritate, dar si martiriu crestin

galben pal sau auriu - haine duhovnicesti de sarbatoare, putere si glorie

verde - credinta, nemurire, contemplatie, culoarea botezului

albastru - speranta, iubire, pace

violet - pocainta

purpuriu - putere imperiala si regala

alb - castitate

gri - amaraciune

Simbolurile cromatice din zona europeana

rosu (bipolar) - forta, pasiune, dinamism, revolutie

- gluga calaului, manie, prostitutie

oranj - energie, bucurie, belsug

galben (bipolara) - lumina, optimism, maretie

- invidie, gelozie, epidemie (in timpul carantinelor de ciuma si

holera), faliment (pentru negustorii faliti, obligati sa poarte fesuri

galbene), intoleranta, discriminare (in timpul nazismului, evreii erau

obligati sa poarte pe piept Steaua lui David de culoare galbena)

verde - speranta, calm, liniste, tinerete

albastru verzui - rigiditate, raceala

albastru - infinit, vesnicie, nostalgie, iubire calma, fidelitate

violet - batranete, tristete, doliu la catolici

alb - puritate, pace, prietenie, simbol papal

negru (bipolar) - doliu, solemnitate, noblese

- fast trufas, indiferenta aroganta

gri rece - saracie

gri cald - majestate

auriu, argintiu - lumea de dincolo

Generalizari

Simbolurile culorilor prezinta si reprezinta o alta realitate, un univers paralel al vietii sociale, culturale si religioase, mobil si dinamic din punct de vedere istoric si geografic. O realitate care este o creatie colectiva.

Modalitati de formare a simbolurilor cromatice

ritualuri religioase

evenimente istorice marcante

semnificatii si insemne nationale, regionale sau princiare (drapele, steme, blazoane)

meserii, bresle, mestesuguri

insemne ale armatei

portul popular

cartografie etc

Fixarea cromatica a simbolurilor cromaticese produce prin invatare si repetare

drapel, stema, medalie, insigna

culorile semaforului

indicatoare de circulatie

semnale de evertizare (galben pentru otravuri, radiatii, gabarit depasit, rosu pentru pericol, interzis)

Modalitati de transmitere a simbolurilor cromatice

reflexele formate prin invatare (initial in familei, ulterior la scoala)

traditii populare (oua rosii, snurul martisorului)

reclame, publicitate

informatii insusite prin lectura, comunicare, documentare, practicare a unei meserii

Utilitatea simbolurilor in arta

interpretarea/descifrarea operelor de arta vechi (antichitate, bizantinism, ev mediu, renastere), cum ar fi: Fecioara Maria este invesmantata in albastru inchis, iar ca Maica a Domnului in rosu purpuriu

interpretarea operelor contemporane; de ex: la Picasso, perioada albastra descrie o lume de oameni dezmosteniti de soarta, perioada roz induce conotatii grotesti; cubismul renunta la suprematia culorii si foloseste game formate din culori rupte natural, arta abstracta este dominata de alb, ca simbol al puritatii spirituale, negrul expresionistilor este morbid, dramatic, asemeni celui al "tenebrosistilor" secolului al XVII-lea; impresionistii amesteca mult alb in culori pentru a sugera triumful luminii colorate

Concluzii

Semnificatiile culorilor (impresive, expresive, simbolice) nu pot fi percepute izolat: ele se intrepatrund si se sustin reciproc

Simbolismul, fara putere expresiva ori ignorand impresivitatea, ramane la nivelul formalismului arid, rece, lipsit de credibilitate si de coerenta

O interpretare/abordare strict impresiva a culorilor, fara continut simbolic si plasticitate expresiva, conduce la o imitatie naturalista

Un efect expresiv lipsit de o constientizare simbolica si un impact impresiv ramane in domeniul steril al unei exprimari fie edulcorate, fie inexpresive