Plante indicatoare de lumina, Plante indicatoare ale unui anumit regim termic, Plante indicatoare de umiditate , Plante indicatoare de pH al solului

1. Plante indicatoare de lumina

a) plante fotofile, eurifote sau heliofile ; indica medii cu intensitate ridicata a luminii

• raspandire

-cu precadere in formatii vegetale deschise : stepa, savana, pampas, prerie, desert, tundra, etaj alpin ;

-pot fi intalnite si in formatii vegetale inchise, spre exemplu : plantele vernale de pe parterul padurilor cu frunze cazatoare, speciile din stratul arboricol superior al padurilor ecuatoriale etc.

• adaptari fiziologice si morfologice

-asimilatia clorofiliana se desfasoara in conditii optime, hidratii de carbon sunt mai numerosi ;

-cantitatea de lignina este mai mare;

-tesuturi lemnoase bine dezvoltate, prezenta unui strat protector de perisori (cazul florii de colt), frunze coriacee (acoperite cu un strat protector de ceara), cum sunt cele de afin sau merisor, pufoase (stejarul pufos -) sau pieloase (arborii din padurile tropicale), flori mari, viu colorate etc.

• exemple: iarba campului, colilia,paiusul,laricele,frasinul ,pinul,,salcamul.

b) plante heliosciofile, care suporta o oarecare umbrire, reprezentand forme intermediare intre cele fotofile si cele umbrofile (Fagus silvatica, Carpinus betulus etc).

c) plante umbrofile, sciafile sau fotofobe, adaptate la umbrire intensa

• raspandire : sunt caracteristice in special formatiunilor vegetale inchise: taiga, paduri boreale (de conifere) montane, stratele vegetale inferioare ale padurilor de foioase umbroase (ferigi Dryopteris filix - mas, lacramioare, macrisul, coada cocosului, naprasnic, specii de muschi etc.), stratele inferioare ale padurilor tropicale, la intrarea pesterilor etc.
• adaptari fiziologice si morfologice 

- asimilatia clorofiliana este lenta ;

- tesuturile sunt slab lignificate, urmare a imputinarii hidratilor de carbon (efect al reducerii fotosintezei si diminuarii evapotranspiratiei) ;

- frunzele devin mai fragile si de un verde mai putin intens, pe masura ce gradul de umbrire creste.

• exemple pochivnicul,, rodul pamantului ,etc.

2. Plante indicatoare ale unui anumit regim termic:

a) plante megaterme, adaptate la o temperatura medie anuala de peste 20^oC

*raspandire : sunt specifice formatiilor vegetale din climatul ecuatorial si subecuatorial

*adaptari fiziologice si morfologice

-semperviriscenta sau sezonul de vegetatie permanent;

-coexistenta fenofazelor, chiar pe acelasi arbore;

-aspectul exuberant al frunzelor, florilor sau fructelor la arborii din padurile ecuatoriale;

-dimensiunile mari ale ierburilor de savana (2 - 3 m in savana africana);

-dezvoltarea suberului ca tesut izolator de protectie etc.

*exemple  palmierii, curmalul, bananierul, arborele de cafea, de cauciuc, de cacao, baobabul, eucaliptul, gramineele specifice savanelor - genurile Imperata, Pennisetum, Alpha etc.

b) plante mezoterme, cu adaptari la temperaturi medii anuale care variaza intre 15⁰ si 20⁰C

*raspandire : formatii vegetale din climatul de tip subtropical sau mediteraneean

*adaptari

- temperaturile medii anuale ridicate si absenta lunilor cu temperaturi negative se reflecta in activitatea biologica a plantelor, numeroase specii caracterizandu-se prin semperviriscenta sau semisemperviriscenta.

*exemple : maslin, leandru, castan, smochin, chiparos, roscov, stejar vesnic verde, stejar de pluta, stejar de kermes etc.;

c) plante microterme - includ grupa celor care rezista la temperaturi medii anuale cuprinse intre 0⁰ si 15⁰C.

*raspandire : apar cu frecventa ridicata in limitele climatului temperat si subpolar

*adaptari fiziologice si morfologice

se caracterizeaza printr-o activitate biologica marcata de o perioada de repaus in cadrul sezonului de vegetatie (in medie, aceasta se situeaza intre lunile noiembrie - martie), pe parcursul careia se acumuleaza umezeala in orizontul biologic activ al solului;

principala forma de adaptare a speciilor microterme la potentialul termic nefavorabil al iernii o reprezinta pierderea aparatului foliar, deci incetarea procesului de asimilatie clorofiliana.

