Increngatura Caryoblasta

Increngatura Caryoblasta:

Cuprinde protomonadine la care pot fi remarcate ca organite de miscare pseudopode si unul sau mai multi flageli. Mitocondriile si aparatul Golgi lipsesc. Adesea in citoplasma pot fi remarcate bacterii endosimbionte.

Pelomyxa palustris - specie de dimensiuni mari. Poate atinge 1- 5 mm. La nivelul endoplasmei prezinta numerosi nuclei (aproximativ 1000). Traieste in ape bogate in substante organice. Alaturi de pseudopode prezinta si cativa flageli.

Mastigamoeba aspera - aceasta specie se deplaseaza cu ajutorul pseudopodelor, dar prezinta si un singur flagel. In granuloplasma poate fi remarcat un sigur nucleu.

Increngatura Heterolobosa:

Protomonadine la care se intalnesc stadii cu 2 sau 4 flageli functionali. Prezinta pseudopode de tipul lobopodelor. Trec peste perioadele nefavorabile inchistandu-se.

Naegleria sp. - specie la care exista 2 flageli. Produce meningoencefalita amebiana.

Increngatura Amoebozoa

Constituie un taxon polifiletic. Ca organite de miscare prezinta doar pseudopode lipsite de microtubuli. Acestia sunt asociati doar cu fusul de diviziune. Pseudopode sunt de tipul lobopodelor sau al filipodelor. Sunt organisme preponderent acvatice, marine si dulcicole, dar se intalnesc si specii ce traiesc in pamant umed sau sunt simbionte. In acest taxon sunt cuprinse fostele Rhizopode, mai putin, Foraminiferele.

Ex.: Amoeba proteus - este o specie comuna, des intalnita in ape dulci, pe mal sau pe vegetatia acvatica. Prezinta un numar redus de pseudopode.

Amoeba polypodia - este prevazuta cu numeroase pseudopode, mai lungi si mai subtiri decat la specia precedenta.

Amoeba limax - prezinta un singur pseudopod. Aspectul general al corpului aduce cu cel al unui melc din genul Limax.

Amoeba terricola - specie intalnita in pamant umed. Suprafata corpului este acoperita cu o pelicula gelatinoasa.

Entamoeba coli - traieste in intestinal gros la om. In tarile tropicale, aproximativ 50% din populatie este purtatoarea acestui organism. In zona temperata acest organism se gaseste doar la aproximativ 10% din populatie. Nu este pathogen, dar poate agrava colite preexistente. Unii cercetatori il considera ca fiind un organism auxiliar, deoarece atunci cand se hraneste poate consuma si bacterii patogene.

Entamoeba histolitica - traieste in intestinal gros la om si sobolan. Sobolanului nu-i face rau. In cazul oamenilor provoaca o afectiune cunoscuta sub denumirea de dizenterie amoebiana. Netratata, aceasta afectiune este mortala in 40% din cazuri. Parazitul este cunoscut sub 3 forme: magna, minuta si chist.

Forma magna - este hematofaga, provoaca ulceratii in forma de "buton de camasa" in special la nivelul intestinului gros, dar si la nivelul duodenului, ficatului, plamanului si al creierului. Ulceratiile sunt produse cu ajutorul unor enzime de tipul hialuronidazei, tripsinei si pepsinei. Aceasta forma se inmulteste prin diviziune binara, pe parcursul careia vor rezulta indivizi din ce in ce mai mici, ajungandu-se la forma "minuta". Aceasta forma se inchisteaza, iar chisturile sunt eliminate la exterior in acelasi timp cu excrementele. Un om bolnav poate elimina pana la 300 milioane chisturi pe zi.

Arcella vulgaris - secreta la exteriorul corpului un test unicameral. In acest caz, testul este de natura pseudochitinoasa, iar pseudopodele de tipul lobopodelor.

Difflugia oblonga - la aceasta specie, testul este impregnat cu diverse materiale provenite din mediul extern.

Euglypha alveolata - testul este intarit cu placi silicioase produse de citoplasma. Pseudopodele sunt de tipul filipodelor.

