Biologia celulara, obiectul de studiu si istoricul ei

Biologia celulara, obiectul de studiu si istoricul ei

Biologia celulara s-a format in ultimul veac ca urmare a evolutiei tehnico-stiintifice contemporane.

Formarea biologiei celulare s-a datorat aplicarii a doua grupe de tehnologii:

.microscopia electronica care a dezvaluit cercetarii lumea celulei ultrastructurale la o putere de 1 milion de ori mai mare decat cea a ochiului uman;

.microanaliza compozitiei chimice pe baza fractionarii si a purificarilor;

Celula este unitatea morfo-functionala a materiei vii aflata intr-o relatie de autonomie si echilibru dinamic cu mediul inconjurator. Celula sta la baza alcatuirii tesuturilor, a organelor si a sistemelor de organe, principala sa functie fiind de crestere, dezvoltare si autoregenerare.

Descoperirea si numele de celula ii apartine englezului Robert Hook (1665) care, analizand o sectiune de pluta (planta) cu ajutorul unui microscop realizat de olandezii Hans si Jansen, descopera in alcatuirea acesteia mici camarute goale numite "cella".

Zece ani mai tarziu, Malpighi descrie aceeasi organizare structurala numind aceste camarute "utricule si sacule".

In 1677 Leewwenhoer, impreuna cu un student, dovedeste prezenta in lichidul seminal a unor vietati ce prezinta filamente in miscare, "spermatozoizii".

De la descoperirea celulei si pana la formarea teoriei celulare in secolul al XIX-lea apare o serie de lucrari ce imbogatesc cunostintele in domeniul celular.

In secolul al XVIII-lea N. Grew mentioneaza structura celulara a plantelor.

In 1805 Oken afirma ca "toate organismele se nasc din celule", formuland ideea unitatii de structura celulara a plantelor si animalelor.

In 1831 Robert Brawn descrie nucleul celulelor la plante.

Formularea clasica a teoriei celulare apartine botanistului Mathias Jacob Schleiden care arata, in 1838, ca celula este un mic organism, iar fiecare planta, un agregat de celule.

In 1839 Theodor Schwann descrie structura microscopica si considera celula ca unitate elementara a vietii la care se adauga "Teoria evolutionista" a lui Darwin (1859) precum si legile transmiterii ereditare ale lui Gregor Mendel (1866).

Progresele spectaculoase ale biologiei celulare reprezinta produsul activitatii unei pleiade de oameni de stiinta: Albert Claude, George Emil Palade si Cristian de Duve dinstinsi cu premiul Nobel in 1974.

G. E. Palade a pus la punct tehnica fixarii in microscopia electronica. El a descoperit ribozomii si a contribuit la explicarea mecanismului sintezei proteinelor, a secretiei celulare, a permeabilitatii celulei si a biogenezei membranelor.