*Exemple : molidul, bradul, fagul, scorusul de munte etc.

d) plante hechistoterme adaptate la temperaturi medii anuale scazute, £ 0^oC.

*raspandire: in tinuturile polare si in etajul alpin

*adaptari fiziologice si morfologice

- acumularea in celule a zaharurilor si a sarurilor;

- transformarea in timpul iernii a amidonului in glucide simple;

- secretarea unor pigmenti diferiti pentru iarna sivara, astfel incat iarna, culorile mai inchise sa absoarba mai bine caldura;

pierderea frunzelor in sezonul rece.

- nanismul, respectiv reducerea dimensiunilor organelor componente, in scopul diminuarii pierderii de energie (Betula nana, Salix repens, Salix retusa etc.);

- cresterea sub forma de pernite hemisferice, pentru mentinerea unui microclimat mai cald (Dianthus gelidus, Silene acaulis, dferite specii de briofite);

- formarea tulpinilor si a ramurilor in sol, la suprafata aparand numai frunzele si florile (Salix polaris);

- trecerea anotimpului nefavorabil sub diferite forme de rezistenta (seminte, bulbi, rizomi etc.)

exemple murul arctic , afinul, merisorul, garofita de munte, gusa porumbelului alpin, lichenul renului, mesteacanul pitic, salcia pitica etc.

3. Plante indicatoare de umiditate includ:

a) plante [1]hidrofile sau amfibii - legate nemijlocit de mediul acvatic

*raspandire: formeaza vegetatia lacurilor, baltilor, mlastinilor, raurilor si fluviilor, apelor marine si oceanice

*adaptari fiziologice si morfologice

-radacini puternice, al caror rol principal este de sustinere a plantei,

-radacini subaeriene (pneumatofori), importante pentru respiratie

-tulpini lungi, flexibile, frunze submerse, plutitoare si emerse;

-de obicei, frunzele plutitoare au suprafata foliara mare, stomate larg deschise, au colorit verde intens si sunt glabre (lucioase, fara perisori).

-majoritatea speciilor hidrofile isi disemineaza semintele pasiv, prin hidrocorie (de ex., castanele de balta - Trapa natans)

*exemple

- plante submerse (subacvatice) : bradisul, broscarita (Potamogeton lucens), ciuma baltii (Elodea canadensis);

- plutitoare : nufarul alb (Nymphaea alba), nufarul galben (Nuphar luteum), dretele (Nymphaea lotus termalis), marele nufar de Amazon (Victoria amazonica);

- partial emerse - trestia de balta (Phragmites communis), papura (Typha angustifolia), sageata apei (Sagitaria sagittifolia), piciorul cocosului de balta (Ranunculus vulgaris).

b) Plante higrofile - indica prezenta solurilor cu exces de umiditate

*raspandire : in lunci, malul lacurilor, terenurile mlastinoase de la baza teraselor si a versantilor, crovuri etc., arealele mlastinoase de tip "muskeg" , din taiga, precum si in padurile ecuatoriale umede

*adaptari fiziologice si morfologice

Principalele forme de adaptare a plantelor higrofile la conditiile unui sol si aer saturate in apa constau in:

-radacini putin ramificate, lipsite de perisori absorbanti

-frunze, tulpini si radacini strabatute de un sistem de spatii intracelulare si de lacune de aer, care usureaza aeratia radacinii;

-absenta reglarii transpiratiei la higrofitele din padurile tropicale umede, stomatele acestora fiind deschise permanent; intensitatea transpiratiei este egala cu evaporarea.

*exemple

- acesta categorie include atat plante ierboase cat si plante lemnoase ; dintre speciile ierboase pot fi citate: izma broastei, ardeiul broastei, rachitanul, diferite specii de rogoz (genul Carex), pipirigul (Juncus inflexus), begoniile (Begonia grandifolia), orezul etc.

- arborii higrofili cuprind specii ca: salcia alba (Salix alba), plopul alb (Populus alba), aninul sau arinul alb (Alnus incana) si negru (Alnus glutinosa), prezente in vegetatia higrofila a tarii noastre; dintre speciile exotice pot fi citate: chiparosul de balta (Taxodium distichum), care apare ca arbore aclimatizat la noi in tara, pe marginea lacurilor de agrement din parcuri, palmierul calatorilor din Madagascar (Ravenala madagascariensis), bananierul (Musa paradisea) etc.

c) Plante mezofile, reprezentate de acel grup de plante care, prin economia apei si regimul umiditatii, ocupa o pozitie intermediara intre plantele higrofile si cele xerofile; unele dintre ele sunt mai apropiate de higrofite, altele de xerofite sau psihrofite, iar altele sunt mezofite tipice.

