COCI GRAM POZITIVI - FAMILIA MICROCOCCACEAE

Genul Micrococcus

Genul

Stomatococcus

Genul

Dermacoccus

Genul

Kocuria

Genul

Kytococcus

Genul

Nesterenkonia

Genul

Planococcus

Genul

Staphylococcus

GRUP

SPECIE

INTERES MEDICAL UMAN

LOCALIZARE

TIPURI DE INFECTII

Staphylococcus aureus

Staphylococcus aureus

major

Colonizeaza: nari, colon, tegument, mediu de spital.

Determina infectii ale pielii (foliculite, furuncule, carbuncule, celulita, impetigo, infectii de plaga), endocardite, pneumonii, artrite, osteomielite prin diseminare prin continuitate, diseminare limfatica sau sanguina .

Determina toxiinfectii alimentare grave

Staphylococcus

epidermidis

Staphylococcus

epidermidis

sensu stricto

major

Colonizeaza tegumentul, mediul de spital .

Determina bactriemii la noi nascuti si pacientii oncologici.

In sectiiile de chirurgie cardio vasculara determina infectii de pace-maker, de grefa vasculara, mediastinite, miocardite.

In sectiile de ortopedie determina infectii asociate cu dispozitive ortopedice, protezele articulare, rar osteomielita.

Infectiile tractului urinar: cistita, uretrita, pielonefrita.

Implicat in peritonita asociata cu dializa peritoneala ambulatorie

auricularis

rezident

In conductul autitiv extern

capitis

modest

Scalp

caprae,

rezident

Pielea fetei

haemolitycus

major

Determina endocardite, peritonite,infectii ale tractului urinar, septicemii, infectii ale plagilor postinterventie pe os si articulatii

hominis

modest

lugdunensis

major

Germene oprtunist, poate coloniza instrumentar pentru investigyatii invazive(catere, drenuri) poate determina

Endocardite, abcese cerebrale, septicemii, infectii profunde, osteite, artrite, infecvtii cutanate, infectii profunde, infectii ale protezelor vasculare sau ale protezelor valvulare.

pasteuri,

rezident

saccharolyticus

modest

warneri

modest

Poate fi implicat in osteomielita si infectii ale tractului urinar

Staphylococcus

saprophyticus

Staphylococcus

saprophyticus

major,

Infectii ale tractului urinare la femei de varsta fertila, uretrite negonococice, prostatite, infectii ale plagilor, septicemii

xylosus,

modest,

cohnii

modest

Staphylococcus

simulans

Staphylococcus

Simulans

modest

Staphylococcus

intermedius

Staphylococcus

schleiferi

major

Germene oportunist implicat in colonizarea instrumentarului medical folosit in practici microinvazive: catetere, drenuri, regasindu-se si pe alte dispozitive introduse in organism (valve, proteze), putand determina infectii ale protezelor vasculare si valvulare.

3. Istoric

Descoperit in l878 de Robert Koch in colectiile purulente ale unor bolnavi, cultivat in mediu lichid pentru prima data de catre Louis Pasteur.

4. Habitat

Germeni larg raspanditi in natura.

In stare saprofita se gasesc in aer, sol, apa, pe piele si in cavitatile naturale ale omului si animalelor.

Stafilococii conditionat patogeni (SCN coagulazonegativi) formeaza microcolonii la nivelul foliculilor pilosi si la nivelul glandelor sebacee, pe tegumete si in nari.

SCN au capacitatea de a se dezvolta pe suprafetele electronegative ale corpilor straini sub forma de colonii alcatuite din aceste bacterii si glicocalix "slime"substraturi organice, constituind un biofilm - principal factor de patogenitate. Asa sunt asociati din ce in ce mai frecvent cu infectiile aparute in urma practicarii manevrelor invazive pentru diagnostic sau tratament (catetere, drenuri) si a insertiilor protetice (valve cardiace, proteze vasculare, sunturi artrio-venoase, proteze articulare, etc).

Stafilococii patogeni (SCP -coagulazopozitivi) desi au tropism fata de derm producand infectii insotite cu puroi la nivelul pielii si glandelor anexe se pot implica in bacteriemii si septicemii in alte organe si tesuturi.

5.Caractere morfotinctoriale

Coci sferici, nesporulati, in general necapsulati, imobili.

Cel mai frecvent stafilococii sunt dispusi in gramezi neregulate asemanatoare unui ciorchine de strugure (staphylo -strugure), dar se pot aranja si izolati, in diplo, tetrade sau in lanturi scurte de 3-4 celule.

Gram pozitivi de regula pot deveni gram variabili in conditii de stress metabolic ( temperatura, presiune osmotica, variatii de pH, factori antimicrobieni). Anomalia tinctoriala se asociaza cu anomalii morfologice exprimate prin forma alungita, imperfect conturata a stafilococilor.

6. Caractere de cultura.

Este un germene aerob si facultativ anaerob, nepretentios, dezvoltandu-se bine pe medii simple de cultura (geloza, geloza sange) la temperaturi intre 35 -37⁰ C, in 18-24 ore si la un pH optim de 7,5 dar sunt tolerate si variatii mari.

Mediile cu suplimente organice (ser, ou, peptone, soia) favorizeaza pigmentogeneza.

Daca produsul patologic recoltat contine si flora secundara, pentru izolarea stafilococilor se folosesc medii de imbogatire hiperclorurate pana la 7-10 -15g% mediul Chapmann.

7.Caractere biochimice

- Elaboreaza pigmenti endogeni de natura lipidica, care coloreaza doar cultura nu si mediul. Pigmentarea devine mai evidenta dupa mentinerea placii cu mediul de cultura inca 24 - 48 ore la temperatura camerei

Staphylococus aureus elaboreaza un pigment auriu, Staphylococus epidermidis elaboreaza un pigment alb, Staphylococus saprophyticus elaboreaza un pigment citrin.

- Elaboreaza hemolizine (alfa, beta si de curand s-au identificat si hemolizine de tipul γ si δ - la stafilococcus aureus de tip uman.

Unele tulpini detin hemolizine producand hemoliza clara, totala cu un contur bine delimitat (hemolizina α- stafilococcus aureus), altele produc hemoliza difuza cu limite imprecise (hemolizina β stafilococi animali si 20 %din stafilococii umani), care se clarifica dupa cateva ore la frigider.

- Au un echipament enzimatic bogat:catalaza, coagulaza, hialuronidaza, proteaze, lipaze, nucleaze, DN- aze .

8. Rezistenta fata de factori fizci si chimici

- Rezista la intuneric si uscaciune, facand parte din bacteriile nesporulate cele mai rezistente la conditii de mediu inconjurator, supravietuind luni de zile in produsele patologice uscate (puroi).

- Sunt sensibili la dezinfectante si antiseptice in concentratiile uzuale.

