FAGUL

(Fagus sylvatica)

Si cand, legandu-ti pasii de cale, te-oi ospata

Sub fagii 'nalti, in templul adevarat al firii.

I. Pillat.

Fagul nu e mandru de cat in tovarasia altora, in codrii umbrosi. Acolo se simte bine; acolo, in concurenta, isi arata toata variatia trunchiului, a ramificatiei, ca si podoaba frunzisului lui bogat. In desisul codrului dinspre munte, ori de pe dealurile inalte, el e stapanul. Numai spre luminisurile poenelor sau spre marginea zonei lui de intindere, cand conditiunile ii micsoreaza prielnicia traiului, ingaduie si altor arbori de o seama cu el in putere, in special carpenului, sa-si impleteasca crengile cu ale sale.

Am umblat, in drumurile mele in lungul si latul tarii, prin multi codri de fagi. In naduful zilelor din toiul verii le binecuvantam umbra deasa, racoreala de sub bolta frunzarului bogat.

Adesea, primavara, ma opream indelung in fata lastarelor plapande iesite din cioturile batranilor taiati. Fara sa vrei iti indrepti privirea catre frunzisoarele incretite, abia iesite prin crapatura mugurasului in forma de fus mic. Par foite de metal trase prin valt. Plapande, stralucesc in lumina soarelui. Ca de matase sunt franzurile de pufuri rosietice de pe marginea lor. Mugurul intreg e ca o floare, iar solzii desfacuti par aripi de carabusi.

Toate acestea insa nu sunt simple podoabe, ci mijloace de aparare, impotriva toanelor vremii din primavara. Fata de jos a frunzisoarei incretite e imbracata cu o pasla de marunti perisori matasosi, ce se gasesc dealungul nervurelor ca si pe margine. Ei apara tesutul fraged de soare, de o transpiratie prea bogata. Dupa ce frunza se intareste, perisorii cad. Le apara de prea mare transpiratie dar si de piscatura brumei care cade uneori si pe la inceputul lunii Mai, inegrind frunzele.

D'apoi toamna ! imi voi aduce aminte adesea, de drumul spre Manastirea Tudorei, din tinutul Botosani, cu vaile largi, cu coastele de dealuri acoperite de cununile roscate ale fagilor. Pareau nori impurpurati de asfintit si lasati spre pamant. Inainte de a cadea, frunzele iau nuantele variate ale aramiului, cand batand in rosu, cand in galbiu.

Farmecul padurii de fag e atunci cand soarele o strabate, de arunca pete aurii pe frunzarul uscat de jos, palind ici si colo trunchiurile alburii, cu coaja lucie. La Govora traiam ceasuri intregi in decorul acesta al marginei de padure, ce-mi aducea aminte de neintrecutul tablou al lui Andreescu, (Tabela I) cu dungile netede de umbra a crengilor pe frunzarul auriu, bogat, de jos. In asemenea conditii de lumina prinzi mai lesne sburdal-nicia puisorilor de fag, crescuti la adapostul batranilor. Ca sa aiba parte ceva din rara lumina ce ajunge pana la ei, frunzele sunt oranduite altfel de cat la cei batrani. Nici n'ai crede ca sunt pui de fag, atat sunt de deosebiti in toate. Chiar fagusorii tineri par mai de graba niste tufani. Abea dupa 40 de ani iau infatisarea batranilor. Fiindca le place mai mult umbra, au doua soiuri de frunze. Unele mai groase pentru partile batute de soare, altele mai subtiri si mai verzi in partile cu umbra deasa.

Fig. 26. Fag. Mugure, frunza tanara si desfasurata.

Deplin crescuti sunt impunatori.

Fagul are nevoie si de multa apa, desi nu-i place locurile mocirloase. Pentru ca sa adune apa de ploaie are anumite dispozitiuni. Ramurile ridicate in sus, fac ca picaturile alunecate de pe frunze sa se prelinga in lungul trunchiului spre radacini. Suvitele de apa nu gasesc piedici, caci trunchiul e neted. B o dispozitie care-l face sa fie ferit de trasnet; - suvitele de apa joaca acelas rol ca si ramificatiile din pamant dela paratonere. Dupa o statistica, din 70 de arbori trasniti numai unul a fost fag. Adapostul sub fag pe vreme de descarcari electrice e mai sigur de cat sub brad ori stejar.

