ELEMENTELE LEMNOASE

Elementele lemnoase, pe langa rolul de a transporta seva bruta spre tesutul clorofilian, prezinta si un rol mecanic datorita structurii sale. La completa lor diferentiere, elementele lemnoase sunt moarte, cu peretele primar dublat de ingrosari secundare mai mult sau mai putin dezvoltate. Acesti pereti sunt lignificati, cu exceptia unor zone subtiri numite punctuatiuni, unde doar peretele primar este prezent. Punctuatiunile sunt cu atat mai permeabile, cu cat peretele lor primar este partial hidrolizat. In lemnul angiospermelor, peretele primar este redus la o panza subtire celulozica.

Tesutul conducator lemnos (fig. 129) este alcatuit din: vase lemnoase, parenchim lemnos, iar la structurile secundare se mai adauga si fibre lemnoase sclerificate. Toate aceste elemente formeaza fasciculul lemnos sau hadromul.

Fig. 129. Diferite tipuri de trahee:

a - trahee inelata; b1, b2 - trahee spira!ate; c - forma de trecere intre trahee spira1ate si cele reticulate;

d - trahee cu punctuatiuni simple

Ca origine, vasele lemnoase pot fi:

primare - cand deriva din procambiu (meristem primar).

secundare - cand iau nastere din cambiu.

Vasele lemnoase sunt formate din celule moarte, lipsite de protoplast la completa lor maturitate, de forma alungita, asezate cap la cap in lungul organului. La inceput peretii longitudinali sunt subtiri si celulozici dar apoi se diferentiaza, se lignifica neuniform iar peretii transversali se pot resorbi. Datorita lignificarii, vasele se mentin deschise, rezistand la presiunea laterala exercitata de celulele vii ale parenchimului invecinat.

Dupa forma, dimensiuni si mai ales dupa prezenta sau absenta peretilor transversali, vasele lemnoase sunt de doua feluri: traheide (vase inchise) si trahei (vase deschise, adevarate).

- Traheidele sunt elemente unicelulare, prozenchimatice, lungi de la cateva zeci de m pana la 2-3 cm si largi de la 1 pana la 10 m, cilindrice sau prismatice, cu capetele ascutite sau rotunjite, dispuse in siruri lungi, cu peretii lignificati si ingrosari caracteristice. Peretii transversali sunt oblici si persistenti. Traheidele sunt prezente la ferigi si gimnosperme, la unele angiosperme primitive (Magnoliaceae), la plantele parazite si acvatice.

Circulatia sevei brute in traheide, datorita peretilor transversali, se face foarte greu. Ascendenta sevei se realizeaza prin difuziune si punctuatiunile existente pe peretii longitudinali (in zonele nelignificate).

Dupa felul ingrosarilor lignificate ale peretilor longitudinali, traheidele pot fi:

- scalariforme (ferigi).

- cu punctuatiuni areolate (conifere).

- inelate, spiralate, reticulate, punctate (plantele superioare).

Traheile sunt vase lemnoase propriu-zise, perfecte, care s-au format prin fuziunea celulelor la care peretii transversali sunt partial sau total perforati (de aceea se mai numesc vase perfecte sau deschise). Astfel rezulta tuburi lungi de la cativa centimetri pana la 1,5 m si chiar 3-5 m, valori maxime avand cele de la liane. Vasele lemnoase sunt formate din celule moarte, fara citoplasma, cu capetele drepte sau oblice, care in sectiune transversala apar poligonale sau circulare, cu peretii lignificati si ingrosati.

Dupa forma si ingrosarea peretilor, prezenta sau absenta perforatiilor, traheile se clasifica in:

- inelate si spiralate ce sunt functionale in cele mai fine nervuri foliare si in organele axiale tinere, in curs de crestere. Peretii secundari, grosi si lignificati sunt redusi la inele sau spirale. Intre ingrosarile lignificate peretele primar ramane partial extensibil si se poate intinde cand organul se alungeste. Elementele inelate si spiralate au neingrosate cea mai mare parte din suprafata peretelui.

- reticulate si punctate ce sunt caracteristice angiospermelor (in tulpini si organele subterane)

unde dezvoltarea peretelui lignificat, predominanta fata de punctuatiile ramase, impiedica cresterea in lungime a organelor.

Dupa un anumit timp, vasele lemnoase devin nefunctionale, cavitatile lor fiind obturate de tile (proeminente rezultate in urma patrunderii unei parti din continutul celulelor de parenchim intr-un element conducator, printr-o punctuatie, astupandu-l, astfel impiedicand patrunderea apei, a bacteriilor, a ciupercilor parazite ce ar putea distruge lemnul). Esentele de lemn cu numeroase tile sunt cele mai valoroase pentru industrie, determinand o buna conservare a lemnului.

Celulele de parenchim sunt vii, au peretii celulozici in lemnul primar sau lignificati in lemnul secundar. Celulele de parenchim comunica cu celulele anexe prin punctuatii simple, strabatute de plasmodesme. Toate celulele de parenchim din componenta lemnului au vacuole mari, iar cand scoarta este subtire (in tulpinile plantelor ierboase si in ramurile tinere) ele contin si cloroplaste. La plantele perene, parenchimul are de obicei rol de a depozita rezerve nutritive (amidon, lipide, proteine, zaharuri simple). Unele celule de parenchim contin tanin sau oxalat de calciu. Localizarea si frecventa oxalatului de calciu variaza la diferitele familii de plante.

Fibrele lemnoase sunt elemente de sustinere, lungi de 0,3-6 mm, adesea cu peretele secundar foarte ingrosat si lignificat, prezente doar in lemnul secundar. Ele au punctuatii mici si putine. Raman vii doar cateva luni si acumuleaza rezerve nutritive la anumite plante perene.