Cugetari memorabile de Petre Tutea

Cugetari memorabile

de Petre Tutea

Se spune ca intelectul e dat omului ca sa cunoasca adevarul. Intelectul e dat omului, dupa parerea mea, nu ca sa cunoasca adevarul, ci sa primeasca adevarul.

Tot ce teoretic este just este practic necesarmente just. Nu si invers, ca oamenii au practici sinistre in istorie.

Am avut revelatia ca in afara de Dumnezeu nu exista adevar. Mai multe adevaruri, zic eu, raportate la Dumnezeu, este egal cu nici un adevar. Iar daca adevarul este unul singur, fiind transcendent in esenta, sediul lui nu e nici in stiinta, nici in filozofie, nici in arta. Si cind un filozof, un om de stiinta sau un artist sint religiosi, atunci ei nu se mai disting de o baba murdara pe picioare care se roaga Maicii Domnului.

Acum, mai la batrinete, pot sa spun ca fara Dumnezeu si fara nemurire nu exista adevar.

Au falsificat suta la suta alegerile. Ati citit "Complicatiile tehnicii votarii"? Nu puteam sa votez nici eu, atit era de complicat! Pai ce-i acest ceusesc 89% pentru niste golani care nu-s in stare sa conduca nici o gara? Incapacitatea de guvernare a astora s-ar putea sa fie sansa hoitului roman sa devina viu.

"Domnule Tutea, daca ati fi fost ales presedinte la 20 mai, prin absurd, care ar fi fost prima hotarire pe care ati fi luat-o?" - Prima hotarire: privatizarea, insemnind constructia celor doua comune: comuna agrara, intemeiata pe gospodarul dibaci si priceput, si comuna urbana, guvernata de intreprinderi, de acesti giganti ai lumii moderne. Si as fi creat institute care sa sincronizeze poporul roman cu toate cuceririle speciei om, mutate in spatiul valah. Ca eu nu contest poporului roman ca limba lui si geniul lui intelectual ii permit sa mute creatiile speciei om la el acasa.

Omul, cind e singur, poate face fel de fel de unelte. Adica devine american, spun eu. Eu as scrie peste Statele Unite astfel:"Omul este un animal care fabrica unelte."M-au intrebat unii care sint foarte filoamericani ce cred despre americani. Sint lacatusi cosmici, domnule, le-am zis. India, de pilda, este inferioara tehnic Americii. Nici nu incape indoiala: America o baga la jiletca. Da' spiritual America e o Ghana; pe linga India e primitiva.

Americanii nu mor in razboi. Sint suprainarmati. Dau lovituri zdrobitoare. La ei cine face economie la munitie raspunde in fata Senatului.

Eu nu pot fi americanofob decit in ceea ce priveste descompunerea religioasa in secte. Dar din punct de vedere politic. si noi si rusii ar trebui sa avem in frescele din biserici un Columb, caci fara el invatam acum nemteste cu dictionarele pe genunchi.

In belsugul de-acolo nu poate aparea o gindire teologica. Americanii n-au vocatie; il invoca pe Dumnezeu doar ca sa le binecuvinteze pravaliile. Ei gindesc negustoreste. Exercita stapinirea lumii doar la casele de bani.

Antisemitismul nu e o reactie spontana a romanilor, a germanilor, a polonilor, a francezilor, a americanilor, ci e provocat de evrei, prin exces. E provocat de ei ca spaima, crezind ca-l previn. Antisemitismul functioneaza dupa principiul actiunii si reactiunii. Pai daca rabinul Moses Rosen, care e doctor si face parte din Consiliul Mondial Evreiesc, il injura pe Eminescu. Pai ce ar zice el daca eu l-as lua pe Moise pe faras?

Nu am fost si nu sint antisemit, pentru ca ar insemna sa fiu anticrestin. Pentru ca, sa fim cinstiti, Cristos nu e din Falticeni.

O baba murdara pe picioare, care sta in fata icoanei Maicii Domnului in biserica, fata de un laureat al premiului Nobel ateu - baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, asta moare asa, dihor.

Eu cind discut cu un ateu e ca si cum as discuta cu usa. Intre un credincios si un necredincios, nu exista nici o legatura. Ala e mort, sufleteste mort, iar celalalt e viu si intre un viu si un mort nu exista nici o legatura. Credinciosul crestin e viu.

Ateii si materialistii ne deosebesc de animale prin faptul ca nu avem coada.

Ateii s-au nascut, dar s-au nascut degeaba.

Eu nu detest burghezia. Eu m-am lamurit ca un om care vrea sa fie bogat nu este un pacatos. Spunea odata un preot batrin: Circula o zicala ca banul e ochiul dracului. Eu nu-l concep ca ochiul dracului, eu il concep ca pe o scara dubla. Daca-l posezi, indiferent in ce cantitati, si te misti in sus binefacator pe scara, nu mai e ochiul dracului. Iar daca cobori, atunci te duci cu el in infern, prin vicii, prin lacomie si prin toate imperfectiile legate de orgoliu si de pofta de stapin.

Nu pot evita neplacerile batrinetii si nu ma pot supara pe Dumnezeu ca m-a tinut pina aproape la nouazeci de ani. Insa batrinii au o supapa foarte inteleapta: au dreptul la nerusinare. O nerusinare nelimitata. Cind ma gindesc la suferintele batrinetii, imi dau seama ca in natura asta oarba cel mai mare geniu este geniul mortii. Faptul ca murim, de cele mai multe ori la timp, este un semn al dragostei lui Dumnezeu pentru noi.

Eu sint iudeocentric in cultura Europei, caci daca scoti Biblia din Europa, atunci Shakespeare devine un glumet tragic. Fara Biblie, europenii, chiar si laureatii premiului Nobel, dormeau in craci. Stiinta si filozofia greaca sint foarte folositoare, dar nu sint mintuitoare. Prima carte mintuitoare si consolatoare pe continent - suverana - e Biblia.

Exista o carte a unui savant american care incearca sa motiveze stiintific Biblia. Asta e o prostie. Biblia are nevoie de stiinta cum am eu nevoie de Securitate.

Luther, cit e el de eretic si de zevzec, a spus doua lucruri extraordinare: ca creatia autonoma e o cocota si ca nu exista adevar in afara de Biblie. Mie mi-a trebuit o viata intreaga ca sa aflu asta. El nu era asa batrin cind a dibacit chestia asta, ca era calugar augustin. Mie mi-a trebuit o viata ca sa ma conving ca in afara de Biblie nu e nici un adevar.

Shakespeare, pe linga Biblie, - eu demonstrez asta si la Sorbona - e scriitor din Gaesti.

In afara slujbelor bisericii, nu exista scara catre cer. Templul este spatiul sacru, in asa fel incit si vecinatatile devin sacre in prezenta lui.

Stii unde poti capata definitia omului? - te intreb. In templu. In biserica. Acolo esti comparat cu Dumnezeu, fiindca exprimi chipul si asemanarea Lui. Daca Biserica ar disparea din istorie, istoria n-ar mai avea oameni. Ar disparea si omul.

In biserica afli ca existi.

Ce pustiu ar fi spatiul daca n-ar fi punctat de biserici!

In afara de carti nu traiesc decit dobitoacele si sfintii: unele pentru ca n-au ratiune, ceilalti pentru ca o au intr-o prea mare masura ca sa mai aiba nevoie de mijloace auxiliare de constiinta.

Ceausescu n-avea masca de golan, ci masca de golan fioros. Nu mi-am inchipuit ca un golan analfabet poate sa aiba o asemenea pofta de luxurie. Vila lui de la Neptun.totul e de aur acolo. D-aia s-a si numit "epoca de aur".

Asa-zisul triumf al proletariatului, care a sfirsit ca triumf al lui Ceausescu, a fost triumful lui Golanescu si o trecere in intuneric. Asta a fost revolutia proletara. Ce s-a petrecut in decembrie '89 n-a fost o revolutie, ci o restauratie: geniul politic al poporului roman a atestat reasezarea in ordinea naturala. Asta s-a intimplat atunci: o restauratio magna. Fara sa ignor jertfele de la Timisoara, ma opresc la manifestatia din fata Comitetului Central, cind multimea a huiduit tiranul. Atunci s-a intimplat un fenomen fundamental: reintrarea in ordinea naturala a poporului roman. Cind multimea ii refuza tiranului increderea, asta calca in gol. Asa a calcat Ceausescu - in gol.

Cioran e o inteligenta pura. Pai, ca sa te fitii ca el prin Paris, trebuie sa ai inteligenta. Ca acolo inteligenta este! Are o singura trasatura inadmisibila in fiinta lui: e neconsolator.

Eu m-as intilni cu Cioran in nelinistile mele, care seamana cu ale lui, iar el s-ar intilni cu misticismul meu in lirismul lui.

In ce priveste cearta lui cu Divinitatea, eu sper ca Cioran sa nu moara aici unde s-a nascut, cum a murit Kant. Eu pe Cioran il vad impacat in amurg cu sine, cu Sfintul Apostol Pavel si cu Absolutul Divin, pentru a nu muri in lumea aceasta.

Ceea ce e ciudat la Cioran, nu e nelinistea de a fi om, ci nelinistea de a fi roman.

Comunismul e cea mai mare aflare-in-treaba din istoria omenirii.

Comunistii au vrut sa ne faca fericiti cu forta:ba, sa fiti fericiti, ca va ia mama dracului! Adica sa maninci bine, sa bei bine, sa dormi bine si la loc comanda!

Ca sa constati ca e incapabil comunismul de guvernare, nu trebuie sa ai doctoratul in stiinte sociale. Orice bou vede ca nu e bun. El vede ca ma-sa rabda, nevasta rabda, copiii rabda. vede tot si totul pute.

A te poune comunismului inseamna a apara puritatea Codului Penal. Comunistii nu trebuie tratati ca infractori de drept comun. Ca hotii de buzunare, ca tilharii, ca violatorii de dame.

Comunismul e imanentism absolut: el muta complet omul in lumea asta. Comunismul inseamna negatia omului total, ca omul total apartine la cele doua lumi:lumea trecatoare si lumea vesnica. Or, comunismul ancoreaza in dimensiunea lumii trecatoare si in felul asta nu e uman. Pentru ca daca ii spui unui om normal: ma, esti un animal rational muritor si dupa tine ramin doar viermi si minerale - iti da cu bita in cap!

M-am gindit sa scriu un pamflet anticomunist si m-am gindit sa iau anticii si modernii, cei mai mari pamfletari pe care-i intilnesc, si sa iau de acolo cele mai acidulate imagini sau figuri de stil. Si m-am gindit ca e un travaliu odios, gratuit, nu face trei parale. Si am ajuns la o intuitie mult mai corecta pentru a defini orice miscare comunista. Iau un Cod Penal cu trihotomia, tripartita diviziune a infractiunilor: crime, delicte si contraventii. Definesc crimele pe rind, delictele pe rind si contraventiile pe rind, si scriu dedesubt: comunismul e infractor la ordinea universala, naturala prezenta in acest integral Cod Penal. Ei sint infractori, comunistii, nu sint oameni politici. De altfel, Douglas, ministrul de externe al Americii, a dat o definitie a comunismului: exista in dreptul penal crime continue si crime continuate; comunismul e o crima continua.

Comunistii sint atit de terestri, ca eu nu i-as lasa nici sase urce in avion, si intre Bucuresti si Moscova i-as pune sa mearga pe jos, umplind desagii cu mincare din loc in loc.

Comunistul stie ca e animal, stie ca e rational si stie ca e absolut muritor. Dar in felul asta, cu toata rationalitatea lui, intre el si dihor nu enici o deosebire.

Comunismul, unde a triumfat, te beleste sistematic.

Rusia a demonstrat - tehnic, practic si teoretic - nulitatea comunismului.

Stalinismul e definitia comunismului. Unde nu e stalinism, dupa trei luni cad de la putere, ca nu sint in stare sa dea nici. apa. Nu se poate impune comunismul decit cu bita, cu parul!

Nu se poate face economie in comunism si de catre comunisti. Astia nu sint in stare sa conduca nici o comuna rurala. Incurca apele, infunda fintinile.

Comunismul este un cancer social. Unde se instaleaza, ramine pustiu.

Atit extrema stinga, cit si extrema dreapta sint falimentare. Comunismul, de pilda:premisa lui majora e egalitatea reala, absoluta a oamenilor. In nici unul din regnurile cunoscute nu exista egalitate - nici in regnul mineral, ca aurul nu e egal cu carbunele, nici in regnul vegetal, ca plantele nu sint egale, si nici in regnul animal, ca pisica nu e egala cu leul, cel putin ca forta. Si nici in specia om nu functioneaza, cu atit mai mult, principiul egalitatii. E damnat esential comunismul prin premisa lui majora: egalitatea reala a oamenilor, care este o utopie. Si inca. da, vorba lui Berdiaev, cusurul utopiilor nu sta in constructia lor, ci in faptul ca toate sint realizabile. E un paradox, insa este adevarat ca paradoxul este limita pina la care poate merge inteligenta umana, dincolo de care apare nimicul.