Trunchiurile cenusii, sunt coloanele drepte dintr'un templu urias. In mijlocul lor iti dai seama de plausibila parere ca stilul gotic a luat nastere prin contemplarea padurilor de fag. Ogivele imbinate in boltile cu multe fete, reproduc imbinarea crengilor in nazuinta lor spre lumina. Pana si manunchiurile de raze, ce nasc dungi aurite prin padure, sunt asemenea trambelor de panze luminoase, cari strabat prin ferestrele inguste ale domurilor gotice. Verdele straveziu al boltii de frunzar, petele de lumina ca niste fluturi aurii, covorul de frunze moarte din anii trecuti, linistea desavarsita ce domneste prin prejur, te opresc in loc la fiecare pas, spre contemplare si uitare de sine.

Tainicul farmec al codrului te patrunde. Puterea linistei lui te supune. Dispare totul din afara, iar in substratul inconstientului simti cum incoltesc lianele care leaga sufletul poporului de acest arbore, lui atat de drag. Nu e frunza mai cantata, in poeziile populare, de cat cea de fag.

Frunza verde de pe fag

Am un dragut ca un brad

Si lui Dumnezeu-i drag.

Dragostea, de fag e legata:

Fagilor frumosilor

Frumosilor, umbrosilor

Faceti-mi un pic de umbra

Sa ma umbresc cu a mea mandra

E explicabila deasa pomenire a fagului in literatura populara si prin raspandirea lui.

Fagul se tine de poalele muntilor sau de dealurile inalte. Dupa ce paraseste satul din vale, ciobanul strabate codrii de fag, pana ce ajunge la luminisul pasunelor de munte.

In sus, fagul se lupta cu bradul. Din desisul fagetului vezi palcuri de arbori foiosi, care se incumeta sa urce coastele pripor roase. Farmecul Predealului, in toamna tarzie, o da tocmai aceasta imbinare de limbi rosietice, a fagilor, patrunse in mohoratul invelis al bradetului. Devin din ce in ce mai rari, apoi raman razleti, pete stacojii pe intinsul verdelui inchis al molidului; la urma dispar. Se dau batuti. Din tufisurile de iniperi, rasar isolati, cu crengile rupte de vant, ca stindarde sfarcuite de gloante. Alaturea de ei, veseli, surazatori, puietii de brad se inalta, aratand stapanirea. Alteori, ca in Parang, ceata deasa a fagilor se opreste dintr'odata.

Cum fuge de asprimea vanturilor de pe varfurile muntoase, nu se incumeta sa paseasca nici spre intinsul stepelor arse de soare. Nu se gaseste nici macar razlet, mai spre sud de Racari ori vSlatina in Oltenia. De cum trece Oltul, se strange tot spre marginea muntilor, iar spre Buzau, cum scobori de pe Istrita si dai in ses, nici pui de fag nu intalnesti. In Moldova e mai intins. Vestitii codri de pe dealurile Barnovei de langa Iasi, ori acei din preajma Harlaului, sunt formati aproape numai din fag. Mai din jos de Barlad insa nu traiesc, decat ca petice razlete, fara sa ajunga la marimea celor din nordul Dorohoiului. Si in Basarabia se intalnesc numai cat tine tinutul Codrului. In schimb in Ardeal, acopera suprafete mari, de si chiar aici, se feresc de Campia ardeleana. Rari se intalnesc si pe valea Batovei la Ecrene.

Fig. 27. Suprafata de raspandire a fagului si a pinului () (d. Iost).

