SFECLA DE ZAHAR - boli si daunatori

Elemente

Agentul patogen/

Scurta descriere a atacului

ce se

daunatorul

determina

BOLILE SFECLEI DE ZAHAR

1.

Fusarium spp., Phytium spp., Phoma spp., Aphanomyces spp., Rhizoctonia spp., Erwinia spp.

(caderea plantulelor)

Aceste ciuperci si bacterii apar in perioada de germinare-rasarire. Fenomenul este cunoscut ca simptomul de innegrirea si putrezirea germenilor. Atacul pe plantulele rasarite, prezinta coletul si tulpinita subtiate de culoare bruna-negricioasa, dupa care acestea se ofilesc si cad pe sol, putrezind.

F%

I%

2.

Cercospora beticola

(cercosporioza frunzelor)

Cercosporioza sau patarea rosie a frunzelor este una dintre cele mai raspandite si pagubitoare boli ale sfeclei. Boala apare in special pe frunzele bine dezvoltate sub forma de pete rotunde de 2-3 mm de culoare bruna deschisa. Pe frunzele batrane petele sunt mai mari. Pe vreme umeda, la suprafata petelor se formeaza un puf catifelat alcatuit din conidioforii si conidii.

F%

I%

3.

Peronospora farinosa f. sp. betae

(mana sfeclei)

Frunzele tinere din rozeta infectate sistematic, au culoarea verde deschis sau galbui si pot fi deformate. Frunzele bolnave au marginile rasucite in jos si sunt casante.

F%

I%

4.

Pleospora bjoerlingii

(putregaiul inimii sfeclei)

Forma picnidiana este denumita Phoma betae. Boala se manifesta in 4 faze de dezvoltare ale plantei:

1) putrezirea plantelor ; 2) un putregai mai profund al radacinilor mari ; 3) patarea frunzelor ; 4) putregaiul tulpinii.

F%

I%

5.

Erysiphe betae

(fainarea sfeclei)

Este la fel de frecventa ca si cercosporioza. Pe ambele parti ale frunzelor de sfecla apar pete difuze, albicioase care se largesc repede.

F%

I%

Uromyces betae

(rugina sfeclei)

Boala apare la sfarsitul primaverii si inceputul verii. Pete rotunde de 2-3 mm de culoare portocalie.

F%

I%

7.

Beet mosaic virus

(mozaicul sfeclei)

Virusul este transmis de afide Myzus persicae si Aphis fabae. Pe plantele tinere apar pete mici de culoare verde deschis, vizibile prin transparenta frunzelor, ulterior prezinta aspect marmorat.

F%

I%

8.

Marmor cucumeris

(mozaicul deformat al sfeclei)

Aceasta boala este deosebit de frecventa in culturile de sfecla situate in apropierea suprafetelor cultivate cu legume, specii de leguminoase perene sau plante ornamentale, care constituie principalele surse de infectie cu virusul mozaicului castravetilor. Primele simptome apar pe frunze complet dezvoltate, sub forma unor inele sau pete clorotice mari de 0,5-2 cm in

F%

I%

diametru, benzi clorotice situate in lungul nervurilor sau sub forma de clorozare a unor portiuni intinse de pe suprafata limbului. Intr-un stadiu inaintat, regiunile clorotice se necrozeaza.

F%

I%

9.

Beet necrotic yellow virus

(rizomania sau ingalbenirea necrotica a nervurilor)

Este considerata una din cele mai pagubitoare boli ale sfeclei mai ales in vest. Radacinile prolifereaza exagerat dand aspect de barba. Radacinile infectate se bifurca sau au varful mult subtiat. Vasele conducatoare se ingalbenesc si apoi se necrozeaza. Frunzele raman mici, erecte, clorozate sau au necroze. Pe vreme calda, frunzele de la periferia rozetei se ofilesc.

F%

I%

DAUNATORII SFECLEI DE ZAHAR

Bothynoderes punctiventris

(gargarita cenusie a sfeclei)

Adultii hibernanti reteaza plantulele tinere de la colet in mod deosebit in primaverile calduroase si secetoase.

F%

Tanymecus palliatus

(ratisoara sfeclei)

Adultii rod complet frunzele cotiledonale ale plantulelor abia rasarite sau le reteaza de la colet.

F%

Aphis fabae

(paduchele negru al sfeclei)

Pe fata inferioara a frunzelor se formeaza colonii compacte care dauneaza prin intepare si sugerea sucului celular producand rasucirea frunzelor (pseudocecidii)

F%

4.

Chaetocnema tibialis

(puricele sfeclei)

Poate produce pagube importante in anii cu primaveri secetoase. Adultii in lunile iulie-august rod epiderma superioara si mezofilul frunzelor dar lasand intacta epiderma inferioara.

F%

Agriotes spp.

(viermii sarma)

Larvele rod numeroase galerii in radacinile de sfecla.

F%

Autographa gamma

(buha gamma)

Este mai frecventa in terenurile de lunca. Omizile, in primela varste, ataca partile aeriene ale plantelor, ultimile varste ataca partile subterane, de obicei in zona    coletului.

F%

Mamestra brassicae

(buha verzei)

Larvele rod frunzele.

F%

Cassida nebulosa

(gandacul testos al sfeclei)

Formeaza doua generatii pe an. Generatia G1 migreaza pe frunzele de sfecla in luna iunie.

F%

Scrobipalpa acelatella

(molia sfeclei)

Atacul larvelor pe radacina este caracteristic.

F%

10.

Scotia segetum

(buha semanaturilor)

Omizile ataca partile aereiene ale plantelor, apoi partile subterane in zona coletului.

F%

11.

Pegomyia betae

(musca miniera a sfeclei)

Larvele mineaza frunzele formand galerii liniare caracteristice. Unele soiuri de sfecla prezinta un grad de rezistenta mai bun. Soiurile furajere sau industriale sunt mai rezistente. Mustele sunt atrase de la mari distante, de plantele tinere de sfecla pentru depunerea pontei.

F%

Myzodes persicae

(paduchele verde al piersicului)

Acesta formeaza colonii numeroase pe fata inferioara a frunzelor pe care le inteapa sugand sucul celulelor tesuturilor se necrozeaza si frunzele se rasucesc.

F%

13.

Blitophaga undata

(gandacul negru al sfeclei)

Mai frecvent in Transilvania. Adultii si larvele rod limbul foliar.

F%

14.

Melolontha melolontha

(carabusul de mai)

Larvele ataca radacinile, iar atacul apare sub forma de vetre.

F%

Piesma quadrata

(plosnita sfeclei)

Adultii din prima generatie apar spre sfarsitul lunii iunie si ataca frunzele.

F%

16.

Poeciliscytus cognatus

(plosnita neagra a sfeclei)

Inteapa varful de crestere si suge sucul celular. Este considerat unul dintre cei mai periculosi daunatori ai lucernei si sfeclei din estul european.

F%

17.

Opatrum sabulosum

(gandacul pamantiu)

Plantele sunt retezate de-a lungul randurilor, mai ales noaptea sau in zilele innourate.

F%

Heterodera schachtii

(nematodul sfeclei)

Larva viermiforma produce daune importante la plantele tinere. Radacinile principale raman scurte si subtiri iar cele secundare au crestere exagerata si se indesesc.

F%