Inmultirea se realizeaza prin diviziune binara. La formele la care cochilia este moale, aceasta se divide odata cu organismul. La formele cu test tare, dupa diviziune, 1 individ ramane in test, iar celalalt il paraseste si-si fomeaza altul. La Euglypha, placile silicioase sunt preformate in citoplasma, astfel incat individual care va parasi testul mama va avea placile gata formate. Ultimele 3 specii prezentate (Arcella vulgaris, Difflugia oblonga si Euglypha alveolata) se deosebesc de primele prin prezenta unui test ce poate fi de natura silicioasa, pseudochitinoasa, sau impregnat cu resturi din mediul in care traiesc aceste animale. In cazul acestor specii, testul este unicameral si comunica cu exteriorul prin intermediul unui singur orificiu numit pilom. Aceste specii prevazute cu test, sunt organisme acvatice dulcicole. Prospera in apele din turbarii datorita pH ridicat al acestora. Se cunosc si specii care traiesc in muschi.

Increngatura Foraminiferea (Granuloreticulosa):

Cuprinde protiste aproape exclusiv marine. Foarte putine specii sunt dulcicole. Pseudopodele sunt de tipul reticulipodelor, foarte bine dezvoltate, formand in jurul corpului o adevarata retea reticulopodiala. Fiecare reticulipod, prezinta in axul sau microtubuli ce formeaza din loc in loc niste formatiuni cu aspect de vezicula. Abundenta acestor formatiuni confera reticulipodelor un aspect granulat (Granuloreticulosa).

O alta caracteristica a foraminiferelor o constituie prezenta unei cochilii de natura calcaroasa, formata din una sau mai multe camere si prevazuta cu unul sau mai multe orificii.

Pseudopodele, constitutia cochiliei si sistematica foraminiferelor - vezi Lucrari practice.

Reproducerea: se poate realiza atat pe cale sexuata cat si asexuata.

Reproducerea asexuata: nucleul se divide de numeroase ori rezultand numerosi nuclei. Fiecare dintre nucleii nou formati se inconjura cu citoplasma, isi formeaza o membrana proprie, apoi prin miscari amiboide parasesc cochilia mama si-si formeaza cochilii proprii. Acest process de reproducere asexuata poarta numele de schizogonie, iar indivizii rezultati in urma acestui process se numesc schizozoizi. Schizozoizii prezinta miscari amiboide. Sunt cunoscuti si sub denumirea de spori deoarece dau nastere la noi indivizi fara a copula intre ei. Individiul care intra in procesul de reproducere asexuata se numeste schizont.

Din schizozoizi vor rezulta indivizi la care loja embrionara este mai mare decat loja embrionara a formelor parentale. Acesti indivizi cu loja embrionara mare intra in procesul de reproducere sexuata reprezentata prin formare de gameti, acest tip de reproducere fiind numit gamogonie, iar indivizii ce intra in procesul de reproducere sexuata poarta numele de gamont.

In procesul de reproducere sexuata nuclel se divide de mai multe ori rezultand numerosi nuclei mici. Acestia se inconjura cu protoplasma isi formeaza cate 2 flageli si se transforma in gameti. Acesti gameti sunt identici motiv pentru care au fost denumiti izogameti. Ei parasesc cochilia parentala, iar la exterior copuleaza 2 cate 2 formand zigotii. Zigotul in etapa imediat urmatoare isi va forma o cochilie proprie. S-a remarcat ca loja initiala a zigotului este mai mica decat loja initiala a gamontului. Se poate remarca ca in cadrul aceleiasi specii exista 2 tipuri de indivizi diferiti din punct de vedere morphologic. Unii indivizi au loja embrionara mare, alcatuind generetia macrosferica, alti indivizi au loja embrionara mica, alcatuind generatia microsferica.

Increngatura Actinopoda

Cuprinde protiste la care pseudopodele sunt dispuse regulat in jurul corpului, avand aspectul unui astru (actinos - raza). Pseudopodele sunt de tipul actinopodelor. In multe cazuri pseudopodele sunt intarite de un filament axial numit axonema, motiv pentru care sunt denumite si axopode. Majoritatea au aspect sferic, fiind specii planctonice.

Cuprinde clasele:

1. Heliozoa

2. Acantharea

3. Radiolaria

1. Clasa Heliozoa (animale sori). Corpul lor are aspect de sfera, inconjurat de numeroase pseudopode dispuse regulat. In interiorul corpului citoplasma este putenic diferentiata intr-o zona externa (zona corticala) si o zona interna (zona medulara). Zona corticala este puternic vacuolizata. La nivelul acestei zone sunt intalnite 1 sau 2 vacuole pulsatile. La nivelul zonei medulare exista 1 nucleu la Actinophrys sol si Acanthocystis aculeata sau numerosi nuclei la Actinosphaerium eichorni. Filamentele axiale in cazul speciei Actinophrys sol se sprijina direct pe nucleu, iar in cazul speciei Acanthocystis aculeata pe o granula centrala.

