Complexul Golgi

Complexul Golgi

Se mai numeste si complex golgian. A fost descoperit in 1898 de medicul italian Camillo Golgi.

Se prezinta sub forma unor retele moleculare ce se evidentiaza pe celula proaspata cu rosu neutru, iar pe cea fixata prin impregnare argentica sau cu tetraoxid de osmiu (OsO₄). La microscop, aparatul Golgi se prezinta sub forma de retea alcatuita din canale ce se anastomozeaza, tubuli sau vezicule mici. Pozitia in celula nu este fixa si nici aceeasi pentru toate celulele. La celulele tiroidiene sau la cele ale smaltului (adamantoblaste), complexul golgian se poate deplasa de la un pol la altul al celulei in functie de momentul fiziologic, fenomen cunoscut sub numele de "valsul golgian".

Complexul golgian, la microscopul electronic, se prezinta sub trei aspecte: saci turtiti asezati in stive, macro- si microvezicule acoperite toate de o membrana neteda lipoproteica cu grosimea de 6-7nm. Aceste trei aspecte nu reprezinta forme fixe, fiind intr-o continua transformare.

Complexul golgian poate stabili relatii temporare cu unele organite celulare, in special cu membranele REN si RER in cadrul procesului secretor celular. La nivelul acestor organite s-a semnalizat prezenta vitaminei A si a unor proteinenzime ca fosfataza alcalina, nucleotid-difosfataza, tiamin pirofosfataza care sunt markeri pentru aparatul Golgi.

Functiile aparatului Golgi:

1)Rol in secretia celulara aparand foarte dezvoltat in celulele a caror activitate de sinteza este predominanta. In cadrul procesului de secretie celulara complexul Golgi desfasoara o activitate speciala in cadrul "ciclului secretor Palade".

Proteinele sintetizate de la nivelul ribozomilor, prin sacii RER, ajung in formatiunile golgiene unde proteinele se condenseaza si se maturizeaza printr-un proces de eliminare a apei pe care o contin. Proteinele mature se detaseaza de complexul Golgi sub forma de macrovezicule si ribovezicule. Se indeparteaza ajungand la ectoplasma de unde sunt evacuate in mediul extracelular printr-un proces de exocitoza. Din RER produsul de sinteza ajunge in formatiunile golgiene fie prin mici canale de legatura temporare constituite intre aceste doua organite, fie prin intermediul microveziculelor golgiene ce joaca rol de caraus.

2)Rol in sinteza mucopolizaharidelor

Procesul de formare a glicoproteinelor necesita doua etape:

a)elaborarea partii glucidice realizate la nivelul REN si a zonei golgiene in parte;

b)cuplarea partii glucidice cu proteinele sintetizate in RER;

In spermatozoizi complexul Golgi se transforma in formatiuni condensate numite acrozomi situate in capul spermatozoidului fiind capabili sa elaboreze substante cu actiune litica asupra invelisului ovocitului.