Comunistii sint vacari: considera oamenii ca vacarii cirezile. Cum poti gindi egalitatea absoluta - ca asa trebuie s-o gindesti ca sa fii comunist - cind nici nu iesi bine in strada si te-ntilnesti cu ea, cu inegalitatea?

Si la comunisti sint stapini si slugi, dar ei sint ipocriti, pentru ca stiu ca iegalitatea oamenilor nu poate exista nicaieri; sint perfect escroci, tocmai pentru ca afirma ca esenta comunismului este egalitatea reala a oamenilor. Premisa egalitatii absolute e nula, iar socialistii adauga putin sifon in vinul asta.

Sistemele sociale trebuie definite finalist, prin ce urmaresc. Comunistii urmaresc egalitatea anarhica finala. Astia sint comunistii - anarhisti! Prin finalitatea lui, marxismul nu e ostil anarhiei, pentru ca nu poti fi egalitar decit daca esti anarhic.

Cind se vorbeste de totalitarismul comunist e o contradictie in termeni. Totalitari nu pot fi decit oamenii care pleaca de la intreg la parte - dupa formula aristotelica. Or, comunistii, nu sint totalitari. Dupa ce ma orientez? Dupa Manifestul comunist, care e evanghelia lor, evanghelia rosie. Acolo se spune ca idealul lor e o societate fara stat, fara clase, conceputa ca o asociere libera de indivizi. E incendiul anarhiei finale, sfirsitul Manifestului, cum zice Kautki. Comunistii sint anarhisti la finalitate. Totalitari sint fascistii, hitleristii si Biserica Catolica, pentru ca si ea pleaca de la principiul aristotelic: intregul premerge partea. Astia sint totalitari. Mi-a spus un ziarist: Nu mai spuneti asta, ca zapaciti tineretul! Daca toti ii considera pe comunisti totalitari, nu pot sa dau pe post asta. Dar eu - ce-i in gusa si-n capusa. Nu ma dau inapoi. Nu pot sa mint.

Cei care stau sub fluviul evenimentelor, stau fie din orgoliu, fie din capacitate de adaptare. Dat, de multe ori, adaptarea la imprejurari se cheama conformism si conformistul se deosebeste de plosnita doar prin aceea ca ea n-are ratiune.Cei care nu se conformeaza trag consecintele, fie din orgoliu, fie din incapacitate de adaptare. Dar adaptarea tine mai mult de biologic decit de spiritual. De pilda eu ma situez in fluviul inform al stanilismului, care se revarsa prin stanilismul haotic anglo-saxon asupra Europei centrale. Deci cum pot fi eu, daca incerc sa judec acest fluviu inform al stanilismului care situeaza omul in regnul animal, cum pot eu sa scap de acet animalism? Prin orgoliu, ma opun - si intru in temnit. Prin conformism, devin un simplu animal adaptabil. De altfel, sa stiti un lucru:in lupta cu evenimentele politice majore omul basculeaza intre eroism si lasitate. Te supui evenimentelor, stiind ca singur nu le poti infringe; si nu-ti convine sa candidezi la eroism.

Reactionar e cel vetust si invechit. Conservatorii mari nu sint reactionari, pentru ca au de partea lor legile eterne ale lui Dumnezeu.

Cred ca acum la noi, ar fi optima o conducere conservatoare, realizata insa intr-un climat democratic. Adica un partid conservator, traditionalist, nationalist, intr-un climat liberal. Ca sa nu faca din conservatorism instrument de tiranie, ca eu nu pot sa accept in numele nici unei idei sa asupresc o singura celula dintr-un om.

Constitutia liberala din 1923 nu e o opera, e o capodopera. Un rege puternic, infasurat intr-un stat al normelor liberale: separatia puterilor si libertati cite doreste nea Nita; nici nu poate duce atitea libertati!

Platon are un demiurg care nu e creator, ci doar un meserias de geniu, fiindca materia ii premerge. Prima idee de creatie reala, au adus-o in istorie crestinii.

De creat doar zeul creaza, iar omul imita. Eu cind citesc cuvintul creatie - literara, muzicala, filozofica - lesin de ris. Omul nu face altceva decit sa reflecte in litere, in muzica sau in filozofie petece de transcendenta.

Cum sa fie creatura creator? "Hai tata, sa-ti arat mosia pe care ti-am facut-o cind nu eram in viata." Pai cum sa fie creatura creator?

Omul e un animal care se roaga la ceva. Cauta un model ideal. Si uneori nimereste, alteori, nu. Cei care au descoperit modelul ideal si succesiunea fenomenului din el sint crestinii. Crestinismul nu poate fi identificat cu nici un sistem filosofic, monist, dualist, sau pluralist.Crestinismul este pur si simplu. Despre crestinism, Bergson spune ca noi il respiram. Are materialitatea aerului. Seamana cu aerul. Noi sintem crestini fara sa vrem. Si cind sintem atei sintem crestini: ca respiram crestinismul cum respiram aerul.

Crestinismul nu e ideologie, ca atunci se aseamana cu marxismul. Religia e expresia unui mister trait, or ideologia e ceva construit.

A fi cresti inseamna a cobori Absolutul la nivel cotidian. Numai sfintii sint crestini absoluti. Altminteri, crestinismul, gindit real, e inaplicabil tocmai pentru ca e absolut.

Suveran fata de natura, supus Divinitatii, nemuritor si liber prin depasirea extramundana a conditiei sale - acesta este omul crestin.

Nimic nu poate inlocui crestinismul; nici toata cultura antica precrestina. Eu sint de parere ca apogeul Europei nu e la Atena, ci in Evul Mediu, cind Dumnezeu umbla din casa in casa. Eu definesc stralucirea epocilor istorice in functie de geniul religios al epocii, nu in functie de ispravi politice.

Isus Cristos este eternitatea care puncteaza istoria.

Daca nu cunosti revelat - prin gratie divina - sau inspirat, nu cunosti nimic. De pilda, povestea cu marul lui Newton, care a cazut. Nu stiu unde am citit eu stupiditatea asta: "Il tomba dans une mditation profonde qui l'a conduit jusqu'a la loi de la gravitation universelle". Si eu spun: daca Newton gindea pina la Judecata de Apoi, nu descoperea nimic! Dar el a fost mult mai intelept. Cind a fost intrebat cum a descoperit gravitatia, a zis: Am fost inspirat. Pai scrie pe mar, sau scrie undeva in natura " legea gravitatiei"? Fenomenele lumii interioare si ale lumii exterioare tac. Iar omul autonom si orgolios creds ca exploreaza lumea interioara si exterioara cu jocul lui de ipoteze si ca descopera ceea ce vrea el. El cauta; dar eu spun ca el cauta, nu ca afla. Sau daca afla, trebuie sa fie ca Newton, inspirat.

N-ar trebui sa se vorbeasca asa mult despre democratie. Eu, in materie de democratie, nu am nici o parere personala. Ma bizui pe doi ginditori clasici. Pe Platon si pe Aristotel. Platon sustine ca sint trei forme de guvernamint degenerate:tirania, oligarhia si democratia. Aristotel spune ca democratia este sistemul face fiecare ce vrea. Si eu am spus: dupa cum se vede.

Bergson e mai cuviincios ca Aristotel si zice ca democratia e singurul sistem compatibil cu libertatea si demnitatea umana, dar are un viciu incurabil: n-are criterii de selectiune a valorilor. Deci democratia e sistemul social in care face fiecare ce vrea si-n care numarul inlocuieste calitatea. Triumful cantitatii impotriva calitatii. Bergson a fost acuzat in micul dictionar filozofic al lui Stalin ca e fascist.

Fara sa gindesc in stilul darwinismului social, nu pot sa ramin indiferent la incapacitatea democratiei de a asigura selectiunea naturala a valorilor. Democratii gindesc corpul social aritmetizat: numara capetele toate si unde e majoritate, hai la putere. Sufragiul turmei! Asta e parerea mea despre democratie.

In democratie, numai intimplarea naste un mare sef. De pilda, un mare conducator in democratie a fost Clemenceau, care a condus politic primul razboi mondial.

Eu, cit as fi de aristocrat in gindire, politic trebuie sa fiu democrat. Masa e absoluta; fiecare prost luat in parte e un prost si atit. Dar toti prostii astia, luati impreuna, sint un principiu istoric.

Prin insasi ordinea ei ideologica, democratia il obliga pe idiot sa stea alaturi de geniu si sa-i poata zice: ce mai faci, frate? Partea proasta este ca oamenii de exceptie pot ajunge captivi in cirezile democrate. Ce decide masa are un caracter absolut, deoarece prin masa se exprima specia. Prin individ se exprima personalitatea. Numai ca, uneori, un individ ajunge sa influenteze foarte mult asupra maselor. Acestia sint alesii. Istoria este facuta de alesi. Paradoxul societatii umane este ca multimea ii produce pe conducatori, iar acestia o conduc. Ideea de echilibru social este caracteristica oricarei democratii burgheze. Asta e forta constanta a democratiei. Iar extremelor - fie extremei stingi, fie extremei drepte - , care violeaza ideea de echilibru social, democratia le este ostila.

Eu nu sint democrat. Am asemanat democratia cu jigodia la ciine: nu scapa decit cei care sint tari.

Eu sint democrat numai dintr-un singur motiv: din respect fata de poporul roman. Si pina la urma mi-am modificat pozitia: nu sint democrat, sint demofil, iubitor de popor.

Democratia totala e cimitir istoric. Noi nu sintem in pericol, ca n-avem nici macar democratie; un cimitir istoric presupune un trecut de viata care sa fie ingropat.

Si totusi cel mai bun sistem social e cel care pleaca de la respectul mastii de om: democratia. Democratia e imperfecta, dar fara ea e greu de vietuit. Este un soi de haos suportabil.

Democratia este sistemul social care face posibila existenta idiotului alaturi de geniu. Dar ea se deosebeste de egalitarismul comunist prin lege. In democratie legea functioneaza, in vreme ce in comunism legea nu exista; e tiranie.

Eu cred ca omul e facut de Dumnezeu si cred ca Dumnezeu n-a instalat nici un drac in el. Nu pot sa spun ca Dumnezeu a facut un om purtator de drac. Daca omul e faptura lui Dumnezeu, dracul intra ocolit acolo, nu intra cu voia Lui.

Un filozof care se zbate fie sa gaseasca argumente pentru existenta lui Dumnezeu, fie sa combata argumentele despre inexistenta lui Dumnezeu reprezinta o poarta spre ateism. Dumnezeul lui Moise este neatributiv. Cind il intreaba Moise pe Dumnezeu: Ce sa le spun alora de jos despre Tine? - Dumnezeu ii spune: Eu sint cel ce sint.

In fata lui Dumnezeu, geniul e var primar cu idiotul.

Binele si raul sint conceptelepedagogiei lui Dumnezeu fata de oameni.

Dumnezeu s-a revelat, dovada ca este. De fapt, vinzoleala asta haotica a lumii actuale, framintarea lumii actuale, ma convinge ca nu exista decit Dumnezeu. Ca totul e muritor, si universul si omul, si ca lumea a fost facuta de Dumnezeu din nimic si o va spulbera din orgoliul divin de-a o face din nou - considerind ca prima lui isprava s-a inecat istoric.

In celebra Dclaration des Droits de l'Homme et du Citoyen a Revolutiei franceze, prima propozitie e o idiotie absoluta sau in cel mai bun caz un sofism: Oamenii sint egali de la natura. Asta e ca si cum Kant ar fi egal cu Iliescu. Oamenii sint inegali de la natura. Sint inegali insisi membrii unei familii, in care unul poate fi genial, altul mediocru si altul imbecil. Substanta ereditara e un mister.

Egalitatea e cel mai mare dusman al libertatii.

Principiul egalitatii, pe care-l vehiculeaza democratii din lume, functioneaza in mod real numai in religie, fiindca numai religia crestina considera oamenii egali in fata lui Dumnezeu.

Eminescu, despre care Iorga spune ca-i expresia integrala a natiunii romane, iar Blaga ca reprezinta "ideea platonica de roman", e romanul absolut. L-am definit eu: suma lirica de voievozi.

