Cresterea plantelor

Cresterea plantelor

a) Etapele de crestere

Cresterea plantelor este un proces complex, morforogic, fiziologic si biochimic, care consta in modificari cantitative, ireversibile, finalizate prin sporirea numarului de celule, a volumului si a masei acestora. In urma desfasurarii acestui proces, plantele realizeaza dimensiunile caracteristice speciei.

Cresterea reprezinta pentru plante o necesitate vitala pentru o buna nutritie. Radacinile trebuie sa creasca spre sursele de apa si de substante minerale, frunzele trebuie sa-si mareasca suprafata pentru a sigura o buna receptie a radiatiilor solare, iar cresterea tulpinii asigura o buna expunere a frunzelor la lumina.

In paralel cu procesul de crestere, se desfasoara procesul de dezvoltare, de la germinarea semintelor si pana la moartea plantelor, care consta in modificari calitative care conduc la parcurgerea fazelor de tinerete, maturitate si de senescendenta si la realizarea capacitatii de inmultire a plantelor.

Desfasurarea procesului de crestere si maturare se urmareste cu ajutorul unor indicatori, asa cum sunt : germinarea, rasaritul, infratirea, umflarea mugurilor, infloritul, caderea petalelor, parga, maturitatea in lapte, maturitatea deplina, ingalbenirea frunzelor, caderea acestora etc.

b)    Factorii care influenteaza procesul de crestere

Procesul de crestere a plantelor este influentat de factori interni reprezentati de substantele hormonale reglatoare de crestere, de substantele de crestere din grupa vitaminelor si de factori externi, dintre care prezinta importanta : temperatura, umiditatea, lumina, substantele minerale si oxigenul din sol.

Dintre factorii interni de crestere    o insemnatate deosebita o au hormonii :

Auxinele au urmatoarele efecte asupra procesului de crestere :

- stimuleaza extensia celulelor prin efectul pe care il au asupra pompelor de proroni si a activitatii sintetizatoare ;

- stimuleaza formarea radacinilor aductive ;

- stimuleaza cresterea mugurilor.

Acidul abscisic este o substanta inhibatoare de crestere , care are urmatoarele efecte fiziologice:

- inhiba cresterea plantelor;

- prelungeste repausul mugurilor la pomi, bulbi etc. si al embrionului la seminte.

Substantele de crestere din grupa vitaminelor participa la procesele metabolice specifice din organismele vegetale. Astfel, vitaminele formeaza sisteme oxido-reducatoare prin care regleaza potentialul oxidoreducator celular.

Pentru realizarea in conditii optime a procesului de crestere, este necesar un grad de saturatie al celulelor cu apa cuprins intre 75 si 96% ; umiditatea relativa a mediului inconjurator nu trebuie sa scada sub 50-60%, iar umiditatea solului sub 75% din capacitatea de camp.

Factorii externi care influenteaza procesul de crestere al plantelor sunt : temperatura, lumina, gradul de hidratare a celulelor cu apa, substantele minerale si oxigenul din sol.

Temperatura influenteaza sensibil ritmul de crestere al plantelor, conform legii lui Van'f Haff, dupa care viteza de crestere se dubleaza la cresterea temperaturii cu 10⁰C, in intervalul 5-35⁰C.

Limitele de temperatura in care are loc procesul de germinare a semintelor variaza intre -30⁰C si +40⁰C, iar temperatura optima variaza in functie de specie intre 25 si 30⁰C.

In functie de cerintele pentru temperatura a semintelor acestea pot fi clasificate astfel :

Seminte cu cerinte de frig, care nu pot germina la temperaturi peste 25⁰C ;

Seminte ce necesita temperaturi ridicate pentru a germina, la care temperatura minima pentru desfasurarea acestui proces este de 10⁰C (tomate) sau 15⁰C (vinete, castraveti,ardei) ;

Seminte ce necesita alternanta temperaturii, respectiv o diferenta de temperatura de 10⁰C intre zi si noapte, pentru a putea germina.

Temperatura minima necesara pentru ca plantele sa poata creste, variaza cu specia si este cuprinsa intre urmatoarele limite :

secara, grau, orz, orez, intre 0-50C ;

vita de vie :5-6⁰C

porumb : 8-10⁰C

fasole : 10-12⁰C

nuc : 10-14⁰C

pepene, castravete, dovleac :14-18⁰C

Valoarea optima pentru crestere variaza intre 18 si 37⁰C, fiind dependenta de cerintele speciei. Temperatura maxima la care poate avea loc procesul de crestere variaza intre 35 si 60⁰C (cactusi).

Oscilatiile diurne-nocturne de temperatura prezinta importanta pentru cresterea unor specii de plante. Astfel, tomatele necesita o diferenta de temperatura dintre zi si noapte de minimum 7⁰C(18-25⁰C).

Lumina influenteaza procesul de germinare si crestere a plantelor prin intermediul pigmentilor fotosensibili. Procesul de germinare a semintelor fotoblastice (salata) este stimulat de expunerea la lumina a acestora timp de cateva secunde. In acelasi timp germinarea semintelor de Allium, Amaranthus etc. este inhibata de lumina.

Lumina influenteaza procesul de crestere pentru realizarea procesului de crestere variaza in functie de specie. Durata de iluminare prezinta o importanta deosebita, in functie de originea lor geografica, plantele sunt adaptate la conditii de zi scurta sau zi lunga.

Substantele retardante nu se gasesc in plante si sunt produse de sinteza. Prin aplicarea lor sub forma de tratamente faliare, substantele sunt integrate in metabolism si se manifesta ca substante cu actiune antinuxinica si antigiberelica.

Substantele minerale intra in compozitia enzimelor, in compozitia substantelor care acumuleaza sau transporta energia biochimica (ATP) si pe aceasta cale influenteaza pozitiv procesul de crestere.