Clasa Turbellaria

Clasa Turbellaria

Include forme libere, rapitoare, marine, dulcicole si terestre, de talie mica, medie si mare. Denumirea grupului vine de la ectodermul ciliat, ciliatura care produce mici vatrejuri in apa in timpul deplasarii (lat. turbella - vartej mic). Corpul poate fi albicios sau aproape transparent la formele de talie mica. Speciile dulcicole sau marine de obicei au un colorit homocrom, care se aseamana cu mediul de viata; exista insa si specii terestre ce prezinta dungi viu colorate.

Turbelariatele au o extremitate cefalica bine individualizata, prezentand adesea lobi, la nivelul careia se gasesc ochi simpli. Orificiul bucal se deschide ventral, in pozitie aproximativ centrala. Tot ventral se deschide si orificiul genital la nivelul caruia se deschid atat gonoductele mascule cat si cele femele. Ca reprezentant pentru acest grup va fi prezentat Dendrocoelum lacteum, o specie comuna in apele dulci de la noi din tara.

Organizatia interna. La exterior, corpul este protejat de un strat epidermal format dintr-un singur strat de celule ciliate, care contin in citoplasma o serie de formatiuni alungite, refringente, denumite rabdite (gr. rhabdos - bastonas). Eliberate in mediul extern, aceste rabdite se dovedesc a fi higroscopice; ele se umfla si se impletesc, alcatuind in jurul animalului un invelis de protectie. Acesta este un mijloc de aparare la care turbelariatele recurg atunci cand sunt scoase afara din apa (invelisul de rabdite permite pastrarea umiditatii ectodermului) sau cand sunt atacate (la unele specii rabditele sunt si toxice). Sub ectoderm se gaseste musculatura, organizata pe trei straturi: circular, diagonal si longitudinal; musculatura din partea dorsala este solidarizata cu musculatura din partea ventrala de fibre musculare dorso-ventrale.

- Cavitatea interna a corpului este plina cu parenchim, ca la celelalte grupe de plathelminti. In parenchim se afla si celulele secretoare de substante albuminoase sau mucoase ale caror secretii sunt eliminate la exterior prin canale speciale care strabat musculatura si ectodermul. Tot aici se gasesc si o serie de celule care genereaza o alta categorie de rabdite, mai mari fata de cele ectodermice si care poarta denumirea de rabdite adenale.

- Tubul digestiv comunica cu exteriorul doar la nivelul orificiului bucal; intestinul posterior nu este diferentiat, iar orificiul anal lipseste. Gura se afla in varful unei trompe devaginabile, diferentiate la nivelul faringelui, care datorita musculaturii se poate alungi si largi foarte mult, permitand capturarea unor prazi voluminoase. In repaus, trompa este retrasa intr-un buzunar al tegumentului. Intestinul este conformat diferit la turbelariate, forma lui avand valoare taxonomica. Astfel, poate fi drept sau ramificat, ramificatiile avand la randul lor ramuri care se termina orb.

- Sistemul excretor, care apare pentru prima data la acest grup, este de tip protonefridian. In grosimea peretelui corpului sunt raspandite protonefridii - celule cu flamura vibratila - care dreneza catabolitii printr-un sistem complicat de canale care se deschid la nivelul unor canale cu lumen mai mare ce comunica cu exteriorul prin pori excretori situati deobicei dorsal.

- Respiratia se realizeaza la suprafata corpului, acesta fiind de altfel motivul pentru care schimbul de gaze nu se poate realiza decat atunci cand acesta este umed.

- Sistemul nervos este reprezentat de doi ganglioni cerebroizi, situati la nivelul extremitatii cefalice, uniti intre ei printr-o comisura. De la fiecare ganglion pornesc cordoane nervoase longitudinale, conectate intre ele prin conective; de la aceste cordoane se desprind ramificatii care duc la tegument, musculatura si la organele interne.

- Sistemul reproducator al turbelariatelor este complicat - turbelariatele fiind animale hermafrodite iar structura acestuia reprezentand alt criteriu de clasificare. Sistemul genital mascul este reprezentat de doua testicule de la care pornesc doua spermiducte, unite in apropierea orificiului genital intr-un canal ejaculator care se termina cu o portiune devaginabila ce formeaza un organ de acuplare - penis. In zona canalului ejaculator se deschid o serie de glande analoage prostatei (glande prostatice). Sistemul genital femel este format din doua ovare de forme variate, de la care pornesc doua oviducte, pe traseul carora se deschid vitelodictele numeroaselor glande vitelogene. Oviductele se unesc intr-o zona denumita ootip sau raspantie genitala, in jurul careia sunt dispuse glande cochilifere, care vor forma coaja oalor. Din ootip porneste un singur uter, deschis la exterior alaturi de orificiul canalului ejaculator. La reproducere articipa doi parteneri, care fac schimb de material spermatic, autofecundarea fiind exclusa, deoerece gonadele femele nu sunt active in acelasi timp cu testiculele. Pana cand ovarele devin functionale, materialul spermatic se pastreaza la nivelul unui buzunar copulator. Fecundarea are loc la nivelul ootipului.

Segmentarea oului este totala tipica la policlade (care in acest fel isi demonstreaza inca odata pozitia lor aparte) si spirala la celelalte grupe. Gastrulatia are loc prin epibolie. Dezvoltarea turbelariatelor se poate face fie direct, din ou iesind un juvenil care se aseamana cu adultul, fie indirect. Acest din urma tip de dezvoltare se intalneste la turbelariatele policlade - la care apare o larva caracteristica - larva lui Mller. Este vorba de un stadiu larvar caracterizat prin prezenta ciliaturii la suprafata corpului si existenta a opt lobi marginiti de o banda de ciliatura puternica - trei dorsali, doi laterali si trei ventrali, peribucali. Cu ajutorul ciliaturii de pe lobi, larva inoata, axecutand miscari de rotatie in jurul propriei axe lungitudinale. Dupa o perioada, corpul se alungeste, se aplatizeaza, iar juvenilul ia aspectul celor de la turbelariatele dulcicole care au dezvoltare de tip direct.

Reproducerea asexuata si regenerarea. Turbelariatele din grupele primitive dar si tricladidele se pot inmulti vegetativ, prin ruperea transversala a corpului. La unele specii, ruperea are loc fara vre-o regula - arhitomie - cele doua exemplare care rezulta regenerandu-si organele lipsa. La alte specii, diviziunea se face cu respectarea anumitor etape (aparitia mai intai a peretilor despartitori si mai apoi a organelor interne) - in acest caz avem de-a face cu o diviziune de tip paratomic. la catenulide si macrostomice, procesul de formare a organelor interne este mai lent decat cel de formare a peretilor despartitori, si astfel se formeaza catene de indivizi.

Turbelariatele au si o mare putere de regenerare. Astfel, ruperea corpului in mai multe bucati nu duce la moartea animalului, ci fiecare fragment regenereaza un individ distinct. Aceasta capacitate de regenerare este un indiciu ca organele turbelariatelor au un grad redus de diferentiere.