Difuzia pasiva

Difuzia pasiva

Difuzia pasiva este cea mai simpla modalitate de patrundere a moleculelor in celula. Ea caracterizeaza trecerea libera a substantelor prin membrana plasmatica in ambele sensuri si se defineste prin urmatoarele particularitati:

trecerea moleculelor se face fara consum de energie;

forta motrice a trecerii este gradientul de concentratie, ceea ce inseamna ca transportul substantelor se face din zona cu concentratie mai mare, spre zona cu concentratie mai mica a moleculelor;

transferul dureaza pana in momentul in care moleculele substantei care se transfera ajung la aceiasi concentratie pe ambele fete ale membranei plasmatice;

daca de o parte a membranei se gasesc mai multe tipuri de substante, difuzia pasiva se face individual pentru fiecare tip de molecula in parte, pana la echilibrul osmotic al fiecarei categorii;

difuzia pasiva se realizeaza lent si nespecific. Factorul determinant al difuziei pasive este dimensiunea moleculei.

Prin difuzia pasiva trec moleculele de apa, O₂, CO₂ (molecule mai mici de 0,8 nm), precum si moleculele liposolubile (care se dizolva in lipidele membranei celulare, ca de exemplu, tetraciclina).

Membrana este permeabila pentru apa si pentru moleculele organice fara sarcina, pana la dimensiunile glicerolului.

Fluxul molecular in oricare directie este proportional cu concentratia moleculei pe fata de intrare, astfel incat rata neta de transfer este proportionala cu diferenta de concentratie intre cele doua compartimente, dar depinde si de alti factori: sarcina moleculei transportate, gradul ei de potrivire conformationala cu discontinuitatile membranare ce formeaza calea de transport.

Moleculele mai mari decat glicerolul necesita sisteme specifice de transport.