Sinteza ARNm la dezoxiribovirusuri

Sinteza ARNm la dezoxiribovirusuri

Toate genomurile ADN lineare, mono- sau dublu catenare au secvente repetate invers, fie la extremitati (adeno-), fie atat la extremitati, cat si in interior.

Genomul viral ADN se disociaza de proteinele specifice de impachetare, acestea fiind inlocuite de histonele celulei. Astfel, ADN dobandeste o structura nucleosomala, asemanatoare cu a ADN celular, favorabil proceselor de replicare si transcriere.

Sinteza ARNm este rezultatul transcrierii unicei catene, la cele cu genom monocatenar, sau a uneia dintre catene, la cele cu genom dublu catenar.

La majoritatea virusurilor cu genom ADN, se disting doua faze ale transcrierii: timpurie si tardiva.

O mica parte a genomului, este transcrisa in ARNm timpuriu, necesar sintezei proteinelor precoce. Cea mai mare parte a genomului este transcrisa ulterior, in ARNm tardiv. Cele doua etape ale transcrierii sunt separate in timp, de momentul replicarii genomului viral. ARNm timpuriu si ARNm tardiv sunt transcrise de pe catenele genomice opuse.

Reglarea cantitativa a sintezei proteinelor timpurii si tardive se face posttranscriere, prin intermediul ARN antisens.

In faza timpurie a infectiei productive se acumuleaza preponderent copiile catenei timpurii, care sunt traduse in proteine timpurii.

In faza tardiva a ciclului de multiplicare, ARN polimeraza II transcrie copii multiple intregi ale catenei opuse, din care, prin clivare rezulta ARNm tardiv si moleculele de ARN antisens. Prin asocierea moleculelor de ARNm cu ARN antisens se formeaza ARN dc si astfel ARNm timpuriu este inactivat. ARN dc s-a identificat cu anticorpii specifici marcati cu fluorocromi, in celulele infectate cu virusuri ADN (adeno, HSV, polioma, SV₄₀, vaccinal)

Dezoxiribovirusurile infectioase pentru celulele eucariote, au informatie genetica discontinua, deoarece, pentru a face economie de informatie genetica, secventele codificatoare ale unei proteine (exoni)se inadesc intr-o succesiune alternativa. O secventa necodificatoare pentru sinteza unei proteine, va avea rol de exon pentru ARNm al altei proteine. Consecinta directa este ca transcrierea genelor se face, initial, intr-o molecula de ARN premesager, ce va fi prelucrat ulterior de aparatul enzimatic al celulei. Copiile de ARNm sunt rezultatul unui proces de prelucrare prin clivare si inadire alternativa (splicing). Ulterior sunt supuse altor modificari: adaugarea secventei de poli-A (l00-200 de resturi) la capatul 3' si metilarea capatului bonetare). Bonetarea este esentiala pentru stabilirea interactiunii ARNm viral cu subunitatea ribosomala 40 S.

Prelucrarea ARNm al dezoxiribovirusurilor este catalizata de enzimele celulare. Atat transcrierea cat si prelucrarea ARNm au loc in nucleu.

La poxvirusuri, transcrierea ARNm este catalizata de o ARN-polimeraza proprie virionului si procesul are loc in citoplasma.

Moleculele de ARNm sunt monocistronice (contin informatia genetica pentru sinteza unei singure proteine).

La dezoxiribovirusuri, transcrierea si traducerea informatiei genetice sunt evenimente separate spatial si temporal: transcrierea are loc in nucleu, iar sediul traducerii este citoplasma. Fac exceptie poxvirusurile, la care transcrierea ARNm si traducerea au loc in citoplasma.