Genul Taxodium Rich

Genul Taxodium Rich.

Include trei specii de arbori de mari dimensiuni, cu frunze cazatoare (Taxodium distichum (L.) Rich si Taxodium ascendens Boongu, din S.U.A) sau persistente (Taxodium mucronatum Ten., din Mexic).

Taxodium distichum (L.) - chiparos de balta

Specie exotica originara din America de Nord, din regiunile de coasta si de mica altitudine ale Oceanului Atlantic si Golfului Mexic (fig.14). In interiorul continentului, formeaza o fasie ingusta de-a lungul raului Mississippi. Nu se gaseste decat pe soluri abundent aprovizionate cu apa. In Europa a fost introdus in secolul al XVII-lea.

In tara, cultura chiparosului de balta s-a facut preponderant in parcuri si gradini botanice (Simeria, Bazos, Neudorf, Craiova, Brasov etc). Cele mai batrane exemplare    (circa 180 ani) in Arboretumul Simeria, pe malul canalului Strei, au diametre de aproximativ 1m.

In patria de origine gaseste conditii optime: climate oceanice calde, bogate in precipitatii si fara variatii mari de temperatura.

In Europa, s-a adaptat bine in climate temperate mai reci si mai uscate, fara a rezista insa in conditii de continentalism accentuat (geruri puternice, secete prelungite).

Fata de sol manifesta o adaptabilitate destul de pronuntata. Astfel, in tinuturile meridionale, datorita pneumatoforilor, poate prospera pe soluri expuse inundatiilor mari. In tara noastra, in asemenea statiuni extreme, la campie, se dovedeste mai rezistent decat toate speciile higrofile indigene (ca salcia alba, aninul negru, plopul alb). Creste totusi viguros pe soluri cu umiditate moderata. Nu da rezultate bune in statiuni cu apa permanent stagnanta, in turbarii sau soluri foarte sarace (Letea).

Are temperament de lumina.

Chiparosul de balta realizeaza in patria de origine inaltimi de pana la 50 m si diametre pana la 4 m. Tulpina este dreapta, groasa, bine elagata, cu o baza puternica, muchiata, din care pornesc radacini superficiale orizontale. Pe terenuri mlastinoase se formeaza pneumatoforii, protuberante ca niste genunchi, de pana la 2 m inaltime, cu functii respiratorii. Pe solurile cu umiditate normala, pneumatoforii nu se mai formeaza. Scoarta este bruna-roscata, ritidomul subtire pana la batranete, ce se desface in fasii inguste. Coroana este piramidala in tinerete, apoi globuloasa, rasfirata, transparenta, luminoasa, protejeaza foarte slab solul. Lujerii sunt de doua tipuri: cei terminali, persistenti, bruni-lucitori, glabri, cu muguri si frunze solzoase, mici, dispuse spiralat, ce cad toamna dupa un timp de la uscare; cei laterali, cazatori, subtiri, lipsiti de muguri, poarta frunze asezate distic (fig.71). Frunzele au culoare verde-deschisa si sunt lineare, de 1-1,5 cm lungime, inguste, turtite. Acele, toamna, capata culoare portocalie si cad impreuna cu lujerii, arborele ramanand peste iarna desfrunzit. Florile, unisexuat-monoice, cele mascule sunt grupate in inflorescente ramificate, cele femele cate una sau mai multe la extremitatea ramurilor scurte. Conurile globuloase, cu diametrul de 2-3 cm, sunt constituite din 10-12 solzi scutiformi, romboidali, mucronati. Semintele nearipate, de forme neregulate, mari, bogate in rasina, cate doua la subsuoara fiecarui solz, se imprastie o data cu dezarticularea solzilor din arbore sau dupa caderea conului pe sol.

Se poate regenera vegetativ, lastarind si butasind. Maturitatea este timpurie, fructifica la 30- 40 ani. Puietii au cresteri active, din primul an, realizeaza inaltimi de 50cm.

Este o specie deosebit de longeviva, pana la 5000- 6000 ani.

Factorii abiotici limitativi pentru culturile din tara noastra sunt gerurile, ingheturile si seceta.

Ca specie ornamentala are o valoare ridicata atat pentru coloritul sau specific de toamna, cat si datorita posibilitatii de asociere cu alte specii pentru realizarea jocului de culori in sezonul de vegetatie.

Chiparosul se foloseste solitar si in grupuri, pe marginea lacurilor si cursurilor de apa.

Se obtine din samanta    sau prin butasire. Prin seminte, conurile se matureaza in octombrie-noiembrie, dupa recoltare se pastreaza pana in martie-aprilie, cand se stratifica o perioada scurta si se seamana in sol reavan, cu umiditate constanta. Semanatul se poate face in rasadnite sau paturi nutritive. Plantele tinere se protejeaza de temperaturile scazute. Se recomanda utilizarea puietilor de talie mare, repicati si produsi cu balot de pamant.