Clasa Heliozoa

Clasa Heliozoa

Forme dulcicole, foarte rar marine; solitare, rareori coloniale, uneori fixate, de regula libere. Pseudopodele sunt numeroase, dispuse radiar, de unde si denumirea grupului (Helios - denumirea soarelui la grecii antici). La unele specii axonema se termina in citoplasma, in timp ce la altele axomena se sprijina pe nucleu sau pe o granula centrala (centroplast). Membrana celulara lipseste. Citoplasma se diferentiaza intr-o zona corticala intens vacuolizata si o zona medulara, la nivelul careia se gaseste si nucleul si centroplastul, considerat ca fiind un centrosom.

Unele specii de heliozoare prezinta un schelet format din mici placute sau tepi de siliciu, uneori in forma de sfera prevazuta cu numeroase perforatii (Clathrulina).

Reproducerea se realizeaza asexuat, prin diviziune binara sau sexuat. Inmultirea sexuata are unele particularitati, purtand numele de pedogamie. Cei doi gameti provin din diviziunea aceluiasi exemplar (autogamie). Gametul mascul emite o prelungire care atinge gametul femel, iar prin aceasta prelungire, continutul gametului mascul se "scurge" in gametul femel, urmand citogamia, cariogamia si formarea zigotului. Nucleul zigotului se divide, rezultand doi indivizi-frati, ale caror nuclee sufera doua diviziuni de maturatie, in decursul carora se elimina doua globule polare.

Heliozoarele sunt in cea mai mare parte animale pelagice, putine fiind bentale, fixate. Vacuolele din citoplasma externa au rolul de a ajuta la plutire - prin micsorarea sau marirea numarului acestor vacuole, animalul isi poate controla pozitia in coloana de apa. Se hranesc cu protozoare sau mici metazoare. La multe specii, in citoplasma corticala se gasesc alge verzi simbionte.