*raspandire : mai ales prin fanete, pajisti si paduri de rasinoase si foioase; mezofite tipice apar in regiunile agricole nordice

*adaptari fiziologice si morfologice

-sunt adaptate la conditii ecologice de umiditate, regim termic si nutritie minerala intermediara ;

- frunzele mezofitelor sunt in general mari, subtiri, flexibile si glabre, cu tesuturile conducator, mecanic, palisadic si epidermic potrivit dezvoltate;

-stomatele se sfla adesea pe fata inferioara a frunzei;

-deseori, la mezofitele arborescente, cu frunzis abundent, se pot diferentia frunze de umbra, mai higromorfe si frunze expuse luminii, cu adaptari xeromorfe.

*exemple

- aceasta categorie include :

*plante perene: timoftica de pajisti (Phleum pratense) si trifoiul rosu (Trifolium arvense),

*plante efemeroide (terofite): iarba campului (Agrostis alba), golomatul (Dactylis glomerata), tarsa (Deschampsia caespitosa), paiusul (Festuca pratense, F. rubra),

*plante ruderale de pe campuri etc.;

d) Plante xerofile, adaptate mediilor cu deficit de umiditate

*raspandire :deserturi, semideserturi, stepe semiaride; plante cu caracter xeromorf pot aparea in cadrul unor asociatii vegetale intrazonale legate de prezenta dunelor de nisip, plajelor, solurilor halomorfe etc.

*tipuri de xerofilism fata de care plantele au primit diferite adaptari

*xerofilism climatic, determinat de lipsa precipitatiilor

*xerofilism edafic, determinat de incapacitatea solurilor de a retine apa, fie datorita permeabilitatii ridicate, fie datorita unui drenaj lateral intens (in conditii de panta accentuata a reliefului)

*xerofilism fiziologic, datorat incapacitatii plantelor de a absorbi apa in cantitate suficienta, datorita proprietatilor fizico-chimice ale acesteia (prea rece, prea acida sau prea sarata)

*adaptari fiziologice si morfologice

-diversitatea formelor de adaptare a plantelor xerofile la deficitul de umiditate a permis individualizarea urmatoarelor subcategorii:

-plante xerofile suculente, ale caror tulpini functioneaza ca adevarate rezervoare de apa; suculentele pastreaza foarte bine apa, o consuma cu economie, astfel incat, in perioadele indelungate de seceta excesiva din deserturi, asigura necesarul de umiditate pentru animale; suculentele tipice apartin familiilor Cactaceae (specifice deserturilor americane), Amarilidaceae, Liliaceae, Aiozaceae, unele Euphorbiaceae; cactusii si celelalte suculente (agave, opuntii, aloe etc.) au tulpini groase, de forme diferite (sferice, cilindrice, turtite), in forma de sirag de margele, in forma de coloana neteda sau cu muchii, acoperite cu o epiderma groasa, cutinizata, sub care se gasesc cateva straturi de celule sclerenchimatice; ramurile, atunci cand exista, au aceeasi forma ca tulpina; frunzele sunt transformate in tepi; stomatele sunt amplasate in mici adancituri ale tulpinilor; fasciculele conducatoare si tesuturile mecanice sunt dezvoltate foarte slab; intreaga tulpina este umpluta cu un tesut purtator de apa, format din celule mai mari sau mai mici; presiunea osmotica a sucului celular este mica, ceea ce face ca radacinile cactusilor (cu extensiune laterala, in orizontul superior al solului) sa poata absorbi numai apa atmosferica dulce, inainte ca aceasta sa se infiltreze in sol; cele mai multe suculente sunt plante de talie mare (cactusul urias, Cereus giganteus, din Mexic, creste pana la 10 - 15 m inaltime, florile ating pana la 22 cm in diametru, greutatea vie ajunge pana la 40 - 50 kg, iar apa, in proportie de 95%.).

-plante euxerofile xerofite propriu-zise) - sunt specifice regiunilor de stepa si pustiu; dupa aspectul general sunt total opuse suculentelor; sunt plante de talie mica, uscative, aspre; in momentele de seceta maxima, ele pot pierde peste 25% din apa pe care o contin; daca sunt rupte, tulpinile si ramurile infrunzite ale sclerofitelor nu se ofilesc timp indelungat; radacinile perene ale sclerofitelor de desert sunt bine protejate impotriva uscarii, printr-o scoarta groasa, suberizata; masa totala a radacinii la sclerofite depaseste substantial masa organelor supraterane; din aceasta categorie fac parte: diferite specii de pelin (Artemisia glauca, A. campestris), lumanarica (Verbascum thapeus), unele specii de colilie (Stipa pennata, S. capillata) etc.