- La o temperatura de 55⁰ C - 60⁰ C sunt distrusi in aproximativ 15 minute, deci pasteurizarea este eficienta asupra lor.

- Castiga usor rezistenta la antibiotice: 90% din tulpini sunt rezistente la penicilina (produc penicilinaza care distruge penicilina G prin descompunerea inelului beta lactaminic), motiv pentru care pana la efectuarea antibiogramei se pot administra peniciline semisintetice (oxaciclina, methicilina).

Incepand din anii 1960 s-a demonstrat exitenta tulpinilor de Stafilococcus aureus meticilinorezistent (MRSA) cu rezistenta multipla la antibiotice incluzand toate antibioticele β -lactaminice,macrolidele, aminoglicozidele, cotrimoxazolul, etc., extinzindu-se in prezent si la cefalosporine, motiv pentru care se recomanda administrarea concomitenta a vancomicinei cu rifampicina sau aminoglicozide.

9.Structura antigenica

Este variata si heterogena, avand antigene legate de corpul celular dar si structuri antigenice extracelulare (exotoxine, hidrolaze, hemolizine).

Antigene legate de corpul celular

- capsula prezenta la un numar mic de tulpini de Stapylococcus aureus.

- polizaharidul A identificat la Stapylococcus aureus si polizaharidul B identificat la Stapylococcus epidermidis sunt acizi teichoici.

- proteina A intalnita doar la stafilococii patogeni.

- coagulaza legata (clamping factor- factor de agregare)

- adezine- proteine de suprafata, specifice,implicate in colonizarea matricei intercelulare,in invazia tesuturilor si in fagocitoza.

10. Caractere de patogenitate

Stafilococii patogeni isi datoresc aceasta proprietate, capacitatii de a elaboara un numar mare de toxine si enzime.

Toxigeneza

- Hemolizine elaboreaza hemolizine solubile, separabile prin electroforeza (alfa, beta, gama, delta hemoliza). Cea mai importanta este alfa-hemolizina care distruge membrana eritrocitelor, trombocitelor si a altor celule la iepure oaie si om, are actiune dermonecrotica, si un important efect asupra musculaturii netede si asupra SNC, in doze mari putand avea un efect letal.

- Exotoxine piretogene (A,B) cu efecte imunosupresoare, cu efecte mitogene pronuntate la nivelul limfocitelor T supresoare, cresc toxicitatea endotoxinelor germenilor gramm negativi , eritrodermie

- Enterotoxina produsa de unele tulpini patogene are rol in etiologia toxiinfectiilor alimentare. Probabil ca aceasta determina excitatia directa a SNC dupa ce au fost lezati receptorii neutri din tubul digestiv

- Factorul necrozant inoculat intradermic la iepure produce dermonecroza.

- Factorul letal inoculat intravenos la iepure determina rapid moartea animalului.

- Leucocidina poate avea un rol deosebit de important in infectii determinand degranularea leucocitelor si macrofagelor, inhiband motilitatea acestora.

- Coagulaza libera si legata este tipica pentru stafilococii patogeni. In organisme produce o bariera de fibrina in jurul focarului septic si la suprafata germenului, avand actiune antifagocitara.

- Fibrinolizina sau stafilokinaza lizeaza cheagul de fibrina, favorizand invazia stafilococilor.

- Hialuronidaza, factor de difuziune, prin scindarea acidului hialuronic din tesutul interstitial favorizeaza invazia stafilococilor in tesuturi.

- Dezoxiribonucleaze, proteinazele, lipazele, proteina sindromlui toxico-septic (TSST1), toxina exfoliativa (dermatita exfoliativa Ritter), penicilinaza sunt alte substante extracelulare formate de stafilococi.

11.Raspunsul imun

Imunitatea postinfectioasa este specifica fata de produsii extracelulari (toxine, enzime) dar si fata de antigenele legate de corpii bacterieni. Titrul anticorpilor antistafilococici este scazut. In cazul unor infectii generalizate titrul poate atinge valori mari, dar care nu influenteaza procesul de vindecare.

12.Boala la om

Stafilococii pot deveni patogeni si se pot manifesta ca atare fie prin multplicare si invazivitate, fie prin multiplicare si toxigeneza.

Copiii si adolescentii sunt mai susceptbili la infectia stafilococica. Toti factorii care scad rezistenta organismului (infectii intercurente, boli debilitante, tulburari de nutritie, traumatisme, sarcina, etc) favorizeaza dezvoltarea infectiei.

Forma clinica de manifestare a infectiei depinde de poarta de intrare, de numarul si virulenta germenilor :

l. Infectii ale pielii si tesutului subcutanat: furuncule, abcese, foliculite, hidrosadenite, impetigo, infectia plagilor, dermatita exfoliativa Ritter, pemphigus neonatorum, etc.

2. Infectii la nivelul cailor respiratorii: rinofaringita, sinusita, bronsita, pneumonii, mai ales la copii si la varstnici dupa infectii virotice.

3. Infectii gastrointestinale

a. enterita acuta la copiii cu disbacterioze in urma tratamentelor cu antibiotice cu spectru larg de actiune.

b. toxiinfectii alimentare (TIA) - determinate de stafilococii producatori de enterotoxina.

4. Infectii urinare ocupand locul 2 in etiologia cistitelor si glomerulonefritelor dupa Esch. coli. Poate cauza abcese perirenale.

5 Infectii la nivelul oaselor si articulatiilor determina osteomielita si artrita septica.

6. Infectii la nivelul altor organe: meningite, otite, endocardite; abcesele cerebrale sau pulmonare se datoreaza raspandirii germenilor pe cale sanguina sau limfatica de la nivelul procesului superficial.

7. Infectii generalizate - febra puerperala postabortum sau post partum sunt din ce in ce mai rare. Mai frecvent poate apare sindromul de soc toxic determinat de stafilococul producator de TSST-1 - toxina 1 a socului toxic.

8. Infectia stafilococica de spital, infectia nozocomiala este cea mai temuta astazi, deoarece tulpinile de spital sunt patogene, prezinta cel mai ades plurirezistenta la antibiotice, iar organismele receptive (bolnavii) au o aparare antiinfectioasa scazuta.

13. Epidemiologie

Sursa de infectie: este reprezentata de omul bolnav cu diferite forme de boala, purtatorul sanatos de germeni in special din mediul spitalicesc (nas, tegumente), animale, alimente elemente de mediu.

Calea de trasmitere: directa sau indirecta, complexa

Receptivitatea : generala, in special la nou nascuti, bolnavi imunodeprimati, cu transplant de organ, maladii cronice decompensate.

Factorii socioeconomici precari , pot influenta negativ circulatia stafilococilor in mediu.