La noi e limita sudica si rasariteana a intinderii fagului in Buropa. De altfel nu trece de Sicilia si nu se urca mai spre nord de mijlocul Norvegiei. E arborele tinuturilor cu clima temperata. Creste repede, mai ales in locurile cu ploi mai abundente. Da radacini multe, lungi si impletite. In plina putere e inalt, cu trunchiul drept, cu cununa ramurilor bogate, resfirate in toate partile. Se recunoaste lesne dupa coaja-i neteda, argintie si dupa frunzele lucioase, cu nervuri proeminente. Mugurii sunt svelti, lungiti, ca un fus. Pe la varsta de 50 ani fagul incepe sa deie flori si fructe. Aproape cand crapa mugurele, ies si florile din alti muguri mai grosi. Florile barbatesti sunt la o parte, canafuri de stamine subtiri. Florile femeesti sunt in apropiere, asteptand ploaia de polen. Stau ridicate in sus, pe cand motoceii cu florile barbatesti spanzura in jos. Invelisul florilor femeesti, cate doua-trei la un loc, formeaza mai tarziu o cutie ghimpoasa care se crapa, spre toamna, in 4 bucati. Din mijloc rasare atunci jirul, samanta in trei muchi. Scuturata de vant, se imprastie pe pamant. Nu sunt in fiecare an tot una de multe. Exista perioade dela 5-12 ani, cand pamantul e acoperit cu jir, de se scoboara si ursii din barlogul lor, ca sa se ingrase mancandu-l. Fagul e unul din arborii cei mai folositori. Jirul, ca si ghinda, e hrana porcilor. Fiind cu miezul uleios, prin unele locuri serveste si la fabricarea unui ulei bun de mancare, avand si avantajul ca nu rancezeste usor.

La noi fagul e folosit mai cu seama ca lemn de ars. Avand trunchiul gros, crescand inalt, dintr'un fag in varsta, se poate scoate si cateva care de lobde. Arde bine, cu flacara frumoasa, fara a parai intr'una ca stejarul. Are atat de multe insusiri insa, lucrandu-se si usor, in cat lemnul de fag este folosit in tot felul de industrii. Nu e asa de dur, fiind cam deopotrica cu nucul. Se lustrueste lesne, desi nu are ape frumoase. Dupa ce e taiat, capata o culoare rosietica, aproape una peste tot.

Inainte de orice, da bune traverse pentru drum de fier, mai trainice de cat cele de stejar, daca sunt injectate cu creusot. In loc de doi ani cat ar tine fara injectie, poate dura astfel si 30 de ani. Din cauza aceasta la noi, unde stejarul a dat indarat, iar codrii de fag stau inca neatinsi de secure, fagul are viitor asigurat, iar industria traverselor injectate poate sa ia o mai mare desvoltare.

Mai obisnuita intrebuintare la noi o are pentru facut obezile la roti sau instrumente agricole (tepoaie); in Ardeal, in tinuturile sasesti si secuesti, din fag se fac mobilele din casa. De altfel pentru mobile de gradini, pentru pupitre, carucioare de copii, jucarii de lemn, fagul este lemnul cautat si mult folosit aiurea. De asemenea la construirea vagoanelor de cale ferata, iar in timpurile din urma chiar si la constructia unor parti din aeroplan.

La case nu se foloseste, caci repede e atacat de ciuperci si putrezeste. Daca e injectat insa, e tot asa de bun ca si stejarul, afara doar ca crapa mai lesne.

Fig. 28. Frunze, flori si fructe de fag.

E lemnul cel mai cautat pentru fabricarea otetului din lemn, a spirtului de lemn dupa cum din rugumatura de fag s'a incercat, cu izbanda, sa se fabrice celulosa folosita la fabricarea hartiei.

Dandu-se marea raspandire pe care o ai e fagul la noi si frumusetea codrilor, unii inca neatinsi de topor, de mor arborii de batranete, apoi faptul ca acopera regiuni unde drumurile sunt lesne de facut si populatiunea deasa, fagul ar putea fi folosit si la desvoltarea numeroaselor industrii rentabile. Din pacate la noi se taie copacii numai pentru ars, fara sa se faca o alegere a lemnului. Se pun in stive deavalma, iar spre munte, ti-e mila de iroseala lor, fiind lasati sa moara de batranete sau sa putrezeasca cand sunt doborati, spre a se taia drumuri spre padurile de brad.

Se cunoaste ca aveam paduri din belsug, desi va veni repede vremea cand vom ofta dupa ele.

Fagul nu prea sufere tovarasia altor soiuri de arbori afara de carpan. Si alunul se mai furiseaza printre luminisurile mai rarite, iar iedera il imbraca uneori cu frunzele ei ca de pergament. In schimb pana ce crapa mugurii, printre trunchiurile de fag e o gradina vesela de clopotei, floarea-Pastelui, brebenei ori lacramioare. Dupa ce se tese bolta padurii nu ramane de cat asternutul frunzelor uscate si tufele de nebunoase.