Genul Alnus Mill

Genul Alnus Mill

Cuprinde circa 30 specii de arbori si arbusti originari din emisfera nordica (cateva exceptii, in America de Sud). Unele specii se ridica pana la limita latitudinala a vegetatiei lemnoase sau pana in regiunile alpine.

Mugurii alterni, de regula, obisnuit pedicelati si frunzele simple. Florile unisexuat-monoice, in amenti; cei masculi pendenti, in fascicule, se formeaza din vara precedenta. Amentii femeli, scurti si grupati in raceme, se formeaza de cu toamna (cu cateva exceptii). Infloresc inainte de infrunzire, exceptie facand la noi Alnus viridis. Dupa fecundare, amentul femel se transforma intr-un con fals mic, lemnos, denumit ranza, care se coace toamna tarziu. Imprastierea semintelor se face prin vant sau cu ajutorul apei. Lastaresc, iar la unele specii chiar drajoneaza.

Alnus glutinosa (L.) Gaertn. - anin negru, arin

Specie cu areal foarte intins, se gaseste aproape in intrega Europa (fig.19). Raspandirea maxima o are in zona boreala, mai putin in zona temperata, izolat in nordul Africii.

La noi creste de regula, in lucile raurilor, la campie si la dealuri. Urca pana in regiunea de munte 800- 900 m, in Lunca Dunarii apare foarte rar.

Aninul negru, specie mezoterma, suporta amplitudini termice mari, este rezistent la geruri si ingheturi tarzii si timpurii, dar evident mai pretentios fata de caldura decat aninul alb. Este pretentios fata de factorii edafici, manifesta exigente ridicate fata de umiditatea din sol, vegeteaza activ pe soluri umede, in lunci, depresiuni, piemonturi, turbarii, fiind specie higrofita.

Are temperament de lumina si se dovedeste rezistent la actiunea vatamatorilor biotici si abiotici.

Longevitatea sub 100 de ani.

Are crestere rapida, imbogateste solul (radacini au nodozitati cu bacterii fixatoare de azot) .

Aninul negru atinge frecvent inaltimi de 20-25m, in statiunile foarte favorabile realizeaza chiar 30m. Inradacinarea este de la superficiala pana la pivotant-trasanta, variabila in functie de sol; pe radacinile tinere se dezvolta adeseori de nodozitati, in care traiesc simbiotic bacterii si actinomicete asimilatoare de azot; radacinile contin tesuturi aerenchimatice, in care se formeaza rezerve de aer pentru respiratia radacinilor in statiuni cu soluri submerse. Tulpina, de o rectitudine remarcabila, continua, poate fi urmarita pana la varf. Scoarta este neteda, cenusie in tinerete, dupa 15-20 de ani formeaza un ritidom negricios cu solzi colturosi; contine tanin in proportii egale cu stejarul (cca.16%). Lujerii sunt muchiati spre varf, bruni-verzui sau roscati, glabri, acoperiti in tinerete cu o bruma lipicioasa. Mugurii evident pedicelati, departati de ax, ovoizi, acoperiti cu doi solzi, sunt roscat-brumati, glandulosi si vascosi (fig.96). Frunzele alterne, obovate sau aproape rotunde, de 6-10cm lungime, cuneate la baza, au varful rotunjit, larg emarginat, marginea intreaga spre baza, neregulat-dublu serata in rest. Pe fata sunt glabre, verzi-intunecate, glutinoase in tinerete, pe dos cu o nuanta mai deschisa, galbuie; prezinta smocuri de peri ruginii in axilele nervurilor si un petiol lung, de 2-3cm. Toamna, inainte de cadere, se innegresc. Florile, unisexuat-monoice, sunt grupate in amenti, ce se formeaza de cu vara si se desfac primavara urmatoare foarte timpuriu, inainte de infrunzire. Amentii masculi, de 6-12cm lungime, cilindrici, bruni-violeti, stau pendent, grupati in raceme de cate 3-5. amentii femeli, mult mai scurti, pana la 1,5cm, in raceme, sub cei masculi, au flori lipsite de perigon; la maturitate se transforma in conulete (ranze), de 1-2cm lungime, ovoide sau elipsoidale. Racemele fructifere au conurile laterale lung pedunculate. Ranzele prezinta solzi lemnosi, ingrosati la varf, la maturitate negriciosi. Dupa coacere, ranzele raman suspendate multa vreme pe arbore, iar solzii se desfac, lasand sa se disemineze fructele, care continua sa cada pana primavara. Fructele, samare pentagonale, mici de 2-3mm, foarte ingust aripate, contin saci cu aer in tegument, care permit sa fie purtate de ape la mari distante.

Periodicitatea fructificatiei de 1-3 ani.

Capacitate germinativa foarte variabila, uneori pana la 80%.