-plante hemixerofile sau freatofile - adaptate atat la xerofilismul climatic, cat mai ales la cel edafic, aceste plante isi dezvolta radacini foarte lungi, de tip pivotant, pentrru a obtine necesarul de apa direct din panza freatica; la plantele freatofile, lungimea radacinilor depaseste adesea cu mult lungimea partilor subaeriene ale plantei; asa este cazul spinului camilei (Alhagi pseudualhagi) din desertul Sahara, a carui radacina poate atinge 15 - 20 m lungime; pentru tara noastra, dintre speciile hemixerofile, putem cita exemplul salcamului (Robinia pseudoacacia), specie arborescenta adaptata la soluri nisipoase.

-plante hidatofile - cresc in regiuni cu seceta excesiva (deserturi hiperaride), dar pot aparea si in regiunile umede; sunt plante pentru care nu solul furnizeaza necesarul de apa, ci aerul atmosferic; hidatofitele de desert prezinta hidatode (asemanatoare unor ghinduri), dispozitive capabile sa exudeze mici cantitati de sare in timpul zilei; in timpul noptii, cand vaporii de apa din atmosfera condenseaza, sarea atrage prin higroscopie umezeala necesara pentru nutritia plantei; cele mai tipice hidatofile apar in deserturile sarate ale Egiptului: Reaumuria hirtella, Cressa cretica, Frankenia pulverulenta; in deserturile pero-chiliene, apar singurele plante angiosperme de ceata propriu-zise: specii din genul Tillandsia (fam. Bromeliaceae), capabile sa absoarba direct micile picaturi de condensare din ceata, cu ajutorul unor solzi speciali de pe frunze;

-plante psichrofile - sunt specifice latitudinilor nordice (boreale si subpolare) si etajului montan inalt unde, desi solul are suficienta umiditate, din cauza temperaturilor coborate, el poate fi considerat uscat; un caz particular al psichrofitelor il reprezinta plantele criofile, adaptate solurilor uscate de la latitudini nordice si altitudini mari; numeroase psichrofite prezinta o organizare xeromorfa tipica: la conifere, xeromorfoza frunzelor corespunde conditiilor ecologice aspre din acest mediu, ea contribuind la micsorarea cantitatii de apa pierduta prin frunze, in perioada in care accesul apei este redus; frunzele mici, cu cuticula groasa, cu epiderma cu pereti grosi, cu inflorescente ceroase, contribuie la reducerea evapotranspiratiei; cele mai variate psichrofite corespund tundrei arctice si etajului alpin; plantele din aceste medii trebuie sa fie adapptate nu numai la seceta fiziologica, ci si la temperaturile scazute; psichrofitele xeromorfe caracteristice tundrei sunt reprezentate de specii de arbusti semperviriscenti, cu numeroase frunze tari, semi-ericoidale in lungime: Loiseleuria procumbens, Phyllodoce taxifolia, Cassiope tetragena, C. hypnoides; dintre psichrofitele intalnite in etajul alpin din tara noastra, putem cita: teposica (Nardus stricta), planta fara valoare economica, evitata de ovine si a carei proliferare duce la degradarea pajistilor, paiusul alpin (Festuca supina, F. ovina) etc.

4. Plante indicatoare de pH al solului

a) plante acidofile sau oxifile, adaptate solurilor cu pH acid (5,8 - 6,5)

*raspandire: cu precadere pe soluri din categoria podzolurilor, in regiunile de tundra sau in etajul alpin montan, precum si in biotopul mlastinilor de turba oligotrofa.

*adaptari fiziologice si morfologice

-adaptari caracteristice xerofilismului fiziologic : reducerea suprafetei foliare, dezvoltarea cuticulei, prezenta pe frunze s unui strat protector de perisori sau frunze coriacee, in scopul diminuarii pierderilor de apa.

-la unele plante de pe tinoave (micotrofe), este specifica simbioza cu ciupercile de micoriza, in scopul procurarii substantelor nutritive (foarte deficitare).

*exemple : tarsa Deschampsia flexuosa, Vaccinium myrtillus, Vaccinium vitis idaea, Silene acaulis, Dryas octopetala, roua cerului Drosera rotundifolia, planta carnivora.

b) plante bazifile care prefera soluri alcaline cu pH > 7,2 , bogate in carbonati;

*raspandire : sunt specifice zonelor de stepa si silvostepa

*exemple: dintre speciile lemnoase de la noi din tara, putem cita ca exemplu stejarul pufos (Quercus pubescens), iar dintre cele ierboase, lucerna (Medicago falcata, M. sativa) etc.

c) plante neutrofile - sunt adaptate solurilor cu pH cuprins intre 6,8 - 7,2.