Formatiunile scheletice sunt mai rar intalnite, fiind de natura silicioasa. In cazul speciei Acanthocystis aculeata aceste formatiuni sunt reprezentate prin niste placute cu tepi (acanthus - spin, tep). Specia Actinosphaerium eichorni poseda intre 20 - 500 nuclei.

Sunt specii acvatice, dulcicole, extreme de putine sunt specii marine. Majoritatea sunt specii libere, nefixate de substrat. Specia Clathrulina elegans se fixeaza de substrat prin intermediul unui peduncul. O alta caracteristica a acestei specii este prezenta unui schelet de natura pseudochitinoasa cu aspect de sfera. Majoritatea sunt specii solitare; putine specii alcatuiesc colonii (Raphidiophrys elegans).

Reproducerea: poate avea loc atat pe cale sexuata cat si pe cale asexuata.

Reproducerea asexuata: poate avea loc prin: diviziune binara, diviziune multipla (merogamie), inmugurire (la Acanthocystis aculeata).

Reproducerea sexuata: are loc diferit in functie de numarul de nuclei pe care-l poseda individual implicat in acest process.

Actinophrys sol poseda un singur nucleu. Indivizii intrati in procesul de reproducere sexuata isi retrag pseudopodele, elimina algele si incluziunile moarte din citoplasma si se inchisteaza. In interiorul chistului, nucleul se divide o data rezultand 2 nuclei. Din fiecare din acesti 2 nuclei va lua nastere cate un individ. Nucleul fiecarui individ se divide o data rezultand pentru fiecare individ cate 2 nuclei. Din acesti 2 nuclei, 1 nucleu este normal, celalalt se atrofiaza, transformandu-se intr-un globul polar. Nucleul normal se divide din nou, rezultand 2 nuclei, din care unul ramane normal, celalalt se atrofiaza transformandu-se in al 2-lea globul polar. Aceste diviziuni poarta denumirea de diviziuni de maturatie. Dupa aceste diviziuni, fiecare individ capata valoarea unui gamet. Gametul femel nu sufera transformari. Gametul mascul emite o prelungire care intra in gametul femel si prin care intreg continutul acestui gamet este transferat in gametul femel. In faza imediat urmatoare are loc contopirea nucleilor, rezultand zigotul (celula ou), care apoi se inchisteaza. La formele plurinucleare, in momentul in care intra in procesul de reproducere sexuata, numarul nucleilor se reduce pana la 5%. Toti ceilalti nuclei dispar prin resorbtie. Nucleii ramasi se inconjura cu citoplasma, isi formeaza o membrana protectoare inchistandu-se. Mai departe, fiecare chist va evolua precum un individ de Actinophrys. Acest tip de reproducere sexuata este cunoscut sub denumirea de pedogamie (autogamie).

Clasa Acantharea

- grupeaza actinopode ce se caracterizeaza prin prezenta unui schelet reprezentat prin baghete de acantina (substanta alcatuita din sulfat de strontiu, silicat de aluminiu si silicat de calciu). Un alt element ce caracterizeaza acest grup este prezenta unei capsule centrale ce delimiteaza citoplasma de endoplasma.

Acanthometra elastica - are aspectul unei sfere cu diametrul de 40 - 50 micrometri. Din corpul animalului ies la exterior 20 de baghete de acantina dispuse perfect regulat. Aceste baghete patrund pana in centrul corpului unde se unesc intr-un punct comun.

Citoplasma este clar diferentiata in ectoplasma (zona pericapsulara) si in endoplasma (zona capsulara).

Zona capsulara este strict delimitata de membrane capsulei centrale, care este de natura pseudochitinoasa, foarte subtire si elastica. Membrana capsulei centrale este strabatuta de 20 orificii prin care ies la exterior baghetele de acantina. Aceste orificii reprezinta si puncte prin care endoplasma comunica cu ectoplasma. In endoplasma se pot remarca mai multi nuclei.

