Focul bacterian

Denumire stiintifica

Erwinia amylovora

Feu bacterien; fire blight; Feuerbrand; Ojog plodovih dereviev

Raspindire

Semnalata pentru prima data in America (1817) s-a extins in Canada, Mexic si in tarile din vestul Europei (Anglia - 1957, Olanda - 1966, Polonia - 1966, Danemarca - 1968, R.F.G - 1971, Franta - 1972, Belgia - 1972, R.D.G. 1974). La noi in tara, incepand cu 1991 este semnalata in livezile de semintoase. Pierderile pricinuite de focul bacterian in zonele in care a aparut sunt incomensurabile (uscarea pomilor si pierderea livezilor).

Biologie

Agentul patogen: Celulele bacteriene au forma de bastonase, scurte, peritriche cu capetele rotunjite.
Pe mediul nutritiv agarizat, coloniile sunt mici, rotunde, cu o lucire caracteristica, de tipul S, albe. Sunt si bacterii care formeaza colonii de tipul R, dar acestea sunt avirulente. Atacul de Erwinia amylovora se poate confunda usor in natura cu cel de Pseudomonas spp., dar se stabileste precis prin determinari de laborator, prin cultivarea pe mediu artificial, pe rondele de cartof sau para. (Severin, V., 1984).
Bacteria este destul de rezistenta in exsudatul organelor infectate cand este ferit de uscaciune si de razele soarelui. Peste iarna bacteriile rezista bine in zonele marginale ale ulcerelor care s-au format in sezonul anterior pe ramuri si pe trunchi, indeosebi la par si paducel (Crataegus), mai putin in ulcerele de la mar. Primavara, bacteriile care au supravietuit devin active, se inmultesc, constituind inocul primar in contaminarea unor noi tesuturi.
Dintre factorii meteorologici, ploaia este cel mai important in diseminarea patogenului, picaturile de ploaie realizand raspandirea inocului primar si secundar.
Deasemenea, insectele (albinele, viespile, mustele, furnicile, etc.) au un rol important in raspandirea bolii, si nu in ultimul rand, pasarile.
Primavara, in timpul infloritului, bacteria transportata de diferiti vectori, patrunde prin deschideri naturale, indeosebi prin stomatele nectarigene, stigmate necutinizate, antere nedeschise si prin stomatele sepalelor. Bacteriile multiplicandu-se invadeaza spatiile intercelulare. Aici se realizeaza o afluenta de masa lichida, care dupa ce umple spatiile intercelulare, iese afara sub forma de exsudat; celulele plantei gazde se necrozeaza, iar florile sunt complet distruse.
Din floare, infectia prin peduncul trece in lastar, in frunze si ramuri, cand se exteriorizeaza prin producerea de ulceratii.
In timpul perioadei de vegetatie se pot produce infectiile secundare, bacteriile patrund direct in tesuturile plantei gazda prin stomate, trichome, hidatode, lenticele, dar mai frecvent prin ranile produse de grindina sau vant puternic, cand acestea sunt proaspete.
Soiurile se comporta diferit la atacul de Erwinia amylovora, fiind mult mai sensibile soiurile de gutui si par, decat cele de mar.

Descriere

Simptome: Boala poate ataca toate organele aeriene ale plantelor. Arsura inflorescentelor este de obicei primul simptom si apare primavara devreme. Poate fi afectata o singura floare sau toata inflorescenta. Florile apar hidrozate, apoi se ofilesc, se brunifica si se innegresc. Boala progreseaza inspre peduncul care, in final se innegreste. Pe timp calduros si umed, uneori din peduncul exsudeaza picaturi de lichid. Boala se extinde repede si bacteriile invadeaza frunzele vecine. Pe lastar, apare si o ulceratie mica.
Frunzele se vestejesc si intreg lastarul se brunifica la mar sau se innegreste la par.
Inflorescentele infectate pot sa cada sau sa ramana atasate de pom; dupa inflorescente, lastarii sunt organele cele mai sensibile, boala progresand foarte rapid. Pe timp umed, incepand cu perioada infloritului, pe lastarii bolnavi apar de obicei picaturi de exsudat, care au culoare variabila, de la alb pana la rosu - inchis, cu diferite nuante de brun-galben sau portocaliu.
Boala apare numai pe fructele verzi si cu totul ocazional pot sa apara leziuni si dupa recoltare. Penetrarea bacteriilor se realizeaza direct prin lenticele in scoarta, prin rani sau prin vase. Perele prezinta de-a lungul zonei necrotice o margine verde - inchis, hidrozata, in timp ce pe mere se produce o inrosire prematura, care inconjoara zona putreda. Fructele atacate se innegresc la par si se brunifica la mar.
La pomii mai sensibili la aceasta boala, infectia poate cobori de la inflorescente, lastari sau fructe la ramurile mai vechi, sarpante sau trunchi producand leziuni, ulcere sau exsudari.
Leziunile sunt usor cufundate, de forme diferite, inconjurate de crapaturi neregulate, bine delimitate de tesut sanatos. Ulcerele formate pe tulpini sunt mici, inconjurate de calus. Ele pot incercui intreaga sarpanta, producand moartea partii superioare sau daca sunt localizate pe trunchi, moare tot pomul.

Combatere

Combatere: Se impun masuri ca: folosirea materialului de inmultire sanatos, distrugerea prin ardere a intregului material infectat, taierile obisnuite ale pomilor se vor face in perioada de repaus. In livezile contaminate, obligatoriu se va face dezinfectarea instrumentelor folosite (clorura de var 3%, formalina 4%, hipoclorit de sodiu 10%); tratamentele chimice preventive cu zeama bordeleza 0,5%, Champion 50 wp, Funguran 0,2-0,3%, Alcupral 50PU 0,2- 0,3 %; distrugerea insectelor vectoare este o masura importanta in prevenirea bolii (complexul de prevenire si combatere a atacului bacterian).