*exemple : ochiul sarpelui (Echium rubrum), obsiga (Bromus ramosus) etc.

5. Plante indicatoare de saruri minerale continute in sol:

a) plante halofile - prefera solurile saraturoase, halomorfe;

*raspandire : cele mai numeroase specii halofile apar in regiunile de stepa si semideserturi

*adaptari fiziologice si morfologice

- radacinile acestora pot absorbi apa cu concentratie ridicata de NaCl (5%);

- halofitele prezinta adaptari la xerofilismul fiziologic, respectiv reducerea gradului de absorbtie a apei si a procesului de evapotranspiratie;

- in general, tulpinile plantelor halofile sunt groase si suculente;

*exemple

- in deserturile peruano-chiliene (Desertul Costero) pe solurile halomorfe, apar specii halofile, ca: Salicornia ambiqua, Batis maritima, Paspalum vaginatum);

- in stepele semiaride, cum este cazul Baraganului romanesc, pe plaje etc. apar adesea branca (Salicornia herbacea), sararita sau ghirinul (Sueda maritima), chiurlanul (Salsola pestifer) etc.

b) plante nitratofile, intalnite pe soluri bogate in nitrati;

*raspandire : frecvente in apropierea stanelor, drumurilor, gropilor de gunoi, asezarilor umane, complexelor de crestere a animalelor

*adaptari : in general, sunt reprezentate de plante ruderale (buruieni), cu caracter exuberant

*exemple : boz (Sambucus ebulus), macrisul calului (Rumex conglomeratus), spanac porcesc (Chenopodium esculentum), urzica (Urtica dioica) etc.

c) plante calcifile

*raspandire : pe soluri bogate in CACO₃ sau pe stanci calcaroase

*exemple : floarea de colt (Leontopodium alpinum), garofita Pietrei Craiului (Dianthus callizonus), salcia pitica (Salix retusa) etc.

d) plante care indica o concentratie ridicata a altor substante minerale in sol

*plante zincofile (Viola calaminaria, Minuartia verna, Armeria elongata etc.)

*plante magnezifile (Sedum serpentini, Asplenium adulterinum)

*plante indicatoare de beriliu (mesteacanul Betula platyphylla, in SUA)

*plante silicifile (Juniperus sabinae) etc.

6. Plante indicatoare de structura si textura ale solurilor

a) plante psamofile - sunt adaptate solurilor nisipoase

*raspandire : in domeniul stepelor, deserturilor nisipoase, plajelor

*adaptari fiziologice si morfologice

- au caracter xeromorf, ca urmare a xerofilismului edafic;

- prezinta adaptari si fata de mobilitatea substratului (in general sunt plante camefite, au radacini lungi, de tip pivotant, adesea fiind freatofile);

*exemple : garofita de nisip (Dianthus arenarius), varza de mare (Crambe maritima), volbura de nisip, troscotul de nisip sau vitelarul etc.

b) plante casmofile - formeaza in general flora stancariilor, dominata de licheni si briofite (asa-numita flora saxicola), dar si de unele cormofite; acestea isi introduc radacinile prin fisurile rocilor, accelerand procesul de dezagregare.

c) plante litofile - se dezvolta pe soluri neevoluate, alcatuite din pietrisuri, bolovanisuri, grohotisuri; sunt reprezentate in special prin specii talofite de alge si licheni

Notiuni generale

Zone protejate = zone naturale sau construite, delimitate geografic si/sau topografic, care cuprind valori de patrimoniu natural si sau cultural si sunt declarate ca atare pentru atingerea obiectivelor specifice de conservare a valorilor de patrimoniu.

Arie protejata = termen conservationist, utilizat pentru ceea ce publicul cunoaste astazi sub denumirea de rezervatie naturala, parc national, rezervatie a biosferei etc.

CNPPA din cadrul IUCN definea aria protejata ca o suprafata de uscat sau acvatica, destinata in mod special protectiei si conservarii biodiversitatii, resurselor naturale si culturale si gestionata conform unor legi si reglementari juridice..

Biodiversitate = ansamblul format din totalitatea formelor de viata vegetale si animale si ecosistemele din care acestea fac parte, interactionand unele cu altele si cu componentele abiotice ale mediului. Fiind rezultatul unor procese dinamice care au loc in invelisul biotic la scara spatio-temporala, biodiversitatea unei regiuni are la randul ei un caracter dinamic. Biodiversitatea reprezinta o trasatura de baza a structurii unei biocenoze sau a unui ecosistem

Biocenoza (gr. bios = viata; koinos = in comun) = totalitatea organismelor vegetale si animale care populeaza un anumit teritoriu, denumit biotop si care sunt legate intre ele direct sau indirect, intr-un sistem unitar (ex: biocenoze lacustre, biocenoze de stancarie, biocenoze de pajisti mezofile, biocenoze specifice padurilor boreale etc.)