Noica a fost o personalitate, dar a spune "epoca Noica" e ca si cum ai spune "epoca Ghita Popescu". Nu a fost nici macar o epoca "Nae Ionescu", cu toate ca el intr-adevar, putea face epoca. La fel Eliade, Cioran. Face oare epoca un profesor universitar la Chicago? Iar Cioran a spus: Eu sint cazul Cioran - si nu cred ca s-a izmenit cind a afirmat asta, pentru ca, e evident, n-ati auzit de "cioranism" in Romania. El este, ca de altfel si Eliade, o personalitate care s-a limitat la ea insasi. Insusi Iorga, din acest punct de vedere, i-a ramas inferior lui Maiorescu, pentru ca Maiorescu a punctat epoca lui. Samanatorismul lui Iorga a marcat, dar nu a facut epoca, ci poate fi considerat doar un eveniment.

Europa e formata din trei familii de popoare: familia popoarelor germene, a celor latine si familia popoarelor slave. Parerea mea e ca dominanta e latina si spiritul european nu e nici slav, nici german, ci latin. Latinitatea e dominanta europeana. Nu Germania. S-au zbatut germanii, dar sint tot subalterni, ca si slavii.

Asa, daca gindesti omul ca european, au nemtii o expresie: a vorbi de puritate germana, poloneza, franceza este ridicol, pentru ca popoarele Europei sint die Fruchte einer Promenademischung (Progeniturile unei corcituri), adica doua babe surde, cu doi ciini, stau la taifas si dupa doua zile afla ca toti cateii fatati de catelusa nu seamana cu fiul babei.

Evreii au geniu religios. Ei au creat doua religii, iudaica si crestina. Mai glorioase nu vad religii in lume. Sint o rasa superioara, sint parintii religiei noastre. Pentru ei cultura inseamna religie. Restul este arta si stiinta. Cultura inseamna la ei spirit si numai ei au lasat cultura pe unde au stat, ovreii. Cultura Europei e iudaica si civilizatia e multiforma. Iudeo-germano-latino-slava.

De ce au existat intotdeauna resentimente fata de ovrei? - Stilul lor de viata. Cind in Antichitate, au intrat in contact cu romanii, acestia ii intelegeau la nivelul sticlei. Nu stiau ce sint. Nu semanau cu romanii. Eu nu vorbesc rasial, vorbesc antropologic: pur si simplu nu-i intelegeau.

In Evul Mediu, pe vremea cind europenii aveau meseriasi-bijutieri, rusii mincau paie. Fara traditia asta adinca, nu se poate face supercivilizatie moderna. Xenopol spune asa: Viciul esential al istoriei romanilor, din cauza razboaielor neintrerupte cu turcii, e absenta de dospire indelunga a Evului Mediu.

Extrema dreapta, ca si cea stinga, e falimentara. Omul nu e dispus, de dragul unei minoritati numite elita, sa ajunga iobag. Nici ultimul maturator nu este dispus sa renunte la libertate pentru ca in frunte se afla un tiran care e intelept ca Platon. Intelepciunea aluia e de doua parale. Daca ala se realizeza utopic pe sine, cel de pe strada sufera.

Greselile gindirii de dreapta la noi? Absolutizarea totalitarismului, care este european falimentar. Excesele. Absolutizarea ideii totalitare, care confisca personalitatea, si mai ales ignoranta in ceea ce priveste onestitatea lui Hitler, acestea au fost greselile. Hitler a spus: Nu respect decit un singur cuvint, cel dat poporului german. Iar Ribbentrop a declarat ca Germania n-are nevoie de prieteni, ci de supusi. Pai cum poti sa mai fii colaborator cu un asemenea imperialism?

Orice extrema este socialmente insuportabila, pentru ca e lipsita de ideea fundamentala a oricarei societati bine organizate, ideea de echilibru. Extremele violeaza ideea de echilibru social.

Si poporul, si foarte multi intelectuali nu pot suporta extremele, iar democratia este ostila extremelor, care confisca - si extrema stinga si extrema dreapta - personalitatea umana. Nu cred insa ca extrema dreapta poate fi gindita in paralel cu cea stinga, cum se face. Extrema dreapta nu confisca proprietatea, personalitatea legata de proprietate. Extrema stinga e egalitara; egalitatea coercitiva e sterilizanta.

Nu stiu daca fantasticul e din nimic sau din ceva, dar ca sa fii fantastic trebuie sa fii transsenzorial, in afara de concret si de real. Insa fantasticul nu e totuna cu misticul si la o adica el e mult mai aproape de senzorial si foarte indepartat de mistic: pentru ca lui ii lipseste relatia cu misterul.

Carui barbat nu-i plac femeile? In primul rind la iubesti pentru farmecul lor, si in al doilea rind le iubesti pentru ca fac oameni.

Eu incerc o experienta: incerc sa ma deparazitez de filosofie, de paduchernita metafizicii. Cioran s-a deparazitat mai demult, desi face filozofie. Un prieten de-al meu zice: te deparazitezi, dar folosesti sculele ei. Da, dar daca ma urc in tren, nu inseamna ca zeul meu e calea ferata.

In Evul Mediu s-a formulat de catre filozofii sireti teoria adevarului dublu: secundum fidem - adevarul dupa credinta si secundum rationem - adevarul dupa ratiune, ca sa aiba cale libera pentru filozofie. Adica sa rataceasca pina ii ia dracul. Ca poti, in filozofie, sa ratacesti pina devii nauc. Ce-au realizat filozofii prin autonomia lor? Nimic! N-au nici un adevar.

La urma urmelor, are si filozofia acces la adevar, pentru ca situarea spiritului in adevar e vocationala.

Babele evlavioase merg la absolut rugindu-se, iar filozoful trancanind silogisme.

Francmasoneria doreste puterea cu lozinci democrate. Nu sint religiosi, au o singura religie: propria lor doctrina. Pe dusmani ii anuleaza social. Au o structura supranationala, deci sint antinaturali. Toti cei care aspira la unitatea speciei om anuleaza principiul competitiei intre popoare; anuleaza insusi principiul civilizatiei moderne, nascuta prin lupta.

Generatia se naste asa: apare un cap - sau poate mai multe deodata, care sint ancorate in acelasi ideal. Si daca idealul este stralucit reprezentat, devine forma modelatoare pentru cei care-l urmeaza. Trebuie acceptata ideea de oameni-model. In vreme ce apostolii se topesc in absolut, modelele se topesc in generatii. Cei ce devin modele sint creatori de epoca si de curente si astfel hotaritori pentru cetate.

Noi am fost o generatie favorizata: ne-amm plimbat prin toate universitatile, peste toti scriitorii, peste toti ginditorii. Si am ajuns la limitele scepticismului autohton de tip cioranesc. Adica nu sintem, deocamdata, fauritori de sisteme general valabile.

Generatia mea a debutat in euforia realizarii Romaniei Mari si a murit in inchisorile comuniste. Voi, care nu ati trecut prin inchisori, stiti cum arata si cei care inchid si cei inchisi. Aveti o perspectiva totala.

Tineretul de azi e net superior generatiei noastre. Si asta pentru ca nu este usor pentru el, in climatul asta fioros, asa cum ne-a fost noua, intr-o lume mai normala. Pai noi am trait sub regalitate, scriam pe Palatul regal " De inchiriat" si nu pateam nimic! A venit bolsevismul rus cu armele peste el, peste tineret, si el se scutura la mal ca rata de apa. S-a vazut acum in rascoala din '89. Generatia actuala e grea de glorie. Ca sa te scuturi de bolsevism in plin bolsevism - pai cum se cheama asta?

Geniul e relief, noutate, inventie, creare de epoca si stil. Nu e neaparat un intelept, ci un suprainteligent. Geniile sint originale, in masura in care originalitatea e posibila. In fond, maxima mea a fost aceasta: Dumnezeu este creator, iar omul imitator. Prin incercarea de a imita mereu Divinbitatea, prin proximitatea fata de divin, geniul e mai apropiat de cer; dar nu sint in masura in care e apropiat sfintul.

In fata lui Dumnezeu nu exista genii, Dumezeu lucrind nu cu genii, ci cu oameni.

Gheorghiu-Dej a fost o maimuta revolutionara; a crezut ca face si el revolutie, desi imita bolsevismul rusesc. Adica: sa arestez oameni fara judecata, sa-i tin indefinit in temnita, sa-i pun in regim de exterminare, sa-i ucid daca vreau - asta numea el revolutie. Asa facea Stalin. Si Dej, imitindu-l, credea ca e revolutionar. De fapt a fost o maimuta balcanica - a tiranizat poporul roman la adapostul armelor rusesti. Nu? Ce originalitate are revolutia romaneasca? Dar n-are nici cea ruseasca originalitate. Pai stiti cum am definit eu revolutia ruseasca? Iacobinism tataro-mongol! Teroarea iacobina mutata in stil tataresc la Moscova.

Dumnezeu a facut lumea si pe om; si cu om a incoronat creatia sa. Si l-a insarcinat sa cunoasca lucrurile. De-acolo vine denumirea lor. - Originea primordiala a capacitatii de a determina numele lucrurilor, care este o operatie logica; originea mistica a gindirii logice.

Aparitia unui mare ginditor e pentru creier ca o baie pentru un om care a muncit, a asudat, s-a murdarit si se spala. Gindirea este o "spalare" a creierului. Asta ma face citeodata sa cred ca gindirea nu e din creier si ca acest creier e numai un sediu. De ce gindirea nu e produsa de creier, care e numai un sediu? Fiindca n-o produc toate creierele. Daca inteligenta ar fi produsul creierului, atunci intre Goethe si nea Ghita n-ar mai fi nici o diferenta.

Eu am spus ca sint anumite zone ale corpului social unde greva trebuie considerata crima antinationala. Pai ia inchipuiti-va ca toti brutarii din Romania fac greva! Nu mai mincam piine?! Exista zone ale economiei unde greva trebuie sa fie, in principiu interzisa.

Mare noroc ca exista oameni care sint idioti! Functia idiotului e pozitiva, pentru ca fara el n-am intelege nici geniul, nici normalitatea. Pai cum am cunoaste noi un om pe care-l numim desavirsit, daca n-ar fi prezenti astia, idiotii?

Iliescu se afla in treaba. Pentru activistii de partid aflarea in treaba e metoda de lucru. Astia sint activisti de partid - e neobolsevismul actual al Romaniei. Pai el a declarat in platforma-program ca admira valorile ideale ale comunismului! Cum ai spune: sint incintat de dulceata si de deliciul produs in mine de cancer.

Corpul social e atit de afinat, incit, ca sopirlele se furiseaza la conducere si ajung acolo impostori. Exista fisuri in aparatul social si de stat prin care se prelinge incet, inevitabil, impostura. Chiar si in cele mai stralucite cetati. Ce, credeti ca in Franta ajung sus numai personalitati remarcabile? Cind e vorba de personalitati, n-ai incotro, trebuie sa le imiti. Fiindca imitatia e un fenomen social inevitabil. Dar nu poti sa imiti un prost, nici un impostor. Cel mult il compatimesti.

Am auzit odata un profesor de la Politehnica; am avut impresia ca asist la un balet de ursi. Daca intr-un salon, intr-un colt, unul fumeaza si tace, ala e inginer. Inginerul e practic, savantul nu e practic. Cind i s-a spus lui Max Planck, creatorul fizicii cuantice, ca s-a mai gasit o aplicatie, el a spus: care e, ma? Uite care. - Ca sa vezi, nici nu m-am gindit!

Inteligenta, oricit de mare nu e suficienta pentru a te curata de prejudecati. Cu cit inteligenta e mai mare, cu atit prejudecata e mai voinica, pentru ca ai aparat s-o justifici.

Se spune despre Nae Ionescu ca scuipa inteligenta.

Definitia lui Nae Ionescu e aceasta: meditatia metafizica mutata la nivel cotidian, sau ridicarea cotidianului la nivel filosofic. Nimeni n-a facut asta in presa pina la el, nici macar Eminescu. Desi a fost un foarte mare ginditor si desi ramine cel mai mare jurnalist, Eminescu n-a filosofat in publicistica.

Calinescu, fata de Nae Ionescu, nici n-a existat; n-avea vocatie filosofica nici cit un maturator. Nae Ionescu nu se masura in vremea lui cu nimeni. Era el insusi.

Nae Ionescu trebuie definit comportamental, in sensul ca avut o atitudine justa fata de toate evenimentele din Romania. N-a gindit insa just intotdeauna. Eu l-am apreciat mai mult atitudinal, nu ideologic; nu-l prefer pe omul politic.

Intrebat fiind cum intelege gindirea, in forma pura sau in exemple, Nae Ionescu a raspuns: exemplele au fost lasate de Dumnezeu pe pamint pentru ca ideile sa fie sesizate senzorial si de prosti.

A spus despre Zelea Codreanu un lucru, Nae Ionescu: Eu ma screm si lui ii vine.