Genul Streptococcus

Genul

Enterococcus

Genul

Lactococcus

Genul

Vagococcus

Genul

Abiotrophia

Streptococii

Streptococii enterici

Streptococii prezenti in produsele lactate

Streptococii mobili

Streptococii simbiotici

Genul

Aerococcus

Genul

Gemella

Genul

Globicatella

Genul

Helcococcus

Genul

Leuconostoc

Genul

Pediococcus

- Larg raspanditi in natura, dar si pe tegumente.

- Implicati in endocardite subacute

- Coci prezenti in microbio- cenoza tractulului respirator si digestiv.

- Implicati in endocardite subacute, abcese si meningite

- Habitat insuficient precizat, rar izolati si de la om.

- Implicati in meningite.

- Habitat insuficient precizat, rar izolati si de la om

- Ubicvitar pe vegetale,furaje, alimente dar si in tubul digestiv al omului.

- Implicati in meningite, si bacteriemii neonatale.

- Ubicvitar pe vegetale, furaje, alimente dar si in tubul digestiv al omului.

GRUPUL

SPECIA

1. Grupul pyogenes

- Str. pyogenes

- Str. agalactiae,

- Str. dysgalactiae,

- Str. porcinus.

2. Grupul anginosus

- Str. anginosus,

- Str. costellatus,

- Str. intermedius.

3. Grupul mitis

- Str. mitis,

- Str. oralis,

- Str. gordonii,

- Str. sanguis,

- Str. parasanguis,

- Str. crista,

- Str. pneumoniae.

4. Grupul salivarius

- Str. salivarius,

- Str. vestibularis,

- Str. thermophillus

5. Grupul bovis

- Str. bovis

6. Grupul mutans

- Str. mutans,

- Str. sobrinus

- Str. cricetus,

- Str. rattus.

GRUPUL

SPECIA

DETERMINARE CLINICA

1. Grupul pyogenes

- Str. pyogenes

Portaj nasofaringian

Infectii potential grave: tegumentare (impetigo, erizipel), tesuturi moi (celuluitafasceita necrozanta) respiratorii (angine, faringite), febra puerperala.

Tulpinile eritrotoxigene determina: scarlatina sau sindromul de soc toxic;

Complicatii supurative: prin diseminarea infectiei pe cale sanguina, limfatica sau prin contiguitate;

Complicatii nonsupurative: febra reumatica, glomerulonefrita acuta, coree, eritem nodos.

- Str. agalactiae

Portaj: faringian, intestinal, vaginal;

Noi nascuti: pneumonii, meningite;

Adulti: infectii postpartum

Imunodeficienti:infectii tegumentare, ale tesuturilor moi.

- Str. dysgalactiae

Nefrite

- Str. porcinus

Infectii ale aparatului urinar si genital

2. Grupul anginosus

Str. anginosus

- Str. costellatus

- Str. intermedius

Fac parte din flora rezidenta la nivel orofaringian, intestinal, genital;

Infectii purulente la nivelul: cavitatii bucale, faringelui, cailor respiratorii superioare, tractului digestiv, urinar, SNC, la nivelul tegumentelor, partilor moi, oaselor.

3. Grupul mitis

streptococi viridans

- Str. mitis,

- Str. oralis,

- Str. gordonii,

- Str. sanquis,

-Str. parasanquis,

- Str. crista,

Flora rezidenta la nivelul cavitatii bucale si orofaringelui.

Potential cariogenn.

Endocardite subacute la pacientii cu valvulopatii sau cu tulburari ale dinamicii sanguine cardiace.

Pneumonii si meningite -rar.

Bacteriemii si septicemii la pacienti oncologici.

- Str. pneumoniae

Portaj orofaringian : 30%-70%;

Frecvent implicat in: otite medii, sinuzite, meningite.

Agentul etiologic al pneumoniei franca lobara si al reacutizarii bronsitelor cronice.

La copii implicat in etiologia peritonitelor primare.

4. Grupul salivarius

- Str. salivarius,

- Str. vestibularis

Flora rezidenta la nivelul cavitatii bucale si orofaringelui.

Accidental patogen, cu manifestari clinice asemenatoare Grupului mitis.

5. Grupul bovis

- Str. bovis

Ocazional in colon.

Implicati in endocardite subacute la pacienti cu suferinte intestinale (diverticulite, neo de colon).

6. Grupul mutans

- Str. mutans,

- Str. sobrinus

Flora rezidenta la nivelul cavitatii bucale.

Implicate in formarea placii dentare si in cariogeneza.

Rar implicate in endocardite subacute.

2. Habitat

Sunt larg raspanditi in natura, facand parte din flora normala a omului si animalelor.

3.Caractere morfologice

Au forma de coci, ovoizi sau sferici cu diametrul de l- 2 mm.

Ei sunt dispusi in diplo sau lanturi de lungimi variabile

conditionate de factorii de mediu.

Sunt imobili, nesporulati.

In peretele bacterian mureina se regaseste in cantitate mare, unele specii pot prezenta o capsula de natura polizaharidica care le confera o mare virulenta si impiedica fagocitoza.

4.Caractere de cultura

Streptococii sunt germeni mai pretentiosi decat stafilococii, necesitand pentru crestere medii mai complexe care sa contina proteine native (sange, ser, ascita), vitamine si factori de crestere. Streptococii piogeni sunt cei mai pretentiosi, streptococii viridans sunt mai putin pretentiosi iar enterococii cresc pe mediile uzuale.

Cresc de obicei pe medii lichide de bulion glucozat sau pe mediul solid de geloza- sange.

Pe medii cu bulion glucozat streptococii piogeni cresc in forma de flocoane care se depun pe pereti sub forma de fulgi si lasa un sediment pe fundul eprubetei.

Streptococii care detin capsula deci un grad ridicat de patogenitate determina o turbiditate omogena a mediului.

Pe medii cu sange dezvolta colonii mai mici decat ale stafilococului (0,5-2mm), incolore si determina o zona de hemoliza. Streptoocii piogeni determina pe geloza sange colonii de tip S iar cei care detin capsula - colonii de tip M.

In functie de elaborarea de hemolizine streptococii se impart in 4 categorii:

- streptococi alfa hemolitici, metabolizeaza incomplet hemoglobina dand o coloratie verzuie in jurul coloniilor - caracteristica pentru streptococii viridans, ei fiind saprofiti, contitionat patogeni.

- streptococii alfa prim hemolitici metabolizeaza complet hemoglobina, dar este o hemoliza in care mai exista hematii nehemolizate. In aceasta categorie intra serotipurile B si D ale streptococilor, fiind saprofite, conditionat patogene.

- streptococii betahemolitici care elaboreaza hemolizina beta, dau o hemoliza completa, intinsa, coloniile avand marginile clare. Din aceasta categorie fac parte streptococii de grup A (care sunt intotdeauna patogeni) dar si cei din grupurile B, C , F si G .