Habitat (lat. habitace = a locui) = locul sau statiunea in care traieste un organism; arealul topografic si edafic al unui organism

Biom = un sistem ecologic complex ce grupeaza biocenozele similare ca infatisare, care corespund unor conditii fizico-chimice asemanatoare, determinate de zonele latitudinale ale Pamantului; biomurile terestre se diferentiaza si se recunosc mai ales datorita invelisului vegetal, corespunzand zonarilor fitogeografice (ex.: biomul padurilor boreale, biomul padurilor temperate nemorale sau cu frunze cazatoare, biomul padurilor tropicale umede etc.)

Biosfera = totalitatea organismelor vii care populeaza biotopurile terestre, de uscat si acvatice

Flora ( lat. Flora, zeita florilor si a gradinilor la romani) = totalitatea organismelor vegetale dintr-o anumita regiune sau biotop, sau caracteristice unei perioade geologice, considerate in ordine sistematica (specie, gen, familie etc.)

Specie = o reuniune de indivizi cu caracteristici comune din pnct de vedere morfologic, fiziologic, etologic (comportamental), care ocupa un areal biogeografic determinat, au ereditate (origine) comuna si sunt interfecunzi, ca si descendentii lor

Gen = unitate taxonomica superioara speciei, care cuprinde una sau mai multe specii inrudite

Familie = unitate taxonomica ce cuprinde unul sau mai multe genuri inrudite

Ordin = cuprinde mai multe familii inrudite

Clasa = unitate taxonomica cu valoare mare, ce cuprinde unul sau mai multe ordine inrudite; numarul caracterelor comune specifice indivizilor unei clase este foarte redus (de ex., clasa Mammalia reuneste indivizi care nasc pui vii si-i hranesc cu lapte)

Increngatura (filum) = unitatea taxonomica cu valoarea cea mai mare, care include mai multe clase inrudite printr-un caracter comun (de ex., increngatura Vertebrata reuneste clasele de animale cu schelet axial intern)

BIOTOP=Mediu geografic in care traieste un grup de plante si animale in conditii omogene

=Mediu limitat, cu conditii de viata particulare si cu infatisare proprie, cuprinzand totalitatea organismelor care formeaza o biocenoza

BIOCENOZA=Asociatie biologica de plante care se afla intr-un echilibru dinamic dependent de mediu.

=Totalitate a organismelor vii, care populeaza un anumit mediu, formand cu el un tot unitar.

ECOSISTEM=Ansamblu format din biotop si biocenoza, in care se stabilesc relatii stranse atat intre organisme, cat si intre acestea si factorii abiotici

BIOSFERA=Totalitatea fiintelor care traiesc pe pamant, in apa si in partea inferioara a atmosferei

FLOARA=Totalitatea plantelor care traiesc intr-o anumita regiune a globului, intr-o anumita perioada geologica sau intr-un anumit mediu.

VEGETATIE Totalitatea plantelor dintr-o regiune, zona, tara etc., distribuite si asociate dupa anumite conditii naturale; multime de plante.

REZERVATII STIINTIFICE

Scop: protectia si conservarea unor habitate naturale terestre si/sau acvatice, cuprinzind elemente reprezentative de interes stiintific sub aspect floristic, faunistic, geologic, speologic, paleontologic, pedologic sau de alta natura.     2)PARCURI NATIONALE

Scop: protectia si conservarea unor esantioane reprezentative pentru spatiul biogeografic national cuprinzind elemente naturale cu valoare deosebita sub aspect fizico-geografic, floristic, faunistic, hidrologic, geologic, paleontologic, speologic, pedologic, sau de alta natura, oferind posibilitatea vizitarii in scopuri stiintifice, educative, recreative si turistice.   