Nu stiu de ce gluma asta de-a face istorie se practica atit de mult. Daca ai cultul istoriei, ai cultul aparitiei si disparitiei; e consolator acest joc? Istorismul, adica perspectiva istorica asupra vietii si lumii, a dus in cimitir. Ne inecam in istorie. Pentru ca istoria nu te invata numai sa faci ceva, ca popor; cu istoria tot ce insemnezi in interiorul unui popor devine discutabil prin faptul ca nu poti, la infinit, sa lucrezi la facerea ta, ci dispari si apare altcineva care, chiar daca nu te inlocuieste, te prelucreaza. Si daca nu poti iesi din devenire, nu poti scapa de tristete; tristetea metafizica e fructul devenirii. Sint prosti istoricizanti care se consoleaza prin devenire. Devenim mai civilizati, nu? Sau mai culti. Adica murim ca si caprele, numai ca e mare lucru ca exista Kant, Descartes, exista Newton, ma rog, atitia mari creatori de cultura, si exista si fauritorul de religie, Cristos - dar nu ne intereseaza!

Istoria e intemeiata pe istoria dintre Eva si dracul. Asa incepe istoria, aceasta ratacire a omului, ca o damnatie. ar la aparitia lui Cristos, atunci s-au suprapus teandric omul divinizat si divinitatea om si istoria a fost anulata.Cioran are o afirmatie extraordinara: Istoric este tot ceea ce este supraistoric. Crestinismul a punctat supraistoric, desi a aparut in istorie.

Sint doua mari discipline guvernate de principiul ireversibilitatii: termodinamica si istoria.

Kant spunea ca el e propriul sau legiuitor si stapin. Lucru la care eu am facut asa: pirt! Asa e el legiutor si stapin cum sint eu popa in cartier.

Nu e om, Kant. N-a reusit sa fie om cu toata stabilitatea lui. Iar badea Gheorghe, care se sincronizeaza cu clopotele de la biserica, e laureat al premiului Nobel pe linga Kant.

Eu am citit Cronica ratiunii pure ca student si am inlemnit de emotie. Acum am fata de ea, ca mistic biblic, consideratia pe care am avut-o fata de Informatia Bucurestiului. Dar a trebuit sa fac 80 de ani.

Legionarismul era in insesi ideile epocii, dar leginarismul nu putea sa iasa cistigator deoarece avea la baza o eroare - nationalismul absolut, care este impracticabil. De la excesul de nationalism li s-a tras sfirsitul legionarilor.

La comunisti, daca nu esti cu ei - sau nu mai esti cu ei - inseamna ca esti legionar. De ce acest "sindrom legionar" la bolsevici ma intrebati? Fiindca legionarii sint singurii romani care n-au avut in dictionar la litera G cuvintul gluma si cind ii prindea pe comunisti era vai de cozonacul lor.Dar de fapt, nici comunistii nu stiu de gluma; asta-i punctul lor comun cu legionarii.

Nu se poate spune ca miscarea legionara n-a fost puternica! N-a avut rezultate pozitive fiindca extremismele sint greu suportabile. Nici fascismul italian n-a durat, nici national-socialismul german n-a durat si erau similare cu miscarea legionara. Deosebirea dintre ele si miscare este aspectul religios al miscarii legionare. Nici fascismul si nici national-socialismul n-aveau caracter religios. Hitler era cu mituri germanice, Mussolini era ateu. Intr-o intrunire se spune, Mussolini s-a uitat la ceas si a zis: Ii dau ultimatum lui Dumnezeu ca in citeva minute sa ma trasneasca daca exista! Si apoi s-a uitat la ceas. Au trecut minutele si a demonstrat ca Dumnezeu nu exista.

Cel mai potrivit sistem social-politic este liberalismul. Pentru ca asigura elita conducatoare,triumful personalitatii, triumful elitei conducatoare, nu-i asa, si nu deranjeaza cu nimic mersul dogmatic al lumii crestine. In climatul creat de liberali se poate respira spiritual si se poate progresa material, valorile miscindu-se nederanjate de nimeni. Democratia inseamna mai putin decit liberalismul, care are intr-un anume fel si un aspect aristocratic. Indiferent cine conduce Partidul Liberal astazi, poporul roman nu poate sa evite liberalismul, fiindca ii datoreaza crearea statului roman modern si a societatii romane moderne. Ma intereseaza liberalismul biruitor in Statele Unite, in Japonia si in vestul Europei. El devine, prin aceasta biruinta, ispititor pentru vinzoleala din spatiul rasaritean.

Liberalismul te duce cum te duce trenul la destinatie. Liberalismul favorizeaza corpul social: te instaleaza in sistem si n-ai incotro.

E un fenomen istoric, dar puncteaza timpul si spatiul istoric cu constantele lui extraordinar de utile. Liberalismul ofera constantele in timp si in spatiu ale ordinii umane, cu toate ca a aparut istoric. Asa cum crestinismul a aparut istoric; dar a punctat cu eternitatea timpul si spatiul.

Pe spatiul domnului astuia foarte mare care se cheama intreprinzator, pe pasii astuia se naste toata civilizatia moderna. In urma liberalismului se afla uniformitatea, care economiceste e sterilizanta, iar in fata lui nu se afla decit haosul.

Singurul sistem suportabil, fiindca e copatibil cu demnitatea si libertatea umana, este liberalismul englez. Liberalismul instituie concurenta ca o competitie de valori, si nu confiscarea umana. El are un singur defect:prin competitia dura care se practica in liberalism, nu poate fi evitata aparitia deseurilor sociale, adica a neajutoratilor. Orice sistem social ramine pina la urma un joc deschis, neterminat. Nu s-a gasit formula de echilibru intre individ si societate care sa n-aiba nici un rest.

Unde e omul, in imanenta, absolut liber? Intr-o bisericuta din lemn din Maramures, unde sacerdotul crestin vorbeste de mistere, de taine, si se lasa invaluit de ele ca si credinciosii.

Omul e liber si eliberat numai in templul crestin, acolo, in ritual, cind se comunica tainele care ii invaluiesc deopotriva si pe sacerdot, si pe credinciosi. Ca sa fii cu adevarat liber, trebuie sa inlocuiesti infinitul si autonomia gindirii cu credinta in Dumnezeul crestin: "Robeste-ma Doamne, ca sa fiu liber!" (Imitatio Christi)

Libertatea eu o aseman cu o fringhie agatata de undeva, de sus. Te poti urca pe ea la cer, participind la actul mintuirii tale crestine, sau poti sa cobori in intuneric. Bipolaritatea libertatii. Dupa crestini, libertatea este vehicolul cu care poti sa cobori in intuneric, daca esti vicios. Infractorii sint primitivii actuali, pentru ca ei nu sint adaptabili la morala zilnica si o calca fiind liberi. Am invatat la inchisoare ca omul e un animal stupid, deoarece confisca libertatea semenilor sai. Tiranul e un om absurd si lipsit de rusine. Nu ii e rusine sa isi chinuie semenii. Oricum sintem captivi in univers. Ne ajunge aceasta grozavie. Dar sa intensifici aceasta captivitate pina la nivelul puscariei - numai omul e capabil de asemenea nebunie.

Liberatea omului e partea divina din el.

Limba romana are virtuti complete, adica poate fi vehicol a tot ce se intimpla spiritual in om. E foarte greu de minuit. Prin ea poti deveni vultur sau cintaret de strana. Limba romana are toate premisele valorice pentru a deveni o limba universala, dar nu stiu daca e posibil acest mars istoric. Daca am fi fost un popor cuceritor. Noi, romanii, nu punctam universalitatea nicaieri. Si asta ne face sceptici. Ceea ce ne lipseste este indrazneala.

Luciditatea este o limpezire a spiritului nimicitoare. Cind esti lucid esti in fata cimitirului. A fi lucid inseamna a-ti da seama perfect de limitele si neputintele tale. Luciditatea este o categorie dizolvanta. In masura in care Dumnezeu trebuie primit, si nu inteles, la Dumnezeu nu ai acces prin luciditate.

Ma intreba Marin Preda cum era cu macedoromanii si i-am zis: domnule Preda, macedoromanii nu sint romani, sint super-romani, romani absoluti. Atit de napastuti si goniti, au instinct national de fiara batuta. Iar eu si dumneata pe linga ei, avem forta domestica de rate. Macaim. Am stat cu macedoromani in temnita. Ii bateau pina ii omorau, dar nu declarau nimic. Au o barbatie perfecta.

Manifestul comunist e avanghelia rosie a comunismului. Chiar unul din autori il numeste "evnghelia" lor: asa evnghelie la asa autori. E cea mai crincena manifestare umana din cite am citit. Nu-i intereseaza pe Marx si pe Engels decit distrugerea legica a burgheziei in istorie, nimicirea unei clase, chiar daca in burghezie un muncitor calificat de la uzinele Ford are salariu cit un secretar de stat sovietic. Da' n-are importanta. Sa piara burghezia! Asta e tot continutul Manifestului. Regele Mihai I de Hohenzollern a izbit neamul nemtesc de la Baltica la Creta intr-o noapte si a salvat poporul roman de la dezastru. Mihai, regele romanilor, a pus pumnul in balanta fortelor, inclinind-o in lagarul democratilor, intr-un moment in care nu se stia in care inclina, nici in senatul francez, nici in cel american. Ca am redus razboiul cu un an, pentru ca Hitler sa nu faca arme speciale, ca-n Anglia nu mai ramineau atunci decit iepurii din vizuini.

Ceea ce e curios in persoana mea e ca sint un mistic industrialist. In planul meu din anii '40 aveam paisprezece miliardari romani. Atita planuisem eu. Aia faceau cit paisprezece state romane de astazi. O linie ferata dubla Bucuresti - Episcopia Bihorului aia o fac in doua veri, iar statul in vreo noua ani. E un viciu de sistem, de structura aici. Noi a trebuit sa copiem haosul muscalesc.

Stiti ce inseamna un bun ministru? Nu sa fii bun functionar, ci sa ai vocatie de stapin. Cind un ministru e functionar, se incurca in hirtii. Iar ca prim-ministru, trebuie sa porti in geanta imaginea ideala a Romaniei, spre care sa te misti asimptotic.

Un mister care se leaga si se dezleaga devine o problema si nu mai e mister. Misterele sint supranaturale si sint singurele mijloace de iesire din inlantuirea cosmica, din limitele comunitatii si din marginirea personala. In orice caz, daca un mister este comentat si i se gaseste un raspuns, atunci misterul se cheama problema si raspunsul, solutie.

E adevarat ca misterul nu e comod, te nelinisteste. Dar daca misterul sr fi absent, nelinistea metafizica a cunoasterii ar disparea si omul ar deveni mineral. Functia pozitiva a misterului este incitatia spiritului nostru de a-l dezlega. Lupta dintre intelect si mister se datoreste nu numai intelectului, vocational, ci si misterului. Trebuie sa recunoastem ca sintem timpiti.

Sacerdotul crestin nu e mistagog, el nu interpreteaza misterele. Mistagog e paginul, care interpreteaza falsa lectura a vietii si universului - si asta se cheama mitologie. Preotul crestin nu talmaceste misterele, ci le comunica, fiind invaluit ritualic de ele, ca si credinciosii. Dogma euharistiei, dogma Trinitatii. ce, e de nasul unuoi popa sa le comenteze, comporta asta comentarii?

Mistica nu e altceva decit vehicularea misterului.

A sti la scara umana, poate fi folositor - dar in nici un caz mintuitor.

E mai mintuitoare o rugaciune intr-o biserica din Gaiesti decit Platon.

Ideea mortii absolute sta la baza smintelii moderne.

Heidegger spune asa: ca sa iesi din anonimat, trebuie sa traiesti nelinistea perspectivei neantului zilnic. El te indeamna, Heidegger, sa traiesti murind absolut in fiecare zi!

Moartea ma determina sa fiu esential. M-a impresionat foarte mult sunetul pamintului cazind pe cosciugul lui Nae Ionescu.

Mortii antici nu sint deloc frumosi. Numai mortii crestini sint. Am gasit totusi la Homer un mort de toata frumusetea: Pentensileea, regina amazoanelor, omorita de Ahile. Si plinge Ahile ca a omorit frumusetea asta de femeie. Si-atunci Tersit - vocea poporului muncitor - se apuca sa insulte cadavrul Pentensileei. Ahile ii da un pumn si-l omoara - pe poporul muncitor - ca-i obraznic si ca insulta cadavrul aleia. Aici am vazut asadar o frumusete, desi in principiu, mortii antici nu sint frumosi. Crestinii sint cei care au introdus masca frumoasa a mortului.

Cine slujeste lui Cronos este obsedat de imaginea cimitirului.