- streptococii gama sunt nehemolitici, nu elibereaza hemolizine. Din aceasta grupa fac parte streptococii de grup D si peptostreptococii.

5.Caractere biochimice

Au capacitatea de a elabora hemolizine (alfa, alfa prim, beta) sau streptococii gama nu elaboreaza hemolizine..

Elaboreaza enzime care permit degradarea zaharurilor cu producere de acid.

Sunt catalazo negativi si nu sunt sensibili fata de bila.

Sunt aerobi dar pot fi si microaerofili sau chiar facultativ anaerobi (enterococii), fiind implicati in infectiile mixte cu localizare pulmonara.

Streptococii de grup A sunt sensibili la bacitracina si la pirolidonil - beta naftilamida (testul PYR) ceea ce permite diferentierea lor.

6. Rezistenta in mediu, la agenti fizici, chimici si biologici

Sunt microorganisme relativ rezistente, putand supravietui cateva saptamani in secretiile faringiene uscate la temperatura camerei, pe tampoane de vata. In stare liofilizata isi pastreza viabilitatea ani de zile.

Sunt distrusi de razele solare, u.v., antiseptice si dezinfectante in concentratiile uzuale, precum si de caldura la 55 ⁰ C, timp de 20 de minute. Sunt rezistenti fata de violetul de gentiana.

Streptococii de grup A sunt intotdeauna sensibili la peniciline (nefiind necesara antibiograma).

Streptococii de grup D isi castiga rapid rezistenta la antibiotice. Sunt rezistenti la concentratii mari de NaCl (6,5 g%), la actiunea bilei si a sarurilor biliare la fel ca si streptococii viridans.

7.Structura antigenica

Este deosebit de complexa, continand atat antigene somatice cat si antigene solubile.

- Antigenele somatice

a. antigenul capsular (se poate izola de la germeni foarte patogeni).

b. antigenul M se gaseste la suprafata peretelui bacterian, fiind unul din principalii factori de virulenta ai streptococilor de grup A. Este specific de tip, streptococii de grup A impartindu-se in 80 de tipuri - serovaruri (GRIFFITH).

c.   proteina asociata proteinei M (MAP),

d. substanta T , proteina care permite impartirea in 28 de serovaruri a streptococilor piogeni,

e.   proteina R care este un antigen de suprafata,

f. Carbohidratul C se gaseste in profunzimea peretelui. Are specificitate de grup. Pe baza acestei substante streptococii au fost impartiti de catre LANCEFIELD in l9 grupe, notate cu litere: A,B.U. Majoritatea streptococilor care sunt patogeni pentru om apartin grupului A.

Din aceasta clasificare lipsesc streptococii viridans care nu au substanta C.

Substanta C nu este factor de patogenitate, de aceea anticorpii anti C nu confera protectie.

- Antigene solubile

a. Exotoxina (eritrotoxina) sau toxina Dick are afinitate pentru piele determinand exantem, iar la nivelul mucoaselor enantem. Exista un singur tip de toxina eritrogena care este elaborata numai de streptococii lizogenizati, anticorpii antiexotoxina sunt protectori.. Exotoxina determina scarlatina.

b. Hialuronidaza scindeaza acidul hialuronic si favorizeaza invazia germenilor.

c. Fibrinolizinele sau streptokinazele au proprietati proteolitice; activand plasminogenul din plasma, il transforma in plasmina care este capabila sa digere fibrina. Streptokinaza administrata intravenos este utila in embolia pulmonara, tromboza arteriala si venoasa, in infarctul miocardi acut. Este deosebit de antigenica. Determinarea streptokinazelor are importanta pentru diagnosticul si prognosticul bolii.

d. Sreptodornaza (dezoxirionucleaza) depolimerizeaza ADN. Dupa infectii streptoocice ale pielii in special apar anticorpi antiADN-eaza.

e. Streptolizinele se subimpart in:

- streptolizina O elaborata de grupele A,C,G de streptococi, oxigenabila, de natura proteica cu actiune hemolitica, leucolitica si cardiotoxica. Este puternic antigenica, declansand in organismului bolnavului elaborarea de antistreptolizine O (evidentiabila prin reactia ASLO). Deosebit de importante in diagnosticul precoce si tardiv al infectiei streptococice.

- streptolizina S este oxigenostabila, neantigenica, producand in anaerobioza hemoliza beta pe mediile cu sange.

8.Caractere de patogenitate

Patogenitatea streptococilor este determinata de capacitatea lor de virulenta, toxigeneza si de sensibilizare.

Caracterul de patogenitate prin multiplicare este dat de proteina M si capsula de acid hialuronic, determinand afectiuni la poarta de intrare.

Invazivitatea este determinata de enzimele litice care determina aparitia unor focare secundare propagate din aproape in aproape.

Aceste caractere de patogenitate pot da nastere la infectii acute, dintre care unele au un mare potential de cronicizare; pot da infectii de focar la poarta de intrare sau la distanta. Aceste infectii sunt intotdeauna purulente.

Toxigeneza este o proprietate pe care o regasim doar la streptococii de grup A, ei detin receptori pentru bacteriofagi, devenind lizogeni si elaborand exotoxine.

9. Raspunsul imun

Rezistenta impotriva infectiei streptococice are specificitate de tip. Imunitatea specifica dpinde da anticorpii anticapsulari si antideterminanti de suprafata. Cercetari recente au demonstrat existenta unei imunitati locale la nivelul mucoaselor.

Imunitatea fata de de infectia cu streptococi de grup A este legata de prezenta:

- anticorpilor specifici antiproteina M (se cunosc 80 de tipuri diferite) care asigura gazdei o protectie de luga durata - ani de zile;

- anticorpilor anti MAP care apar la titruri ridicate in complicatiile nesupurative, au o dinamica asemanatoare anticorpilor M;

- anticorpilor anticarbohidrat (anti CHO) cu semnificatie asemanatoare cu anticorpii antiMAP, reactionand incrucisat cu glicoproteinele din valvele cardiace umane;

- anticorpilor antiproteine din citoplasma celulei streptococului (proteina 40KD si proteina 50KD),

- anticorpilor antiantigenul citoplasmatic endostreptozin, antigenul cu rol in patogenia glomerulonefritei difuze acute;

- anticorpilor antistreptolizina O, a caror titru este orientativ in diagnosticul infectiilor poststreptocice.

Imunitatea dupa scarlatina este durabila pentruca exista un singur tip de toxina eritrogena.

In functie de poarta de intrare are loc o reactie inflamatorie difuza a tesutului care se poate extinde rapid.

Aceasta infectie primara poate fi urmata in anumite circumstante de o septicemie sau de atingerea altor tesuturi prin diseminare hematogena (febra puerperala, osteomielita hematogena).

