SOLENOIDUL

SOLENOIDUL

Ø      Este al doilea nivel de organizare ( structura secundara sau super-super-helixul) sau fibra de cromatina de 30 nm.

Ø      Acesta rezulta prin spiralizarea filamentului cu nucleozomi. Aceasta structura ( cu pasul de 6 nucleozomi) este stabilizata de histona H1 si realizeaza o compactare de 5 ori.

Ø      In solenoid zonele spiralizate alterneaza cu zone nespiralizate unde se pot fixa o serie de proteine specifice. Totodata prin aceasta noua spiralizare, diferite regiuni care pe AND-ul liniar se aflau la distanta, sunt apropiate favorizand interactiunile genice.

BUCLA CROMOZOMICA

Ø      Este al treilea nivel de organizare ( structura tertiara a cromozomului) care rezulta prin plierea fibrei de cromatina de 30 nm in bucle laterale de lungimi diferite ( 20-100 Kb), formandu-se fibra cu diametrul de 300 nm.

Ø      Buclele au o dispozitie helicoidala fiind dispuse in rozete hexametrice.

Ø      Dispunerea bucleiforma a fibrei polisolenoidice si conservarea buclelor in cromozomii metafazici sunt determinate de prezenta proteinelor non histonice Sc1 si Sc2 ( scaffold")

Ø      Se considera ca fiecare bucla ar putea fi o unitate functionala, de transcriptie si replicare.

STRUCTURA CUATERNARA

Ø      Este al patrulea nivel de organizare a cromozomilor la eucariote

Ø      Dupa dispozitia bucleiforma a fibrei nucleoproteice urmeaza un proces de hipercondensare a AND-ului.

Ø      Prin spiralizarea fibrei de 300 nm, care are loc in interfaza, ia nastere fibra de 700 nm care corespunde diametrului unei cromatide.

Ø      Fiecare cromatida contine o singura molecula de ADN.

Ø      Buclele anterior descrise se vor rasuci suplimentar in metafaza. Intr-o rasucire de 360 apar aproximativ 30 de rozete hexametrice avand drept corespondent banda G de pe cromozomii umani.

Ø      Numarul de rasuciri complete depinde de cantitatea de AND/cromozom ( ex. la cr 1 ar fi intre 29-33 de asemenea rotatii).

Ø      In procesele de rasucire participa in jur de 30 de proteine non histonice HMG, MARs ( matrix associated regions) sau SARs ( scaffold associated regions). Astfel molecula de AND sufera o compactare de 10000 ori.

BANDAREA CROMOZOMILOR

Ø      Dupa 1970 s-au dezvoltat tehnici moderne de citogenetica care permit prin metode de bandare identificarea precisa a fiecarui cromozom.

Ø      Tehnicile de bandare au ca principiu afinitatea pe care o manifesta unii coloranti sau agenti fluorescenti fata de AND.

Ø      Astfel clorhidratul de quinacrina manifesta afinitate fata de AND bogat in A-T care maresc intensitatea fluorescentei in timp ce G-C o reduc.

Ø      S-a observat ca si gradul de condensare al cromatinei influenteaza intensitate coloratiei benzilor.

Bandarea Q:

- benzile Q identifica regiunile satelitilor cromozomilor acrocentrici

- polimorfismul acestor regiuni si al cromozomului Y poate fi detectat prin bandare Q

Bandarea G:

- a devenit cea mai uzuala tehnica pentru cromozomii umani

- Benzile G se obtin prin digestie enzimatica controlata cu tripsina urmata de colorarea Giemsa

Bandarea R:

- se obtine prin denaturare termica controlata ( 85) a preparatelor intr-o solutie salina inaintea colorarii cu acridin oranje

- benzile G negative devin prin aceasta tehnica benzi R pozitive si invers

Bandarea T:

- evidentiaza telomerele

Bandarea C:

- Evidentiaza centromerii cu exceptia cromozomului Y, la care banda intens colorata e localizata in regiunea distala a bratului q

Bandarea R:

- se obtine prin denaturare termica controlata ( 85) a preparatelor intr-o solutie salina inaintea colorarii cu acridin oranje

- benzile G negative devin prin aceasta tehnica benzi R pozitive si invers

Bandarea T:

- evidentiaza telomerele

Bandarea C:

-Evidentiaza centromerii cu exceptia cromozomului Y, la care banda intens colorata e localizata in regiunea distala a bratului q