Sigur ca forma ideala de guvernamint e monarhia. Monarhia ar presupune si alegeri, si partide si ar presupune un arbitru: acest arbitru, vazind fortele politice in conflict, alege el, de fiecare data, dar n-o alege pe cea mai populara, ci pe cea mai adecvata interesului general. Deci monarhia n-are criterii de conducere democratice. De fapt monarhia a facut Romania Mare, iar democratia a mai redus-o.

Omul e guvernat pe pamint de doua morale: de morala dogmelor, care e crestina si eterna, adica absoluta, si de morala normelor, care, ca morala laica, e construita pe putinatatea si imperfectiunea omului. Morala laica nu poate fi desprinsa de morala absoluta si ea arata ca omul se misca asimptotic la perfectiune, pe care n-o poate atinge niciodata.

Morala in sine, autonoma, e mai primejdioasa pentru religie decit ateismul. Stiinta moravurilor, ca teoretizare a moralei laice, este din punctul de vedere al Absolutului religios egala cu zero. Seamana cu Mersul trenurilor, dupa parerea mea. Poti s-o schimbi, ca pe tren, la care statie vrei. Omul autonom nu e capabil sa creeze o ordine morala. O primeste de sus, sau nu o primeste deloc. Cum e posibila morala publica? Prin instapinirea absoluta a moralei religioase crestine. Dogmele crestine trebuie sa porunceasca normele morale, care, fara ele, nu se deosebesc de Mersul trenurilor decit prin obiect. Morala publica intr-un stat crestin trebuie sa stea sub imperiul certitudinii dogmelor crestine reflectate imperfect de omul marginit. Daca nu situam Biserica deasupra statului, ne aflam in treba si face fiecare ce vrea.

Cateheza poate sa furiseze morala - cum spune Dante - ca sarpele in razoare.

Elitele morale sint mai presus decit cele intelectuale. Mie imi plac oamenii care fac judecati. Cei care fac silogisme sint fata de adevar, cum sint curcile alea care se incurca printre popice.

Napoleon face adevarata istorie a Revolutiei franceze. Un om care a refacut ordinea naturala, punind parul pe haimanalele de pe ulita. Cind a fost intrebat cum isi explica intrarea armatelor sale in Tarile de Jos ca pe bulevard, in timp ce regii Frantei se pinteau la ele zadarnic, Napoleon a raspuns: N-au intrat armatele Frantei, ci ideile revolutionare de pe drapel! Incepuse o noua filozofie a istoriei, cu Napoleon.

Am fost acuzati, noi, astia de dreapta, ca exageram puterea natiunii. Toate popoarele fac asa. Nemtii se considera buricul pamintului, englezii doua buricuri ale pamintului, francezii trei buricuri si jumatate. Fiecare crede ca neamul lui e buricul pamintului.

Romanismul a insemnat, pentru generatia noastra, sa fim noi insine. Ca a fi la stinga inseamna a fi in pom. Fiecare popor vrea sa fie el insusi. Si am vrut si noi, astia de dreapta, sa fim romani.

Sint roman si ca roman ma socot buricul pamintului. Ca daca n-as fi roman, n-as fi nimic. Nu ma pot imagina francez, englez, german. Adica nu pot extrapola substanta spiritului meu la alt neam. Sint roman prin vocatie. Tot ce gindesc devine romanesc.

Daca exista o stiinta a natiunii, eu sint de meserie roman.

Nationalismul poate fi practicat si cuviincios. Nimeni nu poate interzice unui popor sa-si traiasca traditia si istoria cu gloriile si infringerile ei. Parvan zice: etnicul e punct de plecare si universalul punct de sosire. Eu, ca nationalist, am gindit multa vreme ca natiunea e punctul terminus al evolutiei universale. Cind dispar popoarele, intram in Turnul Babilonului.

Fara nemurire si mintuire, libertatea e de neconceput. Omul, daca nu are in substanta lui ideea nemuririi si mintuirii, nu e liber. Seamana cu berbecul, cu capra, cu oaia.

mul a depsit conditia de animal abia atunci cind in el a aparut ideea nemuririi, care nu trebuie confundata nici cu pemanenta speciei, nici cu conceptia estetica a gloriei.

Fara Dumnezeu omul ramine un biet animal rational si vorbitor, care vine de nicaieri si merge spre nicaieri. Si el ramine asa chiar daca este laureat al premiului Nobel sau maturator. Cind, unde si in ce scop a aparut el in calitatea asta de om? Daca se intreaba singur si nu e un zeu in dreptul casei care sa-i reveleze data inceputului, inseamna ca omul ramine un biet animal rational care vine de nicaieri si merge spre nicaieri.

Omul istoric mosteneste pe cel primordial, care, jucindu-se pe fringhia libertatii, a impletit purul cu demonicul, viata cu moartea, lumina cu intunericul, libertatea cu inlantuirea si, raminind captiv, jocul dintre el si lume, pepetuu neimplinit, este un amestec de sfint si drac, chiar daca pare a fi intefgru. Sufera de toate bolile si viciile imaginabile. Nu poate iesi singur din el si din natura.

Omul nu se poate autodefini. El se defineste prin semeni. Constatam actul individuatiei, dar nu ne dam seama cotidian de incapacitatea autodefinirii. Eu, Petre Tutea, spun ce cred eu despre mine si cind ramin singur cu mine uit si unde m-am nascut; si in singuratate as muri de melancolie ca maimuta lui Andreev. Prezenta mea e definita de contemporanii mei.

Drama omului este dualismul existentei lui; e alcatuit din corp si suflet si joaca intre corp si suflet la infinit. Corpul nu e etern, iar sufletul, chiar daca este, nu e convingator. Dar nici corpul nu este, in nici un fel convingator. Capul nu are biruinta definitiva; faptul ca e muritor ii anuleaza esentialitatea. Tot ce exista in noi si nu ne obliga sa ne sinucidem din disperare, se cheama spirit.

Renasterea italiana, unde omul este situat in centrul universului, este eretica din punct de vedere crestin. Autonomizarea puterii omului este in sine demonica. Parerea mea este ca omul este cel mai semnificativ, de fapt, singurul care este om, este homo religiosus.

Deoarece setea de absolut nu i-a fost satisfacuta la grad biopsihic, omul e etrn trist.

Aotonomia spirituala a omului este iluzorie si ea se misca perpetuu intre Dumnezeu si dracul. Fara credinta si Biserica, omul ramine un simplu animal rational si muritor, rationalitatea avind doar caracterul unei mai mari puteri de adaptare la conditiile cosmice decit restul dobitoacelor. Cind zici ca omul e un animal rational, si muritor, rationalitatea avind doar caracterul unei mai mari puteri de adptare la conditiile cosmice decit restul dobitoacelor. Cind zici ca omul e un animal rational, atributul rationalitatilor il distinge de restul vietatilor, nescotindu-l din perspectiva mortii absolute.Moartea devine relativa, ca o trecere numai prin religie - stiinta, oicit de savanta, nescotind omul decit aparent din regnul animal. Nici o consolare ca eu ma deosebesc de elefant sau de ccapra pentru ca fac silogisme, daca apar si dispar in mod absurd din natura.

Scara valorilor umane contine: sfintul, eroul, geniul si omul obisnuit - dincolo de acestia situindu-se infractorul. Sfintul, eroul si geniul sint fara voia societatii, care e obligata sa-i recunoasca. Nimeni nu-ti contesta dreptul la existenta daca esti om obisnuit, dar nimeni nu trebuie sa faca confuzie intre tine, sfint, erou si geniu. Oamenii sint egali in fata legii, adica trebuie respectati ca atare, dar nu confundati, nu facuti identici, ca e o gogoasa. Nimeni nu-ti contesta dreptul la o viata normala daca porti masca de om. Numai ca daca esti mediocru, nu trebuie sa te instalezi in virf, pentru ca nu e nici in interesul tau. Acolo trebuie sa stea cei dotati. Sfintul sta in fruntea tablei valorilor pentru ca el face posibila trairea absolutului la scara umana. Eroul se consuma facind istorie si nedepasind sfera laicului. Eroul este admirat - asa cum este si geniul - dar nimeni nu i se inchina, chiar daca fapta lui aduce foloase reale omului. In vreme ce sfintul se situeaza dintru inceput in eternitate, eroul moare in istorie, pentru ca urma pe care o lasa el, ca om implinit, este fixata doar in timp si in spatiu.

Omul nu e o suma de miliarde de celule sau de organe. Ca nu sint independente nici ficatul, nici rinichii, nici stomacul, nici creierul, nici sistemul osos. Omul, ca intreg nu poate fi gindit decit biblic; stiintific, nu. Moise e mai valabil decit ultima noutate evolutionista a stiintei.

Eu disting intre omul modern si omul istoric. Omul etern este omul primordial, integral creat de Dumnezeu dupa chipul si asemanarea Lui. Iar omul istoric e omul care devine, si raportat la acest primordial, e un fel de neom. Istoria e neomenie lui. Ca nu se poate, din cel ce am fost intreg, sa fiu dumicat in epoci, in zile si in clipe. Omul istoric e captivul clipelor, nu numai al anilor, lunilor, zilelor, si orelor din timpul lui Stefan cel Mare sau de cind vorbesc eu acum, ci si al clipelor in care il definesc ca neom. Ca trebuie sa acceptam: omul etern are un sinonim, homo religiosus. Omul religios e omul etern. Omul stiintific e neomul istoric. Tot ce face el poarta pecetea preaomenescului lui.

Umanitatea o iubesti lesne. Pe om mai greu.

Ordinea nu trebuie sa fie confiscatoare, ci protectoare, deoarece ordinea in afara adevarului, e dezordine. La germani e o ordine pe care nu o simti. Chiar cind vezi un politist, ca o statuie, pe strada, el nu-ti apare coercitiv, ci regulator.

Originali, vorba lui Heidegger, nu sint decit idiotii. Altminteri doar Dumnezeu e original, iar Aristotel nu e original, ca nu face decit sa descrie opera lui Dumnezeu. Dar Aristotel, nu incape indoiala, e un geniu, pentru ca descrie genial opera lui Dumnezeu.

Personalitatea e acel individ inzestrat cu capacitatea de a se darui. Eroul este o personalitate, deoarece nu-si mai apartine.

Personalitatea e un ins care influenteaza ambianta prin simpla lui forta harismatica. Un om cu har. Nu e nevoie sa fie savant, ci sa aiba har.

In majoritatea Dialogurilor, Platon nu rezolva nimic. Dialogurile lui sint aporii, adica infundaturi. Platon e in impas permanent. In asta se vede geniul lui, fata de Kant, care e mai plavan: el are impresia ca rezolva. Platon isi da seama ca nu rezolva nimic.

Eu am afirmat odata intr-un salon, ca Platon este miscarea spiritului inlauntru eternitatii. Cind gindim, toti sintem platonicieni. Daca eu incerc sa gindesc universul, trebuie sa mut Biblia in universul inghetat al ideilor platonice. Asta inseamna meditatia. Platon a intuit cel mai bine jalea omului neputincios in fata esentelor.

Fata de maretia lui Cristos, Platon e un personaj maruntel si cuviincios. Pe Platon poti sa-l scuturi si constati ca arhetipurile lui sint filozofice, dar daca muti arhetipurile acstea in in religia lui Cristos, devin modurile in care el vede divinitatea. Platon n-are divinitate, pentru ca la el divinitatea e un simplu "demiurg", ceea ce in greceste inseamna "meserias".

Cind Charles Maurras a spus la politique d'abord (politica mai intii), a spus un mare adevar. Fara politica sintem pierduti. Adica ne impungem ca berbecii unii pe altii. Un mare om politic e un om care are har. El face posibila existenta comuna a oamenilor prin spiritul lui de organizator si legiuitor.

Partidele politice sint cai la carul de aur al istoriei romanilor; cind devin gloabe, poporul roman le trimite la abator.

Poporul roman, din punct de vedere politic, e greu de glorie.

Pai daca ii adunam pe toti ministrii romani de la 1900 la 1918, noi am fi putut furniza Angliei si Imperiului Britanic cel putin cinci ministri. Iar cind vorbesc de Ionel Bratianu, ar trebui sa ma ridic in picioare, asa a fost de mare ca om de stat! Si a fost inginer. Ceea ce inseamna ca politica e o arta, o vocatie.

Politicul este legat de setea de putere, iar economicul este lupta de interese. Stii cum vad eu diferenta dintre omul politic si cel economic? Omul politic este vulturul de sus, iar negustorul, rata de jos care se uita la el.

Am dorit dintotdeauna sa fac o teza de doctorat cu tema Aflarea in treaba ca metoda de lucru la romani.