- Erizipelul se dezvolta atunci cand porti de intrare sunt pielea sau mucoasele superficiale.

- Febra puerperala survine cand streptococii ajung in uter dupa nastere.

- Septicemia este provocata de infectarea cu streptococi fie postoperator, fie posttraumatic.

Infectii locale

Angina streptococica cea mai frecventa infectie. La copiii mici determina rinofaringite subacute cu pericol de penetrare in urechea medie, mastoida sau meninge. La adolescenti si adulti pot aparea rinofaringite acute, amigdalite pultacee, si daca agentii patogeni detin eritrotoxina - scarlatina.

Infectiile tractului respirator superior nu conduc de obicei la imbolnaviri pulmonare.

Pneumoniile determinate de streptococ complica cel mai ades unele infectii virale in antecedetele imediate, are evolutie rapid progresiva si severa .

Impetigo se dezvolta in special la copiii mici in urma unor infectii ale pielii in straturile superficiale.

Infectii ale pielii cu streptococi pot conduce la o asa numita nefrita poststreptococica si numai rareori la reumatism.

Endocardite bacteriene

Endocardita acuta infectioasa determinata de streptococii beta hemolitici, stafilococi sau bacteriile gram negativ ataca in cadrul unei bacteriemii aparatul valvular defect; netratata poate evolua infaust.

Endocardita subacuta bacteriana este determinata cel mai frecvent de streptococii viridans, putand evolua netratata spre deces.

Boli autoimune poststreptococice

Apare mai intai un mecanism de hipersensibilizare umoral de tip I sau III si numai dupa aceea hipersensibilizarea celulara de tip IV. Ulterior intervin mcanismele autoimune prin degradarea tesuturilor in focarul respectiv. Aceste boli sunt date in general de streptococii de grup A.

Streptococii determina boli prin hipersensibilizare deoarece pe tot parcursul copilariei trecem prin multiple infectii cu acest tip de germeni. La un moment dat una dintre infectii devine contactul sensibilizant iar urmatoarea va fi contactul declansant. Aparitia anticorpilor antistreptolizina O la valori foarte ridicate indica fenomene de sensibilizare.

Bolile autoimune postreptococice sunt:

- reumatismul articular,

- cardita reumatismala,

- eritemul nodos,

- glomerulonefita.

11. Epidemiologie

Incidenta maxima a infectiilor streptococice este in perioada scolarizarii primare (6-12 ani), copiii fiind sursa de infectie pentru restul familiei.

Sursa de infectie este reprezentata omul bolnav cu diverse forme de boala sau purtatorul de germeni .

Cai si mecanisme de transmitere: prin contact direct: bolnavul fiind mult mai periculos decat purtatorul, intrucat disemineaza prin picaturi, secretii, miini contaminate doza infectanta apreciata la 100 germeni. Infectiile transmise cutanat sunt favorizate de abraziuni, intepaturi prin manevre traumatice, inclusiv intepaturi determinate de insecte.

Streptococii vehiculati indirect prin lenjerie de pat si corp, inventar moale, sunt mai putin infectanti. Prin mecanism indirect streptococii pot fi diseminati si prin alimente contaminate: salate, oua, lapte, derivate contaminate.

Receptivitatea este generala.

Incidenta infectiilor streptococice nu coreleaza cu sexul cu exceptia celor de grup B sau cu factori genetici sau rasiali. Reumatismul insa la albi coreleaza cu fenotipul HLA DR 4 si la populatia neagra cu HLA DR 2. Profesia nu expune semnificativ. Persoanele imunodeficiente sunt expuse mai mult la bacteriemie.

Infectiile streptococice au sezonalitate de toamna - primavara, cele cu localizare cutanata fiind favorizate insa de timpul cald si umed.

Factorii naturali de mediu: umiditatea crescuta, temperatura scazuta din sezonul rece favorizeaza transmiterea prin aerosoli a streptococilor, catarul respirator si cresterea portajului

Factorii socio-economici precari, aglomeratia favorizeaza infectiile streptococice.

Infectiile streptococice se manifesta endemic, scarlatina determinata de streptococul hemolitic fiind insa considerata cu potential epidemic periculos. Epidemii localizate de angine streptococice se inregistreaza la copiii din crese, gradinite, scoli internate, asezaminte sociale, dar si la tinerii militari in cazarmi.

1. Definitie

Coci gram pozitivi, imobili (cu 2 exceptii), nesporulati catalazo - negativi, facultativ anaerobi.

2. Habitat

Fac parte din flora enterica, a tractului genito-urinar la om si animal.

Polueaza intens mediul ambiant: sol, apa, alimente, insecte.

3.Caractere morfologice

Coci, cocbacili, dispusi fie izolat, fie perechi sau in lanturi scurte, imobili, nesporulati, gram pozitivi.

4.Caractere de cultura

Cresc bine pe orice agar baza suplimentat cu 5% sange de berbec, sau in mediu lichid: bulion cu 6,5 % Na Cl. Temperatura optima de cultivare 10˚ C 37˚ C. Sunt nonhemolitici si ocazional hemolitici, determinand hemoliza .

5.Caractere biochimice

Hidrolizeaza esculina in prezenta bilei sau a sarurilor biliare, sunt PYR (pyroliodonyl arylamidaza) si LAP (leucin aminopeptidaza) pozitive, tolereaza Na Cl 6,5%.

6.Rezistenta in mediu

Rezistenti in conditii de mediu adverse. Rezistent la antibiotice si chimioterapice determina infectii profunde greu de tratat.

7.Structura antigenica

Contine un antigen specific de grup D.

8.Patologie infectioasa

Infectii urinare la pacientii cu uropatii obstructive.

Infectii mixte pelvine.

Infectii de plaga.

Bacteriemii la imunodeprimati si la persoane varstnice indelung spitalizate.

Endocardite bacteriene.

Incert implicati in infectii ale sistemului nervos central sau in infectii ale aparatului respirator.

Implicati frecvent in infectiile nozocomiale ocupand locul 2 dupa Escherichia coli in infectiile nozocomiale de tract urinar, si locul 3 dupa stafilococii coagulazo-pozitivi si stafilococii coagulazo-negativi in bacteriemiile de spital.

1. Definitie

Coci gram pozitivi, alungiti, lanceolati, dispusi in general in diplo pe axul longitudinal.

2. Habitat

Nu se recunoaste unanim ca cele 80 de serotipuri de pneumococ ar face parte din flora normala a tractului respirator superior. Sunt frecvent localizati in cavitatea bucala, nazala, faringiana si laringiana.

Se gasesc atit la purtatori sanatosi cat si la bolnavi.

Nu circula liber in natura.

3.Caractere morfologice

Diplococi gram pozitivi, imobili, nesporulati, incapsulati.