Activitati permise, criterii de selectie si gestionare: vizitatorii sunt admisi in parcurile nationale numai in scop educativ, cultural si pentru odihna, iar amenajarile recreative de masa (piscine, terenuri de campare etc.) vor fi instalate in afara limitelor parcului; in acest context, este de la sine inteles ca statutul de parc national nu poate fi atribuit decat unui teritoriu al carui peisaj se afla intr-un stadiu natural sau seminatu

3)MONUMENTE ALE NATURII

Scop: protectia si conservarea unor elemente naturale cu valoare si semnificatie ecologica , stiintifica, peisagistica deosebite, reprezentate de specii de plante sau animale salbatice rare, endemice sau amenintate cu disparitia, arbori seculari, asociatii floristice si faunistice, fenomene geologice - pesteri, martori de eroziune, chei, cursuri de apa, cascade si alte manifestari si formatiuni geologice, depozite fosilifere, precum si alte elemente naturale cu valoare de patrimoniu natural prin unicitatea sau raritatea lor.     4) REZERVATII NATURALE

Scop: protectia si conservarea unor habitate si specii naturale importante sub aspect floristic, faunistic, forestier, hidrologic, geologic, speologic, paleontologic, pedologic

5)PARCURI NATURALE

Scop: protectia si conservarea unor ansambluri peisagistice in care interactiunea activitatilor umane cu natura de-a lungul timpului a creat o zona distincta, cu valoare semnificativa peisagistica si/sau culturala, deseori cu o mare diversitate biologica.

*conserva diversitatea mediilor naturale

*protejeaza ecosistemele purtatoare de elemente care indica biodiversitatea

*mentin o buna calitate a apei, aerului si a celorlalte elemente indispensabile vietii

*reprezinta adevarate muzee in aer liber, destinate conservarii fondului genetic natural utilizat in medicina, zootehnie, horticultura

*reprezinta suport al comunitatilor umane si demonstreaza ca populatia poate trai in armonie cu natura

*pot reprezenta surse de venit pentru economia regionala si nationala, mai ales prin intermediul activitatilor recreative si turistice

*perpetueaza formele traditionale de utilizare a terenurilor in scopul de a nu deregla biodiversitatea ecosistemelor naturale

*pot proteja situri de importanta cultural-istorica

*permit intelegerea functionarii sistemelor naturale din medii diverse, emerse sau submerse

*amelioreaza gestionarea resurselor naturale, astfel incat activitatea umana sa nu produca dezechilibre

*favorizeaza difuzarea la nivel local, regional, national sau international a informatiilor stiintifice strict necesare pentru satisfacerea nevoilor umane

*reprezinta baza de cercetare stiintifica si contribuie la educatia pentru mediu a populatiei

*permit supravegherea continua a ecosistemelor naturale si amenajate de catre oamenii de stiinta si de catre populatia locala

6) REZERVATII ALE BIOSFEREI

Scop: protectia si conservarea unor zone de habitat natural si a diversitatii biologice specifice. Rezervatiile biosferei se intind pe suprafete mari si cuprind un complex de ecosisteme terestre si/sau acvatice, lacuri si cursuri de apa, zone umede cu comunitati biocenotice floristice si faunistice unice, cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea traditionala a teritoriului, ecosisteme modificate sub influenta omului si care pot fi readuse la starea naturala, comunitati umane a caror existenta este bazata pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltarii durabile si armonioase.    

-EX:DELTA DUNARII,Africa-Kenia   

7) ZONE UMEDE DE IMPORTANTA INTERNATIONALA

Scop: asigurarea protectiei si conservarii siturilor naturale cu diversitatea biologica specifica zonelor umede.   

8) SITURI NATURALE ALE PATRIMONIULUI NATURAL UNIVERSAL

Scop: ocrotirea si conservarea unor zone de habitat natural in cuprinsul carora exista elemente naturale a caror valoare este recunoscuta ca fiind de importanta universala.   

9) ARII SPECIALE DE CONSERVARE Scop: conservarea, mentinerea si, acolo unde este cazul, de a readucerea intr-o stare de conservare favorabila a habitatelor naturale si/sau populatiile speciilor pentru care situl este desemnat. Ariile naturale de conservare sunt special desemnate pentru conservarea tipurilor de habitate naturale si a habitatelor speciilor mentionate in anexele nr. 2 , 3 si 4 ale Legii.

Consecintele utilizarii turismului in cadrul ariilor protejate

Principalele forme de turism agreat in cadrul ariilor protejate sunt:

- turismul bazat pe aprecierea naturii

- turismul cultural si educational

- activitatea turistica a grupurilor mici, linistite

- ecoturismul, in general

Principalele forme de degradare a peisajului datorate practicarii turismului in perimetrul si in proximitatile ariilor protejate sunt legate de:

- circulatie (drumuri, piste, trasee, partii de schi, utilizarea elicopterelor, a ambarcatiunilor);

-infrastructura de cazare (echipamente "grele" versus echipamente "lejere" de cazare)-structuri de cazare de talie mare si f mare,campingul,refugiile

-prelevari (vanatoare, pescuit, colectionari)