La intrebarile fundamentale "de ce?" si "in ce scop?" aporetica rurala romaneasca raspunde: "d-aia".

A venit odata un frantuz la noi, cu niste masini, iar una nu functiona tocmai cum trebuie. Dar romanul zice: merge si asa! Trebuie sa scapam de acest "mege si asa"; ca "merge si asa" inseamna ca merge oricum. Nu oricum, nu oriunde, nu oricind si nu orice.

La puscarie am demonstrat vreme de doua ore ca istoria romanilor dezgolita de crucile de pe scuturile voievozilor e egala cu zero. Ca doar voievozii nu s-au batut pentru ridicarea nivelului de trai! Istoria se face cu Biserica.

Prima conditie a unui roman este sa creada este sa creada ca poporul roman este asa cum sint pomii, cum sint animalele, cum e regnul vegetal sau animal. Ce face poporul roman e mai putin important decit faptul ca el este pe lume.

Poporul roman nu e cu nimic inferior poporului german sau francez. Ca n-avem un Goethe, dar avem un Eminescu. Din punct de vedere politic, vifornita din spatiul in care s-a desfasurat istoric poporul roman ne arata ca sintem unul din marile popoare ale Europei. Care cronicar spune, Costin parca - n-am fost noi "in calea rautatilor"? A reusit vreo invazie sa-ai impuna stilul si credintele aici?

In Consiliul de Ministri am vrut sa lamurim problema aceasta, cum sa se limiteze cresterea populatiei, iar eu am fost de parere ca romanii trebuie sa se inmulteasca ca sardelele, sa creeze o superindustrie ultramoderna, sa se inarmeze pina in dinti si sa se duca in vizita razboinica la popoarele vecine, culcindu-le la pamint. Si asta am gindit-o in Romania! Imi spunea un ministru: Sinteti cinic, domnule director. I-am raspuns: Nu. Sint excesiv de patriot, domnule ministru. Eu gindeam ca nationalist, bineinteles. N-am avut incotro. Sint un imperialist.

Eu am facut un haz ca secretar al Comisiei economice, spunindu-le: Domnilor, eu as vrea sa creasca populatia Romaniei, pina-ntr-acolo incit la Athne Palace sa poata sa manince toti mamaliga cu fasole!

Eu aveam niste planuri pentru poporul roman: cucerirea Bulgariei si a Ucrainei, intr-o faza istorica, si mai tirziu vom mai vedea. Dar nu poti cuceri cu minciuni democratice si cu un popor din care cinci milioane maninca doar de trei ori pe saptamina.

Cum vad participarea romanilor de acum la mintuirea lor? - Simplu. Ducindu-se la biserica. Si folosind stiinta ca peria de dinti. Tot ce spune stiinta sa nu-i lase cu gura cascata si tot ce spune un popa de la Cucuietii din Deal sa considere adevar ritualic.

La romani prostia e o infractiune, caci vorba-ceea:"Poti umbla doua ore in galop prin Bucuresti si sa nu dai de un prost".

Intotdeauna cind gindesc in spiritul poporului roman, ma mut cu arme si bagaje cu speranta in viitor. Un grec, mi se pare, a spus nu stiu daca la Atena sau aici, In Bucuresti: Noi nu mai sintem, dar voi, romanii, veti fi.

Grecii, cind isi citesc istoria gindiriidin spatiul lor, at trebui, vorba lui Cioran, sa se sinucida. Capata sentimentul inutilitatii si al decadentei. Adica nu mai poarta numele de greci decit in mod geografic. Atit! Ceea ce nu e cazul cu noi.

Am facut o marturisire intr-o curte cu sase sute de insi, in inchisoarea de la Aiud. Fratilor, am zis, daca murim toti aici, in haine vargate si in lanturi, nu noi facem cinste poporului roman ca murim pentru el, ci el ne face onoarea sa murim pentru el!

Un timpit mai mare ca mine nu exista. Sa faci 13 ani de temnita pentru un popor de idioti! De asta numai eu am fost in stare.

In principiu, am certitudinea invincibilitatii poporului roman; si ca asa cum a iesit din impas cu Ceausescu, va iesi din orice impas. Asa cum facut Unirea Principatelor, impotriva a trei mari puteri, otomana, austriaca si rusa si a facut unitatea inaintea unitatii Italiei. E atit de viguros neamul asta al nostru, ca nu ma indoiesc ca virtutile il scot din impas. Asta e certitudinea mea. Istoria lui imi da argumente in sprijinul credintei mele ca poporul roman nu poate fi infrint.

Dumezeu e roman sau daca nu sint impotriva lui! In lumea valorilor prietenia este citeodata o rpimejdie: ea falsifica ierarhia valorilor. Nu prin sentimentul amicitiei se defineste o valoare, ci prin rangul uman la care-ti ridici comunitatea din care faci parte.

Mi-ar fi placut sa fiu profesor. Profesorul este fabricant de oameni. Profesorul seamana cu un timplar ca ia un lemn murdar din noroi, il spala si face mobila de lux.

Progresul tehnic nu e un adevar, ci o comoditate. Progresul e un util variabil. Ar fi fost util si pentru greci avionul, sa nu se duca dintr-o cetate intr-alta calare pe magar.

Nu e de conceput libertatea fa ra proprietate. Orice om trebuie sa fie considerat proprietar individual ipotetic, chiar daca nu poseda nimic.

Pot sa fie ciuperci partidele, dar sa binevoiasca sa respecte doi termeni: taranul stapin la sat si intreprinzatorul stapin in comuna urbana. Dupa aia putem urla ca la terasa.

De cele mai multe ori prostii sint atei, intelectualisti pina peste poate, comunitaristi si foarte toleranti, in sensul unui dezmat al libertatii. Au o mare rezerva fata de cei care vorbesc in termenii credintei si ai natiunii.

Prostii reprezinta ideea de repetitie goala: o iau in totdeauna de la inceput. Sint invariabili ca orice lucru neinzestrat.

Protestantismul est o religie coborita la rangul de morala pentru gradinita de copii.

Pudoarea crestina e atit de pura, incit carnea eroticului crestin, capata pecetea spiritului, ceea ce pina la crestini n-a realizat nimeni.

e este ratiunea de stat? Este exercitiul nelimitat al puteri, aparent legitim care imbraca masca interesului public si care se exercita dincolo de bine si de rau, adica dincolo de ordinea religioasa, morala si de drept. Cind e vorba de stari exceptionale, ca razboiul, insurectia, calamitatile naturale, ea il transforma temporar pe cetatean - subiect purtator de drepturi - in obiect al puterii politice. Ratiunea de stat nu trebuie confundata cu tirania, stare abuziva, cu durata nelimitata - "anarhia canaliei de sus", cum a definit-o un francez.

Eu cred ca razboiul nu e facut de oameni; e mult prea serios. Il face Dumezeu. Cum ne da si cutremure, ne da si razboi.

Ii spuneam unui comunist sub Ceausescu: uite, ma s-ar putea ca intr-un viitor razboi sa ne bata cu maturile dusmanii, sa n-aiba nevoie de arme! Ati plantat pe spinarea fiecarui cetatean cite o piele de iepure. Pai atunci, s-a terminat cu soldatul.

Cei mai crinceni si mai straluciti soldati sint cei ai popoarelor religioase. Cind mori sub drapel, te gindesti ca te duci la stramosi. Dar o armata care face asta e ca aceea a lui Wilhelm al II-lea, in care fiecare soldat avea o cruce la git pe care scria Gott mit uns.

Prima functie a unei religii reale este consolatoare, fiidca religie am latra precum ciinii. Ne mastem, traim, ne imbolnavim, imbatrinim si murim. Si intreg peisajul speciei om culmineaza in cimitir. Destinul uman nu e o invitatie la fericirea de-a trai. Singurul mod de-a evita nelinistea metafizica a cimitirelor este religia. Cu religia intri in cimitir in plimbare. Cu filozofia intri in cimitir - cum a intrat prietenul meu Cioran - prin disperare.

Cine n-a putut fi inlocuita? Religie! Iar filozofia care speculeaza autonom, face onanie mintala. Si daca vrea sa scoata, sa extraga esentedin stiintele naturii, e parazit. Atit! Nu indraznesti sa spui despre religie, teologal vorbind, - daca esti cinstit - ca a fost inlocuita de filozofie sau de stiinta. Un crestin iti spune ca advarul se definesteprin jocul celor doua lumi: cea de aici o oglindeste imperfect pe cea de dincolo. Spune contra daca poti!

Religia este principiul uniformizator al speciei umane si este singura salvare in care se poate vorbi despre egalitate.

Nu poti sa spui ca un pigmeu este egal cu mine, pentru ca el nu-l are pe Dumnezeu, nu e un om intreg.

Religia transforma poporul intr-o masa de oameni culti.

Intre un laureat al premiului Nobel care nu s-a idiotizat complet si a ramas religios si un taran analfabet nu exista nici o diferenta.

Nivelul meu intelectual, chiar daca sint savant, nu depaseste nivelul unui popa obscur din Baragan. Pentru ca preotul ala, in ritualul lui din biserica aia din lemn sau piatra, sta de vorba cu absolutul.

Stiinta se misca asimptotic la absolut. Arta se misca asimptotic la absolut. Stiinta este sediul folosului si arta este sediul placerii.

Religia este sediul adevarului transcendent in esenta si unic ca principiu unic al tuturor lucrurilor. Religia se situeaza peste ultimele speculatii teoretice ale stiintei, prin adevarul absolut unic, care e Dumnezeu. Sa vina un laureat al premiului Nobel ateu. Ce-o sa-mi spuna el? O baba care cade in fata icoanei Domnului strabatuta de absolut e om, si ala e dihor laureat.

In Ispita de pe munte - retro satana - Isus spune: "Imparatia mea nu e din lumea aceasta" Asta-i nemaiauzit!Du-te in imparatia Lui cu trenul sau cu racheta daca poti. Nu poti! Inotam in Univers ca mormolocii, si lumea lui Cristos se situeaza transcendent ca-n Ispita de pe munte, in mod etern.

Tot ce se face in afara teologiei este ononie de prestigiu.

Revolutia este o inaintare pe loc. Nimic nu mai poate fi inventat dupa facerea lumii; doar daca te situezi in afara ei si creezi o lume noua. Revolutia nu adauga nimic Ideilor lui Platon.

Revolutia franceza n-a fost o revolutie, nici revolutia rusa n-a fost o revolutie. Nu exista revolutii, ci doar tehnici insurectionale in batalia pentru putere (Curzio Malaparte). Daca e o "restructurare" a omului, aceasta s-a intimplat o singura data in timp, la aparitia lui Cristos.

Asa am spus eu in temnita: Domnule colonel - eram sase sute de insi intr-o curte inchisa - nu vti fi voi, comunistii, niciodata revolutionari pina nu veti imita pe cel mai generos zeu pe care l-a dat istoria lumii, pe Cristos. In parabola cu paia ratacita, un pastor paraseste o turma intreaga in cautarea unei oi. Sa stiti, asta se cheama "unanimism moral crestin". Fiindca in universul lui Cristos o celula care mai palpita intr-un muribund e mai valoroasa decit toate galaxiile posibile.

Poarta spre Dumnezeu este credinta, iar forma prin care se intra la Dumnezeu e rugaciunea. Rugaciunea e singura manifestare a omului prin care acesta poate lua contact cu Dumnezeu. Gindita crestin, rugaciunea ne arata ca umilinta inalta, iar nu coboara pe om.

Am spus eu odata ca daca un preot din Baragan, cind se roaga, este Dumnezeu cu el, atunci preotul ala inlocuieste toata Academia Romana.

A incercat sa-mi explice mie un diplomat rus precum ca Moscova isi trage radacinile de la Roma. I-am spus ca nu se poate, pentru ca toti romanii ar fi inghetat de frig la Moscova. Am fost intotdeauna foarte ostil rusilor, pentru ca si ei ne-au fost noua. Imi aduc aminte ca, intr-o societate de diplomati, mi s-a spus ca rusii sint un popor mesianic. Le-am raspuns ca nu: rusii sint un popor numeros cu o obraznicie mesianica si care au preluat Bizantul, considerindu-se continuatorii stralucirii bizantine.

Rusii au un fel de umanitate indefinibila. Am fost la Moscova si nu pot spune despre ei ca sint individual tirani, desi au practicat tirania. Pe de alta parte, nu cred sa fi intilnit vreun rus care sa fie normal; asta nu mi-o pot explica decit prin faptul ca, probabil s-au corcit cu tatarii.