Majoritatea pneumococilor sunt saprofiti dar exista si pneumococi care detin o capsula de natura polizaharidica implicata in patogenitate si in rezistenta germenilor in mediul extern.

Pneumococii sunt aerobi si facultativ anaerobi.

4.Caractere de cultura

Pneumococii sunt germeni pretentiosi crescand numai pe medii imbogatite (geloza sange). Creserea lor este favorizata intr-o atmosfera de 5% CO₂ si la o temperatura de 37⁰ C.

Pe geloza sange pneumococii incapsulati determina colonii S iar ceilalti colonii M.

Sunt germeni hemolitici, coloniile sunt mici, transparente, inconjurate de o zona de hemoliza de tip alfa prim, la fel ca si streptococii viridans.

In mediul de cultura lichid tulbura omogen mediul.

5.Caractere biochimice

Glucoza se constitue in principala sursa de energie pentru pneumococi.

Elibereaza enzime zaharolitice, proteolitice, lipolitice.

Fermenteaza inulina, sunt sensibili la optochin ceea ce ii diferentiaza de streptococii viridans.

Produc enzime autolitice. Autoliza este indusa si accelerata de bila, saruri biliare, acizi bilari consituindu-se intr-un test important de identificare a lor (testul bilolizei - Neufeld). Rezistent la testul bila- esculina.

Testul CAMP si al cresterii satelite negativ.

6.Rezistenta in mediu, la agenti fizici , chimici si biologici

In mediul extern rezistenta lor este scazuta, fiind distrusi de razele solare si de dezinfectantele uzuale.

In schimb pot supravietui cateva luni in sputa uscata, la intuneric.

In timp microorganismele devin gram negative si au tendinta la autoliza care poate fi intensificata de agenti tensioactivi de suprafata.

Actualmente este de semnalat aparitia pneumococilor rezistenti la peniciline (20-40%) sau chiar tulpini multirezistente la antibiotice.

7.Structura antigenica

Exista antigene somatice si antigene solubile.

La nivelul peretelui se identifica un carbohidrat specific de grup caracteristic tuturor pneumococilor.

Proteina M este un antigen caracteristic pentru fiecare tip de pneumococ.

Antigenul K identificat in capsula polizaharidica protejeaza pneumoocul de fagocitoza, favorizand invazivitatea acestuia. Structura lui este specifica pentru fiecare seroip, identificandu-se pana in prezent 83 de serotipuri diferite.

Criterii de identificare a pneumococilor sunt: reactia de umflare a capsulei utilizand anticorpi anticapsulari, reactia de coaglutinare sau latex aglutinare, inoculare la soareci.

8. Caractere de patogenitate

Este patogen prin multiplicare si invazivitate, caractere determinate de prezenta capsulei.

Nu are capacitate de toxigeneza.

Elaboreaza o hialuronidaza care-i favorizeaza invazivitatea in caile respiratorii inferioare.

9. Raspunsul imun

Imunitatea fata de infectia pneumococica are specificitate de tip, depinzand de anticorpii care apar impotriva antigenului capsular (antigenul K) cat si de functia fagocitelor.

Este de scurta durata, oferind protectie o perioada de timp redusa.

Vaccinarea antipneumococica induce formarea de anticorpi anticapsulari

10.Patologie infectioasa

Pneumococii pot determina clinic:

- otite, sinuzite,

- bronsite acute si cronice,

- meningita - foarte grava,

- endocardita - foarte grava,

- peritonita,

- pneumonia franca lobara.

11.Epidemiologie

Sursa de infectie: omul bolnav, purtatorul sanatos

Aproximativ 40-70% dintre oameni sunt la un moment dat purtatori sanatosi de pneumococ ceea ce denota ca mucoasa respiratorie normala are un grad important de rezistenta naturala.

Caile si mecanismele de transmitere: direct, aerogen prin picaturi, secretii, obiecte de uz pro priu contaminate.

Receptivitastea este generala, extremele de varsta fiind cele mai expuse. Infectiile cu rhinovirusuri (guturaiul ) favorizeaza infectia pneumococica.

Factorii care pot predispune organismul uman la infectia pneumococica sunt:

- anomalii consitutionale sau dobandite ale tractului respirator,

- intoxicatia cu alcool sau droguri,

- malnutritia, debilitatea,

- tulburari circulatorii si insuficienta cardiaca,

- hiposplenismul,

- anemia,

- afectiuni renale,

- imunodeficente de diferite cauze.

Vaccinarea antipneumococica cu vaccinuri polizaharidice, ce contin 23 din serotipurile cele mai circulante nu se administreaza sub varsta de 2 ani. Acestea induc formarea de anticorpi anticapsulari.

Factorii naturali de mediu: umiditatea crescuta, temperatura scazuta favorizeaza transmiterea aeriana a pneumococului si cresterea portajului.

Factorii socio-economici precari, aglomeratia, slaba alimentatie, nivelul de igiena personala deficitar favorizeaza infectiile pneumococice.

Genul Neisseria

Genul

Eikenella

Genul

Kingella

Genul

Simonsiella

Genul

Alysiella

CDC EF -4

M-5

M-6

Categoria

Specia

Neisserii saprofite

Neisseria sicca,

Neisseria lactamica,

Neisseria mucosa,

Neisseria cinerea,

Neisseria flava,

Neisseria perflava,

Neisseria subflava,

Neisseria elongata.

Neisserii patogene

Neisseria gonorrhoeae,

Neisseria meningitidis.

Neisserii cu habitat animal, ocazional izolate la om

Neisseria polysaccharea,

Neisseria canis,

Neisseria maccacae,

Neisseria flavescens,

Neisseria denitrificans,

Categoria

Specia

Determinarea clinica

Neisserii saprofite

Neisseria sicca,

Endocardite, osteomielite, artrite, celulite, conjunctivite;

Neisseria lactamica,

Meningite, septicemii, osteomielite, artrite, celulite, conjunctivite;

Neisseria mucosa,

Endocardite, meninigite, osteomielite, artrite, celulite, conjunctivite;

Neisseria cinerea,

Endocardite, osteomielite, artrite, celulite, conjunctivite;

Neisseria flava,

Meningite, osteomielite, artrite, celulite, conjunctivite;

Neisseria perflava,

Osteomielite, artrite, celulite, conjunctivite;

Neisseria subflava,

Endocardite, meningite, septicemii, osteomielite, artrite, celulite, conjunctivite;

Neisseria elongata.

Osteomielite, artrite, celulite, conjunctivite.

Neisserii patogene

Neisseria gonorrhoeae,

Infectii asimptomatice localizate uretral, rectal, faringian la barbat; endocervical, rectal, faringian la femei, vulvovaginal la fetite si conjunctival la nou nascut

Femeile fac infectii gonococice mai frecvent decat barbatii.

