Tipariturile lui Antim Ivireanul

Tipariturile lui Antim Ivireanul

Antim Ivireanu, mitropolit al Tarii Romanesti (1708 -1716), desfasoara o activitate prodigioasa in domeniul tiparirii cartilor de slujba bisericeasca, nu numai in limba romana, dar si in limba greaca, slavona, araba, pentru necesitatile cultice ale bisericilor respective.

Si-a inceput activitatea de tipograf la Bucuresti, unde se crede ca a invatat mestesugul, dupa venirea sa in tara, de la Mitrofan, fostul episcop de Husi (refugiat in Tara Romaneasca in 1696 cand Dosoftei, al carui discipol fusese, luase drumul pribegiei in Polonia).

Dupa alegerea lui Mitrofan ca episcop al Buzaului, Antim preia conducerea tipografiei si incepe bogata sa activitate de tiparire a cartilor bisericesti, continuand munca lui Mitrofan. Tipareste in 1692 : Slujba Sfintei Paraschiva si a Sfintului Grigore Decapolitul.

In 1693, scoate un Evangheliar bilingv, greco-roman, in 1694 o Psaltire romaneasca dedicata lui Constantin Brancoveanu, protectorul sau si cel care-l adusese in tara.

Dupa 1694 tipografia din Bucuresti se muta la Snagov, unde Antim va fi si staret (intre 1696-1704). Activitatea tipografica aici este foarte sustinuta tiparindu-se numeroase carti de slujba in limba greaca (7), romana (5), slavona (1), slavo-romana (1) si greco-romana (1). In 1701 tipareste si un Liturghier greco-arab, cu alfabet arab, la cererea patriarhului Antiohiei Atanasie III Dalbas.

La Snagov se tiparesc in limba romana Evanghelia (1691), Acatistul Nascatoarei de Dumnezeu.

Antim formeaza la Snagov o adevarata scoala de tipografi, ucenici care-l vor ajuta in anii urmatori la implinirea bogatei sale activitati pe planul tipariturilor.

In 1701 activitatea tipografica se muta de la Snagov la Bucuresti. Dintre cartile tiparite acum (intre 1701-1705) numai doua sunt in limba romana : Noul Testament (prima data tiparit in Tara Romaneasca) dupa editia de la 1648 a lui Simion Stefan ; in 1703 se tipareste Acatistul Maicii Domnului si un Ceaslov bilingv, slavo-roman. Se tiparesc multe carti in limba greaca.

La Ramnic, activitatea de tiparire a cartilor de slujba in limba romana se intensifica dupa 1705, cand Antim este ales episcop al Ramnicului. Paralel cu un sir de tiparituri bilingve (Antologhionul 1705, Octoihul mic 1705, si Slujba Adormirii Nascatoarei de Dumnezeu cu Paraclisul 1706), se tiparesc si carti liturgice in limba romana: in 1706 un Evhologhion cuprinzand si Liturghier si Molitvelnic. Este prima editie in limba romana a Liturghierului si a Molitvelnicului in Tara Romaneasca.

Tot la tipografia de la Ramnic, Antim si-a tiparit lucrarea originala : Invatatura pe scurt pentru Taina pocaintii (1705).

Ales mitropolit al tarii, Antim continua si intensifica activitatea de tiparire, infiintand noi tipografii, muta tipografia de la Ramnic la Targoviste. Aici se vor tipari pe langa cateva carti slavone si grecesti un mare numar de carti in limba romana (11 carti : Invatatura bisericeasca la cele mai trebuincioase si mai de folos pentru invatatura preotilor (1710) si o carte originala : 'Capete de porunca la toata ceata bisericeasca pentru ca sa pazeasca fiestecarele din preoti si din diaconi, deplin si cu cinste datoria hotarului sau' (cuprinzand indatoririle preotilor formulate in 12 reguli pastorale).

Cartile de slujba in limba romana tiparite la Targoviste : Psaltirea (1710). Octoihul (1712), Dumnezeiestile si sfintele Liturghii (1713) (reeditare a editiei de la Ramnic din 1706) ; Evhologhion adeca Molitvelnic 1713; Catavasierul (1714 si 1715), Ceaslovul (1715).

In 1715 se muta tipografia de la Targoviste la Bucuresti in incinta manastirii Antim, ctitoria sa. Aici se vor tipari doar doua carti in limba greaca.

Marele merit al lui Antim ramane efortul sau de introducere definitiva a limbii romane in slujbele Bisericii Ortodoxe Romane.

La inceputul secolului al XVIII-lea episcopul Damaschin (al Buzaului) traduce Antologhionul si (ca episcop la Ramnicu-Valcea) termina de tradus Triodul, pe care-l tipareste la Ramnic ; traduce Penticostarul care se va tipari in 1743 de episcopul Clemente. Damaschin traduce in parte si slujba Octoihului, pe care-l va termina episcopul Grigore (al Ramnicului, 1748-1764). La sfarsitul sec. al XVIII-lea, episcopii de Ramnic, Chezarie si Filaret, termina de tradus si tiparit Mineiele si adauga la Antologhion sarbatorile mari.

Introducerea completa a limbii romane in Biserica poate fi considerata abia spre sfarsitul secolului al XVIII-lea, cand Mitropolitul Grigore transpune in romaneste si cantarile bisericii in Mineiele tiparite de Chesarie si Filaret, episcopii Ramnicului.