Structura nucleului: invelisul celular

Structura nucleului: invelisul celular

Nucleul joaca rol central in viata celulara; constituie centrul de comanda al acesteia prin prezenta genomului. A fost descoperit in 1781 de Felice Fontana . Are 4 elemente componente: membrana nucleara, matricea nucleara, cromatina si nucleolii. Nucleul contine un echipament enzimatic necesar pentru repararea genomului si replicarea sa inainte de diviziune cat si pentru transcrierea in ARN.

Nucleul este acoperit la exterior de un invelis nuclear (membrana nucleara). Partea externa vine in contact direct cu ceea ce contine nucleolul (carioplasma) care este considerata membrana propriu-zisa a nucleului fiind dublata de o structura laminara formata din proteine fibrilare numite lamine care intra in structura filamentelor intermediare. Aceasta structura determina formarea nucleului, participa la dezasamblarea invelisului nuclear interactionand cu cromozomii. Foita externa este o continuare a membranei RER cu aspect cisternal care a ajuns in vecinatatea nucleului unde se rasfrange ca o expansiune in jurul acestuia. Pe suprafata sa cisterna prezinta ribozomi si se continua cu reteau RE care, la randul sau, se continua cu alte retele ale RER finalizand comunicarea cu aparatul Golgi. Acest invelis nuclear nu este o structura stabila. Se dezagrega la sfarsitul profazei si se reconstituie din fragmentele dispersate in telofaza. Spatiul dintre cele doua foite este denumit spatiu perinuclear. Se continua la nivelul porilor cu spatiul cisternei nucleare.

Porul nuclear are un diametru de 80nm. Se mai numeste si complex por. La nivelul sau cele 2 membrane se continua une cu cealalta orificiul porului fiind ocupat de o structura formata din 8 coloane numite subunitati anulare ce prezinta prelungiri sub forma de fibrile spre citoplasma, dar si spre nucleu unde formeaza cosul nuclear la capatul caruia se afla un disc.