Infectie manifesta: (PID pelvic inflammatory disease): uretrita, epidimitta, prostatita, salpingita, metrita, pelviperitonita, abcese tuboovariene, sau DGI infectie gonococica diseminata): eruptii cutanate, artrite, tenosinovite, endocardita, meningita

Panoftalmia - infectie conjunctivala care implica lacrimare si edem asociate cu o bogata secretie purulenta care incorect tratata evolueaza spre perforarea cu cicatricizare elterioara a corneei. .

Neisseria meningitidis

Purtatori sanatosi pe mucoasa cailor aeriene superioare

Infectii manifeste

Rinofaringite benigne

Meningita meningococica

Complicatii sindromul Waterhouse - Friedrichsen de coagulare disemninata intravasculara.

Infectia menigococica consituie o problema pentru persoanele cu deficit de complement (componenetele C6 -C9).

Neisserii cu habitat animal, ocazional izolate la om

Neisseria polysaccharea,

Patogenitatea lor la om inca nu este certa.

Neisseria canis,

Neisseria maccacae,

Neisseria flavescens,

Neisseria denitrificans

1. Definitie

Coci, reniformi, dispusi in diplo cu concavitatile fata in fata, incapsulati, gram negativi.

2. Habitat

Specific uman, localizat la nivelul mucoaselor genitale, urterale, faringiene, conjunctivale la persoane infectate, indiferent daca infectia este simptomatica sau nu.

3. Morfologie

Coci reniformi, cu diametrul de 0,6 - 1,0μm, frecvent dispusi in diplo, cu fetele alaturate, plane sau usor concave, asemanatoare boabelor de cafea.

Sunt inconjurati de cate o structura capsulara comun, de natura polizaharidica care-i imparte in mai multe serogrupuri.

Sunt germeni imobili si nesporulati.

Gonococul se gaseste dispus intracelular (intr-un leucocit pot coexista 20- 30 de gonococi) in fazele acute ale bolii; in infectiile cronice situatia se inverseaza.

4.Caractere de cultura

Germene foarte pretentios, pentru cultivarea lui fiind necesare vitamine, proteine native, anumiti aminoacizi, etc. imbogatite cu antibiotice (vancomicina, lincomicina, colimicina).

Este necesara o anumita umiditate pentru ca gonococul este foarte sensibil la uscaciune.

Cultivarea se face pe agar - sange asociat cu mediul HYL (varianta a mediului Mueller -Hinton), in atmosfera inbogatita cu CO₂ 5% - 7%, pH 6 - 8 la o temperatura optima de 35⁰ C.

Gonococul produce pe mediu dupa 24 de ore, colonii de tip S sau de tip M, mici, nepigmentate, transparente sau opace, nehemolitice.

Pe aceiasi placa se pot identifica pana la 5 tipuri de colonii (T1 - T5), ceea ce poate facilita identificarea gonococilor.

Placa este considerata negativa in cazul in care nu se dezvolta colonii dupa 72 de ore de la insamantare

5.Caractere biochimice

Gonococul fermenteaza glucoza cu formare de acid, fara gaz dar nu si maltoza si este producator de citocromoxidaza.

Recent s-au introdus in diferentierea speciilor de Neisserii si teste pe substraturi cromogene: ONPG (β - galactozidaza), GGT (γ - glutamiltransferaza) si HPAP (hidroxiprolin- aminopeptidaza).

Gonococul nu produce ONPG si nici GGT dar scindeaza HPAP.

6.Structura antigenica

Remarcam heterogenitatea antigenica si capacitatea gonococilor de a-si modifica structurile de suprafata " in vitro" si probabil si "in vivo", eludand astfel mecanismele de aparare ale gazdei

Ca structuri antigenice remarcam:

- lipooligolizaharidul (LOZ - cu lant zaharidic scurt) denumit si endotoxina, eliberat numai dupa moartea germenilor,

- pilii - structuri proteice cu rol in atasarea de celulele gazdei, protejeaza gonococul de activitatea fagocitara,

- porinele: proteina I formeaza pori la suprafata celulei bacteriene, sunt diferite de la o tulpina la alta, find utile in serotiparea gonococilor; proteina II (OPA) este utila pentru aderarea germenului,

- IgA1 proteaza,

- capsula din polifosfat,

- prezenta unor anumite plasmide implicate in rezistenta la antibioticele betalactaminice.

7. Rezistenta in mediu, la agenti fizici , chimici si biologici

Este un germene sensibil, putin rezistent in mediul exterior: la uscaciune, lumina solara, variatii de temperatura.

In produsele patologice expuse uscarii raman in viata 2-5 ore. In schimb pe prosoape si buretii uzi raman viabili 1-2 zile. La 42⁰ C caldura uscata sunt distrusi in cateva ore si la 55⁰ C in maximum 5 minute. Sunt germeni stenotermi (rezista doar la variatii mici de temperatura) ca si meningococii.

Sunt sensibili la majoritatea dezinfectantelor uzuale si a antisepticelor.

Produc enzime autolitice.

In prezent 90% dintre tulpinile de gonococ sunt rezistente la anumite antibiotice: penicilina, streptomicina, vancomicina, motiv pentru care pentru conducerea corecta a unui tratament eficient este necesara efectuarea antibiogramei.

8.Caractere de patogenitate

Se multiplica masiv la poarta de intrare.

Invazivitatea in schimb este modesta, glandele anexe fiind implicate rar.

Toxigeneza prin endotoxina se manifesta in cazul infectiilor cronice atunci cand toxina fixandu-se pe vasele locale produce inflamatii.

.Raspunsul imun

In infectia gonococica datorita variatiei antigenice, se ocolesc mecanismele imunitare ale gazdei si imunitatea postinfectioasa este inexistenta practic, ceea ce face posibil ca aceiasi persoana sa poata trece prin infectii repetate.

Deci raspunsul imun umoral este modest, iar raspunsul imun celular apare doar in infectiile cronice

10. Boala la om

La barbat detemina uretrite, prostatite, epididimite cu un exudat purulent masiv.

La femei determina uretrite, cervicite, anexite, metrite.

Toate cazurile manifeste clinic debuteaza ca forme acute cu o simptomatologie subiectiva si obiectiva evidente (secretie abundenta verzuie la nivel genital) care tratata incomplet, incorect se poate croniciza devenind greu de depistat si de tratat.

Complicatiile cele mai frecvente sunt: artritele, endocarditele, septicemiile.

Localizarea extragenitala cea mai frecvent intalnita este blefaro-conjunctvita nou-nascutilor din mame care sufera de blenoragie si isi pot infecta fatul in timpul nasterii (intrapartum).

Procesul inflamator se poate extinde determinand panoftalmia gonococica. Pentru prevenirea acestor infectii, in maternitati nou nascutilor li se aplica profilactic instilatii oculare cu nitrat de argint 1% sau proteinat de Ag.