Dispune de o remarcabila capacitate de regenerare pe cale vegetativa. In conditii favorabile lastareste viguros pana la 60-80 de ani.

In cadrul speciei se diferentiaza varietati si forme:

Alnus glutinosa var. laciniata (Leske)Wild., cu frunze adanc lobate, lobi ovati sau lanceolati,

Alnus glutinosa var.aurea Versch.,cu frunze galbui:

Alnus glutinosa var. pyramidalis.

Aninii pun in valoare luncile si terenurile cu umiditate in exces, se planteaza pe malurile apelor curgatoase, pot consolida malurile.

Se obtine din samanta si marcotaj, varietatile prin altoire. Semanatul se executa toamna sau primavara timpuriu. Marcotajul prin musuroire si cel chinezesc a dat rezultate multumitoare. Altoirea prin apropiere sau in placaj.

Alnus incana (L.) Moench. - anin alb

Dispune de un imens areal (fig.19). In Europa dincolo de cercul polar, se intinde de asemenea in Asia de Est, fiind printre putinele specii lemnoase indigene care apar si in America de Nord.

La noi in Carpati, in vaile montane, inlocuieste aninul negru la altitudini mari, in luncile montane, ajunge la circa 1000m (maxim 1300m). Lipseste in Muntii Banatului. In tara se afla la limita sud-estica a speciei in Europa.

In comparatie cu aninul negru se dovedeste mai bine adaptat la climate reci, aspre, cu sezon de vegetatie scurt. Suporta in masura mai mare gerurile si ingheturile. Este ceva mai putin pretentios fata de umiditatea solului (mai putin higrofit), vegeteaza pe soluri relativ uscate, pe coaste erodate, grohotisuri si bolovanisuri. Nu suporta apa stagnanta. Vegeteaza bine pe soluri sarace si mai acide.

Este un arbore de marimea a II-a, atingand inaltimi de 18-20m. Tulpina este canelata, adeseori stramba si neregulata. Scoarta neteda, cenusie albicioasa, are crapaturi putin adanci, numai spre baza exemplarelor batrane. Lujerii sunt pubescenti, nemuchiati si nelipiciosi, iar mugurii cu doi solzi, pubescenti, mai scurt pedicelati, mai mici si mai apropiati de ax (fig.97). Frunzele sunt ovate sau ovat-eliptice, de 4-10cm lungime, dublu-serate, glabre pe fasa, cenusiu-pubescente pe dos, caracteristic acuminate sau acute la varf si vascoase. Amentii se formeaza vara, ca si la aninul negru, dar se deschid si mai de timpuriu, prin februarie. Conuletele, asemanatoare, sunt grupate cate 4-8 in ciorchini; cele laterale sunt sesile sau foarte scurt pedicelate. Samara este de culoare mai deschisa.

Cresterea este rapida la inceput, pana la 20- 30 ani.

Longevitate se mentine mai redusa, 40-80 de ani.

Este o excelenta specie amelioratoare de sol, bun fixator de sol si terenuri degradate.

Are si forme de cultura

Alnus incana f. "Aurea"

Alnus incana f. "Variegata"

Alnus incana f. "Monstrosa" (sub forma de tufa).

Alnus viridis (D.C.) Chaix - anin de munte, liliac de munte

Se intalneste spontan in Europa, in Alpi si in Carpati, si in Groenlanda (fig.18), la altitudini mari, catre limita superioara a padurilor. La noi trece dincolo de 2000 m altitudine (se asociaza cateodata cu Pinus mugo). Uneori, pe vai reci si umede, coboara la 1000 de m, intalnindu-se cu aninul alb.

Crescand in climate foarte aspre, de mare altitudine, se multumeste cu un sezon scurt de vegetatie si rezista la avalanse; este putin pretentios fata de sol.

Este un arbust cu inaltimi pana la 3m, cu aspect de tufa si tulpini taratoare, elastice. Lujerii sunt flexibili, verzi-maslinii, comprimati; mugurii nepedicelati, verzi-purpurii, lipiciosi, adeseori asezati distic (fig.98). Frunzele sunt mici, de 3-4cm lungime, rotund-ovate, cu varful acut, serate sau dublu-serate, lipicioase in tinerete, pe dos verzui-deschis, cu smocuri de peri la baza nervurilor. Amentii masculi se formeaza din vara precedenta, iar cei femeli apar din muguri numai primavara; amentii se deschid mai tarziu, dupa infrunzire, prin mai-iunie, cand conditiile climatice se imbunatatesc; ranzele in ciorchini lung pedicelati, sunt la inceput verzi-vascoase, apoi brune-galbui; samarele lat-aripate.

Nu a fost introdus pana acum prea des in amenajarile peisagere cu toate ca este decorativ prin forma, frunze si amenti mici.