Ce-si inchipuie rusii? C-a fost pus jos Hitler si ei sint vaccinati? Au intrat intr-un teren minat: in spatiul planetar al intereselor anglo-saxone, al negustorilor astora. Daca esti in calea unui automobil anglo-saxon, apare razboiul. Pai ce-si inchipuie muscalii? Ca aia tolereaza sa stai in calea lor? Aia s-au invatat, anglo-saxonii, sa fie stapinii lumii - si muscalii zic niet! Ei asta-i. Pai hai sa ne batem!

I-am asemanat odata pe rusi cu vacile care dau douazeci si cinci de chile de lapte pe zi si apoi se baliga in sistar.

Rusii sint la fel de imperialisti ca Germania lui Hitler. Dar ei nu spun asta. Rusii sint mai perfizi. Cind te ocupa si te declari de acord, spun ca esti progresist, iar cind le rupi falcile, ca esti fascist si reactionar. Rusii sint mai abili politic decit germanii. Dovada ca au reusit sa faca din brasoava asta rosie, din rusinea asta care e bolsevismul, o supraputere mondiala, sa impuna Statelor Unite situarea bolsevismului la rang de supraputere.

Ma intreba un rus cu ani in urma: Domnule Tutea, cum va explicati dumneavoastra ca noi, rusii, intindem mina Europei si ea o refuza sistematic? - Foarte simplu, aveti un cancer mintal, se chiama cancer ideologic marxist-leninist. Aruncati cancerul asta la gunoi si Europa nu numai ca va saluta, dar va si recunoaste, cum traditonal ati fost recunoscuti, ca parteneri egali. Si atunci Europa se va intinde de la Atlantic la Vladivostok, iar America va fi a doua Albanie.

Rusul e contraindicat la cugetare ca sifilisul la sistemul nervos. Am facut afirmatia asta, pe care ulterior am retractat-o (ca sa nu se creada ca e vorba de toti rusii, de marele popor rus), gindidu-ma la Gorbaciov. Pentru ca el spune: Situatia economica a Uniunii - vasazica dupa 70 de ani de marxism-leninism - e catastrofica. Punct. Si apoi opteaza pentru leninism! Adica pentru cadavrul din Piata Rosie, care a creat dezastrul asta.

Cultura sateasca este aparent anonima; anonimatul in aceasta sfera este o simpla ipoteza de lucru. Nu poti spune ca la sat oamenii gindesc in cor; oamenii nu gindesc in grup.La baza culturii taranesti este tot personalitatea lor, dar o personalitate anonima, nu ca orasenii, care se semneaza unde vrei si unde nu vrei, pe garduri si hirtie. Adevarurile din lumea rurala rasar asa, ca brazii, ca fagii.

Taranii formeaza o comunitate si orasenii o societate. Comunitatea e de natura organica si societatea orasului e de natura construita. Orasenii sint juxtapusi, cum sint cartofii in sac, in timp ce satenii stau in sat prin reguli de comportare, convietuire, prin asigurarea sanatatii si echilibrului mediului ambiant. Obstea taraneasca creeaza doar moravuri rurale, dar nu creeaza norme pentru o cetate ca cea moderna. Cind Ion Mihalache a creat Partidul Taranesc si a vrut sa organizeze cetatea pe interesele rurale, i s-a obiectat ca "domnul si doamna Mihalache vor ajunge la Cimpulung intr-o saptamina cu carul de boi."

E foarte greu, cind ai responsabilitatea a ceea ce faci, sa te pui pe scris, fiindca scrisul te definitiveaza, in sensul ca te arata fara posibilitate de iesire.

Sfintul are forta de coeziune a pietrei.

Un sfint poate fi si analfabet, dar e superior unui geniu, fiindca ideea de sfintenie e legata de ideea de minune. Un sfint poate face o minune. Geniul face ispravi, nu minuni. Lumea, acum e ancorata in cultul genialitatii ca slavire a progresului in afara. Atit. Or, cu cit sintem mai avansati, mecanic si material, cu atit sintem mai departe de esenta reala a lumii, de sfintenie.

Singurii oameni care nu pot fi suspectati ca se infioara in fata mortii sint sfintii.

A fi sfint inseamna a fi suveranul tau perfect.

M-a intrebat odata Nae Ionescu ce cred despre evreul acesta, despre Pavel. Stii ce i-am spus? - Asta nu-i om, domnule, este toata Mediterana.

Social-democratia este laptele batut al comunismului.

Stiti ce vor social-democratii? Sa faca si bine, daca se poate, dar sa nu faca ce trebuie. Social-democratia e anticamera comunismului. Numai ca, daca prin social-democratie s-a intrat in comunism, nu se poate iesi din comunism tot pe-acolo. E ca o usa care se poate deschide numai dintr-o parte. Social-democratii n-au forta activa de lupta. Pai n-au guvernat Germania social-democratii? Drept care au facut pe ei!

Trei ore am vorbit atunci in curtea inchisorii, de Platon si despre Cristos. Zice colonelul: Va rog sa scrieti ce-ati vorbit, ca nu cumva ministrul de interne Draghici sa spuna ca sint solidar cu dumneavoastra. - Domnule colonel, cum sa fim noi solidari? Eu tocmai d-aia am venit aici, ca nu sintem solidari unii cu altii.

Am fost in tinerete de stinga din generozitate. Pentru ca, vorba-ceea: daca pina la 30 de ani nu esti de stinga, n-ai inima, daca dupa 30 de ani mai esti de stinga si nu esti conservator, esti crestin. Confudam in tinerete comunismul cu comunitarismul.

Stinga nu poate guverna. Cind vine la putere e pustiu.

Toate formele de stinga violeaza cotidian ordinea naturala a lui Dumnezeu.

Acum vor sa-l sfinteasca pe Stefan cel Mare. A fost cea mai mare personalitate politica si militara pe care au dat-o romanii in istoria lor. Carol I zicea: Nu veti mai da unu' ca asta chiar daca mai traiti inca un milion de ani. Da'cum sa faci sfint din el? Ca el era curvar, domnule! Erou, asta-i altceva. Un erou national fara egal. Cel mai mare. Da' sfint. Cum sa faci sfint din el?!

Este incorect sa ai dispret fata de tehnica. Eu nu sint tehnocrat, insa recunosc ca in batalia pentru adaptare, tehnica este universal utila. Dar asta nu inseamna ca tehnica poarta in ea dimensiunea infinitului.

Cind va disparea ultimul taran din lume - la toate popoarele, vreau sa spun - va disparea si ultimul om din specia om. Si atunci or sa apara maimute cu haine.

Taranul este omul absolut.

Nae Ionescu il concepea pe roman ca pe un taran invatat, dens de credinta. Pai nu e realitate! Cum putem muta un om in cioareci in Academia Romana? Nu poti absolutiza taranul. Il poti iubi ca e viguros si ca e roman autentic. Ca sigur e roman! Daca eu, ca tata a fost popa si maica-mea taranca, si tot ma indoiesc ca sint roman, dar de un taran in cioareci nu trebuie sa te indoiesti, da-o incolo de treaba! Ala e roman prin definitie. Ala duce cioarecii la primarie si ii da certificat de roman.Eu ma gindesc la taran bio-istoric. Pentru ca el e purtatorul bio-istoric al romanilor. Fara cioarecii lui, aici traiau tatarii, pecenegii, cumanii, turcii, maghiarii, germanii. Pe cioarecii lui stam. Eu nu sint un om pitoresc, eu sint un om grav. Cred ca sinteti de acord ca, la rangul mintii mele, nu sint pitoresc. Dar in presa apar pitoresc. Si moare de placere mass-media cind citeste gogosile astea. Zice: aoleu, ce dragut e asta! Eu nu sint un om dragut, eu sint un om solemn.

I-am spus eu parintelui Staniloaie ca nu ma consider un Socrate. Dar cum va socotiti? Popa, zic. Si unde aveti parohia? - N-am parohie, dar spovedesc pe unde pot.

Si eu sint un om greoi de munte, ca Eminescu, fara sa am indrazneala sa ma compar cu el - un pisc. Dar si eu sint un om greoi de munte; si de aceea, nimic nu se desface cu suflu de destin daca ma uit in trecutul meu, cu suflu de destin in mod necesar, ci totul este intimplator. De aceea am fost condamnat sa condamn adevarul. Nu sint spontan, caut continuu, nu sint vizitat de inspiratie, totul e initiere, efort continuu rational, ca asta e initiere, cautare personala; caut metodologic mereu o cale catre adevar si nu ajung deloc la el. Si pina la urma ma rezum la ce se intimpla in templu, in biserica, in materie de adevar. E vorba de adevar, nu e vorba de comoditate. Ca sint incomod, ca sint batrin, ca biologia virstei mi-a luat unele virtuti pe care le-am avut in tinerete, asta nu ma deranjeaza. Ceea ce ma deranjeaza enorm, e ca nu ajung la adevar cautindu-l. Fiindca cel care-l cautanu-l afla, si-l cauta neaflind si, vorbind socratico-crestin, stie nestind.

Nae Ionescu le zicea unora ca ar trebui sa faca asa ca ala, aratind cu degetul catre mine. Da', zice, ala ne va conduce in viitor.Si intr-adevar, i-am condus pe toti.la puscarie!

Eu sint aristocrat prin adoptiune - ca maica-mea era taranca. Cum spune Tudor Vianu despre Titu Maiorescu: a fost el boier? Daca nu se duceau la Viena si in Germania, ramineau doar niste balcanici extraordinar de inteligenti. Si eu la fel, daca n-as avea cultura filozofica germana, as fi un siret din Cimpulung, mi-as permite sa ma joc de-a turca. Noi sintem germani de limba romana!

Se zice ca si animalele, unele simt nevoia de companie; cica elefantul si magarul nu iubesc singuratatea. Eu ma compar cu ei. Nici lor nu le place sa traiasca singuri. Dar ei au superioritate fata de mine. Sint foarte invidios pe elefant si pe magar: ei mor singuri. Se izoleaza cind mor. Moartea magarului e cea mai glorioasa. Printii si regii mor in fata asistentei: mor ca niste vaci.

Sint nelinistit de batrinete si insingurat. Am un regret: ca nu m-am insurat, sa am si eu un copil. Am un regret: ca nu m-am insurat, sa am si eu un copil. Chiar daca sint niste javre, copiii, dar oricum. Sint carne din carnea. sint javre din carnea ta. Asa o fi vrut Dumnezeu.

En n-am tins sa devin filozof. Am vrut sa devin "legiuitor" - ceea ce e cu totul altceva -, adica sa ma mut in altii. Legiuitorul este unul care isi lichideaza autoinstatisfactiile revarsindu-se, formal sau juridic, in altii. Asta am vrut eu. Eu m-am vazut intotdeauna legiuitor, desi n-am avut ocazia sa fiu. Am fost sfatuitor la diferiti timpiti ministri. Si alunecam peste ei ca apa peste rata. Uite, ca sa ajungi legiuitor intr-un stat nu-i suficient sa fii un mare ginditor juridic, adica ginditor al formelor ordinii in societatea umana, ci trebuie sa ai si o spurcaciune de partid. De unul singur poti sa scrii tratate intregi. scrii carti, dar nu faci cetate.

Desi sint bolnav si neajutorat, nu imi pare rau ca exist. Incerc eu sa-mi para rau, dar n-are sens. Stiti de ce? Pentru ca eu constat, in mod evident, ca exist. Ceea ce ma confisca pesimismului de a ma autonega este evidenta existentei mele. Omul care se sinucide n-a constatat ca e om. N-a reusit sa intuiasca existenta sa. Sa se traiasca pe sine. Eu nu ma pot sinucide - indiferent de starea mea, sanatate sau boala - fiindca nu m-am facut eu. N-am venit cu voia mea pe lumea asta. Si nici n-am sa plec de voie din ea. Asta este jocul fundamental al existentei mele.

Am o consolare - ca in grandoarea istorica a poporului roman eu sint o rotita invizibila, dar sint. As fi fost neconsolat daca n-as fi trait convingerea ferma ca imi face cinstea suferintei un mare popor. Asta m-a salvat de la nebunie. Adica nu fac puscarie pentru ca reprezint un trib de negri, ci un mare popor, greu de istorie si de viitorul lui stralucit. Asta m-a consolat.

Eu, in tinerete, am fost un om de extrema stinga. Si la maturitate, de extrema dreapta. Iar acum ma consolez cu calitatea mea de roman intreg. Jocul acesta pe scara de valori politice nu ma mai intereseaza. S-a stins in mine acum setea de putere. N-o mai am. M-as bucura insa de un lucru - e chiar ceea ce nu mi-a placut si am fost toata viata silit sa fac, fiindca sint sarac: sa fiu sfatuitor. Atit.

Eu, daca ma bate un roman, ma consider maghiar sau evreu. Nu pot ofensa neamul meu in nici un individ. Pentru mine, toti romanii sint egali romani. Nu stiu daca sint inteles: romanii n-au nici un viciu dupa mine si sint egali.