11. Epidemiologie

Sursa de infectie este reprezentata de omul bolnav

Calea si mecanismul de transmitere: direct pe cale sexuala prioritar mai rar de la mama la fat in timpul nasterii, rarisim indirect prin intermediul unor obiecte de uz personal recent contaminate.

Receptivitatea este generala, depinde de comportamentul sexual al partenerilor.

1. Definitie

Sunt coci reniformi, asezati in diplo, incapsulati, nesporulati, imobili, gram negativi, dispusi intra sau extracelular.

2. Habitat

Germene specific uman.

Izolat de la purtatori sanatosi de meningococ la care germenii se localizeaza pe tegumente dar in special in cavitatea bucala si nazala.

La bolnavii de meningita menigococica, germenii se multiplica in lichidul cefalorahidian.

3.Caractere morfologice

Coci reniformi, dispusi in diplo, fetele adiacente nu sunt atat de plate ca la gonococ.

Cate 2 germeni sunt inconjurati de o capsula cu o structura de polizaharid - polifosfat, mai ales la culturile tinere virulente. Sunt imobili, nesporulati.

4. Caractere de cultura

Sunt foarte pretentiosi, pentru cultivare utilizam mediul Mller Hinton, adaugandu-se antibiotice la care meninigocoul este rezistent. Creste in atmosfera de CO 5-10% si la o temperatura de 35⁰ C -37⁰ C.

Modern se utilizeaza in SUA: MTM (mediul Tayer Martin modificat), ML (mediul Martin Lewis), NYC, in Romania - mediul HYL.

Meningococul germene stenoterm, adica rezista la variatii mici ale temperaturii, temperatura optima de dezvoltare fiind la 35⁰ C.

Coloniile de meningococ sunt de tip S: gri albe, transparente, cele incapsulate putand determina si colonii M pentru tipurile A si C.

Pe mediu solid coloniile sunt nehemolitice, mici, cu marginile neregulate iar mediul lichid este tulburat in mod uniform de meningococi.

5.Caractere biochimice

Fermenteaza pe langa glucoza si maltoza.

Reactia oxidazei este pozitiva.

Recent s-au introdus in diferentierea speciilor de Neisserii si teste pe substraturi cromogene: ONPG (β - galactozidaza), GGT (γ - glutamiltransferaza) si HPAP (hidroxiprolin- aminopeptidaza).

Meningococul are numai activitate GGT (γ - glutamiltransferazica).

6. Rezistenta in mediu, la agenti fizici, chimici si biologici

Sunt germeni foarte sensibili in mediul exterior; la temperatura camerei mor intr-o ora, chiar in produsele patologice. La 55⁰ C sunt distrusi in 20 - 30 minut

Nu suporta uscaciunea.

Sensibil la antisepticele si dezinfectantele uzuale (alcoolul de 70 ˚ il distruge in 15 minute), la caldura umeda, radiatii u.v.

Majoritatea meningococilor sunt sensibili la antibiotice: peniciline, ampicilina, tetraciclina, rifampicina, cefalosporine.

7.Structura antigenica

Contine antigene somatice si antigene solubile.

a. Antigene somatice.

- Antigenul capsular imunogen si protector, imparte meningococii in 12 grupe serologice dintre care cele mai importante sunt A,B,C,Y, si W-135

- Antigenul O care se afla in peretele bacteriei.

b. Antigene solubile

- lipooligolizaharidul (LOZ - cu lant zaharidic scurt) denumit si endotoxina, eliberat numai dupa moarea germenilor,permite impartirea meningococilor in 12 serotipiri.

-pilii cu rol in aderarea germenului ce celula gazda,

- porinele cu rol in aderenta la epitelii si fagocite

Este de remarcat ca meningococul nu produce variatii antigenice.

8. Caractere de patogenitate

Sunt germeni patogeni cu virulenta scazuta.

din infectiile meningococice sunt asimptomatice.

Cea mai frecventa infectie este rinita cu caracter benign; rar infectia poate disemina pe cale hematogena determinand bacteriemii autolimitate (eruptii maculo- papuloase, artralgii, mialgii, miocardite; poate invada meningele, alterea bariera hematoencefalica si creste presiunea intracraniana. Activarea proceselor inflamatorii prin eliberarea de endotoxina poate conduce la aparitia unui sindrom de coagulare intravasculara diseminata cu prognostic infaust.

9. Raspunsul imun

Este de tip umoral. In general este slab si nesemnificativ pentru ca infectia ramane cantonata la poarta de intrare.

Meningita meningococica induce un raspuns imun mai puternic, conferind protectie specifica de grup.

10. Boala la om

Se manifesta prin:

- rinite meningococice benigne,

- sinuzite benigne,

- faringite benigne,

- meningita cerebrospinala meningococica ( MCSE).

De cele mai multe ori este vorba despre o infectie generalizata (meningococemie), meningita fiind doar urmarea unei localizari secundare.

Sindromul WATERHOUSE-FRIDERICHSEN -socul endotoxinic , nerecunoscut si netratat corespunzator provoaca moartea in 3 zile de la debut.

Se manifesta printr-o vasodilatatie generalizata si cresterea permeabilitatii peretilor vasculari, ajungandu-se chiar la o extravazare a hematiilor in tesuturi.

Se insoteste de:

- purpura fulminans,

- coagulopatie de uzura,

- soc si blocaj suprarenal

11. Epidemiologie

Infectia meningococica cunoscuta in zonele tropicale si temperate, nu i se poate preciza incidenta reala.

Meningita meningococica afecteaza in special copiii mici (0-4 ani ) si adolescentii in perioadele interepidemice. Serogrupul B circula preferential in Europa de Vest, iar serogrupul A in Europa de Est.

Sursa de infectie: exclusiv umana este reprezentata de bolnavi (cu rinofaringita sau meningita meningococica) si de purtatori sanatosi sau convalescenti.

Cai si mecanisme de transmitere: calea aeriana prin picaturi Flgge mecanism direct; sau mai rar indirect prin obiecte recent contaminate.

Receptivitatea este generala, conditionata de varsta, rezistenta naturala nespecifica si de starea de imunitate a organismului .

Vaccinarea antimeningococica se poate practica cu caracter profilactic utilizand vaccinuri polizaharidice monovalente (grup A sau C), bivalente (AC) si tetravalente (ACWY). Pentru serogrupul B nu exista vaccin.

Sezonalitatea este in sezonul rece si umed (iarna - inceput de primavara) in zonele temperate si in sezonul uscat (noiembrie -martie) la tropice.

Factorii favorizanti: factorul climatic natural precum si factorii economico-social (evolueaza mai frecvent in colectivitati semiinchise de copii si adolescenti).