Ectoplasma - doar o zona subtire ramane nediferentiata in zona capsulei centrale. Restul este diferentiata in mai multe paturi gelatinoase si fascicule de fibrile. Intre fasciculele de fibrile se diferentiaza fascicule de mioneme (fascicule contractile). Este pentru prima data in seria animala cand apar asemenea diferentieri. Fasciculele de mioneme prezinta o insertie fixa pe baghetele de acantina, iar cu celalalt capat se ataseaza de peliculele gelatinoase ectodermice. Mionemele, atunci cand se contracta, trag dupa ele peliculele ectoplasmatice, suprafata animalului fiind astfel mult marita, iar prin acest fapt, animalul se va ridica la suprafata. Pentru a se scufunda, mionemele se relaxeaza, iar volumul corpului scade datorita elasticitatii peliculelor ectoplasmatice.

In afara baghetelor, la suprafata corpului mai pot fi remarcate numeroase pseudopode dispuse radiar, intarite de filamente axiale (motiv pentru care sunt numite axopode). In numeroase cazuri, la nivelul ectoplasmei pot fi remarcate alge din grupul Zooxantella care realizeaza simbioze cu acantarii.

Reproducerea poate avea loc atat sexuat cat si asexuat. Reproducerea asexuata este mai rar intalnita. Cand animalele se reproduce asexuat are loc si dublarea baghetelor de acantina. Reproducerea sexuata are loc prin formare de gameti.

Clasa Radiolaria (radiolus - raza mica)

- grupeaza specii exclusiv marine. Se aseamana foarte bine cu heliozoarele, de care se deosebesc prin faptul ca sunt marine, dar si prin faptul ca poseda o capsula centrala.

Thalassicolla nucleate - masoara aproximativ 5 mm. Este o forma solitara, ce duce o viata pelagica. Corpul este aproximativ sferic, la suprafata corpului putand fi remarcate numeroase pseudopode dispuse regulat. Citoplasma este clar diferentiata in endoplasma (capsula centrala) si in ectoplasma. Membrana capsulei centrale prezinta numeroase orificii dispuse regulat pe intreaga sa suprafata prin care endoplasma comunica cu ectoplasma. Din ectoplasma doar o zona foarte subtire este hialina, aceasta zona fiind situata in imediata vecinatate a capsulei centrale, motiv pentru care este denumita zona (patura) pericapsulara. Restul ectoplasmei este foarte puternic vacuolizat. Vacuolele contin o substanta cleioasa sau uleioasa care este mai usoara decat apa. Datorita acestei substante vacuolele constituie un fel de flotor al animalului. Desi o caracteristica a radiolarilor este faptul ca produc numeroase elemente scheletice, la aceasta specie nu pot fi remarcate elemente scheletice. Elementele scheletice, atunci cand exista, pot fi alcatuite din Si pur sau din silicat de aluminiu sau silicat de calciu. Cel mai adesea, elementele scheletice sunt reprezentate prin spiculi dispusi spre periferia corpului. Exista si specii care au un schelet foarte complicat (Coelacantha ornata). La specia Actinoma asteracanthion, scheletul este reprezentat prin numeroase sfere dantelate dispuse una in interiorul celeilalte.

Dintre speciile coloniale amintim pe Collozoum inerme (prezinta mai multe capsule centrale dispuse intr-o zona extracapsulara comuna).

Reproducerea: - are loc doar pe cale asexuata. Pana in acest moment nu au fost observate procese legate de inmultirea sexuata. La formele lipsite de schelet sau cu un schelet simplu, reproducerea asexuata este reprezentata prin diviziune binara. La formele cu schelet complicat, reproducerea asexuata se realizeaza prin diviziune multipla (merogamie).

Increngatura Apicomplexa (Sporozoa):

- grupeaza protozoare parazite. Majoritatea paraziteaza mai multe gazde, in momentul cand trec de la o gazda la alta, aceste organisme se inchisteaza dand naster unor forme numite spori, de unde si numele clasei. Denumirea de Apicomplexa provine de la complexul apical, cu ajutorul caruia aceste organisme se ataseaza sau penetreaza celula gazda. Datorita modului de viata parazit, structura corpului este foarte simplificata. Hranirea se realizeaza prin osmoza pe intreaga suprafata a corpului. Organitele de deplasare apar doar in anumite momente ale ciclului de dezvoltare si atunci sunt reprezentate prin pseudopode sau prin flageli. Prezenta acestor organite demonstreaza legaturile filogenetice dintre diverse grupuri: sporozoare, flagelate si sarcodine. Nu poseda vacuole pulsatile.