. Dumnezeu stie cit de Socrate sint! Eu nu ma socotesc decit o oarecare fiinta ginditoare. Gindesc si spun ceea ce gindesc. E bine? E rau? Eu spun ceea ce cred ca trebuie sa spun. N-am facut niciodata altfel, dar, in comunism, nimeni nu lua in seama ceea ce spuneam. Spusele mele erau consemnate la Securitate, au avut ei grija sa mi le faca. arhiva. Cine va vrea sa-mi studieze gindirea va trebui sa bata la usa acestei onorabile institutii. Sper ca odata si-odata usa asta se va deschide. Nu numai pentru consemnarea "gindirii lui Tutea", ci si pentru alte consemnari.

Nu-mi pot face autobiografia, fiindca nu ma intereseaza trecutul meu, pe care il detest! N-am nimic comun cu mine in trecut. Stiti cind incepe viata mea? Acum, cind vorbesc cu dumneavoastra. Si asa mereu. Traiesc ca sa scap de amintirile gretoase care puncteaza existenta mea; traiesc, ca sa ma detasez, principiul actualitatii. Ca sa scap de obsesia trecutului dramatic, contorsionat, dezgustator pe anumite laturi, nu-i asa, si neomenesc - ma situez in principiul actualitatii. V-am spus: nu fac biografie, nici autobiografie, traiesc principiul actualitatii permanente. Eu am fost Petre Tutea.

Am avut si discipoli. Nu se putea sa nu am discipoli, fiindca sint un om vorbaret. Toata suferinta mea se datoreste poftei mele de a vorbi fara restrictii.

A fost intrebat un taran, in inchisoare: ce intelegi din tot ce spune Petre Tutea! Zice: nu inteleg nimic, dar e o grozavie!

Eu, de la virsta de cinci ani, - asa mi s-a spus mereu - eram cam inteligent. Am intrat in scoala cum intra leul in cireada: o maninca toata. Singurul lucru pe care nu l-am putut face in scoala a fost idiotia partiala, plastica: nu puteam desena un ou.

Cind am vazut, in inchisoare, ca tot regimul care mi se aplica e inoperant - puteam eu, ca om, sa-mi explic asta? Si atunci m-am gindit ca exista o forta supracosmica, transcendenta, numita Dumnezeu. Numai El putea face isprava asta, ca eu sa scap de inlantuire. Pentru ca, personal, nu ma pot dez-lantui si elibera. Iar a vietui acolo, la inchisoare, fara asistenta Lui nu se poate; au fost oameni care au murit. Atunci s-a nascut in mine credinta nelimitata in atotputernicia si atotbunatatea divina.

Am devenit un ginditor crestin cind mi-am dat seama ca fara revelatie, fara asistenta divina, nu pot sti nici cine sint, nici ce este lumea, nici daca are vreun sens sau nu, nici daca eu am vreun sens sau nu. Nu pot sti de unul singur. Cind mi-am dat seama ca fara Dumnezeu nu poti cunoaste sensul existentei umane si universale.

Eu n-am destin. M-a protejat Dumnezeu. Destinul nu opereaza la mine. Intimplarile au alergat peste mine, dar n-au reusit sa ma nimiceasca. Asta m-a dus cu gindul la Dumnezeu, care e situat deasupra intimplarilor vietii mele.

Eu am fost asemanat cu Socrate. Atit el, cit si eu, in actele cautarii, cautam la scara noastra de oameni neaflind si stim nestiind. Atit. Socrate a fost pentru mine un model existential. Dar raportat la Isus isi pierde semnificatia. El a cautat un zeu. Eu, de plida, nu-l caut, ca-l am.

Ati intilnit cumva, prin locurile pe care le-ati strabatut sau pe vreun bulevard, cuvintul "tutism" sau "tutianism"? N-am facut scoala, desi si Nae Ionescu a gustat din mine. Nimeni nu a intrat in contact cu mine fara sa ia ceva in traista.

Am o rugaminte fata de Cioran: sa nu ma mai supradimensioneze, pentru ca aceasta exagerare, venind de la o personalitate ca a lui, imi sadeste in suflet, sau intensifica in mine, sentimentul dureros al neindeplinirii. Acest sentiment este fructul intilnirii dintre eul concret si ideal.

Eu am scris mult la viata mea, dar nu cred ca scrierile mele sint antologice si nici elocvente pentru evolutia spirituala a personalitatii mele. Poate eu insumi m-am impiedicat sa ma realizez.

M-a intrebat cineva odata: Ma Petrica, tu cind te asezi la masa de scris cum scrii? - Sint emotionat de fila goala. Prima mea grija e sa nu fiu pindit de demonul originalitatii. Urmaresc sa nu fiu original si sa fiu cuviincios. - Esti inspirat? - Nu, nu sta niciodata un zeu in coltul camerei mele cind scriu eu. Sint foarte nelinistit. Eu, care sint crestin. Am doua nelinisti; sa nu se afle in expunerea mea nici o inadvertenta terminologica si nici o impietate.

Nu ma intereseaza daca memoria mea se va pastra vesnic sau daca or sa ma uite oamenii. Eu, care sint mistic, am doua feluri de paginism: nu pot suporta prostii, adica nu ma pot detasa de deliciile inteligentei; si pe urma, in vreme ce la crestini suferinta e calea regala a mintuirii, eu nu pot suporta nici o suferinta fizica. Or, asta e model homeric, model pagin.

Nu ma intereseaza trecutul. De cite ori ma intreaba cineva cind m-am nascut, spun ca intr-unul din anii trecuti.

De cind am iesit din puscarie mi se fac din cind in cind perchezitii si sint luat la Securitate pentru ancheta. La inceput ma anchetau grade mici. Acum am ajuns la nivel de colonel. Unul din astia m-a intrebat zilele trecute de ce ponegresc regimul la Restaurantul Scriitorilor. I-am raspuns: Domnule colonel, eu la Restaurantul Scriitorilor intilnesc tot felul de lume: oameni destepti, imbecili, scriitori, curve si popi. Eu nu stiu cu care din astia stati dumneavoastra de vorba. Dar, decit sa va spuna ei, mai bine sa va spun eu cine sint: sint roman, nationalist, crestin, ortodox si militarist. Parerea mea este urmatoarea: trebuie sa ne inmultim ca sardelele, sa ne inarmam pina-n dinti si sa terminam cu popoarele limitrofe, caci n-au ce cauta in Europa. Visul meu e ca fiecare baba romana sa mulga vaca cu casca militara pe cap.

Eu nu sint orgolios deloc. Dar daca cineva ma calca pe nojite, mi-aduc aminte ce-am fost.

Toata viata am dorit sa ajung in clanul conducator, pentru a face oamenilor binele cu carul.

Treisprezece ani de inchisoare. Aveam doar o hainuta de puscarias. Ne dadeau o zeama chioara si mamaliga fripta. M-au batut. M-au arestat acasa. Nici nu tin minte anul. Cind m-au anchetat am lesinat din bataie. Iacata ca n-am murit! Am stat la Interne trei ani. Am fost dupa aceea la Jilava, la Ocnele Mari si pe urma la Aiud. Eu ma mir cum mai sint aici. De multe ori imi doream sa mor. Am avut mereu lasitatea de-a nu avea curajul sa ma sinucid. Din motive religioase. Treisprezece ani! Nu pot sa povestesc tot ce-am suferit pentru ca nu pot sa ofensez poporul roman spunindu-i ca in mijlocul lui s-au petrecut asemenea monstruozitati.

M-a intrebat un anchetator: De ce ai vorbit impotriva noastra, dom'le? - N-am vorbit, dom'le. - Cum n-ai vorbit? - Pai impotriva voastra vorbeste tot poporul roman. Ce sa mai adaug eu? Si mi-au dat 20 de ani munca silnica fara motive. Mi s-a prezentat sentinta de condamnare ca sa fac recurs. La cine sa fac recurs, la Dumnezeu?

Am fost solicitat, in inchisoare, sa scriu pentru revista Glasul patriei, ca si Nichifor Crainic. Mi s-a parut ciudat sa fii arestat si sa scrii, sa meditezi. Adica sa spui: va multumesc ca m-ati arestat! Asta era o porcarie nemaipomenita, sa obligi un detinut sa scrie. El poate sa-si scrie memoriile, dar nu pentru tine, ala care-l persecuti.

Eu, cultural, sint un european, dar fundamentul spiritual e de taran din Muscel. La inchisoare, grija mea a fost sa nu fac neamul romanesc de ris. Si toti din generatia mea au simtit aceasta grija. Daca ma schingiuiau ca sa marturisesc ca sint timpit, nu ma interesa, dar daca era ca sa nu mai fac pe romanul, ma lasam schingiuit pina la moarte. Eu nu stiu daca vom fi apreciati pentru ceea ce am facut; important e ca n-am facut-o niciodata doar declarativ, ci ca am suferit pentru un ideal. E o monstruozitate sa ajungi sa suferi pentru un ideal in mod fizic.

Am o legenda, dar legenda mea nu acopera ideea de statuie. Nu sint candidat la rangul de mare personalitate. Oricum, mi-e groaza de o posteritate pur legendara. Inainte eram obsedat de ideea raminerii a ceva dupa mine. Acum ma mai intereseaza ce ramine dupa mine ca zapada de anul trecut. M-am fitiit asa, un pic, in epoca. Eu nu imi supravietuiesc. Ca sa ramii in epoca trebuie sa fii genial, or eu am fost numai inteligent.

Definitia mea este: Petre Tutea, romanul. Am aparat interesele Romaniei in mod eroic, nu diplomatic. Prin iubire si suferinta. Si convingerea mea este ca suferinta ramine totusi cea mai mare dovada a dragostei lui Dumnezeu.

Eu n-adun nimic. Imi spunea un popa, zice, pai dumneavoastra va risipiti asa, va poate fura oricine. Zic: uite, parinte, eu, zic, am adoptat conceptia regelui Frantei in materie de risipire a ideilor mele. Conceptia lui despre cartof. Cind au venit cartofii din America, taranii nu-i cultivau. "Sa mincam noi buruiana asta din pamint." Ce a zis regele Frantei? "Ma, seamana, ma, cartofi pe mosia mea si, cind or vedea taranii ca ii pazesc, or sa-si dea seama ca-s lucru bun. Lasati-i sa fure, ca asa se raspindesc cartofii in tara."

Odata, in hol la Athne Palace, m-a arestat Securitatea pe motiv ca fac specula. Cu ce? i-am intrebat. Nu mi-au raspuns. Si atunci mi-am adus aminte de vorba unui prieten de la Cluj: "Cu idei, frate, cu idei!"

Uneori ma preocupa ideea "operei" mele. Pentru ca om de stat nu am fost, profesor nu am fost, scriitor nu am fost, da' atunci - ce sint? Ca nici ultimul parazit care creste in cutele societatii nu sint. Pesemne ca sint cineva dificil de fixat.

"Ce mai faceti, domnu' Tutea?" - Ma simt asemeni unui vultur trist, care inaltat la zenit urineaza asupra veacului douazeci cu un dispret crestin.

Am purtat ideile si credinta precum poarta vintul microbii.

Un umanist pur, adica indiferent religios, practica formele vietii de jungla, impingind cruzimea pina la forma gratuita a bestialitatii tigrului. Vremea noastra este plina de astfel de exemplare.

Umanismul este una din formele grave ale ratacirii omului modern, care pleaca din antropocentrismul Renasterii. In Renastere, "titanii" s-au umflat prin autocunoasterea necunoasterii. Ei nu se cunosteau pe ei insisi si au crezut ca s-au descoperit ca oameni.

Omul - javra asta bipeda, pe care eu il consider "animal prost", homo stultus - atunci cind se screme sa faca singur ordine, adica cind practica umanismul, il inlocuieste pe Dumnezeu cu el. Nicaieri Dumnezeu n-a avut de furca cu dracul mai mult decit in sacrul spatiu al Italiei. Acolo, adica, unde s-a nascut umanismul in Renastere.

Cu ungurii nu putem avea probleme militare: daca dam drumul la toti caii din Ardeal, fara calareti, in doua ceasuri se pisa in Budapesta.

(Vlad Tepes) are meritul de a fi pus pe tronul Moldovei pe cel mai mare voievod roman, pe Stefan cel Mare. Cu armele! Are meritul ca l-a si batut. Si are mai ales meritul ca a coborit morala absoluta prin tepele puse in cur la nivel absolut. Dormeai cu punga de aur la cap si ti-era frica sa n-o furi tu de la tine. Asta-i voivod absolut, Vlad Tepes. Pai fara asta istoria romanilor e o pajiste cu miei!

SFIRSIT