Viermele merelor

Denumire stiintifica

Cydia pomonella

(sin. Carpocapsa pomonella L., sin. Lasperesia pomonella L.)

Raspindire

Raspandire: Viermele merelor, se intalneste in toate zonele pomicole, fiind frecvent in livezile de mar neingrijite, unde determina pierderi importante, atat cantitativ cat si calitativ.

Daune

Daune: Larvele de L. pomonella ataca fructele. Atacul se prezinta sub doua forme: primar - cand fructele sunt roase superficial si secundar cand fructele prezinta galerii cu excremente si rosaturi in jurul orificiului de penetrare.
Fructele atacate nu se mai dezvolta normal, isi pierd valoarea comerciala si nu se pot pastra. In livezile neingrijite pagubele ajung la 70-80%.

Biologie

Biologie: In functie de zona, in tara noastra viermele merelor are 1-3 generatii, frecvent 2 generatii; ierneaza ca larva in stadiul de cocon de iarna, cu peretii grosi.
In primavara larva construieste o galerie spre exterior prin care va iesi fluturele si apoi se transforma in pupa (impuparea se esaloneaza pe o perioada de 40-45 zile). Din aceasta cauza, si aparitia fluturilor se face esalonat.
Obisnuit, primii fluturi apar in luna mai, crepusculari si nocturni. Perioada preovipozitara dureaza 5-6 zile la prima generatie si 3-4 zile la a doua generatie. Ouale sunt depuse izolat sau in grupe mici, intotdeauna pe suprafete netede. Prolificitatea femelelor este de 20-80 oua, ajungand si la 300. Larvele neonate migreaza catre fructe, parcurgand 2-3 cm intr-un minut.
Dupa Steiner (1939), larvele sunt capabile sa se deplaseze in cautarea hranei pana la 2 m distanta de la locul eclozarii. Larvele se hranesc cu epiderma frunzelor si fructelor. Ajunsa la fruct, larva perforeaza fructul in cavitatea caliciala sau pedunculara. In momentul cand larva a ajuns in casa seminala si incepe sa consume semintele, fructul se opreste din crestere si cade din pom, adesea cu larva care isi continua dezvoltarea. Obisnuit intr-un fruct se dezvolta o singura larva. In cursul evolutiei, larvele naparlesc de patru ori. Perioada de parasire a fructelor este in functie de generatie si de regiune (obisnuit la sfarsitul lunii iunie sau iulie). Multe larve cad direct pe sol pe un fir de matase si apoi se retrag in diferite adaposturi. Larva trece in cocon matasos, in care se impupeaza. Adultii apar obisnuit la sfarsitul lunii iunie si dau nastere la generatia a doua.
Fluturii generatiei estivale depun ouale direct pe fructe, mai rar pe frunze.
Larvele patrund in fructe, obisnuit pe partea laterala unde de regula se gaseste lipita o frunza sau un fruct alaturat.
In toamna, larvele ajunse la maturitate, parasesc fructele si migreaza catre adaposturile de hibernare, unde stau in diapauza pana in primavara urmatoare. Ca dusmani naturali ai acestei insecte sunt microorganismele. Bacillus cereus, Beauveria bassiana si o serie de viespi parazite: Trichogramma embryophagum, Trichogramma cacoeciae.

Descriere

Descriere: Adultii au aripile anterioare largi, subrectangulare, cenusii-deschise cu numeroase striuri transversale sinuoase. Spre marginea externa prezinta o pata brun-inchis, incadrata de doua benzi semilunare galbene, cu luciu de bronz. Pe fata ventrala, la masculi se observa o zona de solzi, neagra, sub forma unei pete; aripile posterioare sunt brune-aramii cu reflexe aurii.
Oul este subcircular, putin bombat, alb-opalescent, in timpul incubatiei trece prin faza de 'cerc rosu', apoi de 'cap negru', iar inainte de ecloziune are culoarea brun-inchis.
Pupa este galben-bruna sau brun inchis.

Combatere

Combatere: Se recomanda o serie de masuri agrotehnice (aratura adanca de toamna, taieri de intretinere corespunzatoare, adunarea fructelor viermanoase cazute si distrugerea lor, in vederea diminuarii rezervei biologice) si masuri chimice, la avertizare. In general se avertizeaza 1-2 tratamente pentru generatia I-a in perioada mai-iunie si 2-3 tratamente pentru generatia a II-a aplicate in iulie-august.
Si in tara noastra se fac cercetari intense pentru folosirea unor procedee biologice in combaterea viermelui merelor, cum sunt:
- folosirea unor preparate biotice pe baza de Bacillus thuringiensis (Thuringin);
- folosirea unor viespi oofage (Trichogramma embryophagum);
- folosirea feromonilor sexuali pentru stabilirea momentelor optime in avertizarea tratamentelor fitosanitare si chiar si pentru combatere.