Clocotisul

Clocotisul (Siaphylaea pinnata), adesea face parte si din gardurile naturale din jurul viilor, ca si din tufisurile de prin parcuri. Altfel traeste pana in regiunea fagului. E un tufan frumos, umbros, caci are multe frunze compuse, tot cate 2 fata in fata, iar la locul de unde ies din creanga, se mai vad frunzulite ca niste suvite inguste.

Fig. 101. Clocotis (K)

Mandra e tufa inflorita. Florile destul de mari, cu petalele albe, stau ingramadite pe niste struguri, care spanzura printre frunze. Mai usor de recunoscut e dupa fructe, niste besici cat nuca de mari, ca niste balonase verzui de hartie, deschise putin numai la varf. Rupand fructele dai de semintele lucii, cafenii, cate una in fiecare casuta, din cele cinci in care e impartit balonul umflat. Si iarna se recunoaste copacelul lesn'e, caci crengutele sunt verzi, cu ceva abureala rosiatica si au pe ele, deasupra urmelor frunzelor, cate un mugur scurt, umflat la baza, cu varful ascutit si invaluit intr'un singur solz muchiat pe de laturi. In varf crenguta poarta de regula doi muguri la fel, unul langa altul. Din semintele insirate pe ata, se fac siraguri de matanii.

Fig 102 Calin