Socul

Socul (Sambucus nigra) nu se sfieste sa creasca nici prin terenurile necultivate din orase, desi se ridica pana sus la munte. E cunoscut si de copii, caci atrage luarea aminte prin tufele mari ce le formeaza, umbroase; frunzele dese, cu mirosul inabusitor sunt compuse. Florile marunte, se vad cine stie de unde, stranse gramada pe o tipsie, formata din ramificarea de mai multe ori a coditei din varful crengilor. Atractive sunt si boabele negre, care spanzura in jos, indoind prin greutatea lor crengutele ce le poarta. Crengile sunt pline cu maduva. De aceia din ele copiii fac pusculite sau proaste, de improscat apa. Si fluere de soc se fac, potrivit cantecului:

Flueras de soc

Mult zice cu foc.

Mai intrebuintata e maduva, usoara, alba, in experientele de electricitate, pentru sectiuni la microscop, sau, in loc de pluta de ceasornicari, spre a fixa pe ea lucruri marunte. Cu boabele de soc se falsifica vinurile, colorandu-le. Florile si ele sunt foarte cautate in medicina, ca sudorifice, "moaie pieptul'.