-alte perturbari: observarea animalelor,hranirea animalelor de catre turisti,nitrificarea solurilor

Categorii de arii protejate delimitate de IUCN pt consevarea naturii :

Grupa A include 5 categorii de arii protejate, monitorizate de CNPPA (Comisia Parcurilor Nationale si a Ariilor Protejate din cadrul IUCN) si de Centrul mondial de monitoring si avizate tehnic, la cerere, de CNPPA:

*Rezervatii stiintifice sau rezervatii naturale integrale (Rosca - Buhaiova, Pestera Closani, Fetele Dunarii, Rapa cu lastuni Divici etc.;

Parcuri Nationale (Retezat, de la Vanoise, des Ecrins (Franta), Stelvio (Italia), Stenshuvud (Suedia);

*Monumente ale naturii (Detunata Goala, Rapa Rosie, Locul fosilifer Aliman, Pestera dela Movile, Piatra Teiului etc.;

Rezervatii naturale sau arii de gestionare a habitatelor si speciilor (Fanatele Clujului-Coparsaie, Lacul Sf. Ana, Tinovul Poiana Stampei, Tinovul Mohos, ;

*Rezervatii peisagistice sau parcuri naturale (peisaje terestre sau marine protejate)

Teritoriile incluse in categoria A sunt definitiv sustrase activitatilor umane care perturba echilibrele naturale; ele se constituie prin urmare nu numai in areale de referinta, ci totodata, in rezerve biologice potentiale pentru regenerarea si repopularea zonelor degradate

Grupa C include categorii dependente de programe sau de acorduri internationale; in acest caz, CNPPA poate fi solicitata pentru monitoring si poate sa contribuie cu o expertiza particulara, in cooperare cu alte institutii, fata de care IUCN are un statut consultativ. Grupei C ii apartin:

Rezervatii ale biosferei (categorie dependenta de programul international "Omul si Biosfera"-MAB- initiat de UNESCO in 1972, ca o continuare a Programului Biologic International)

*Rezervatii ale patrimoniului mondial -bunuri naturale ale patrimoniului mondial: zonele umede de habitat pentru avifauna acvatica, de importanta internationala

In teritoriile incluse in aceasta categorie ocupatiile umane traditionale sunt admise, dar reglementate; pot fi tolerate de asemenea anumite activitati umane noi, supuse unor reglementari speciale. Intrucat aceasta grupa prezinta adesea interes mai ales in planul activitatilor de agrement, in cadrul teritoriilor aferente se pot dezvolta anumite amenajari recreative si pentru promenada, in zone bine delimitate si in conditii de compatibilitate cu obiectivele protectiei naturii

CINE POATE INDEPLINI ROLUL DE ADMINISTRATOR AL ARIILOR PROTEJATE IN ROM?

Administrarea ariilor naturale protejate si a altor bunuri ale patrimoniului natural se poate face de catre:

1.structuri de administrare special constituite, reprezentate prin:

-administratiile proprii cu personal calificat, special angajat, care asigura administrarea ariilor protejate, potrivit planurilor de management si regulamentelor de organizare si functionare aprobate de catre autoritatea publica centrala pentru protectia mediului; administratiile proprii cu personal calificat special angajat, vor fi numite de catre:

A)autoritatea publica centrala pentru protectia mediului, in cazurile in care acestea ii sunt direct subordonate, fiind finantate de la bugetul de stat, in limita alocatiilor bugetare acordate

B)organizatiile economice carora li se atribuie dreptul de a administra o arie naturala protejata si care consimt sa asigure din resurse proprii, mijloacele financiare si tehnice necesare unei bune administrari, potrivit planului de management aprobat de catre autoritatea publica centrala pentru protectia mediului

C)consiliile de administrare si organizare sub indrumarea autoritatii centrale pentru protectia mediului, care le aproba componenta si atributiile

- consilii consultative de administrare create pe langa administratiile proprii, alcatuite din reprezentanti ai institutiilor, organizatiilor economice, autoritatilor si comunitatilor respective si care sunt implicate si interesate de aplicarea masurilor de protectie;

2)regii autonome, companii si societati nationale si comerciale, autoritati ale Administratiei Publice Locale si servicii descentralizate ale Administratiei Publice Centrale

3institutii stiintifice de cercetare si invatamant, muzee, organizatii neguvernamentale, cluburi speologice, cluburi de turism etc., constituite potrivit legii, care au calificarea, instruirea si mijloacele necesare pentru a aplica masurile de ocrotire si conservare

4persoane fizice, cu calitati de custode; pentru a primi calitatea de custode, sunt necesare: