Tristram Shandy

I.INTRODUCERE

,,Dupa ce a starnit la aparitie o valva aproape fara precedent, facand din autorul sau, obscurul pastor din York, un personaj ilustru al saloanelor vremii, a fost rand pe rand laudat si hulit, din ce in ce mai putin citit cu timpul, la fel de neinteles ca la inceput si , treptat cufundat in uitare sau pomenit ca una din curiozitatile secolului al XVIII-lea''.

Sterne scrie o epistola catre prietenul sau Croft ,, Jumatate din Londra imi ocaraste cartea tot atat de infocat precat o inalta cealalta jumatate''. Horace Walpole declara ca romanul este,, insipid si greoi'', iarRichardson crede ca romanul trebuie mai degraba infierat decat laudat.

Stiind doar atat cu greu ar putea ceva sau cineva sa-ti mai trezeasca minimul interes sa deschizi aceasta carte si mai mult de atat chiar sa citesti cu greu primele randuri. Pentru mine efectul a fost exact inversnu numai ca am depasit primele randuri, dar mai mult de atat m-a facut sa inteleg ca a existat la un moment dat ,,cineva" care a putut crea o opera atat de complexa si revigoranta, care desi si-a luat titlul de una dintre cele mai controversate carti ale vremii, are ecouri stridente pana astazi si inca mai naste foarte multe intrebari.

Autorul lui Tristram Shandy s-a nascut la 24 noiembrie 1713, la Clonmel, in sudul Irlandei , cand cel de-al doilea copil al lor fu adus pe lume intr-un moment cand regimentul din care facea parte tatal sau, se afla incartiruit in Irlanda. Nasterea baiatului n-a adus insa noroc familiei, acesta ramanand pe drumuri dupa ce regimentul a fost desfintat, iar acestia fiind nevoiti sa se mute la Elvington, unde locuia bunica lui Lawrence. Dintre cei sapte copii ai lui Robert Sterne, numai doi vor atinge o varsta mai inaintata: Lawrence si Catherine pe care insa ii va instraina toata vita animozitati de ordin familial. Dupa moartea tatalui sau, Sterne trecu in grija varului sau Richard.Acesta il ajuta la Universitatea din Cambridge, ii plateste toate studiile pana cand Sterne reuseste sa obtina o bursa la Jesus College unde il cunoaste pe John Hall Stevenson cu care va lega o prietenie trainica pana la sfarsitul vietii scriitorului. Mai tarziu Strene fu numit preot si primi parohia din Sutton, situata la vreo 10-12 kilometri de York. In 1741 o cunoaste pe fiica reverendului Robert Lumley, cu care se casatoreste, fiind induiosat de gestul acesteia de a-i lasa averea prin testament, in caz ca nu v-a supravitui unei boli ce o tintuise la pat. Cei doi se muta la Sutton, unde-si intemeiaza o gospodarie, duc o viata linistita pana la aflarea vestii ca mama si sora sa raman fara venituri si urmeaza sa locuiasca la ei. Desi acest eveniment avea sa fie si o mai mare stramtorare pentru el, acesta nu numai ca se ingrijeste de munca campului, dar face si tot felul de experimente agricole ca sa i se sporeasca veniturile.Slujba de paroh si-o indeplinea cu mare constinciozitate dar fara prea multa tragere de inima, neavand niciodata o chemare deosebita.

Devenirea lui ca artist incepe prin cateva epistole si articole politice la indemnul unchilui sau Jacques Sterne, de a-si pune condeiul in slujba simpatiilor acestuia, acesta facand parte din partidul liberal.Intro scrisoare catre fiica sa Lidia, Sterne marturiseste:

,,Unchiul meu si cu mine eram pe vremea aceea in bune relatii; drept care ma ajuta sa obtin dreptul de canonic al Catedralei din York; dar mai tarziu ne certaram, caci eu departe de acest lucru, caci uram atare indeletniciri murdare, socotindu-le a fi sub demnitatea mea. Din acea clipa imi deveni cel mai aprig vrajmas" .Totusi prima sa opera Istoria uni halat gros si caldurosare are substrat politic, inca de aici scriitorul dovedind prin vesminte, un univers intesat de simbolurile si semnificatiile unei lumi reale.

La varsta de 46 de ani incepe sa-si scrie adevarata opera dupa o perioada de 20 de ani, timp de reflectie si observatie.Imaginea tatalui sau nu-l paraseste si ii atribuie astfel un corespondent in plan imaginar in Tristram Shandy in persoana unchilui Toby, pe el se zugravi in persoana pastorului Yorick si a lui Tristram, iar prietenul sau Hall Stevenson aparu in roman sub numele de Eugenius.

Tristram Shandy a fost initial publicat in noua volume, ultimul aparand cu putin timp inainte de moartea lui Sterne. Copiile alaturate sunt cateva din primele editii: volumul I si II sunt din a saptea editie printata de J.Dodsley, datand din 1768 si 1769, volumul III si IV sunt o alta editie printata in 1769 de Dodsley, volumul IV face parte din a II-a, printata de T.Becket si P.A.Dehoudt in 1769 ,volumul VII, VIII si IX fac parte din prima editie, 1765-1767.

Pentru a-si proteja cartea impotriva furtului literar, Sterne semneaza inceputul primei si a doua editii(volumule V,VII;IX).

Se spune ca Sterne a fost nevoit sa semneze de 12 750 de ori.

Primele doua volume ale romanului au avut un real succes ce a continuat si odata cu publicarea a doua volume de predici atribuite lui Parson Yorick, ministrul mentionat in primul volum. Traind experienta preotiei, scriitorului i se atribuie portretul lui Yorick.

William Hogarth(1697-1764), un artist foarte apreciat indeosebi pentru gravurile satirice a realizat doua imagini pentru a putea fi folosite ca frontispiciu in doua dintre volume. Una il infatiseaza pe caporalul Trim ce ii tine o predica somnorosului Dr.Slop, unchilui Toby si lui Walter Shandy.

iar cealalta(cea de mai sus), botezul lui Tristram. Bazate pe aprecierile vietii contemporane aceste imagini capteaza perfect umorul evaziv al lui Sterne.

Alte ciudatenii ravasesc romanul prin includerea unei pagini negre atunci cand ne este prezentata moartea lui Yorick, hartia marmorata ale carei margini sunt inegale, texte paralele in latina si in engleza, capitolele formate dintr-o singura propozitie, capitole inserate la intamplare sau chiar lipsa uneia dintre ele (capitolul al IV-lea), unde numerotarea sare de la 146 la 156 din cauza lipsei capitolului 24.Aceste particularitati capteaza atentia cititorului asupra paginii si scoate in evidenta forma neconventionala a romanului. Desi este scrisa intr-un stil conversational, bucuria de a o citi depinde in mare masura de si de experimentul de o tratata ca un obiect fizic.

Unul din marile avantaje in examinarea primelor editii, este rezultatul unei satisfactii de a privi si aprecia, volumele proiectate de Sterne. Particularitatea este data de posibilitatea analizei originaleleor este cruciala pentru intelegerea cu adevarat a textului, impreuna cu imbinarea elementelor verbale si vizuale. Sterne si-a vazut fiecare volum iesind de sub tipar, chiar daca pentru asta trebuia sa calatoreasca de la Yorkshire la Londra. Scrisorile catre editori sunt dovezile grijii minutioase cu care a ales hartia, tipul si formatul romanului. Rezultatul: cartea a devenit exemplul fizic al placerii de a o citi , iar urmatoarea pagina lasa loc surprizelor. Fiecare pagina constituie un sistem complex: asteriscul, cratima si cel mai adesea fiind utilizate punctele de suspensie, ce variaza in lungime tinand nu de putine ori locul unor cuvinte, subliniate de marginile generoase ale paginilor din volumele originale. Dar mult mai neobisnuit decat jocul cu caracterele este manipularea paginii; tipica este pagina alba unde cititorul este invitat sa sa interactioneze cu cartea si sa contureze propriul portret al vaduvei Wadman.

   

Mihai Miroiu si Mihai Spariosu ne propun coordonatele cadrului social,istoric si cultural in care Laurence Sterne isi creeaza romanul. Autorul a starnit diverse reactii intre ganditorii vremii, insa cea mai puternica reactie este considerata a fi cea de la sfarsitul secolului al XVIII-lea reprezentat de publicarea lucrarii doctorului Ferriar: ilustratii din Sterne ce "demaschiaza" autorul acuzandu-l de plagiat prin prezenta surselor. Un alt rol important in acea vreme a fost marcat de afirmarea evanghelismului ce a dus la umbrirea liberalismului si in cele din urma a "imoralitatii"lui Sterne pe care victorienii nu l-au putut corela in aceeasi masura cu talentul sau. Momentul prin care opiniile se schimba radical in ceea ce-l priveste pe Sterne este cel al aparitiei romanelor Virginiei Wolf si al celor lui Proust, ei il reevalueaza "Tristram Shandy incepe sa fie inteles ca un intreg numai daca se accepta fara rezervele cu privire la biografia lui Sterne ,ca este esentialmentae un gen de comedie "dramatica" a carei cheie nu este Sterne, ci Tristram"

Pentru a ii intelege opera trebuie luate cateva cateva repere importante Rabelais, Montaigne si Cervantes. "Aidoma lui Rabelais ia in deradere pedanteria si ingustimea scolasticii si este un inversunat vrajmas al ipocriziei, bigotismului si prostiei, pledand pentru toleranta si libertate in gandire. De Cervantes se apropie mai mult prin temele si procedele narative: realitatea falsa, limita intre comic si tragic.

Rabelais impreuna cu Boccaccio sunt fondatorii realismului vestic ce au influentat deopotriva scriitori importanti ca Jonathan Swift, Laurence Sterne si James Joyce si poate fi considerat precursorul modernismului. Cele cinci carti ale sale intitulate Gargantua si Pantagruel, constituie esenta criticismului social, o masura in favoarea valorilor morale si in acelsi timp un manifest puternic al drepturilor umane. Satira lui Rabelais a vizat fiecare clasa sociala in special cartea a III-a prin apelul la jargon, indreptandu-si atentia spre structurile institutionale ce redau ipocrizia, traditiile educationale ce emana si inspira lenevie si metodologii filozofice ce umbresc realitatea elementara.

II.DIGRESIUNEA

Cu exceptia paginii negre, toate celelalte imagini sunt dinamice si am putea presupune ca Laurence Sterne a avut acces la reprezentarile dinamice grafice ale contemporaneitatii, pe care o putem numi teoria haosului, ar fi putut chiar include haosul ca imaginea potrivita a reprezentarii vizuale.Desi la o prima vedere putem observa doar o schita bidimensionala, am putea apoi sa ne dam seama ca ia forma unei reprezentari multidimensionale unde traiectoriile converg sau deviaza, dar niciodata nu se intersecteaza, atrase in continuu de un punct pe care nu-l poti atinge.

Tristram Shandy face parte dintr-un sistem haotic si dinamic, o tesatura de posibilitati infinite.Textul este inainte de toate totusi o reactie deliberata impotriva unei naratiuni liniare a timpului sau ce se indreapta in mod predictibil catre un nivel stationar unde la un moment dat actiunea ia sfarsit. Dinamica narativa a lui Tristram este mai mult un raspuns al erei in care Sterne a trait o rezistenta deliberata impotriva determinismului stiintei newtoniene conform careia linearitatea textului era o caracteristica importanta a mijlocului secolului al XVIII-lea, cu ajutorul careia putem vedea in viitor sau putem sa ne intoarcem in trecut.

Spre sfarsitul secolului, matematicianul francez Pierre Simon de Laplace a prevazut "o inteligenta ce recunoaste toate fortele naturii si elementele care o compun si de la descoperirea ei nimic nu va mai fi nesigur" . Oamenii de stiinta luand in considerare principiul newtonian, se concentrau asupra problemelor ale caror solutii puteau fi prevazute cu acuratete si ignorand pe cei care credeau in anticipare, de exemplu situatia pe care Stephen Kelbert o numea ,,prejudecata liniara,, . Aceasta prejudecata liniara este fundamentata pentru romanele secolului al XVIII-lea, ce se indreapta inevitabil spre mariaj si moarte. De exemplu Tom Jones, un model al romanului secolului al XVIII-lea, incepe cu nasterea lui Jones, se dezvolta liniar si se sfarseste cu mariajul si cu moartea acestuia.Neindoielnic, aceste texte abunda in digresiune si intercalari putand fi vazute ca niste perturbari trecatoare care sunt netezite sau atenuate de tendinta generala a linearitatii. Cu siguranta, Tristram Shandy este definit prin doua evenimente:nasterea lui Tristram si intr-un fel sau altul si moartea naratiunii. Incepe nu numai cu simpla descriere a nasterii, dar si cu conceperea de fapt a protagonistului.

"Tristram, naratorul se felicita pentru aceasta isprava ,,drept aceea sunt tare bucuros ca mi-am inceput povestea asa si nu intr-alt fel si ca am putinta de a purcede si mai incolo,depanand-o toata ab Ovo cum zice Horatiu"

Tristram nu poate depasi conditia initiala care a contribuit la nasterea traiectoriei narative si nici sfarsitul acesteia, exceptand sensul firesc al incheierii fizice a textului. Traiectoria narativa se spiralizeaza determinand in final o ciudata structura atractiva a textului. Am putea reprezenta acest sistem dinamic printr-un sistem de coordonate, in care fiecare punct reprezinta o posibila configurare unica. Figura generata este o reprezentare numerica a evolutiei dinamice a sistemului. Daca traiectoria determina repetitia unui sablon in spatiu consideram ca a tins spre acel punct de atractie. De exemplu daca cartografiem comportamentul unei pendule sfarsim prin a ne da seama ca traiectoria atinge un punct fix, figura reprezentand in concluzie atractia pendulei catre un anumit punct bine definit .

Neluand in considerare variatiile coordonatelor initiale, traiectoria intotdeauna va fi atrasa de un singur punct.Jo Alyson Parker ne da cateva exemple cum ar fi sistemul robinetului sau moara de apa. In primul caz stim doar ca la un moment dat stropii de apa vor cadea si prin ritmicitate se vor stabili anumite legaturi ale particulelor de apa, insa nu putem realiza o predictie sigura caderii moleculelor. De aceea putem discuta de ,,o anumita legatura intamplatoare" asa cum spune Thomas Weissert ,, pentru ca traiectoria punctului de atractie consta intr-o reprezentare carteziana tridimensionala semnificatia poate astfel trasa o cale prin care nu se intrepatrunde cu sine insusi si nu se repeta cu exactitate niciodata".

Revenind la Tristram Shandy,romanul autobiografic,nasterea protagonistului initiaza o traiectorie ce este atrasa de catre un punct fix reprezentat de moartea simbolica sau reala a protagonistului.Diferita de naratiunile liniare, traiectoria din Tristram Shandy niciodata nu are finalitate, osciland intre doua puncte instabile de atractie.

Tristram Shandy este in cele din urma reactia la romanul clasic, tot asa precum o alta opera Calatorie sentimentala este o replica la jurnalele de calatorie conventionale scrise pana atunci.Chiar de la inceput ne anunta: "de nu-i asa sa ma ierte dl. Horatiu fiindca in scrierea la care am purces nu ma voi tine nici de regulile dumisale, nici de ale oricarui alt om de pe pamant".

Tristram Shandy este cartea ce trebuie citita cu voce tare pentru a trece pragul intelegerii tacite ale sintagmelor fragmentate presarate cu regionalisme,arhaisme pentru a auzi de fapt vocea autorului care povesteste uneori cu verva, alteori cu resemnare sau cateodata cu ranchiuna intamplarile ce vor sa se nasca.Citirea liniara ce iti permite predictia intamplarilor, suspansul ce creste gradat, satisfactiile tensiunii si al simetriei si al finalului nu ne sunt in acest caz de folos. Asa cum spune New Melvyn "Sterne refuza sa dea cititorului recompensa naratiunii" Devenim constienti in cele din urma ca am fost martorii unui joc mental in care am fost introdusi sau expediati prin cateva cuvinte. La un moment dat dupa ce cititorul s-a acomodat cu structura textului pe care il propune, are infima satisfactie de a intelege poate de ce naratorul fragmenteaza textul sau de ce il orienteaza in alta directie, insa cititorul se afla totusi in ipostaza de a nu intelege, de a nu putea prezice ce va urma.

Laurence Sterne propune o noua lege compozitionala pe care o si implementeaza fara restrictii: digresiunea, pe care insusi personajul sau o preia fara dificultate, o foloseste in cel mai bun mod cu putinta, ii denatureaza sensul principal; ea devine un mecanism care isi construieste propria lui actiune: "opul meu e digresiv si progresiv totodata dar inainte sa inceapa caprarul, s-ar cadea ca mai intai sa va infatisez tinuta, altminteri o sa vi-l inchipuiti fara indoiala in cine stie ce poza nefireasca, batos, perpendicular cumpanindu-si deopotriva greutatea pe picioarele amandoua"

Dupa ce isi lasa personajele sa-si desfasoare activitatea in mod obisnuit "doctorul Slop este prins pana peste cap de treburi, cu moasa si cu mama; Trim se indeletniceste si dansul cu preschimbarea unei perechi de botfori intr-o pareche de pive ca sa le arunce la vara in asedierea Mestinei" declara multumit "m-am descotorosit de toti eroii intaia data am si eu un bob de zabava, pe care am sa-l petrec ticluindu-mi precuvantarea" digresiunea joaca un rol important in toata structura narativa, ea preschimba accesele navalnice ale istorisirii personajului in reactii lente, liniare, ca mai tarziu sa revina la acelasi ritm galopant concretizat prin fraze interminabile. Timpul actiunii se restrange, se fragmenteaza, se proiecteaza in trecut, apoi in prezent, actiunea istorisirii nu mai are deznodamant si isi pierde intriga. Daca ar trebui sa gandim ca intreg romanul lui Lawrence Sterne, partea a II-a in care se relateaza calatoria lui Tristram prin Franta si partea a III-a in care este povestita iubirea unchiului lui, Toby, cu vaduva Wadman formeaza in totalitate digresiunea, aceasta "dezordine" a ideilor pe care o propune Tristram Shandy este in cele din urma, una fireasca, ce tine de natura omului care ea insasi se caracterizeaza la un moment dat prin impotenta savarsirii actului final al unui act lingvistic.Si aici, acest procedeu se naste in urma unei posibilitati a personajelor de a-si concretiza in plan real finalul rostirii.

Actionand in mod instinctiv mesajul ajunge sa devina dezarticulat, fara sens sau denaturat: alegerea numelui lui Tristram nu are finalitate din cauza servitoarei Susannah ce se dovedeste incapabila de a retine si de a putea face conexiuni mentale pentru a putea transmite mesajul mai departe: Trismegistus, zise tata poti sa-l pastrezi in minte pe Trismegistus de-a lungul galeriei, fara sa-l pierzi, auzi vorba!.." atunci eTristram-gistus, isi aduse aminte Susannah"14,asa ca Tristram fui botezat si Tristram voi ramane pana la capatul zilelor mele." Incercarile unchiului Toby de a-si povesti experientele luptelor se sfarsesc printr-un esec, detreminandu-l sa se retraga in sine.Walter de asemenea nu poate vorbi despre moartea lui Boby decat tot prin digresiune. Importanta de care se bucura cititorul este una de real folos in reconstructia actiunii. Acesta nu numai ca este observatorul atent al naratiunii, insa el este si cel care poate restabili conexiunile intre toate observatiile pe care le face Tristram .

"L-am lasat pe tata zacand de-a curmezisul patului iar pe unchiul Toby in batranul sau jilt inciucurat, sezand langa dansul si-am fagaduit ca ma voi inturna la dansii intr-o jumatate de ceas; si s-au scurs si treizeci si cinci de minute" (pag 245).Cititorul reda in plus si capacitatea de intelegere a faptelor trecute care retraiesc si-si dobandesc importanta prin noi asociatii. Logica structurii narative permite acte cu final liber, infinite posibilitati de scriere, neglijand exigentele subiectului". Dar inainte sa-mi incep demonstratiunea, ingaduindu-mi sa va spui ca in capitolul ce l-am inlaturat si ce l-ati fi citit acum cu totii in locul celui de fata, zugraveam purcederea si calatoria la **** a tatei, a unchiului Toby, a lui Trim si Obadiah". (pag.306)

De fiecare data naratorul converge spre un nou eveniment, avem impresia ca prindem si percepem firul povestirii precedente, insa brusc traiectoria se schimba. Aceasta este metoda "logica" prin care Laurence Sterne isi construieste naratiunea " celalalt lipsit de duh ori antiteza, ori tais, intorsura in vreun chip sau altul, ci lasand imaginile de o parte si privelistea de cealalata, mergand drept inainte, la inima, cum il indeamna instinctul ()Ah, voi critici! nimica oare nu va poate inmuia!?" Pag.352

Sterne foloseste si digresiunea traditionala, independenta de actiunea romanului "o diresiune da nastere alteia, intr-un lant neintrerupt, patrunzand tot mai adanc in trecut scotand la iveala crampeie de intamplari si fapte ce-si dobindesc reala semnificatie nu in ordinea lor cronologica, istorica, ci in cea psihologica, integrate in constiinta lui Tristram

III.ROLUL DIMENSIUNII TEMPORALE IN RECONSTRUCTIA NARATIUNII

Laurence Sterne vrea sa devenim constienti de modul in care intelectul nostru lucreaza in timp ce ii citim opera pentru ca astfel ne permite sa intelegem mecanismul prin care autorul isi nareaza propria sa bografie. Structura narativa a lui Tristram Shandy ne cere in mod subtil o anumita incredere in alegerile pe care le face, ce par deseori descurajante, iritante, injositoare, chiar periculoase. Dupa un anumit timp in care citittorul regaseste si pierde din nou firul naratiunii, isi da seama in cele din urma ca scriitorul "inventeaza un joc" a carui unica regula consta in urmarirea narativa pe nevazute, fara instructiunile esentiale ale unei harti care ar putea sa te directioneze, catre intelesul final al textului, savurand in acelasi timp totusi pe deplin fiecare gest, intelesurile esentiale ale unei harti care ar putea sa te directioneze catre intelesul final al textului, savurand in acelasi timp totusi pe deplin fiecare gest, intelesuri cu dublu inteles, aluziile.

Principlalul dialog pe care Tristram il stabileste este cel cu cititorul, acordandu-i atentie si asigurandu-se ca acesta nu se pierde in actiunea romanului. Sterne surprinde cititorul, il introduce profund si atent in lumea romanului ca mai apoi sa-l desprinda de asocierile pe care reusise sa le stabileasca. Pentru Sterne distrugerea ordinii firesti se transforma intr-o placere de a crea o dezordine aparenta exagerata, dar totul pentru a reconecta, piesa cu piesa intr-un alt mod si mai interesant. Sensul hazardului si accidentului, principiile absurditii, confuziile comunicarii, scriu o lume fictionala ce se dezvolta paralel cu experienta realitatii.

Vocea lui Tristram nu este una a irationalului, suspendata total undeva in spatiile fictiunii. Digresiunile determina anumite schimbari in structura narativa a romanului: ritm lent, nu se mai respecta momentele principale ale subiectului (disparitia conflictului , prin urmare si a conflictului), dislocari ale timpului (prezentul alterneaza cu trecutul). Prima parte a romanului (ce cuprinda cartile I-IV-lea) cuprinde actiunea propriu-zisa, ce dureaza o zi 5 noiembrie 1718) ziua nasterii lui Tristram, apoi consemneaza cateva evenimente post-natale (participarea unchiului Toby, a lui Walter Shandy si a pastorului Yorick la pranzul lui Didius, circumciziunea accidentala a lui Tristram, ceremonia imbracarii eroului in pantaloni in loc de fustita, toata actiunea desfasurandu-se pe distanta de patru mile: "prin care lume mai trebuie oare sa-i spun Luminatiei Voastre ca nu inteleg nici mai mult nici mai putin decat un cerc inchis pe cercul lumii celei mari cu un diametru de vreo 4 mile englezesti ori pe aproape" (cartea a I-lea,cap VII-lea ).

Laurence Sterne este cel dintai scriitor ce introduce timpul obiectiv. El incearca sa reintegreze timpul subiectiv, al mentalului in cel istoric, cel obiectiv. Dezordinea pe care o regasim in paginile romanului este cea care ne da impresia de haos total. Lipsa coordonatelor temporale detremina instabilitatea asocierilor mentale si pierderea conventionala a timpului: cronolgia. Romanul incepe, cu zamislirea lui Tristram si cu nasterea sa. Indata dupa aceea se relateaza fapte ce preced zamislirea eroului, iar dupa cateva file naratiunea face un salt pana in 1749 (adica 31 de ani dupa nasterea lui Tristram socotind ca,din 1718 istorisindu-mi ucenicia si moartea lui Yorick. Romanul se sfarseste cu patru ani inaintea de nasterea lui Tristram, 35 de ani inaintea mortii lui Yorick.

Desi Laurence Sterne ravaseste timpul, ordinea cronologica fiind intrerupta, dislocata, interpusa sau postpusa actiunii in desfasurare, au grija sa nu greseasca in ceea ce priveste datele. Cele mai precise date din punct de vedere cronologic le poate furniza unchiului Toby a carui viata este marcata de evenimente istorice insemnate. Toby a luptat la Limerick(1690), Stein Lerque(1692) si in Lauden (1693). Este ranit la asediul Namurului (1695), s-a intors la Londra in 1697, unde a zacut in pat vreme de patru ani. In 1701 s-a mutat la tara, unde a cunoscuta pe vaduva Wadman, dar s-a indragostit de ea cu 12 ani mai tarziu, in 1713 dupa daramarea cetatii Dunkerque prin pacea de la Utrecht 1713. Iubirea unchiului Toby dureza un an 1713-1714, cand se sfarseste pe neasteptate .

In constructia temporala se foloseste de comentarii lui Locke. "este evident pentru oricine va observa nu numai ce se petrece in propria lui minte, ca acolo se afla un sir de idei care se succeda in mod constant una alteia in intelectul sau. Reflectia asupra acestor idei este ceea ce ne da ideea succesiunii, iar intervalul dintre anumite parti ale acestei succesiuni sau dintre aparitiile a doua idei oarecare in mintea noastra este ceea ce numim durata". Sterne nu respecta intocmai definitia lui Locke, considerand ca o perioada de timp plina de trairi se scurge mai repede, dar pare lunga in retrospectiva."Daca i s-ar fi pomenit unchilui Toby tot atatea olimpiade cu douasprezece ceasuri in urma,rastimpul i s-ar fi parut mai scurt.Acum insa,ideile i se perindau in minte cu mare iuteala"

De secole, termenul de infinit a starnit controverse in randul matematicienilor. In timp ce unii credeau ca infinitul exista doar in mintea noastra, altii considerau ca infinitul are un sens ontologic in lumea reala. In dorinta de a demonstra diferenta intre realitatea infinitului si ideea infinitului, Aristotel a instituit termenul de infinitul actual(ce suporta intraga valoarea)si cel potential(susceptibil).

Lui Sterne ii ia un an pentru a descrie o zi completa din viata personajelor. Asta inseamna ca cel mai recent eveniment ce se poate reda este cu an in urma. Bertrand Russell crede in solvabilitatea paradoxului shandian, pentru el, Tristram Shandy este individul ce are in posesie un numar infinit de zile si incearca astfel sa redea numeric paradoxul.Daca in Tristram Shandy trebuie sa treaca 365 de zile pentru a scrie,atunci:

zilele observate:1,2,3..

zilele trecute:365,730,1095,1460.

Asta inseamna matematic vorbind ca e imposibil ca Shandy sa fi terminat de scris romanul odata cu trecrea timpului. Daca fiecare zi descrisa inseamna 365 de zile de conceptie atunci cu cat ar fi scris mai mult, cu atat ar fi ajuns mult mai departe.Russell rezolva aceasta problema matematic, sugerand un numar infinit de ani pentru a-si termina cartea. Semnul pe care-l foloseste este Alpha Null reprezentat de xo:

xo+1=xo

Ecuatia arata faptul ca orice numar adaugat unei infinitati va rezulta tot infinit. O componenta a ecuatiei(xo) este calitativ egala cu suma componentelor(xo si 1).Russell considera ca punand la dispozitie numarul infinit de ani pentru a scrie, plus numarul se zile obtinem un numar infinit. In concluzie, timpul destinat scrisului va fi egal cu timpul despre care vrei sa scrii.

(y x Xo)+(d x Xo)=Xo(t)

Y=zile destinate scrisulu,d=timpul pentru a termina,t=timpul obtinut

Quentin Smith prezinta paradoxul lui Tristram Shandy in eseul sau despre existenta infinitului in trecut. Scopul sau este de a arata ca este posibil sa existi intr-un univers care nu are un inceput. Astfel numarul de zile trecute despre care s-a scris,este submultimea multimii compusa din zilele trecute si submultimea multimii infinite poate fi numeric echivalenta cu multimea,chiar daca sunt elemente care nu fac parte din submultime. Asa cum multimea numerelor naturale are acelasi numar de elemente ca si submultimea numerelor pare si are elemente care nu fac parte din submultime asa si multimea numarului de zile trecute are acelasi numar de elemnte ce nu fac parte din submultime(aceste elemnte sunt zile despre care nu s-a scris). Daca teoria e adevarata,

A =[1,2,3,4..Xo]

A1=[2,4,6,8..Xo]

A2=[1,3,5,.Xo]

Atunci:1.numarul din submultimea propriu-zisa A1=numarul din multimea A

2.dar submultimea A1 nu contine numerele din submultimea A2

3.submultimea A1 contine aceleasi elemnte numere din multimea A dar in acelasi timp neavand numere ce se gasesc in submultimea A2.

Smith demonstreaza astfel ca in Tristram Shandy, completarea autobiografica este logic posibila. William Lane Craig ca raspuns la ceea ce a sustinut Smith, considera ca atat Russell cat si Smith au pierdut din vedere adevarata problema complicata din acest paradox. Aduce argumentespunand ca daca un numar infinit de ani este o conditie necesara pentru a inregistra un numar infinit de zile ( o zi pe an), nu este o conditie suficienta. Ceea ce trebuie luat in calcul este aranjarea zilelor si anilor intr-un anumit mod sa inregistreze fiecare zi (reprezentata de 1 an). Craig sustine in continuare ca in loc ca Tristram Shandy sa scrie la infinit ca sa prinda istoria ar trebui sa se fixeze eventual intr-un spatiu infinit in trecut. Craig sustine ca schema propusa de Russell necesita o unitate fara inceput. Daca cineva ar intreba "unde in succesiunea de evenimente sunt zile inregistrate de Tristram Shandy la un moment exactatunci ar putea doar sa se raspunda ca sunt zile care sunt distantate la infinit in trecut.Se pare ca in fiecare zi in care Tristram Shandy scrie, exista o distanta infinita de la ziua aceea pana la ziua inregistrata de el .Astfel crede ca estimarea lui Russell esueaza pierzand ceva important: numararea consecutiva.

Timpul, o tema majora in Tristram Shandy ia diverse forme: inseamna durata (cronologica sau psihologica), timpul in care citittorul intr-adevar deschide cartea sau timpul pe care acesta il simte sau il accepta ca pe o perioada trecuta, incheiata, timpul ca instrument al organizarii .Sterne nu foloseste nu numai secvente retrospectiv, cu care ne-am familiarizat deja, dar si franturi din viitor(atunci cand se refera la un eviment care inca nu a avut loc(o vaca va patrunde in zidurile de intarire ale unchilui Toby).Secventele din trecut iau forma digresiunilor, Tristram considerand ca sunt absolut relevante pentru romanul sau:

"O maiestrita folosire a mestesugului digresiv, al carui merit tare ma tem ca i-a scapat cetitorului nou mai intotdeuana -nu din pricina lipsei sale de patrundere-ci pentru ca aceasta e o insusire ce cu adevarat arareori s-o cauti ori sa te astepti a o afla la o digresiune si anume: ca desi digresiunile mele sunt toate dupa cum vedeti digresiuni sadea si cu toate ca-mi iau zborul de la lucrul meu la fel de des, si de anapoda ca orice alt scriitor din Marea Britanie, totusi imi vad necurmat de buna randuiala a trebilor mele pentru ca indeletnicirea mea de capatai sa nu incremeneasca locului in lipsa-mi()intr-un cuvant opul meu e digersiv si progresiv totodata" (pag.98)

Laurence Sterne introduce timpul ca pe o coordonata suspendata folosind digresiunea si secvente ale trecutului, oprind pentru moment viata personajelor sale , aducand informatii ce indeparteaza subiectul principal despre care incepuse sa scrie: "Socot, intoarse raspuns unchiul Toby, scotandu-si luleaua din gura si lovindu-i de vreo doua ori trei ori capatul de unghia policarului stang, inainte sa-si inceapa vorba, socot, ziseDar ca sa luati mai indeaproape cunostinta de simtamintele unchiului Toby in aceasta privinta, trebuie mai intai sa patrundeti oleaca in firea sa, ce vroiesc a v-o zugravi chiar acum-dupa care vom putea urma la fel de bine convorbirea dintre el si tata"

Dupa o pagina Tristram se intoarce la Toby fara ca timpul in care acesta isi desfasoara activitatea sa fi trecut.". Dar il uitai pe unchiul unchiul Toby,ce in tot acest rastimp isi scutura scrumul din lulea" (pag 91). In al doilea volum, timpul este intors inapoi si atentia cititorului se intoarce catre intrebarea: "ce-or fi tot facand acolo,frate? (pag 121). Cititorul realizeaza ca dupa o pauza, de tacere atat de lunga a lui Toby, in loc sa auzim o teorie despre zgomotul infernal, aflam ca "n-ar fi tocmai rau, frate sa sunam clopotelul" (pag 121).

Tristram considera ca citittorul a urmarit actiunea timp de 90 de minute de cand Toby a sunat clopotelul si de la plecarea lui Obadiah "s-a scurs cam un ceas si jumatate de sarguincioasa citire de cand unchiul Toby trase clopotelul si se porunci lui Obadiah sa inseueze un cal si sa plece dupa doftorul Slop, mamosul ,astfel ca nimeni nu poate zice cu indreptatire ca nu i-am lasat vreme destula sa se duca si sa se intoarca, poeticeste vorbind, si tiind seama si de graba ceruta de imprejurare, lui Obadiah, desi moraliceste si la drept vorbind,abia de avu vreme sa-si traga botinele in picioare" (pag125).

Avem de-a face de fapt de doua timpuri:timpul literal pe care cititorul il poate masura pe ceas si timpul fictional, al desfasuraarii vietii personajelor pe care acesta il percepe; "daca vreun critic prea zelos se leaga de asta, si-i hotarat ca in cele din urma sa ia un pendul si sa masoare adevaratul rastimp de cand suna clopotelul si pana in clipa cans se auzi bataia in usa, iar apoi, afland ca acesta tinuse doar doua minute, treisprezece secunde si trei cincimi, s-ar apuca sa ma injure pentru o atare incalcare a unitatii ori mai curand a probabilitatii timpului, i-as aduce aminte ca ideea de durata si modurile ei simple se trage din sirul si succesiunea ideilor nostre-iata adevaratul pendul scolastic-dupa care, ca un invatat ce ma aflu, ma voi lasa apretuit, lepadandu-ma si dispretuind totodata jurisdictiunea oricarui alt pendul!" (pag 125).

Tristram ne da toate coordonatele timpului in care asterne pe hartie bografia, plasandu-ne in camera in care scrie, dandu-ne detalii despre vreme, activitatile diverse pe care le desfasoara sau ce poarta in timp ce scrie "si mi-a trecut prin minte chiar in ziua asta ploioasa, cea de-a douazeci si sasea a lui Martisor 1753, anume intre ceasurile noua si zece dimineata" (pag 91). Acest an este desigur cel in care autorul scrie acest volum, dar naratorul "iarta-ma asadara,sezand in acesta a douasprezecea zi a lui gustar 1766, intr-o vesta liliachie si o pareche galebeni, fara peruca ori caciula, o intruchipare tragi-comica a proorocirii tatei, ca n-am sa cuget ori sa ma port ca nici un alt prunc, taman din acea pricina"

Astfel de intruziuni ale naratorului (si ale lui Laurence Sterne atrag atentia asupra superficialitatii si fictionalitatii personajelor, care par foarte reale pentru cititor: "trecura doar doua cesuri si zece minute,glasuieste tata, cercetandu-si ceasornicul de cand sosi Obadiah cu doftorul Slop,si nu stiu cum se face, frate Toby, ca mie imi paru un veac" .Distinctia se face intre timpul masurabil, cronologic ale carui coordonate nu se schimba (un minut nu va dura niciodata mai mult de 60 de secunde) si timpul pe care il experimenteaza fiinta umana (care poate sa i se para ca trece mai repede sau mai incet, durata schimbandu-se in urma unor circumstante). Toby explica asta "din pricina succesiunii ideilor in mintea noastra, i-o intoarse unchiul Toby" (pag 204). Discutia intre Toby si Walter se transforma in comedie: "Doamne sfinte! striga, tata, inaltandu-si privirea spre cer, si-ar fi de meritat de-a dreptul s-o preschimbi in stiinta" (pag 204).

Tehnica digresiva si progresiva in acelasi timp creeaza probleme naratorului, in expunerea naratiunii. Urmarind anumite asocieri, generand fundaluri, redand cat mai multe informatii si opinii ale lui si ale tatalui sau, naratorul acumuleaza material mai repede decat ar putea sa scrie "luna asta sunt cu un an mai in varsta decat acum douasprezece luni; si cum va dati seama ca am ajuns aproape in mijlocul celui de-al patrulea tom-si nu mai departe de ziua intai avietii mele-e limpede ca am de scris despre trei sute sasezeci si patru zile mai mult ca la inceput-asa ca, in loc sa inaintez, ca un scriitor obisnuit, in cele ce fac-dimpotriva, sunt azvarlit taman cu tot atatea tomuri indarat-iara de fi-va fiece zi a vietii mele le fel de plina ca aceasta-si de ce n-ar fi?si daca intamplarile precum si opiniunile asupra ei vor cere tot atatea descrieri-si de ce ma rog ar trebui sa fie scurtate?-deoarece, dac-ar merge tot asa, as trai ci trei sute saizeci si patru zile mai iute decat as putea scrie-urmeza, cu-ngaduinta *Naltimilor voastre, ca, de ce scriu mai mult, cu atata imi ramane mai mult de scris-si, in consecinta, cu cat cetiti Inaltimile voastre mai mult cu atata avae-veti de cetit si mai mult." (pag 291)

Relatia dintre timp si scriere ia o intorsatura diferita odata cu Trista-paedia, un fel de ghid pe are Walter il intocmeste,si spera sa treaca peste nefericitele intamplari legate de nasterea fiului, scurtarea nasului si numele prevestitor de rele. Dupa trei ani ar fi scris jumatate din Trista-paedia, insa consecinta: "nenorocul meu era ca in toata vremea asta am fost parasit si lasat in grija mamei; si ceea ce era si mai rau, prin chiar aceasta intarziere intaia parte a opului, cu care tata se trudise cel mai mult, deveni cu totul netrebuincioasa; cu fiecare zi, o pagina sau doua isi pierdeau rostul! (pag 368).

IV.REPREZENTAREA MENTALA A PERSONAJELOR

Tristram Shandy reprezinta o inovatie si in ceea ce priveste prezentarea personajelor, acestea fiind redate prin ceea ce se petrece in mintea lor. Analiza personajelor este reprezentata metaforic prin imaginile geamului lui Morus, zeul rasului. "de s-ar fi infipt zisa sticla in acel loc, intru cunoasterea firii unui om, n-ai fi avut nimic altceva de facut decat sa sa iei un jilt si sa te apropii binisor spre a privi, ca intr-un fagure de miere, sufletul gol pusca; luand aminte la toate miscarile lui, punerile sale la cale" (p.99)

Structura schematizata de Tristram a personajelor trece prin toate etapele formarii imaginilor. Acesta perecpe imaginea de la prima conexiune care se realizeaza la nivelul creierului redand in exterior cititorului, detalii ce dau nastere unor fotografii bine realizate. Numeroasele dezabateri pe tema sistemului optic individual incearca sa redea relatiile ce se stabilesc in interiorul creierului uman ce duce la aparitia imaginii.Cel mai cunoscut psiholog cognitiv, Stephen Michel Kosslyn este preocupat nu atat de imagine, cat de sistemul de repezentare a acesteia. El considera ca imaginea mentala rezulta in urma unor activitati cerebrale similare ca operatiuni cu cea a computerului. Cu cat acuitatea procesarii este mai mare, cu atat creste acurateatea iconica a fiecarui individ: "Imaginile vizuale sunt ca niste display-uri pe un tub catodic, generate de un program computerizat"36INTERNET.Astfel Kosslyn propune un model de formarea imagini in care toate parocesele mentale sunt redate prin comenzi pur computerizate (FIND, SCAN, ZOOM, ROTATE). Ion Manolescu explica in detalii teoria lui Stephen Michel Kosslyn "tipul acesta de inginerie a mintii care descrie imaginea mentala ca o reperezentare functionala cvasi-pictoriala (configuratie de pete intr-o matrice corespunzatoare unui visual buffer-tampon vizual ce afiseaza iconul prin umplerea celulel matriceale ) permite materializarea legaturii dintre iconism si cognitie, calitatea celui dintai determinand calitatea procesului cognitiv" (internet#"%). Kosslyn prezinta in 1983, in volumul Ghosts in the minds Machine.Creating and Using Images In The Brain, modul in care imaginile mentale reusesc sa redea obiectele in absenta lor. "Putem vorbi despre minte ca despre o componenta a creirului, intruchipata in interiorul acestuia, exact cum vorbim despre un program ca parte componenta electronica a computerului; faptele mentale-gandirea, amintirea si celelate-pot fi intelese in termenii unei descriptii simbolice a informatiei inmagazinate" internet..) Ion Manolescu in lucrarea sa explica fenomenul: "este vorba de o constructie a relatiei dintre creier-minte dublata in psihologia cognitiva de o deconstructie a raportului dintre obiectul real, imaginea lui si reprezentarea mentala a celor doua"39internet. Calitatea unei imagini ce se creeaza sub coordonatele unei reprezentari iconice (Ion Manolescu da exemplu amintirile ce se estompeza in tinp) este" aceea care ar determina procesualiatatea ce duce la cognitie si nu caliatatea intrinseca a obiectului real perceput pur si simplu iconic" (internet) Kosslyn in lucrarea sa Mental Imagery, considera ca imaginea poate constitui una din formele de reprezentare a memoriei. Kosslyn descrie cateva experimente ce sunt menite sa demonstreze ca imaginile sunt de fapt reprezentari functionale. Rezultatele arata ca acestea formeaza anumite legaturi spatiale ce formeaza o harta mentala reprezentand anumite entitati impreuna cu caracteristicile lor ce detremina consecinte pentru cateva forme de procesare a informatiei. Kosslyn exeprimenteaza o simulare computerizata ce reflecta proprietatile imaginilor ce contine o matrice de suprafata ce reprezinta imaginea in sine si anumite documente corespunzatoare memoriei de lunga durata. Kosslyn se refera la cinci proprietati in aceasta simulare; 1) imaginea evidentiaza informatii despre existenta spatiala, luminozitate, contrast; 2) gradul de activare descreste cu distanta dinspre centru, experimentul demonstrand ca imaginile se estompeaza la periferie; 3) suprafata are rezolutie limitata -cele mai mici imagini sunt cel mai dificil de inspecatat.; 4)imaginea spatiala in cadrul careia apar alte imagini are o extindere limitata sub forma de cerc sau eliptica; 5)matricea corespunde unei memorii de scurta durata ale caror element pricipal se pierd in timp (cazul imaginilor complexe) generarea imagini se bazeaza pe trei proceduri: PICTURE, PUT SI FIND ce se ocupa cu formarea reprezentarii.PICTURE-se ocupa cu caracteristicile legate de marime, locatie si orientare, PUT-integreaza anumite parti in memorie, FIND-localizeaza anumite trasaturi relavante ale imaginii.

Revenind la subiectul nostru, Sterne isi percepe personajele prin Tristram pe baza unui sistem despre care am vorbit mai devreme.Prezentarea pesonajelor se face diferit prin doua moduri de abordare: cel exterior si cel introspectiv, scotandu-le in evidenta trasaturile ce le schiteaza existenta. Astfel la inceput unchiul Toby este prezentat printr-o trasatura aparent definitorie: "unchiul meu Toby Shandy, prea buna doamna, era un gentleman care pe langa insusirile ce intregesc de obicei caracterul unui om cinstit si drept, mai stapanea una in chip desavarsit, insusire ce doar arareori ba chiar deloc trecuta in randul celorlalte; anume, era din fire negrait si fara seaman de sfielnic; indrept cuvantul "fire"caci n-as vrea sa va spun de la inceput, ci sa las mai intai pe domniile voastre sa hotarati daca sfiosenia ii era fireasca ori dobandita" (pag.93), ca mai tarziu sa decoperim incet, incet ,dandu-ne seama ca unchiul Toby nu este tocmai cum ni-l creioneaza naratorul in primele capitole: "oricum ar fi cu prisosinta vremea sa vi-l zugravesc pe inchiul Toby; dar spre a inainta asa cum se cuvine, va cer ingaduinta a ma lasa mai intai sa va incunostintez de felul cum si-a dobandit el bidiviul" (103). Autorul ne ajuta sa percepem personajul nu atat prin ceea ce face cat prin ceea ce-l inconjoara si prin ceea ce spune mai ales. Astfel "masa din odaia unchiului Toby, la care sezuse dansul cu o seara inainte sa se petreaca zisa schimbare, inconjurat de de hartii etc.fiind intrucatva neincapatoare fata de acea nesarsita multime de instrumenturi de cunostere,mari si mici ce se aflau indeobste ingramadite claie peste gramada pe dansa" (116). Toby este prezentat in antiteza cu Walter Shandy.Plin de compasiune si simpatie Toby este sentimentalistul perfect. Dedicatia lui pentru calutul de bataie, construirea fortificatiilor si stiinta teoriei miliatare, nu reprezinta tocmai pasiuni, ci mai ales obesii. Calutul de bataie este o usurare psihologica a anxietatilor cauzate de durerea ranilor dobandite in batalie. Dramatizarea excesiva a diverselor situatii subliniza contrastul perfect cu raceala pe care o afiseaza Walter. Acestia apar amandoi insa "calarind" linistiti pe calutii lor de bataie, neputand insa sa comunice, pentru ca obesesia fiecaruia dintre ei descrie un taram diferit de al celuilalt. In cazul lui Walter obsesia reprezentata de calutul de bataie, se individualizeaza prin numeroasele sale speculatii, intersul sau pentru teorii bizare sau dragostea lui pentru anumite ipoteze, in timp ce in cazul lui Toby, se concretizeaza prin placerea dea a povesti atacurile, interesul pentru stiinta militara.

Fritz Gysin cauta notiunea de calut de bataie in dictionarul englez:cal artificial destinat jocului ce detine o parghie pe carese misca, imaginea sa raportandu-se la structura naratiunii shendiene prin miscarea inainte si inapoi, ce devine un comportament tipic al romanului "de n-as fi moraliceste incredintat ca cetitorul si-a perdut sarita tot asteptand zugravirea unchiului Toby, i-as fi dovedit mai intai ca nu se afla instrument mai nimerit pentru asa ceva ca cel gasit de mine(). Acum, CALUTUL DE BATAIE, ce vesnic il incaleca unchiul Toby , dupa umila mea parere, vredenic a fi zugravit, daca nu de altceva, macar pentru ciudatenia sa; caci ai fi putut umbla de la York la Dover, de la Dover la Penzance in Cornwall,iar de la Penzance indarat la York si tot n-ai fi intalnit unul la fel in cale" (102). Mihai Miroiu si Mihai Spariosu spun ca "spre deosebire de anatomiile propriu-zise(Gargantua, Gulliver) personajele lui Sterne nu sunt simple "atitudini mentale" ci (la fel ca in multe dintre romanele secolului al XX-lea) atat tipuri cat si arhetipuri" 29). Unchiul Toby, capitan in retragere este un Don Quijote atunci cand se afla sub influenta calutui de bataie si un Sancho Panza cand se afla in compania fratelui sau. Don Quixote si unchiul sau Toby poseda acelasi vis, cel dintai se bate cu morile de vant, dar cu toate astea se gandeste la cei saraci si oprimati. Pentru unchiul Toby "armata noastra din Flandra!" E tot timpul pe buzele sale, insa tot ce-i pasa sunt tunurile de jucarie si soldatii de tinichea. Un punct esential este reprezentat de fervoarea cu care fiecare din ei se grabeste in afirmatii, ce se finalizeaza printr-o deziluzie. Totul ar putea sa se naruiasca, insa tot vrea sa o salveze pe Dulcineea. Lumea ar putea sa se sfarseasca, dar unchiul Toby inca ridica in slavi micile ispravi, iar fratele sau inca invarteste pardoxuri si inceraca atitudini impresionante.Cervantes este foarte sigur de nobletea eroului sau si nu-i este teama sa-l acopere, ci vizibile marci ale ridicolului. Sterne da dovada de o adevarata arta in incercarea de a ne face sa uitam de superficialitatea nebuniei pe care o pregatise pentru figura centrala a romanului sau. Sunt momente insa in Don Quijote, cand ridicolul este impins la maxim catre o limita pe care cu greu o putem indura.

Alaturi de acaesta prezentare a personajelor din punct devedere simbolic, Sterne subliniaza si modul lor de e reactiona la evenimente exterioare, ce le declanseaza aceste atitudini. Ii intruchipeza pe rand pe Hlamlet, Socrate, Cicero, Locke, Iov, Don Quijote: "trebuie sa stiti ca tata, care la inceput se indeltnicise cu negotul turcesc, dar cu cativa ani in urma il parasise spre a se retrage si a-si sfarsi zilele pe mosia sa parintesca in comitatul.era, cred, unul dincei mai tabietili oameni din cati se afla pe lume in tot ce facea, fie ca era vorba de treburi ori de petreceri" (39)"tata era fara indoiala de neinvins atat in cuvantari, cat si in discutii-un innnascut vorbitor pe deasupra!" (79).Pe Walter il percepem in primul rand ca pe un un filozof, ca pe un om ce traieste total in afara realitatii existente. Adevaratele probleme lumesti ce intrevin, nu le poate gestiona si nici explica decat doar la nivel metafizic "cat priveste elementurile Logicii si Retoricii erau la dansul asa fericit imbinate, avand totdeodata asemenea simt ascutit a dibui slabiciunile si pasiunile potrivnicului ca Firea insasi s-ar fi putut scula si zice: Iata un om inzestrat cu darul elocintei" (79). Inca de la nasterea fiului sau, parintii se dovedsc preocupati de alte lucruri si mai putin de zamislirea copilului "as fi dorit ca tatal meu ori mama, la amandoi mai degraba, caci unul avea, prin firea lucrurilor, tot atata cadere cat si celalalt in treaba asta, sa fi bagat bine de seama la cele ce implineau in vremea zamislirii mele; si sa fi cumpanit cum se cuvine toate cate atarna de ce faptuiau ei atunci ca nu era in joc numai facerea unei fiinte cugetatoare ci si pasamite, norocita alcatuire si potrivita caldura a trupului, geniul ei poate, si chiar restul mintii sale" (35). Desi tatana usii ramane nedreasa foarte multa vreme, Walter nu gaseste timp si nici intelegere pentru astfel de treburi gospodaresti "In fiece zi, de cel putin zece ani incheiati, tata hotara sa o dreaga si tot nedreasa a ramas pana in ziua de azi nici o familie afara de a noastraa n-ar fi rabdat-o asa mai mult de un ceas, si lucrul cel mai de mirare e ca nu era pe lume subiect asupra caruia tata sa fie mai vorbaret ca asupra tateneleor usii" (216). In momentul in care fiul sau sufera una din cele mai mari mutilari pe care le-ar fi putut indura Walter nu poate face nimic pentru a indrepta nenorocirea. Are o singura alegere de facut sa se afunde din nou in aprecieri filozofice: "nu-i vorba ca turtirea cu forcepsul a nasului pruncului sau-oricat de stiintificeste ar fi fost manuit acela-ar fi suparat pe oricine ce s-ar fi zbatut asa ca tata sa aiba un fiu, dar nu putea sa desluseasca pricina durerii sale din cale-afara de adanci ori sa indreptateasca chipul necrestinesc in care se lasa tarat de dansa" (229), "mare pacat, repeta tata, ca adevarul poate fi numai de o singura parte, frate Toby-avan d in vedere cata iscusinta au aratat toti acesti invatai in solutiunile lor privitoare la nasuri"

In ceea ce-l priveste pe subiectul tuturor nenorocirilor acesta nu numai ca se resemneaza la gandul ca soarta ii este pecetluita si ca rezultatul conceptiei lui este ireversibil, dar si la gandul ca tatal sau este doar un filozof ce-i poate fi model doar in modelarea sufletului si mintii. Tristram incearca sa emita pareri si sa-si dea definitii despre starea sa fizica: "potrivnicii incredintau lumea ca asa ceva nu li s-ar putea intampla cata vreme omul n-are decat un stomac si o pareche de bojoci-caci stomacul, ziceau dansiui, fiind singurul organ harazit primirii hranei si trecerii acesteia in hil-iar plamanii singurul motor al sangvinificaarii-nu poate sa mistuie mai mult decat ii aduce pofta de mancare;ori, admitand posbiltatea uinei supraincarcari a stomacului, firea a pus totusi stavila bojocilor-caci acest motor are o marime si putere nemarginita si nu poate procura decat o anumita cantitate intr-un timp dat-adica e in stare sa produca taman atata sange cat ii ajunge omului si nimic mai mult; or, de-ar fi nasul cat omul-dovedeau ei-ar urma neaparat o cangrena;si neputand exista un suport pentru amandoi, neinlaturat s-ar despeinde ori nasul de om, ori omul de nas" (264). Tristram acorda o parte relativ intinsa in roman, teoriilor despre nas, incearca sa se exteriorizeze sau mai degraba sa ironizeze preocuparile tatalui sau (ce emite pareri inalte in incercarile sale metafizice) pentru cele mai neinsemnate probleme ce vizeaza fiinta umana(nume, aspect fizic). Walter Shandy incearca prin numeroasele lui actiuni care au ca unic scop perfectinuea copilului sau, sa-l ridice la un anumit nivel superior, acolo unde-l poate intelege in schimb fiul sau e doar Trsitram "ori auzit-a pe cineva zicand de un om cu numele de Tristram c-ar fi infaptuit ceva maret si vrednic de insemnare?" (82). Nasul sau sufera o mutilare completa, fapt ce il va marca vreme de cateva capitole. Solutia tuturor dificultatilor ce se interpun intre planul ideilor si planul realitatii inconjuratoarece dau nastere ce dau nastere frustrarilor, este bininteles evadarea mentala in filozofie "de n-ar fi filozofia ce te imbuneaza cum te imuneaza, m-ai fi scos de-a dreptul din sarite"

Personalitatea lui Walter poate fi definita si printr-o prisma,acesta nefiind individul luminat cum se pretinde a fi, cand vine vorba despre femei. Dezvolta o atitudine clasica, tratandu-si sotia ca pe un subordonat refuzand sa o asculte si in definitiv creeaza o inhibare a procesului comunicarii. Intr-adevar Walter nu stabilste foarte multe dialoguri cu sotia sa, iar atunci cand o face dezvolta un schimb de idei fara prea multa substanta.Discutiile lor sunt minimaliste, se rezuma doar la aprecieri marunte, strict conjugale"rogu-te draga,grai mama,nu care cumva ai uitata sa intorci ceasornicul ?Doamne sfinte! striga, tatacatand totdeodata a-si mai mai inmuia glasul, intamplatu-s-a care vreodata, de la facerea lumii incoace, ca o femeie sa-si intrerupa barbatul cu o intrebare atat de neroada?" (36). Toate lucrurile sotiei sale sunt nedemne de luat in seama. "striga tata puindu-si papiota mamei semn de carte in vreme ce vorbea" (247), "isi descheie nasturii de la jiletca -arunca papiota mamei in foc musca in oua pernita ei de ace si isi umplu gura cu rumegus-injura " incurca-te-ar dracu!" 248), ca mai apoi sa intrebe " dar ce s-o fi facut papiota soatei mele?" (250). Doamna Shandy ne este zugravita ca fiind o femeie supusa ce-si urmeaza scopul firesc al existentei, da nastere unui copil si nu iese din cuvantul sotului. Capitolul al XVIII-lea este un exemplu pur al relatiei de subordonare intre cei doi soti "Eu sunt scund,urma tata cu cu gravitate-Esti foarte scund, domnule Shandy, zise, mama ()Dar sa nu fie captusiti, raspunse tata-Nu, zise, mama.-Ar fi mai bine sa-l facem din barket, cuvanta, tata-Nimic nu poate fi mai bun decat asa, glasui, mama" (427) Mihai Miroiu si Mihai Spariosu in prefata romanului vorbesc de o alta modalitate de individualizare a personajelor prin "descrierea minutioasa a particularitatilor vestimentare, de gestica, verbale ale personajelor, particularitati ce capata valori simbolice in definirea acestora" (30). Batista alba de cembrica a unchiului Toby arata participarea lui in lupta din Flandra, dar si bunatatea si sfiosenia sa. Apare o diferenta clara intre gestica, mimica si toate lucrurile care le inconjoara si felul lor de a gandi. Cand tatal sau isi scoate batista sa din India sa-si stearga sudoarea, gesturile sale sunt atat de complicate si pretentioase incat tradeaza modul sau sofisticat de a gandi: "asa ca bagand de seama unchiul Toby serpuirea poncisa cu care mana tatei nazuia spe buzunar, pe data i se ivira in minte piezisele si intortocheatele santuri in care se ostise dansul, inaintea portii sfantului Nicolae"

Gesturile lor le tradeaza personalitatea, le defineste existenta in naratinea lui Trsitram Shandy, reprezinta ticuri ce le tradeza obsesiile si frustrarile: "Obadiah face intotdeauna o plecaciune putin catre stanga, unchiul Toby isi scutura pipa lovind-o de unghia policarului stang, Walter isi ia o poza socratica ori de cate ori isi expune teoriile metafizice etc"

Intr-adevar personajele lui Sterne se definesc perin ceea ce fac, dar mai ales prin ceea ce gandesc. Are loc o conexiune solida intre trairile ce se petrec la nivel mental si gestica ce le tradeza personalitatea: " intr-adevar cand obiectul unui roman este relatarea vietii launtrice a personajelor, legile sale compozitionale sunt altele decat cele obisnuite. Spre a folosi cuvintele lui Tristram (cu care caracterizeaza Eseul asupra intelectului omenesc a lui Locke ), Tristram Shandy este [o istorie a ceea ce se petrece in mintea omeneasca]" (18)MM. Tristram Shandy este romanul ce trateaza interactiunea dintre fiintele umane in contextul lumii inconjuratoiare. Bazandu-ne pe similitudini la nivel tematic si textual putem afirma ca structura narativa a lui Strene a fost dominata de reactia filozofului britanic din sec.al XVII-lea John Locke, figura proeminenta in Anglia contemporana scriitorului. In scrierea Eseul asupra intelectului omenesc Locke adopta ideile lui Descartes. Lucrarile lui Locke se caracterizeaza printr-o opozitie totala fata de dogmele existente la nivelul individului si la cel al institutiilor guvernului si bisericii. In Eseul asupra intelectului omenesc subliniaza limitele intelegerii umane in raport cu Dumnezeu, in raport cu sine insusi. Eseul cuprinde patru carti. In primul volum explica faptul ca fiintele umane nu poseda stiinta innascuta , asemanandu-se cu Barkeley si Hume , iar in acelasi timp fiind in contradictie cu Descartes si Leibnitz. In a doua carte, Locke subliniaza faptul ca ideile reprezinta materia mintii si toate se nasc din experienta. Al treilea volum trateaza natura, limbajului, conexiunile lui cu ideile si rolul sau pe care l-ar putea avea in legaturile ce se creeaza la nivel mental. Cartea a IV-a este culminarea reflectiilor anterioare, explicand natura si limitele stiintei, probabilitatea si relatia intrea ratiune si soarta. Facand o paralela cu inceputul cartii lui Sterne nasterea este pentru Locke ca un tabula rasa -a carui experienta este inscrisa in oul matern, ce se orienteaza si-si bazeazai experienta pe senzatie si reflex. Anumite facultati mentale innascute ajuta in formarea unor idei complexe.

Locke are o mare influenta asupra lui Sterne.La un anumit nivel aceasta influenta este evidenta prin referintele pe care le face.De exemplu, volumul al III-lea, capitoulul al VII-lea din eseul sau, se incheie cu diverse exemple, de folosire a verbelor.Acest pasaj este preluat avand ecouri in incheirea volulmului al V-lea, capitolul 43 din Tristram Shandy: "Verbele ajutatoare decare ne ocupam aici: devenea, ingaduie, trebuie , trebuia, vrea, vroia, poate, putea, datoreste, se cuvine, obisnuia sau obisnuieste().Daca n-as putea, n-ar trebui sa vad ori nu voi vedea un urs alb in carne si oase, vazut-am vreodata blana unuia? Vazut-am unul zugravitori descris? Visata-am vreunul? Vazut-au vreodata tata, mama, unchiul, matusa, fratii sau surorile mele un urs alb? E salbatic? Domestic? Fioros? Aprig? Bland? "

In 1955, Arthur H Cash a scris articolul The Lockean Psychology of Trsitram Shandy,axandu-se asupra metodei digresive a lui Sterne spunand ca in Tristram Shandy, cronolgia nu este scheletul principal pe care se axeaza Sterne, iar evenimentele care au loc la Shany Hall nu sunt atat de bogate. Arthur H Cash crde ca Sterne e constient de acest lucru si mai este deopotriva constient de influenta psihologiei si teoriilor asocierilor lui Locke. Conceptul asocierilor lui Locke este considerat de Cash ca fiind doar o forma a memoriei din moment ce ideile se asociaza ca rezultat al unuor experiente anterioare si ca aparitia unei dintre idei determina sosirea urmatoarei in mod automat si inevitabil.In cazul lui Tristram metoda digresiva constituie de fapt un proces de constiinta. Intelepciunea este folosita de Sterne pentru a crea asocieri, chiar daca Locke ataca acest termen pe care-l considera un proces incapabil de a realiza asocieri valabile. In capitoulul al XX-lea din volumul al III-lea "cum s-ar putea sa fie altminteri? Caci duhul si judecata nu merg mana in mana in asta lume, fiind doua lucruri asa osebite unul de altul ca soare rasare de soare apune, zice Lockeori ca basitul de ragait" (207)Sterne foloseste asocierile lui Locke ca pe un procedeu comic, jucand un rol important in rolul proeminent al unchiului Toby. In cazul sau desi se caracterizeza prin bunatate, credinta sincera si simtul realitatii, umorul de cele mai multe ori reiese dintr-o masa de asocieri ce privesc razboiul. Cariera lui de soldat si hobby-ul lui pentru fortificatiile in miniatura i-au lasat urme adanci in minte. Unchiul Toby nu pate auzi nici un cuvant fara sa-si puna in aplicare numeroasele idei militare.

Griffin in Tristram Shandy and Language considera ca teoria lui Locke despre asocieri lasa de dorit. In analiza lui,unchiul Toby reprezinta o figura centrala, acesta fiind considerat mai degraba aiurit, dar in nici un caz prost. Tristram explica utilizarea unor asocieri instabile si schimbarea de limbaj prin proiectarea personajelor in trecut si nevoia lor de rememorare: "ti-as dori, doftore Slop, grai Toby, sa fi vazut ce osti infricosate avuram noi in Flandra?" (175), "Aci tata era in largul sau si se avanta in disertatiunea despre negot, cu atata infocare precat vadise unchiul Toby mai inainte cuvantand despre fortificatiuni"

In 1988, in articolul Filologia moderna, Edwuard si Lillian Bloom considera ca Sterne zugraveste un univers in care logicul are foarte putin de-a face cu rezultatul vietii personajelor sale. Expune un caleidioscop a unor imagini incomplete, ca "cioburile unei oglinzi sparte" (500). Circumstantele timpului trecut, prezent si viitor sunt facute sa se imbina prin asocieri continue, rememorare si comunicare trunchiata. Tristram este capabil sa reziste trecutului, mai mult de atat are loc o adaptabilitate picaresca. Capriciul uman si natura fiintei umane in general sunt problematice, creeaza conexiuni intre evenimente care pot fi revazute doar retrospectiv. Rolul cititorului este dupa cum se poate demonstra, de a stabili interferente ce au rolul de a uni observatiile facute de Tristram.

Cele mai multe din personaje sun blocate in interior, sunt incapabile sa comunice, incapabile sa faca asocieri si conexiuni (problemele, de exemplu, de comunicare intre Toby si Walter). Selectia pe care o face tatal in alegrea numelui nu se finalizeaza din cauza neintelegerii lui Sussanah, si ostilitatii Dr.Slop; incercarile unchiului Toby de a povesti intamplarile lui eroice sfarsesc printr-un esec, determinandu-l astfel sa se retraga in sine, insotit doar de Trim.Walter nu poate face fata mortii lui Bobby decat tot prin aberatii filozofice, pierzandu-se in oratii lipsite de sens: "unde?cine?striga ,tata.Nepotul meu zise unchiul toby-Cum ,farasa ceara voie,fara bani,fara insototor?striga ,tatainmarmurit" (343). "Tata isi varsa in altfel amarul si cu totul osebit de cei mai multi oameni vechi ori moderni, caci nici nu-l planse, ca ovreii si romanii, nici nu-l adormi ca laponii, nici nu-l spanzura, ca englezii, nici nu- incaleca in felul nemtilor-nici nu-l blestema, nici nu-l afurisi, nici nu-l excomunica, nici nu-l stihui si nici nu-l lillabullerosi Se desotorosi totusi de dansul intr-un fel" (344) "Filozofia are cate o zicala frumusica pentru orisice lucru. Despre moarte are un intreg pomelnic" (346). Pentru Tristram, utilizarea, precisa a cuvintelor este mai putin important decat ilustrarea prin descrieri detaliate ce includ emotiile si sentimentele. In naratiunea lui Sterne, barbatii nu comunica doar prin cuvinte, cel putin nu prin cele primare. Ei comunica prin altfede raporturi, de natura instinctiva, si simturi dezarticulate. Intre Walter si Toby nu se stabileste nici o corespondenta intelectuala, insa totusi are loc o legatura absolut compatimitoare. Pentru Trsitram, gestica si schemele sunt componente esentiale ale comunicarii; cuvintele intr-o totala opozitie, pot fi deseori sofistice si isi pierd sensul lor esential. In Eseul asupra intelectului omenesc Locke vorbeste de corespondenta naturala a ideilor noastre. Pe langa aceste idei care se stabilesc in mod natural, exista si altele ce se nasc datorita unor deprinderi sau sanse ce devin propice aparitiei si dezvoltarii lor, ce sunt detreminate de anumite inclinatii, educatie sau interse "exista o alta legatura de idei care depind exclusiv de intamplari sau de obicei, idei intre care nu exista nici o apropiere, devin asa strans unite in mintea unor oameni, incat este foarte greu sa le despartim una de alta, ele sunt mereu impreuna si de indata ce apare una in intelect apare si celalta, asociate cu ea" (19). Sterne ia mai degraba in ras teoria sa, apropiindu-se mai degraba de Hartley si Hume, ce au aceeasi teorie insa nu trateaza procesul asocierii ca pe un proces irational ce impiedica gandirea. Mai mult de atat Sterne considera ca are la baza legea interesului psihologic pe care o explica metaforic prin teoria calutului de bataie "omul si calutul sau de bataie, desi nu pot zice ca se inrauresc unul pe altul ca trupul si sufletul, totusi au, fara tagada, un soi de comunicare intre dansii; si inclin a crede ca ceea ce se petrece cu dansii se aseamana cu purtarea corpurilor electrizate- anume ca prin mijlocirea partilor infierbantate ale calaretului ce vin in nemijlocita atingere cu spinarea CALUTULUI DE BATAIE, se intampla ca dupa multa drumetie si frecare, trupul calaretului sa se incarce din crestet pana-n talpi de substanta alcaatuitoare a CALUTULUI DE BATAIE; asa ca, de esti in stare sa lamuresti cu limpezime natura unuia, poti sa-ti faci o idee indestul de apropiata de adevar in cel priveste pe celalalt" (102).o comunicare in adevaratul sens al cuvantului apre insa nu la nivelul limbajului. Fara indoiala fratii Shandy au viziuni diferite si de obicei conversatia are de suferit. Walter isi pierde cumpatul la vederea calutului de bataie al lui Toby, iar Toby isi marcheaza dezaprobarea si nemultimirea ocazionala in ceea ce priveste teoriile lui Walter, tragand tare din pipa si in cele din urma ca un ultim refugiu, fluiera Lillabullero. Cu toate acestea, acestia gasesc o cale de comunicare prin emotii imapart acelesi sentimente, fiecare isi iubeste aproapele si pretind ca sunt iubiti la randul lor. Apropierea dintre cei doi se reflecta prin faptul ca petrec foarte mult timp impreuna, isi fumeaza pipa si stau lejeri punand la cale discutii si dezbatand conceptii filozofice. Toby spune cu satisfactie: "Adevarat, frate Toby, zise tata, strangandu-i mana, sa ne umplem luleaua, frate, si apoi Trim e slobod sa urmeze" (154). Sunt capabili sa comunice si sa-si pastreze relatia doar prin sentimente de consideratie unul fata de celalalt. Dupa ce Walter insulta si dezaproba obsesiile lui Toby: "O prea bunul meu domn-minunat, caci de indata ce tata sarsi a-i ocari calutul de bataie, dansul isi intoarse capul fara urma de emotiune de la doftorul Slop, caruia ii vorbeste pana atunci, si privindu-l pe fratele sau in fata, cu asemenea bunatate; asa blandeta; frateasca iubire si asa negraita duiosie intiparita pe chip, ca il sageta pe tata pana in strafundul inimii. El sari degraba din jilt si insfacandu-i mainile amandoua grai astfel:-frate Toby, iti cer iertaciune; iarta rogu-te, firea asta pripita ce mi-a dat-o mama.-Iubite, prea iubite frate, inturna raspuns unchiul meu, sculandu-se cu ajutorul tatei, sa nu mai pomenim de asta. Te-as fi iertat cu draga inima, iubite frate chiar de ar fi fost de zece ori pe atata. Ci e o cruzime, raspunse tata, sa ranesti pe orice om; un frate e mai rau, dar sa ranesti un frate cu purtari asa blande-asa potolit-si asa necarcotas-e josnic de-a dreptul; e o lasitate, pe toti sfintii. Te-as fi iertat frate cu draga inima, grai unchiul Toby, chiar sa fi fot de cincizeci de ori pe atat." (136). In Tristram Shandy "comunicarea sufleteasca intemeiata pe simtire si compasiune inlocuieste comunicarea intelectuala, ale carei fundamente "rationale"sunt simtite de Sterne ca inadecvate" (MM si MS). Atunci cand Walter este ditrus la auzul vestii ca nasul fiului sau a fost mutilat de forcepsul doctorului Slop, Toby il ajuta sa meraga in dormitor sta el intr-o simpatie sincera. Afectiunea dintre cei doi frati ii ajuta sa devina prieteni, in ciuda obsesiilor ce le pune stapanire.: "E in zadar de acum-grai tata, atat catre blestemele lui Ernulphus ce se aflase pe coltul policioarei caminului, cat si catre unchiul Toby care sedea subt ele-e in zadar de -acum grai tata cu monotonia cea mai artagoasa cu putinta sa ma lupt cum m-am luptat in contra acestei persuasiuni omenesti mai stanjenitoare decat toate-vaz limpede, frate Toby, ca ori pentru propriile-mi pacate ori pentru pacatele si vitiile familiei Shandy, cerul gasi de cuviinta sa foloseasca impotriva mea una din cele mai grele artilerii ale sale()De-ar fi precum zici, s-ar cutremura intregul univers imprejurul urechilor noastre, frate Shandy, zise unchiul Toby" (300). "Sentimentalismul lui Sterne nu trebuie inteles ca o efuziune lacrimogena, o risipa de simtire dulceaga si inutila, ci dimpotriva, ca pe un principiu vital, o norma. In universul sternian, unde principiile "logicii" sunt simtite ca false, punctul de sprijin este senzatia, trairea afectiva. Si in aceasta privinta Sterne este din nou un precursor al lui Proust" (MM si MS). De foarte multe ori neputinta de a comunica sau mai degraba neputinta de a transmite ideile in conformitate cu ceea ce gandesc, se transforma intr-o forma a comicului. Personajele sunt puse deseori in situatii ridicole, naratorul astfel ironizand prin comicul de limbaj sau cel de situatie.

Viziunea lui Sterne este cea a diferentei intre realitatea si irealiatate, acea "confruntare a apelului uman cu tacerea iratiuonalaa lumii" (30)[AC]. George P Landow in Tristram Shandy and the comedy of the context, isi incepe lucrarea cu tratarea capitolului despre favorite "La Fosseuse avea din fire un glas moale si scazut, totusi limpede; si fiece slova a cuvantului Favorite cazu deslusit in urechea de Navarra.()-Favorite!striga regina, rostind cu mai multa tarie cuvantul, de parca nu si-ar fi crezut urechilor.-Favorite"facu La Fosseuse repetand a treia oara cuvantul.-Nu e cavaler de varsta lui in Navarra, doamna, adaose domnisoara de onoare, catand sa castige favoarea reginei pentru paj, care sa aiba o pareche mai seducatoare.()vorba "Favorite se tinu inca tare,si fu folosita si mai departe aproape in toate cercuriel sus-puse din intreg regatul, destul de mic de altfel, al Navarrei, aceasta in ciuda chipului nu tocmai cuviincios in care-l rostise La Fosseuse; adevarul e ca La Fosseuse pomenise acest cuvant nu numai in fata reginei, ci si cu multe alte prilejuri la curte, cu un glas ce intotdeauna lasa sa se -nteleaga ceva tainic" (338). La Fosseuse inzestreaza cuvantul cu un alt inteles decat cu cel normal, schimband contextul in care acesta urmeaza sa apara. La Fosseuse in cel mai spiritual mod redefineste favorite, fiind intr-un fel o critica implicita la penctul de vedere al lui Locke, pasajul fiind un comentariu la dresa asertiunii acestuia. La Fosseuse nu-si redefineste termenii in maniera lockeana, desi transmite acest lucru foarte bine. Locke demonstreaza ca esentele care ne sunt accesibile, nu fac parte dintr-un alt taram ce se afla in afara existentei noastre, dar sunt in intregime miezul definitiilor acceptate cu care omul isi numeste ideile sau lucrurile. Adevarata natura a obiectelor si ideilor, nu se afla in afara noastra, deci daca oamenii nu inteleg sensul clar al ideilor pe care il pot impartasi cu ceilalti, acestia nu pot avea aceeasi definitie a cuvintelor, apar confuziile si de cele mai multe ori dusmaniile. Sterne accepta intr-o oarecare masura acest punct de vedere si incadreaza aceasta idee in roman, insa opinia lui a suferit schimbari inainte ca actiunea romanului sau sa apara. In afara faptului ca Sterne vede imposibilitatea comunicarii ca o forma a izolarii, o percepe si sub o alta forma -cea a comediei reluand ideea lui Kafka, aceea ca emotiile umane sunt destul de puternice pentru a uni oamenii-chiar si pe aceia ca Toby si Walter Shandy-si printr-o legatura ilogica sau mai mult decat logica.

Astfel Sterne, de-alungul naratiunii sale expune modul de a comunica, punctul de vedere si comicul, cititorului. Locke considera ca un cuvant poate functiona efectiv cand sensul acestora poarta o incarcatura de intelesuri. La Fosseuse demonstreza posibilitatea acestui lucru in contextul favoritilor. Mintea ascultatorului si cea a vorbitorului sunt contexte prin care cuvintele stabilesc conexiuni si prin care le se definesc. Pentru fiecare persoana cuvintele au propria lor definitie, care este usor diferita de a celulilat iat pentru a o comunica,trebuia ca celalta persoana sa realizeze si sa perceapa intelseul ce i se transmite. Dupa ce il intreaba pe unchiul Toby unde are cicatricea dobandita in lupta,"vaduva Wadman se inrosi-privi spre usa-pali-se inrosi iarasi usor-isi recapata culoarea-rosi si mai tare ce intru stiinta cetittorului neiscusit, eu talmacesc astfel"601)." Unchiul Toby se inturna in salonas si se aseza din nou in jilt. Vei pune chiar si degetul,drept pe locul acela,zise unchiul Toby()Asta cere o noua talmacire si arata ce putina stiinta se dobandeste doar din vorbe si ca trebuie sa mergem la obarsia lucrurilor(601)." . O a doua talmacire tine de mintea fiecarui personaj si puterea lui de intelegere. Sterne starneste comicul prin transformarea acestor contexte in ceva ce tine de individ, de privatiunea si obsesiile fiecaruia dandu-i o forma concreta a unei idei abstracte, materializand ideile in lucruri bine definite. Aceasta plasare a limbajului abstract intr-o lume ce reprezinta materialul prodeuce o neconcordanta ,,o incompatibilitate ce se transforma intr-o forma comica ce deriva dintr-o sursa satirica. Un foarte bun exemplu al noii metode pe care o aplica Sterne, este cea in care Trim intervine in discutia despre seceta si umiditate: "Si ce concluzie tragi, caprare Trim, striga tata din toate aceste premise?. Ma chibzui cu ingaduinta luminatiei voastre, zise Trim, ca umezeala radicala nu-i nimic alta decat apa de ploaie, iar uscaciunea radicala pentru cei ce le ingaduie punga e brandy aprins- iar umezeala si uscaciunea radicala a catanei proaste, cu ingaduinta Naltimii voastre, nu-i altceva decat apa de ploaie, si o dusca de rachiu de ienupar si dati-ne din el pe saturate dimpreuna cu o lulea de tutun sa mai prindem inima si sa alungam umezeala- ca nici nu ne mai sinchisim de moarte" (394). Faptul ca Walter nu ar fi trebui sa intre in discutie sau ca nu ar fi trebui sa utilizeze anumite concepte este de fapt un mod de cautare a unei lumi diferite, cea a lui Walter, insa in cele din urma are loc prin intermediul lui Trim o consolidare a ideei abstracte a lui Walter.

George L Landow considera ca acest reductio ad absurdum ce rezulta sau cauzeaza ciocnirea a doua lumi, a doua contexte, a doua categorii constituie de fapt prima tehnica ce vizeaza comicul, ce reprezinta o extensie a lui Locke care transfera filozoful din lumea lui( a ideilor) in lumea actiunii si conversatiei. Una din cele mai susculente scene comice apare din coliziunea lumii lui Toby cu cea a lui Walter. Inainte ca Sterne sa poata rezolva conflictul acestor lumi, trebuie sa stabilesca mai intai mediul si caracteristicile personajelor sale. Auzind zgomote deasupra lor in timp ce asteptau nasterea lui Tristram, Walter il intreaba pe Toby: "Ma intreb ce o fi cu zgomotul si tropaiala de sus, grai tata() socot, intoarse raspunsul unchiul Toby scotandu-si luleaua din gura si lovindu-o de vreo doua trei ori capatul de unghia policarului stang() dar ca sa luati mai indeaproape cunostinta de simtamintele unchiului Toby in aceasta privinta, trebuie mai intai sa patrundeti o leaca in firea sa, ce vroiesc a va zugravi chiar acum-dupa care vom putea urma la fel de bine convorbirea dintre el si tata" (90). Sterne aseaza cuvintele personajelor sale in mod ferm in contextul personalitatii lor. In cazul Lui Walter si a lui Toby personalitatile sunt factorii ce izoleaza, cauzand o viziune a tuturor lucrurilor prin prisma unei obsesii principale. In oricare dintre conversatiile, intre aceste doua tipuri exista un moment de cadere in comunicare atunci cand se intalnesc intr-un anumit punct obsesiile specifice fiecaruia. Atunci cand Walter pare ca intelege viziunea lui Toby putem intui un oarecare raport al conversatiei, dar ne putem da seama ca subiectul discutiei nu este podul necesar pentru fortificatiile lui Toby, ci nasul lui Tristram care impreuna cu obsesia tatalui, a fost sfaramat de forcepsul doctorului Slop. Intamplarea nefericita, cere bineinteles o digresiune de 58 de pagini ce prezinta coordonatele mintii lui Walter si credinta lui in importanta numelui, nasurilor, nasterii si educatiei, totul avand o aura comica: "tata era cat se poate de serios; era foarte statornic; avea sistema sa, si ca tosi cugetatorii cu sistema, ar fi fost in stare sa darame si cerul si pamantul, sa suceasca si sa cazneasca orsice lucru din fire intru proptirea ipotezei sale. Intr-un cuvant, repet, era serios si ca urmare isi pierdea si cea din urma farama de rabdare de cate ori vedea pe cate unul" (80). Desi este bine intentionat, incercarile acestui om serios de a transforma lumea intr-un sistem, par a fi nimic alteva decat enorme absurditati, devenind pe rand tinta unei satire gentile si cauza declansarii comicului. Walter il asigura pe Yorick cu solemnitate ca "se afla o trcere nord-vestica spre lumea intelectuala si in sufletul omului ajunge mai repede decat ne inchipuim noi indeobste sa lucreze spre a se inzestra cu stiinta si educatiune()sa fi calcat pe sarpele lui Vergiliu, si tot n-ar fi putut Yorick sa fie mai uimit. Totul atarna nemijlocit, adaose tata, scoborandusi glasul de vorbele ajutatoare, dle Yorick" (398). Inca o data(calutul de bataie) al lui Walter a scos la iveala ceva de o importanta minora ce intra in contact cu altceva cu totul diferit, si acesta contadictie naste surprize.

Confrunatrea a doua valori pe doua scari diferite spune George Landow reduce problema lui Walter la nivelul absurditatii. Aceasta reductie tipica este exprimata si de Locke. Este adevarat ca Locke analizeaza in eseul sau, ideile abstracte si este evident ca scoaterea lor din contextul initial ar putea determina absurdul. Exista un anumit moment in care Locke nu poate fi scuzat, spune Sterne, in ceea ce priveste dezechilibrul intre inteliegenta si emotie, cand de fapt aceste doua concepte ar trebui sa fie in echilibru. Pentru cineva care vede lumea ca pe o comedie, si neaga importanta intelepciunii este mult mai alarmant. Desi sunt constienti de obsesiile fiecaruia, ei sunt totusi atat de preocupati de propria lor obsesie pe care nu o pot transmite la cote maxime prin cuvinte. Dar acest lucru nu-i izoleaza pe Walter si nici pe Toby pentru ca neavand acelasi context planul filozofic din capul amandurora va ramane oricum neinteles. Toby si Walter isi pot explica ideile unul altuia, insa natura fiecaruia ii uneste si declanseaza o anumita intelegere. De exemplu, dupa ce Trim ii taie bocancii lui Walter intr-o macheta de razboi a lui Toby, apare o conversatie haotica, dar in final: "tata nu-si putut un zambet nici in ruptul capului-oricat de apriga i-ar fi fost mania, se stingea mai iute ca o scanteie, iar ravna si simplitatea lui Trim si marinimoasa vitejie(macar ca era la mijloc si calutul de bataie) a unchiului Toby il facura sa se impace cu dansul cat ai clipi"

Modul de intelegere al lui Walter subliniaza aspectele indirecte ale comunicarii pe care Sterne incearca sa le traseze. Contextul bunatatii lui Toby evoca cele mai bune sentimente ale lui Walter, iar aceasta incredere in bunavointa sentimentelor lor, deriva din doua majore influente exercitate asupra lui Sterne: cea a bisericii si cea a lui Locke. Atitudinea favorabila in ceea ce priveste sentimentele este in mare parte rezultattul miscarii liberale a bisericii si sustinuta apoi de empirismul lui Locke, ce implica ideea ca toate cunostintele acumulate trebuie sa derive din experienta. Sterne crede nu numai ca intelepciunea si judecata nu pot fi separate dar si ca "ratiunea este pe jumatate bun simt, si intreaga masura a insasi fericiri ceresti este data de masura gusturilor si inchipuirilor noastre de acum"

Sterne isi aseaza cuvintele intr-un context adecvat astfel determinandu-l sa vada mintea si trupul, capul si inima, sensul si nonsensul. Scriitorul ne expune atat o lume proprie a mintii individului dar si lumi adiacente ce privesc personajul punandu-l in diverse ipostaze.Sterne creeaza un personaj fictiv, Sir ori Madam carora le sunt adresate explicatii si comentarii, si care stau alaturi de Sterne si privesc actiunea si din cand in cand intrerup prezentarea naratorului.Astfel publicul sau devine personaj in roman ca in picturile baroce unde este prezentat stand pe jumatate intors spre audienta si jumatate spre scena. Sir si Madam isi construiesc propriul context, de multe ori intruziunea lor fiind potrivita cadrului, dar alteori avand rolul de a fi parte contrastanta. Ei reprezinta de fapt lumea romanelor conventionale si cititorul superficial. Avand in vedere istoria critica a romanului putem afirma cu tarie ca sunt cititori ce seamana intru totul cu Walter si Toby, cu relatia dintre simpatie si neintelegere, atunci cand Tristram o apostrofeaza pe Madam penru faptul ca nu a citit cartea cu indeajunsa profunzime, atrage atentia asupra lucrarii sale care se pare ca a fost neglijata: "asadar, in aceste doua chipuri eu scriu o carte shandyana, cuviincioasa, ciudata si glumeata ce inveseli-va-va inima si mintea asisderea, numai sa o pricepeti" (426). Intre Tristram si cititorul sau are loc un dialog care se amana uneori cu cel dintre Toby si Walter, insa comicul apare in acest caz din cauza ignorantei evenimentelor, a contextului sau lipsei de perceptie. In primul capitol cititorul fictiv creeaza o situatie de neintelegere comica prin asocierile si contextele pe care le insereaza. Dupa ce Walter explodeaza nervos: "Doamne sfinte! striga tata, catand totdeodata as mai inmuia glasul, intamplatu-s-a oare vreodata, de la facerea lumii incoace, ca o femeie sa-si intrerupa barbatul cu o intrebare atat de neroada?" (36). Cititorul nostru intreaba: " Ce zicea ,rogu-te tatal dumitale? Nimica." (36). Aparitia acestuia creeaza o distanta comica intre naratiunea lui Sterne si cititorul superficial si anunta metoda de scriere si ritmul care are sa se nasca in paginile ce vor urma.

Unii critici au remarcat metodele lui Sterne de a a critica romanul conventional, desi Richard C.Boys subliniaza faptul ca Sterne nu comenteaza asupra lui Smollet sau Fielding si Mendolow remarca faptul ca autorul a fost mai mult interesat de tehnicile conventionale si raportul lor cu realiatatea inconjuratoare. Dar mult mai importanta decat criticile aduse contemporaneitatii, este relatia dintre conventional si realitate pe care ne-o prezinta autorul. Sterne ne subliniaza atitudinea lui fata de capacitatea literaturii de a prelua franturi de evenimente sau personaje din lumea exterioara si de a le introduce in roman, prezentandu-ne nu realiatatea, ci fapte reale prin intermediul fictiunii .Procedeele expresioniste cum ar fi pagina neagra ce anunta moartea alui Yorick si pagina marmorata ce tinde sa fie o emblema a romanului devin metode mai utile decat cuvintele.

George L Landow sustine ca odata ce un obiect este introdus in contextul artistic, isi pierde valoarea de obiect si devine limbaj. Cel mai bun exemplu este poate introducerea muzicala Lilliburlero, folosita pentru a descrie caracterul lui Toby. Un exemplu similar ne este redat in ultimul volum in care Trim prezinta un discurs fara prea multe cuvinte: "cata vreme omul e slobod, striga caprarul fluturandu-si toiagul astfel:********. Nici o mie de prea subtiri silogisme ale tatei, n-ar fi putut spune mai mult intru apararea burlaciei. Unchiul Toby privi cu luare aminte la casa si la campul lui de foc" (582). Inca o data Sterne evidentiaza faptul ca limbajul denotativ poate comunica cu cititorul atunci cand este introdus in contextul potrivit.Strene utilizeaza aici o tactica frecventa pe care o inverseaza folosind in locul categoriei obiectelor, categoria cuvantului si a ideei. Acest contrast intre oranduielile diferite ale realitatii, atrage atentia asupra naturii artei si limitelor ei si ne ajuta sa-i pastram coordonatele. Sterne isi protejeaza romanul de inchistare si solidificare vrand sa pastreze flexibiliattea naratiunii si a cititorului, preveninindu-ne de faptul ca existenta conventiilor nu inseamna neaparat o realitate implicita. Insa este natura sistemului prin definitie de a limita exeperienta umana prin impunerea unor sabloane si a unei ordini dupa care ne orientam existenta. Sistematizarea prin definitie ar trebui sa fie solemna, insa ar putea sa fie in interior si falsa, unele sisteme, continand si anumite arii inadecvate ale realitatii.

Comicul lui Sterne se bazeaza pe sistemul descris de Locke, sistem ce ar trebui sa raspunda tuturor intrebarilor si sa umple in definitiv spatiile goale, pierdute din vedere, insa comicul este de data aceasta catalizatorul, cel care potriveste contextul dat cu pretentiile si coordonatele unui sablon prestabilit. Locke este sugestiv si perceptiv asa cum spune George L Landow dar nu este indeajuns de complet si asemeni lui Walter Shandy, este rigid si sistematic. In Walter vedem, de fapt toate slabiciunile unui tipar duse pana la extreme. Inca de la deschiderea romanului si la aparitia primei digresiuni ce se naste pe seama lui, cititorul realizeza sistemul obsesiv al lui Walter constand in teorii despre nastere si graviditate.

De la inceputul existentei lui Tristram, sistemele se rastoarna sub propria lor greutate; pana la urma vina este in totalitate a lui Walter ce obisnuia sa intoarca ceasul periodic. Era un om foarte xact si "ca o mica pilda a acestei din calea afara migalosenii careia la drept vorbind ii era sluga prea plecata-isi facuse de multi ani incoace lege ca in seara intaiei dumineci a fiecarei luni, tot anul la fel de nesmintit pe care venea seara de duminica, sa intoarca cu propriile maini un ornic urias ce il tineam noi in capul scarii din dos.Si aflandu-se el,in acea vreme,cam la cinzeci-saizeci ani varsta, asisderi stransese incetul cu incetul si alte asemeni trebi familiare mai marunte spre a le descurca tot atunci, sa scape de ele odata si bine() Ast narav isca un singur necaz ce si acela cazu in mare parte pe capul meu si de ale carui urmari tare ma tem ca numai moartea ma va izbavi, anume ca printr-o nefercita asociatiune de idei ce in fire nu au nici in clin nici in maneca unele cu altele, se intampla ca mama saraca,sa nu-l poata auzi pe tata intorcand ornicul cu pricina.Fara a-i rasari in minte negresit felurite ganduri despre anume lucruri-si viceversa" (40). Vazand ca problemele propriei progenituri au inceput cu noua luni ianainte de nasterea ei si amplificate de forcepsul doctorului Slop, Walter incearca sa contacareze acest fapt. Inca o data, sistemulu tatalui se zdruncina alegand un nume de care nimeni nu a auzit, Trismegistus si care din pacate seamana foarte mult cu Tristram. De aici se naste confuzia shandiana. In final cand se pare ca toate lucrurile merg prost Walter incearca sa-si implemeteze programul de buna educatie. Incepe sa scrie Tristrapaedia, insa in timp ce el isi analizeaza gandurile si aduna raspunsuri ale marilor invatati trec vreo trei ani si Tristram remarca: "asta e tot ce am de gand a infatisa cu privire la anevoioasa inaintare a tatalui meu cu a sa Trsitrapaedie,la care (dupa cum va spuneam)dansul trudise vreme de trei ani si mai bine si abia de ajunse sa savarseasca in cele din urma jumaatate din intreprinderea sa; nenorocul meu era ca intoata vremea asta am fost parasit si lasat in grija mamei(368)"

Astfel de tipare impuse de tatal sau nu numai ca nu se adapteaza vietii inconjuratoare, realitatii dar mai mult de atat ii priveaza libertatea si modul de actiona. Mai presus decat toate sistemele de educatie, este de cele mai multe ori exemplul concret. Bunavointa unchiului Toby, pe care i-o arata unei muste gaseste o cale spre inima lui Tristram: "du-te zise el,intr-o zi pe la pranz unei muste dolofane ce ii tot bazaia pe la nas, chinuindu-l nemilos in toata vremea mesei()Nu o sa-ti clintesc nici macar un fir de par din cap. Du-te zise el, deschizand fereastra si desfacandu-si pumnul in vreme ce-i vorbea." (134)(.)Nu aveam decat vreo zece ani cand se petrecira acestea;nu stiu daca din pricina ca aceasta fapta era in felul ei pe potriva simtirii mele la acea varsta milostiva facandu-ma a tremura din toata fiinta cu un simtamant de suprema incantare()ce stiu, insa, e ca nicodata de atunci incoace nu mi s-a mai sters din cuget lectiunea de universala buna invoire de mi-a dat-o si mi-a intiparit-o candva in minte unchiul Toby" (135). Spre a sluji parintilor si educatorilor in loc de un intreg tom cu acest subiect Walter isi construieste propria versiune a realitatii asupra celor din jurul sau,c hiar daca de multe ori e nevoit sa fie martor reactiilor lui Toby.

Obsesiile lui Walter emana comicitate, si cu cat Sterne da mai multe detalii asupra acestora cu atat metodele lui Walter devin mai absurde. Cand acesta decide ca fiul sau sa poarte pantaloni, isi pune tot arsenalul de idei in aplicare. Dupa ce o consulta pe doamna Shandy, care este suparator de supusa, aminteste de Albertis Rubenius, afundandu-se intr-o confuzie elaborata a pedanteriei. Sterne citeza cu atentie mari invatati atunci cand vrea sa dea o nuanta de ironie si foloseste acesta tehnica pentru a da importanta unui lucru neimportant.

Pasajul in care Sterne are o intreaga teorie despre intelect, fascinatia lui pentru Hawkenbergins, si pasiunea lui pentru a da argumente sunt lucruri asupara carora Sterne isi indreapta in chip ironic atentia. Cea mai mare parte a comicului lui Sterne reiese din distrugerea unor sisteme si potrivirea lor in mod original cu alte contexte. Poate crea o coliziune intre lumea lui Walter si cea a lui Toba sau cea a lui Locke cu lumea lui Toby.Transforma cuvintele si ideile in obiecte, obicetele in cuvinte, sistemele prestabilite in sisteme specifice shandiene si in cele din urma scoate cititorul din propriul context si il aseaza in lumea pe care o creaza in roman. Asa cum putem defini spatiile mentale ale personajelor prin interperatrea limbajului lor, putem la fel de bine sa le creionam prin propria lor pereceptie a timpului. Strene capteaza acaesta idee a timpului si o distribuie fiecarui personaj, lasandu-le sa le foloseasca notiunea asa cum stiu mai bine si ducand-o la extreme. Autorul expune un timp interior si unul exterior cel obiectiv si cel subiectiv in contextul vietii personajelor. Acestea sunt transferate in trecut de unde isi povestesc prin intremediul lui Tristram un alt trecut despre care nu am fi putut afla decat cu ajutorul naratorului.

George L Landow sustine ca spre deosebire de Proust, Sterne scrie o istorie mai mult pentru altii decat pentru sine. Naratorului Sterne utilizeaza in mod evident informatii exterioare furnizate de Toby si altele ale caror sursa o gaseste in interiorul naratorului omniscient. Astfel Tristram reuseste sa nu piarda si nici macar sa dea sentimentul ca ar putea sa lase in urma crampeie nejustificate ale timpului.

Izolarea mentala este o tema importanta in Tristram Shandy, personajele incercand o realitate serioasa si de foarte multe ori dureroasa se intorc inapoi in trecut la momentele de izolare: relatia dintre ele desi este una familiara si de cele mai multe ori familiala, ele sfarsesc prin neputinta de a-si expriem sentimentele, de a se exterioriza. Astfel are loc o defragmentare si o denaturare a actului comunicarii exemplificata de imposibiliatatea mentaa a personajelor de a se exprima sau de concursul anumitor factori externi ce duc la dezintegrarea intreactunii verbale dintre interlocutori.Schema comunicarii, sufera astfel transormari importante, mesajul intre transmitator si destinatar fiind de foarte multe ori intrerupt, nefinalizandu-se pein receptarea la nivel mental al intelesului real. Ferdinand de Saussure si Roman Jackobson, influentati de anumite tipare ce provin din telecomunicatii dar si de teoria structuralista propun o schema mai explicita a comunicarii..Roman Jackobson propune sase elemente: transmitatorul (cel de la care porneste mesajul), destinatarul (cel caruia ii este adresat mesajul), mesajul(ceea ce transmitatorul adreseaza destinatarului), contextul(lumea la care face referire mesajul), codul(limba comuna transmitatorului si destinatarului), contactul(conducta materiala si legaatura psihologica in urma careia se declanseaza actul de comunicare). Pentru ca aceasta schema sa aiba finalitate, este nevoie de prezenta unei din functiile limabjului,transmitatorului ii corespunde functia emotiva, contact, functia fatica, destinatarului ii corespunde functia conativa, codului-functia metalingvistica, contextului-functia referentiala(pag.10)

"Prin conditia sa sociala, omul este predestinat sa comunice intrapersonal prin gandurile sale, interpersonal.cu apropiatii sai in cadrul unui grup social, in familie, la locul de munca. In masura in care nu exista un comportament uman zero nu se poate imagina un comportament comunicational nul" (Dict,..8) Mirela Borchin evidentiaza relatia de transmutare a mesajului "comunicatorii sunt integrati intr-un context social, sunt influentati de starea psihica pe care o au, in momentul comunicarii, cauta in limitele codului, formula optima pentru a se face intelesi, sunt cooperanti, flexibilui, animati de acelasi interes: atingerea scopului actiunii comunicationale"

In cazul naratiunii de fata, relatia intre interlocutori este estompata dispersata, din cauza unor fluxuri si sinapse ce se fac la nivelul mentalului determinate de anumiti factori exeterni sau de factori ce se vor concretizati in ceva ce nu tine de psihicul uman; ceea ce Mirela Borchin sustine in Dictionar: "posibilitatea cooperari prin control si adaptabilitate decurge din extraordinara plasticitate a psihicului uman"

Aceasta neputinta de a comunica este ilustrata prin motivul calutului de baataie.Walter Shandy nu-si poate transmite ideile pentru ca formarea acestora se realizeaza la un alt nivel si intr-un alt plan decat cel real, logic. Astfel unchiul Toby "aburcat pe calutul sau de bataie" MM si MS(27). Isi inchipuie ca vorbeste despre tunuri, cand el vorbeste despre Locke. Sussanah crede ca Trim ii face un compliment cand el vorbeste despre " vietile nosastre ce se trec ca iarba si florile campului";Elisabeth Shandy crede ca sotul ei are un baiat nelegitim, cand el repeta de fapt pledoaria lui Socrate.La o prima vedere situatia in care se pun personajele insele sunt de-a dreptul ilare, comicul insa transformandu-se in cele din urma in ceva grotesc, intr-o izolare perpetua ce transforma dialogul in adevarate solilocvii. Tristram preluand rolul naratorului percepe personajele redandu-le portretul nu numai prin ceea ce fac dar si prin ceea ce gandesc.Sinapsele ce se realizeaza la nivelul cortexului readu o imagine ce se imbogateste si se dezvolta odata cu inchistarea personalitatii lor la nivelul comunicarii si deschiderea spre interior a trairilor la nivel psihologic.Walter Shandy dezabate teorii metafizice ce pot fi logice din punct de vedere metafizic(dar sunt false din punct de vedere empiric, de aici neputinta intelctuala a tatalui sau, toate teoriile sale fiind sfaramate de realiatea exterioara: "Avea tata o iapa maruntica ce o indragea in chip osebit si o incredintase unui minunat harmasar arabesc spre a dobandi un bidiviu de la dansa pe care sa-l calareasca insusi: tata era plin de incredere in ce priveste infaptuirea tuturor planurilor sale()dar dintr-o zapaceala ori alta a lui Obadiah se vadi ca asteptarile tatei nu fura rasplatite in alt chip fara numai cu o mandrete de catar ce se nimeri a fi cel mai pocit dobitov de cati au fost prasit vreodata in aceasta stirpe"

Aflam la inceput ca "se indeltnicea cu negotul turcesc dar cu cativa ani in urma il parasise spre a se retrage si a-si sfarsi zilele pe mosia sa parintesca in comitatul.era,cred ,unul din cei mai tabietlii oameni din cati se afla pe lume din tot ce facea fie ca era vorba de treburi ori de petreceri" (39), insa mai tarziu il gasim in ipostaza "un om cu atata bun simt ca atata, cunoscator intr-ale filozofiei si cum va fi bagat de seama cititorul deopotriva dornic de-a acunoste daruit cu gandire politiceasca.ducandusi mana la inima si glasuind cat mai dulce cu ptinta si cu acel duios si irezistibil piano al vorbirii cerut de ansasi natura acelui argumentum ad hominem"

In intelegerea exacta a crearii imaginii ce se realizeaza la nivel psihologic in mintea naratorului, trebuie luat in considerare teremenul de hobby-horse (calutul de bataie) ce la o prima vedere nu exprima nimic si mai mult de atat creeaza dezorientare si instabilitatea comprehensiunii. Pentru a intelege tremenul de calutul de bataie, este crucial ca cititorul sa realizeze ca fiecare personaj din Tristram Shandy este marcat de aceasta obsesie dominanta. Robert L Chibka in The Hobby Horse Epitaph:Tristram Shany,Hamlet and the vehicles of Memory, trateaza teremnul prin prisma unei paralele indispensabile cu personajele scriitorului englez. Robert Chibka subliniaza posibilitatea de a citi psihologia narararii in Tristram Shandy, care depaseste problematica shakesperiana, permitandu-ne astfel sa vedem o paralela intre legaturile ce se stabilesc mental in psihicul lui Tristram si precursorii lui Sterne. Epitaful calutului de bataie asa cum il numeste Chibka ,este un fenomen discursiv distinct.Epitaful prin definitie ,un simplu vehicul al memoriei ,ne asigura ca cei acre au trecut in nefiinta nu vor fi uitati.Hamlet aflandu-se pe moarte cere ca Horatio sa ramana in viata pentru a ise spune povestea implinand dorinta taalui sau de a avea un epitaf.In Tristram Shandy calutul de bataie este o tensiune permanenra intre a memora si a uita salvand fapte din trecut dar in acelasi timp dandu-le uitaarii definitive.asemenea unui epitaf naratiunea lui Tritsram pretnde ca uitarea nu are loc insa nu ne transmite acest fapr explicit,ci prin multitudinea si complexitatea detaliilor inceraca sa ne convinga de acest lucru.Tristram avita sa-si spuna propria poveste relatand-o pe acelorlate personaje decedate.Fragmentele autobiogarfice nu-l privesc pe narator,nu-l lasa sa-si spuna povestea pana la capat pentru ca istoria celorlati tinde inevitabil in ciuda digresiunilor si evaziunilor spre moarte.Celebrarea,inmotmantarea ,consolarea si previziunile nefaste sunt foarte straans legate in reprezenatrea lui Trsitram a viitirului si a prezentului si descrise direct in trecurul sau erditar.propriul sau portret este umbtir de cel al celorlate personaje.Ronald Paulson numeste metoda narativa a lui Trsitram " inmotmantare memorabila a lui si a tatalui,a mamaei,unchiului si prietenului Yorick".articulatiile tensiunii intre salvarea trecutuilui si pierderea lui subliniaza in mod evident ca cea mai mare parte a nartiunii se naste din lipsa realitatii palpabile.Cei care ii populeaza asa zisa biogarfie nu sunt numai stramosi dar mai degraba surogate ce permit nasterea la nivel simbolic al unui epitaf,in acelasi mod cum actioneaza si catutul de bataie ce simultan detremina uitarea sau recunoasterea obiectului pe care il reprezinta.creionand imaginea celorlate personaje oglindinsu-si propriile trasaturi Trsitram nu numai ca stapaneste dar construieste in tremeni biografia,o miscare digresiv-progresiva pe care o reda in tremeni narativi.Incapacitatea lui Walter de tine pasul cu viata fiului sau creeaza o paralela cu paradoxul lui trsitram ce traieste mult mai repede decat scrie.astfel,nasterea fortificatiilor lui Tobyo umbreste pe cea a lui Tristram."Cum asta fu lupta de capeteniece unchiul meu o vazuse cu ochii lui la Namur,oastea asediatorilor fiind impiedicata a urmari mare parte din propriile operatiuni din pricina raurilor Meuse si Sambre ce se intalneau chiar in acel loc unchiul meu vorbea in amanuntime mai cu seama despre dansa si multele sale incurcaturi se datorau greutatilor aproape de netrecut ce le intalnea in depanarea cu limpezime a istorisirii sale si in statornicirea osebirilor si distinctiunilor dintre escarpa si contraescarpa,glacis si drum de straja, semiluna si ravelina spre a-si face musafirii sa priceapa mai deplin unde se afla si ce facea"(106).Rezolvarea problemei de a descrie raurile si fortificatiile si mai mult,se finalizeaza pentr-un expresionism radical,printr-o prouectie concreta a mediului inconjurator spre acre Toby poate sa zica."pai du-te si vezi"(108).asemenea taalui sau crede ca "in cazul acestor noduri,asadara,ca si a altor cateva oprelisti pe cari de nu va e cu banat sfiintiile voastre atari noduri le pun in calea vietii nostre-fiece om necugetata ar putea sa-si scoata cutitasul si sa le spintece.Asa e rau.Credeti-ma,domniile voastre calea cea mai neptihanita ce o porunceste ratiunea cat si cugetule sa ne apucam cu dintii ori cu unghiile de ele."(185)Astfel respinge "pai du-te si vezi "a lui Toby pentru un raspuns mult mai impresionant.Metodele pe care le utilizeaza in construirea fiecarui personaj creeaza intr-adevar mai multe noduri sintactice,cronologice,narative,decat pot sa dezlege dar in contrast cu evaziunile impulsive ale lui Toby,el crede ca "iti cer asa putina baatie de cap ori indemanare ori rabdare ca sa le vii de hac incat nici nu catadicsesc macar sa-mi dau vreo parere in ce le priveste"(185).Asemenea lui Hamlet,Tristram se afla in incurcatura ede a alege intre rememorare pur si simplu si de a onora viata trecuta a tatalui sau.Se imagineaza la un moment dat in ipostaza zeului Momus " de s-ar fi infipt zisa sticla in acel loc, intru cunoasterea firii unui om,n-ai fi avut nimic altcev ade facut decat sa iei un jilt si sa te apropii binisor spre a privi ca intr-un fagure de miere sufletul gol pusca.Luand aminte la toate miscarile lui,punerile sale la cale;deslusind toti sticletii sai de la nastere pana la vreme zborului- vazandu-l dezlantuit in toate topaielile,giumbuslucurile si capritiile lui,iar dupa ce ai cercetat si purtatrea sa mai solemna, ca urmare a acestor topaieli, sa iei pana si crneala, insemnand nimic alta decat cele vazute si de cari ai putea jura ca sunt aievea"(99). Diferiti de el noi suntem innodati,opaci din crestet pana in talpi.Tristram apeleaza la o alata cale in cazul portetretizarii rudelor lui ,la calutii lor de bataie,exploatand modul inextricabil creat pentrz cititor, prin detalierea relatiilor analogice intre teoriile lui Walter,arhitectura lui Toby si propria sa naratiune.raportul lui Tristram cu Parson Yorick,determina o mult mai detaliata analiza.Richard Lanham subliniaza anumite analogii oferite de Yorick,Sterne,prin Yorick,deschide problematica atrei situatii:sa comaparan pe Parson Yorick cu Yorick al lui William Shakespeare,pe Tristram cu Yorick sau sa-l comparam pe Tristram Shandy cu Hamlet.Lanham totusi omite compartia dintre Tristram si Parson Yorick.Yorick este introdus ca"frate bun a lui Rosinante",singura lui ruda care este o figura fictiva.Rrobert Chibka evidentiaza incherierile foarte libere ale capitoleleor care sunt insa unite printr+o stransa legatura:relatia intre Yorick si Tristram este una din cele mai puternice.Lasand la o parte simpla comparare ,trebuie sa examinam cu precadere cum Sterne constrzuieste relatia dintre cei doi lucru ce necesita compararea,au loc anumite umplicatii reciproce.Robert Chibka considera ca Yorick reprezinta o sursa demna de receptat pentru povestea lui Tristram.Portretul lui Yorick in volumul intai anunta elementele ce vor urma in continuarea naratiunii:digresiune,excentricitate,obsesie ,impotenta,patrenitate,fataliatate, mortalitate si cea maia importanta atiudinea pe care o adopta Tristram.Istoria personala si istoria narativa coincid in mod straniu.asa cum Tristram isi recheama prietenul ii rechemam pe Hamlet si pe Yorick.facan acest lucru devenim constienti de motivele ce-l anima pe Hamlet-mostenire incompleta,autoritate subminatainformandu-ne astfel asupara relatiilor lui Trsitram cu istoria personala si cu trecutul literar al lui Sterne.Desi craniul lui yorick repreyinta in piesa mai degraba recuzita decat un actor,totusi el indeplinesste doua functii importante:ii expune lui Hamlet lumea inocenta inainte de moartea tatalui sau si ii reaminteste ca totusi viata are un sfarit iremediabil.Yorick al lui Shakespeare este in acelasi un timp un memento mori si un memento vivere:in timpul vietii aduce zambetul pe buze,iar dupa moarte este indicele unei naturi fragmentare,tragice.Dublul flux as constiintei pe care il produce in Hamlet coincide cu dilema tragi-comica a memoriei luiTrsitram Shandy.Forta vitala a lui Yorick in viata atatalui sau ii reda de fapt lui Hamlet o schimbare tragica;in Trsitram Shandy,dimpotriva aceste circumstante ii reamintesc constant de moarte,care l-a separat de cei apropiati.Ne putem da seama cu usurinta asa cum subliniaza si Lanham,ca Tristram isi petrece viata facand pe mascariciul;Sterne repeta posturile amintirilor lui Hamlet,dandu.le propria lor amprenta.Astfel el preia rolul lui Hamlet ce vorbeste astfel depsre moartea parintilor si rudelor lui.Sub amenintarea perepetua ca moartea i-ar aduce in naratiune cate o fila neagra(ca in cazul lui Yorick),Tristram inceraca sa rememoreze povestile fiind inconjurat de sentimentul inevitabilal mortii ce-l forteaza sa-si priveasca retrospectiv naratiunea.Cartea sa recupereaza cunoscutii si vede in ei propriul lui sfarsit.Scrisul are acelasi efect pentru Tristram cum are craniul lui Yorick pentru Hamlet sau acalul muribund al lui Parson Yorick asupar lui tristram.Tristram reda cateva similitudini privind scena in acre mascariciul il poarta pe umeri pe Hamlet spunand ca omul este cel ami curios vehicul dintre toate.O trasatura importanta a aormanului face ca tonul dicursului sa treaca de la liric la lasciv, ce o lega pe Rosinante a lui Yorick de ceilalti cai,iepe,magari,calutii de bataie:o multitudine de vehicule.Sigurd Burt landt??????? Identifica elementul comun intre poduri,balistica si scris in Tristram Shandy.In acest context subliniaza cu atentie trecerile rapide de la proiectile la poduri,acuratetea pe care o pt avea cele doua.Proiectilul decsrie o traiectorie spre o tinta predeterminata,finalizarea fiind fatala.Un pos functioneaza diferit,fara sa se miste ele poate sa fie o adevarata capcana.Toby descrie acuratetea uneia dintre ele printr-o curba cicloida ce descrie de fapt metoda progresiv-digresiva pe care Trsitram o alege.Atat unchiul cat si nepotul resping traiectoria fatala in favoarea suspendarii ce permite existenta a doua cai.creearea unei miscari inainte si inapoi.Autobiografia lui Tristram este un vehicul pentru povestile de viata ale altora,iar boigrafia lor serveste ca subiect pentru povestea lui.Intr-un roman incifrat cu imaginea comunicarii,Tristram este singurul ce depoyiteaya istoria din familia Shandy destinul si vitalitatea ei.Naratiunea pe care inceraca sa o construiasca pentru a duce mai departe mostenirea so povestile familiei se dovedeste a fi descompunere nu numai formala dar si una genetica iar calutul de bataie va muri odata cu el.Pana la urma Trsitram este vehiculul propriei naratiuni.Imaginile unui vehicuk in miscare corespund structurii naratiunii.La sfarsitul calatoriilor lui in Franta de exemplu,fugind de moarte,descriind o linie ce pleaca dintr-un punct si se indreapta catre un altul predeterminat Tristram transcrie insemnarile reci ale unui calator ce descrie peisajele ce-l inconjoara.Mai tarziu in volumul VII,calare pe un catar redescopra o luminare a proprie naratiuni.Memoriile legate de familie ii determina stilul digresiv pentru ca felul cum scrie depinde de felul cum calareste.vehiculele literare impreuna cu calutul de bataie detremina anumite modalitati simultane de caracterizare a calaretului si reflexivitatea naratiunii pe care o propune Tristram.Portretul lui Yorick din volumul I poate fi considerat spre deosebire de ceilalti un prototip.Descrierea pleaca de la un fapt comic legata de calul sau si se termina in mod tragi comuc cu moartea calaretului.Aceasta descriere echivalenta cu descrierea progresului ideilor luii Tristram,seamana foarte bine cu scena din cimitir a lui Shakespeare,ce incepe in gluma(ironia covnului)si se termina cu moartea Ofeliei.Aparitia craniului lui Yorick,actioneaza ca un pivot intre aparitia fantomei si imposibilitatea aparitiei Opheliei.Tristram transforma actul final al lui Yorick intr-o oarecare gluma tipografica:prin rerdarea unei pagini negre.Concentrandu-se asupra calutului de bataie a lui Yorick,Tristram pune astfel accent pe latura umoristica care ar putzea la un moment dat sa fie umbrita de propria-i moarte.Constiinta-i de sine acapareaza atentia asupra obsesiilor distragandu-l de la exigentele confrunzarii cu propria sa moarte.Portretul lui Yorick rezolva o ambivalenta creata de transformarea mortii intr-o scena a nasterii stabilind o paralela intre modalitatile literare utilizate de Tristram si mijloacele literare pe care aceasta o emana.O alta ratiune a lui Yorick de a calari un asemenea cal al carui ritm este atat de lent incat ii permite acestuia sa faca mai multe lucruri deodata,sugereaza tempoul narativ sacadat al lui Tristram din cauza ca scrie mai multe lucruri in acelasi timp.De fapt adevaratul motiv pentru care Yorick calareste o astfel de martoaga este generozitatea sa de a-si oferi calul cu imprumut: " Adicatelea,ori sa se lege a nu-si mai da cu imprumut harmasarul nimanui-sub nici un cuvant-ori sa se multumeasca a calari pana la sfarsitul zilelor sale,cea din urma dintre cazaturi,asa cum i-o aduceau acasa,plina de vatamari si betesuguri".(52)Calul este de fapt imaginea pe care ne-o propune Tristram.In momentul in care acesta isi muta obiectivul de la calul jerpelit la calaret,coordonatele portretului sau se muta de asemenea de la imaginea calutului de bataie la propria-i biografie.Tristram pune foarte mare accent asupras numelui lui Yorick "numele asta se scrie taman ca si azi,fara o slova schimbata ori clintita din locul ei(54),prefigurand teoria lui Walter Shandy despre nume.Tristram al carei identitati nu a putut supravietui in mintea lui Susannah ce se dovedeste a fi ecoul unei perpetue griji pentru netrunchierea numelui. "Oricum,zau ca ticaloasa mai e treaba asta si va veni o zi cand fi-va pana-ntr-atat de mare incalceala si amestecatura,ca n-o sa fie om care sa se poata scula si jura /ca strabunicul sau fost-a cel ce facu si drese cutare si cutare si nimeni altul/"(54).Naratiunea lui Tristram devine din ce in ce mai obsesiva,dar la un moment dat alarmat de rezultatele digresiunii sale generoase,se hotaraste la sfarsitul volumului VII sa-si continue povestirea in mod liniar.Yorick ia o decizie similara: "Ce mai calea valea,macar ca fara a o cauta intr-adins,insa nici pierzand vreodata prilejul a spune tot ce-i venea la gura si asta farap prea multa fandoseala,pastorul era prea ispitit in viata a-si improsca duhul si hazul,glumele si batjocurile jur imprejurul sau.Care fura urmarile si ce pati Zorick din aceasta pricinaceti-veti in capitolul ce vine"(57).In volumul I tristram tocmai a ainceput sa ne povesteasca modaliattatea prin acre el si caertea sa, el si Walter,el si toby,el si Yorick se reflecta reciproc,asemenea unor oglinzi asetate fata in fata.Fiecare pereche in parte s easeamana lui Yorick si calului sau.Indicatiile ce ni se dau asupara faprtusui ca amandoi(Tristram si Yorick) sunt facuti dintr-o bucata nu se tremina odata cu pagin aneagra pe care o introduce Tristram.intr-adevar nasterea lui Tristram devine o frustare principala pentru Walter Shandy si mai ales numele sau ce deschide o adevarata problematica.Walter Shandy intreaba "dara lucrul se mai poate oare desface ,Yorick,zise tata caci dupa parerea mea nu s epoate"(305).Walter vrea ca numele Trsimegistus sa nu se fi nascut vreodata,el insusi fiind anuntarea altor intamplari rau prevestitoare: "Dar,vai!urma, tatacum il pascu pe cel mai rau cu putinta sunt silit a-l cumpani si a-l zadarnici cu cel mai mare bine"(285)Trismegitus numele reprezentand pzterea si onoarea,devine Tristram nume ce aduce rusinea.Ca si walter,Tristram vrea uneori ca unele lucruri sa nu s efi imntamplat;actul sau literar initial este doar o dorinta nedemna de luat an seama legat de intreruperea conceptiei sale. "fiindca,i-o intoarse strabunica-mea:ai prea putin nas daca nu chiar deloc.Acu,inainte sa cutez a folosi iarsi cuvantul Nas-spre a preintampina orice urma de neintelegere a celor ce vor fi zise despre el in aceeasta parte atragataore din istorisirea sa"(229).Dar acesta gaseste inevitabil detaliile vietii sale personale intr-o lume dezradacinata cum ar fi exemplul cu indoitura sinistrade la haina lui Shandy sau sunetul tatenelor ce scartaie ,neunse demult: "dar moraliceste vorbind,lucrul era cu neputinta,din pricina ca anul acela se prenumara si el printre multii ani in care acea tatana fu rabdataa ramane nedreasa si ceas de ceas prilej de amaraciune pentru tata-caci nu-si incrucisa bine bratele pentru a-si face siesta de dupa amiaza caand gandul ca va fi trezit neaparat de prima persoana ce ar decshide usa ii stapanea iantreaga inchipuirea(217), "vorbele radvan-orice le-ar fi rostit-ori surugiu ori cal de trasura,ori inchirire de radvanuri nu puteau fi pomenite in familie fara ca dansul sa prinza a se jelui,totdeauna,ca poarta aceasta pecete ticaloasa ale nelegiuirii pe chiar usa calestii sale;nu se urca sau cobora vreodata din radvan,fara a se intoarce sa-si priveasca herbul si fara ase jura ca aceea era cea din urma oara cand mai punea piciorul in calesca,cu bara neschimbata,dar,aidoma tatanii,asta era unul din neajunsurile ce ursitoarele le scriu in catastifele lor ca sa iste nemultumire(si inca in familii mai intelepte ca a nostra),dar sa nu fie nicicand dreptate"(307).In mod paradoxal,Tristram aminteste prin permanentele lamentari ale personajelor legate de lucrurile care nu ar fi trebuit sa se intample,lucrurile pe care familia Shandy vrea sa le uite.Scrisul,diferit de viata poate fi modificat,asa cum Trsitram si demonstreaza(insa numele sau nu este refacut).Imediat dupa intrebarea disperata a lui Walter Shandy "o sa mergem cu radvanul,zise tata.rogu-te Obadiah,fost-a schimbat herbul?"(306),Tristram reuseste sa renunte la 10 pagini din autobiografie scotand definitiv capitolul IV din volumul al IV-lea: " fara indoiala,domnule,ca aci lipseste un intreg capitol-drept care se casca in caerte un gol din 10 file-dar legatoruzl tomului nu-i nici natarau,nici sarlatan,nici papa-lapte precum nic scrierea nu-i nimic mai proasta(incai,din aceasta pricina)ci dimpotriva e mai buna si mai intreaga prin lipsa capitolului decat daca acesta n-ar fi lipsit de fel,asa cum o voi dovedi presfiintiilor voastre"(306).Capitolul 25 al carui singur scop este de a explica disparitia capitolului 24 este unul din fragmentele cele mai interesant plasate.Imediat dupa dorinta lui Walter de a nu se fi nascut numele de Tristram apare o alta scena a distrugerii.Yorick reproduce acest act al mutilarii propriei sale scrieri in capitolul 26: "Pre legea mea c-o taie in fasii si o imparte megiesilor in dreapta si-n stanga sa-si aprinza lulelele cu ea"(309).Astfel Tristram si Yorick determina o paralela in capitole invecionate.Motivul aproape ciudat al lui Tristram pentru scoaterea capitolului 24 este explicat prin faptul ca acestea este prea bun: "Dar zugravirea acestei calatorii,cercetand-o acuma se dovedeste a fi mai presus de chipul si stilul tuturor lucrurilor ce m-am aflat in putere a le zugravi in aceasta scriere,astfel ca n-ar fi putut sa ramaie intr-insa fara a depretia toate celelalte scene si stricanbd totdeodata acea trebuincioasa cumpanire si echilibru(fie in rau ori in bine)intre capitole,de unde rezulta justele proportiuni si armonia intregii lucrari"(308).El considera ca existenta capitolului 24 ar putea sa puna in umbra celelalte capitole.Si mai mult de atat ne spune ironic exact ce lipseste: "purcederea si calatoria la **** a tatei,a unchiului Toby a lui Trim si Obadiah"(306).Pentru a justifica scoaterea definitiva a capitolului 24 Tristram ne spune povestea predicii lui Homenas (relansand analogia cu distrugerea omiliei lui Yorick)ce aseaza intr-un con de umbra ritmul lent de pana atunci si propulseaza un scris de exceptie,plin de voiosie.Tristram "fura" povestea de la Montaigne indrumandu-ne spre sursa insa fortandu-ne sa-i dam lui dreptate,actul sau trece ca un simplu incident: "cum se plangea Montaigne la o intamplare asemanatoare"(309).Problema plagiatului este o obiectie morala serioasa adusa lui Sterne "insa "hotia"literara a lui Tristram este vesela si foarte persistenta incat sa merite toata atentia care se poate acorda unui motiv tematic"John Ferriar-Illustration of Sterne (178).In timp ce se distreaza pe seama controversatului raport antici moderni si face reevaluari ale trecutului si prezentului,Sterne invoca si trercutul recent incarcat de semnificatii.Sursele sale literare ale jocului pe care il propune redefinesc intr-un alt registru relatia ambivalenta cu generatiile trecute.Walter Shandy a carui minte este un adevarat depozit de texte detinand autoritatea indepartatului trecut vede originalitatea imposibila a zilelor noastre: "Tata,ce indeobste privea lucrurile in cu totul alta lumina,decat ceilalti muritori nu vroia sa-i recunoasca originalitatea nici in ruptul capului.Dansul socotea ca anatema lui Ernulphus era mai degraba o institutiune a injuraturilor ale caror legi Ernulphus,banuia tata in cine stie ce vreme de decader a sudalmii,subt oarece pontif mai slab de inger,le stransese laolalta cu multa ravna si pricepere din porunca urmatorului papa"(198).Asemenea termenilor opusi digresiune-progresie,delicatete-frivolitate,eu-altii,originalul si opusul sau sunt atat de apropiati incat ar putea sa se inlocuiasca reciproc. "Ideile si textul fertilizeaza domeniul aparent privat al mintii"(Robert Chibka p.140).Imaginea ipotezelor regenereaza diverse conexiuni intre ambiguitatea literara si cea a autonomiei personale.Tristram,a carui carte este un studiu despre origine si relatii familiale,oscileaza intre insistenta asupra faptului ca este cel mai original scriitor din toate timpurile "sa ma ierte domnul Horatiu;fiindca in scrierea la care am purces nu ma voi tine nici de regulile dumisale,nici de ale oricarui alt om de pre pamant"(39)si contrariul ce arata ca opera lui este o inspiratie din Rabelais,Swift,Cervantes,Locke si in special Montaigne.

Are loc o dubla copiere intre Yorick si Tristram.Se inverseaza cronologia iar timpul se dezintegreaza. Apare problema posesiunii si invinuirii.Yorick este persecutat si pentru faptul ca seamanap foarte mult cu strabunul sau Yorick: "Yorick era,neindoios,cum zicea Shakespeare de stramosul sau un "om de duh"insa duhul sau era plamadit dintr-un aluat ce-l oprea de la atari glume nesarate,care ii erau puse asa nedrept in carca;dar era nenorocirea lui sa poarte toata viata vina de a zice si faptui o mie de lucruri ce nu-i stateau de fel in fire()Pentru ce-l invinuiesc,ori mai bine zis,pentru ce-l invinuiesc si-l iubesc totdeodata,e acea ciudatenie a firii sale ce nu-i ingaduia nicicand sa se straduiasca a indrepta greseala lumii,macar ca ar fi fost in puterea lui sa o faca"(316).Aterizarea castanei fierbinti in pantalonii lui Phutatorius,declanseaza suspiciuni in ceea ce priveste nevinovatia lui." Se stia prea bine ca Yorick nu avusese o parere prea buna in ce priveste tratatul De Concubinis retinendis intocmit de Phutatorius temandu-se ca de un lucru ce savarsise mult rau in lume- si degraba s edescoperi ca se afla un inteles tainic in renghiul jucat de Yorick si ca azvarlitul castanei in ******** lui Phuatatoriu era o batjocura aruncata cartii acestuia-ale carei doctrinuri se zice ca incisese sumedenie de oameni de ispripava in chiar poemnitul loc."(315).Justificarile lui Yorick pentru distrugerea predicii intra in stranbsa legatura cu leitmotivul lui Tristram: "asa grozav ma munci cu facerea acestei predici, grai Yorick cu acest prilej-incat zic sus si tare,Didius,ca mai degraba as indura de o mie de ori mucenicia,ba inca de s-ar putea asa ceva cu calul meu dimpreuna,inainte sa ma asez si sa mai intocmesc un ala fel;O scosei de unde nu trebuie -din capatana si nu din inima si ma razbun pe dansa in ast chip,pentru durerea ce mi-a pricinuit-o,atat la scriere cat si la procetire."(310).Motivul distrugerii predicii lui Yorick(care nu este scrisa tocmai bine) ce se afla in tottala contradictie cu naratiunea lui Trsitram( scrisa in cel mai bun mod cu putinta) stabileste mai degraba o egatura puternica decat o opozitie.Ca si8 in cazul lui Tristram,si predica lui Yorick este redata in mod absurd.aceste implicatii reciproce dau nastere unor spectre ale furtului literar.Tristram include in opra sa mai multe fragmente ce l-ar viza mai degraba pe Yorick decat pe Montaigne.Al doilea volum poarta amprenta lui Yorick prin predica sa."crede-ma oare cetitorul,de-i spun ca aceasta predica a lui Yorick fu procetita la un consistoriu in catedrala din yorick,in fata a o mie marturi gata sa se jure pe dansa,de catre un oarecare canonoc-si apoi chiar tiparita de acesta si toate astea la nici mia mult nici mai putin decat doi ani si trei luni dupa moartea lui Yorick?E drept ca Yorick nu fusese nicicand mai bine rasplatit cata vreme traise dar e prtea de tot sa te porti astfel cu dansul inainte de moarte si apoi sa-l mai jefuiesti si dupa ce fost-a ingropat"(162).In acest pasaj cervantesc,toate personajele lui Sterne se intalnesc: Yorick al carui mormant a fost profanat asemenea stramosului sau,Tristram care il creioneaza pe Yorick prin anumite atribute potrivite si Sterne(ce tine predica la York Cathedral in 1750).In mai 1760,incurajat de succesul romanului Sterne publica Predicile lui Yorick,lucrare a carui titlu reprezinta un joc de cuvinte subliniind distanta naratica creatoare de colaps.Dar in acest pasaj este un personaj relativ minor.Richard Macksey in???? Subliniaza foarte bine acest raport intre personaje ce se creaza.Desi ne asteptam sa auzim glumele pe care le face Sterne sau Tristram ce acuza pe Sterne de plagiatura suntem totusi incurajati sa-i vedem pe Sterne si Yorick ca fiind personajele lui Tristram decat invers.In mod ironic Sterne expune prin Tristram coordonatele timpului sau si mai ales autorii timpului sau.Insa tot acest proces de rememorare a faptelor trecute si de formare a naratiunii nu se sfarseste cu un act incestuos al furtului literar;Tristram isi permite sa treaca drept un anoniminsa vrea sa-l legalizeze,sa oficializeze actul narativ.

Disputa asupra botezului lui Tristram se finalizeaza printr-o incurcatura teologica,legala si lingvistica."Si rogu-te zise unchiul meu Toby sprijinindu-se de Yorick()cum a fost hotarata in cele dinm urma facerea asta cu Tristram?Cat se poate de multumitor raspunse Yorick;nici un muritor prea bunul meu domn,n-are vreun amestec in toata povestea-caci doamna Shandy mama,nu e catusi de putin inrudita cu el-si cum mama e lucrul cel mai sigur-domnul Shandy e inca si mai putin decat nimic.Pe scurt,nu se inrudeste cu dansul mai mult decat mine,prea bunul meu domn"(323).In anumite puncte de vedere Walter se identifica inconstient cu un bufon,fiined o sursa continua de umor.este cel mai putin inrudit cu Tristram decat cu Yorick.Didius afirma intr-un pasaj din capitolul 4 ca oficierea slujbei in latina este mult mai usor de inteles: "cand botezul s eimplinea in graiul latinesc,("fu rostit in englezeste vorba cu vorba" isi zise unchiul meu)multe lucruri s-ar fi putut ivi si, autoritatea unor sumedenii de cayzuri decretate,botezul s+ar fi putut declara nul cu imputernicirea de ada alt nume pruncului"(318).Kysarcius tinde sa tempereze declaratia lui Didius:"ba sa ma ierti se vari Kysarcius-in acel caz ,cum greseala era doar determinatiuni,botezul era bun-si ca sa fie nul,popa ar fi trebuit sa greseasca intaaia silaba a fiecarui substantiv,si nu ca in cazul domniei tale,cea din utma(318).Afirmatia lui Kysarcius aduce aminte de cazul lui tristram.Susannah,a carei memorie e prea zdruncinata pentru a purt aun nume necunoscut ,reuseste sa tranzmita doar prima silaba intacta: "E Tris-nu mai stiu cum.Nu se afla alt nume crestin pe lumea asta care sa inceapa cu Tris- afara de Tristram.Atunci e Trsitram-gistus isi aduse aminte Susannah"(293).Greseala grosolana consta in terminatia cuvantului unde susbstitutia lui

-megistus cu -tram trece de la superlativ la cel mai nefericit si din pacate asa cum spune Kysarcius,botezarea este ireversibila.Pentrz Waltere mult mai importanta atribuirea numelui decat potrivirea lui cu un copil reusit,decat existenta copilului: "de as fi incredintat-isi zise tata scarpinandu-si o spranceana ca baiatul e pe moarte ce m-ar costa sa-l magulesc pe fratele meu Toby-pe urma ar fi pacat sa irosesc pe dansul un nume asa de neinsemnat ca Trismegistus-dar s-ar putea sa se insanatoseasca"(292).Cand copilul supravietuieste sub numele de Tristram,Walter o invinovateste pe Susannah: "Nu!Nu-s eu de vina zise Susannah,doar i-am spus ca-i Tristram-gistus"(296). "Acesta este numele meu"spune naratorul insusindu-si astfel onoarea umbrita de unchiul Toby.astfel il inlocuieste pe Toby,nasul sau,pe Walter cel care i-aales numele si pe yorick cel care il boteaza.susannah,in mod semnificativ este singura ce nu aminteste de numele de Tristram.acesta devine un personaj central in acest moment important ,insa in restul romanului ii identificam foarte rar prezenta.Sterne subliniaza foarte bine o problema a frustrarilor.Personajele dau vina unul pe celalalt,nimeni nu-si asuma vina pentru actul savarsit.Elisabeth este vinovata pentru intreruperea unui asemenea moment important,doctorul slop,pentru utilizarea necontrolata a forcepsului.elementul comun al tututror nenorocirilor este Yorick ce insa nu apare in aceste scene.Trsitram devin eTristram pentru ca Yorick nu este acolo unde ar fi trebuit sa fie,sa boteze fiul nou nascut al enoriasului sau: "Doamne,iarta-ma,domnule,zise Susannah,baiatul se inabuse.Si unde e domnul Yorick?Nici ceum acolo unde trebuie dar vicarul sta in odaia de toaleta cu pruncul in brate,adastand numele -iar stapana-mea mi-a poruncit sa dau fuga sa va intreb daca sa fie botezat dupa capitanul Shandy care ii este nas"(292).Walter se grabeste sa-si ia pantalonii la timp pentru a preintampina dezastrul onomastic,dar pentru ca Susannah i-o ia inainte,absenteaza de la tragicul moment.Astfel Yorick nefiind acolo unde ar fi trebuit sa fie,nu poate proteja prerogativa tatalui de a da numele dorit fiului sau.Absenta lui Yorick e perceputa ca o intorsatura cruciala in soarta lui Tristram.Trismegistus nu a puitut suparavietui transferului comunicarii,insa Yorick indura secole de-a randul fara ce amai mica dezintegrare.Pastrarea numelui pastorului a fost protejata cu foarte multa precautie de familia acestuia."Familia Yorick stie insa cu destula cinste ase tine departe de raul acestaprin grija nestirbita si pastrarea cu sfintenie a scrierii de care vorbeam"(54)Insa Walter are nevoie de un scut impotriva coruperii numelui;Yorick care nu este acolo unde ar fi trebuit sa fie,surogatul sau deviaza in mod brutal alegrea lui Walter cu grija unui nume atent studiat si efectul dainuitor al numelui pastorului.In ciuda numelor lor,Tristram si Yorick stabilesc raporturi de echivalenta.Postura lui Tristram ca si a lui Yorick este cea a unui mascarici,experienta lui, ca si a lui Yorick inseamna amaraciune.Tristram ca ultimul supravietuitor din lini sa gentica se identifica cu calul lui Yorick: "caci era o gloaba intr-asa fel slabanoaga si jalnica incat pana si Smerenia in talpi n-ar fi pregetat s-o calareasca(49).Asemenea calului Tristram trebuie sa mearga inainte pana la sfarsitul romanului.Dandu-si seama de imposibilitatea relatarii autobiografieie sale,traind de 364 de ori mai repde decat ar putea sa scir ein mod imprevizibil descopera o noua speranta: ""si daca Opiniunile mele nu-mi vor pricinui care cumva pieirea imi dau seama ca putea-voi duce o viata pe cinste cu chiar aceasta viata a mea ori,cu alte cuvinte,duce-voi o pareche de vieti pe cinste,in aceasi vreme"(291).Tristram stie ca nu "opiniunile" lui ii anunta moartea,ci propria viata prin perenitatea si ireversibilitatea ei.Coleridge crede ca spiritul digresiv a lui sterne nu este nebunesc,ci mai degraba cea mai apropiata forma a genului sau.Naratiunea lui Tristram este in mod paradoxal este un vehicul al memorarii.isi aduce aminte ca trebuie sa moara prin aducerea aminte a ceolr care au facut-o deja,penduland intre ideea de dipsraitie iminenta si deces prevazut.

V.COMPONENTA FICTIONALA

Analizand structura narativa a romanului ne punem deseori intrebarea daca Tristram Shandy este conceput pe baza unor informatii reale sau daca autorul sau naratorul asi asuma conceperea naratiunii prin prisma fictiunii. Cat este fictiune si cat este realitate, cat este amintire si cat asi pune timpul amprenta asupra alcatuirii romanului ? Ovidiu Mircean in fictiune fara fictiune sau viata fara de nastere in Tristram Shandy discuta si expune coordonatele narative ale romanului , evidentiind posibilitatile fictionale ce ar putea sa fie radacina de la care Laurence Sterne pleaca in scrierea operei. Inca de la prima intrebare ce descrie primul volum "rogu-te, draga, nu cumva ai uitat sa tragi ornicul ? " ne+am putea pune intrebarea daca intamplare i-a fost cumva povestita sau este rezultatul artei sale literare. Momentul se va dovedi revelatoriu atragand dupa sine un sir de fatalitati care il vor urmari pe protagonist de-a lungul intregului roman "gest catastrofal de o impertinenta comica () duce la spargerea continuitatii temporale si la faramitarea structurii lineare clasice" (OM) Cititorul este convins de inocenta fictiunii fiindu-i acaparata atentia de naratorul care invita printr-un ritm vioi si revigorant la un soi de joc narativ. Defragmentarea naratiunii ii permite astfel sa se joace cu timpul, ne transpune rand pe rand in trecut apoi brusc in prezent panandu-i cititorului tot felul de piedici in intelegere si incercand tot timpul sa-l deruteze. Acesta este motivul pentru care timp de 600 de pagini nu ne punem astfel de intrebari cat e fictiune si cat e realitate, incercam sa tinem pasul su ritmul alert sa realizam unde ne-a abandonat naratorul si incotro ne indreptam :" de altfel cartea insasi nu se scrie ci se descrie, devenind povestea redactatii unui roman, al nasterii imposibile a unui erou , a unei lecturi promise si amanate la nesfarsit, toate acestea instituind o retorica a absentei care reclama un nou tip de abordare critica". "Stiu ca se afla pe lumea asta cetitori ba chiar si multi alti oamrni destoinici ce nu se prea indemna la cetit, carare le cam vine peste mana de nu le spui de-a fir a par intrega taina a lucrurilor ce le privesc" 38. () Totusi acelora ce nu doresc a se cufunda prea adanc in atari lucruri, nu le po da un sfat mai bun decat sa sara peste ce-a ramas din ast capitol caci, o spun din capul locului, l-am scris doar pentru cei curiosi si iscoditori din fire." Plecand de la premisa ca Tristram Shandy se adreseaza atat cititorului sarguincios cat si celui care nu acorda prea multa atentie si nici nu da prea mare importanta detaliilor, putem crede ca naratiune se desfasoara dupa anumite coordonate paralele convenabile pentru oricare dintre cititorii romanului " cu alte cuvinte, este vorba de o lume, in (de)formare, populata de figuri incubate care nu percep realitatea decat in franturi onomatopeice (calatoria la Paris va fi redata extrem de schematic << trosc-trosc, acesta este Parisul >> ) si care claustrate in propria lui finta vorbesc mereu, fara insa a comunica." Personajele lui Tristram Shandy sunt exponenti ai realitatii suntem foarte motivati sa credem acest lucru, acesta dandu-ne informatii exacte asupra situtiilor, caracterelor si gesturilor, insa ne descopera si o lume " care adaposteste in sine caractere hibride de porvenienta incerta compuse din suprapuneri intertextuale bantuita de chipurile celebre ale lui Don Quijote, Sancho, Yorick, Gargantua si Pantagruel, asteptand mai bine de 200 de pagini nasterea unui erou". OM Inca de la inceput autorul promite cu mana pe inima ca nu-si dedica naratiunea vreunui mare invatat deci avem tot dreptul sa credem ca Tristram Shandy asi va permite atunci sa se joace cu textul, s-si reinventeze memoriile si sa dea o nota fictionala randurilor pe care le scrie : "ma jur in chip solemn in fata lumii intreg ca n-am alcatuit dedicatiunea pentr vre-un oaresicare Print, Prelat, Papa ori Potentat, Duce, Marchiz, Conte, Viconte ori Baron din imparatiea asta sau oricare alta a Crestinatatii" 46. Tristram Shandy ne furnizeaza fragmente clare in care ne spune cu siguranta "din cate imi amintesc eu despre dansul si din ce izbutit-am a afla chiar din gura lui, nu parea a fi avut nici macar un strop de sange danez in intraga sa filiatiune" 56 sau "in cazul de fata in statornicii, de imi aduc bine aminte la vreo patru sau cinci mile unde nu numai ca era coprinsa intreaga parohie dar si doua ori trei catune laturalnice de la marginea parohiei megiese, lucru ce-i sporea insemnatatea" 63. Pentru a clarifica lucrurile, constient poate ca la un moment dat ne vom pune intrebari legate de existenta reala a intamplarilor cu care-si contruieste naratiunea : "aceasta observatiune e a mea; si mi-a trecut prin minte chiar in ziua asta ploioasa, ce-a de-a douzecisisasea a lui Martisor 1753 anume intre ceasurile noua si zece dimineata" 91. Plecam in citirea romanului de la ideea ca Tristram Shandy ne va povesti autobografia sa, ca ne va da coordonatele cat se poate de exacte ale cadrrului sau existetial insa avem sa descoperim ca "opiniunile" ocupa un loc mult mai insemnat decat pura descriere a vietii sale : " si de-am apucat acum a scrie pe indelete, e ca taman acelora sa le fac voia, dar si dintr-o indaratnicie a firii mele ce ma indeamna a dezamagi o lume intreaga" 38. Desi ne avertizeaza ca ar putea dezamagi o lume intreaga, o sa ne dam seama ca efectul va fi exact invers. Aproape ca nu avem timp sa simtim acest sentiment, metoda sa narativa obligandu-ne la o citire in ritm alert. Doar la sfarsit ne vom pune insa intrebarea fireasca : sunt personajele sale rosul fictiunii? " autorul pare a forta granitele lumii fictionale sechestrandu-si cititorul intr-un text autoreferential in care personajele-interlocutorii din Shandy Hall par a fi constiente de exustenta lor in fictiv". OM Ne putem gandi si la olta coordonata importanta a scrierii romanului pe care nu o putem abandona fara sa-i dam cea mai mica atentie, ea poate constitund cea mai importanta explicatie a atitudinii narative a lui Stern. Nu putem sa pierdem din vedere faptul ca romanul a fosr conceput in a doua jumatate a secolului al XVIII -lea Viata si opiniunile lui Tristram Shandy in loc de viata si aventurile lui Tristram Shandy crea o nota discordanta in arealul cultural al vremii. Titlul nu numai ca ne expune clar firul transant al naratiunii : nu este vorba de viata si aventurile lui Tristram Shandy, ci de viata si opiniunile lui, deci in locul eroului si a faptelor lui de vitejie, avem un erou static, pasiv, ce ne transpune intr-un alt fel de prgres diferit de prgrasul eroic : cel mental. Inceputul romanulu este chiar o parodie a epopeilor mitice unde de obicei incep cu zamislirea eroilor si nu cu nasterea lor. Oricum Tristram ne anunta de la inceput : "asadar draga pritene si sot, de cumva socoti ca am fost chiar dintr inceput zgarcit cu istorisirea aibi intelegere s-o deapan asa cum cred eu de cuviinta" 42. OM subliniaza ca " deformarea conventiilor narative nu-si propune deconstrirea tiparelor clasice, ci anunta o noua viziuni asupra lumii care v-a submina caracterul lor imuabil al modelului cosmolgic dominant. Rationalismul cartezian cat si empirismul lui Locke au contracarat reminiscentele barocului facand loc "universului mecanicist al lui Newton in care Dumezeu se izoleaza in rolul unui ceasornic absent" Om . In lucrarea The sense of an ending Frank Kermode vorbeste de fictiunea privitoare la apocalipsa vazand sfarsitul ca pe un fapt mai degraba imanent decat iminent : "crestinul care se naste si moare in medias res simte nevoia unui inceput si al unui sfarsit intelegibil ca extreme ce marcheaza fictiunea identitatii sale" OM Lui Shanhy ii lipsesc coordonatele aceste identitati,pentru ca prin gresala, prin omisiunea tatalui sau de a intoarce ceasul basterea sa sta la nivel simbolic in afara timpului, iar lumea pe care naratorul o concepe pare sa nu mai aiba nici inceput nici sfarsit. Identitatea lui Trstram nu se mai defineste in termeni stabiliti ai timpului, bografia sa transformandu-se dintr-o dorinta de expunere intr-o dorinta de cautare a acesteia. OM vorbeste de o inversare a ticaitului ceasului care in Tristram Shandy nu mai respecta bataia Tic-Tac, ci este un ritm inversat. Astfek intreg romanul se va caracteriza printr-o aritmie haotica, ce-i va da posibilitatea sa foloseasca digresiunea, desene in loc de cuvinte si inserari de comentarii ale cititorilor.

Intrarea in acest joc pe care ni-l propune presupune de multe ori si crearea unor personaje si evenimente cu identitate de cele mai mult incerta. De aici fictiunea. Ideea ca artele sunt reprezentari, imitatii, a dominat gandirea estetica pana in secolul al XVIII-lea si este prezenta pana astazi in estetica de inspiratie marxista. In Dictionarul de comunicare. Doina Comlosan ne atrage atenta asupra faptului ca literatura pentru ca opereaza cu anumite imagini "are un mod special de cunoastere a adevarului". Reprezentarea realitatii nu o putem numi o simpla copie ci mai degraba fictiune care pentru Aristotel era asemanatoae lumii reale, apartinea verosimilului chiar si din punct de vedere logic. Tot aici Doina Comlosan studiaza raportul dintre literatura si realitate ce se pbazaeaza mai degraba pe analogie decat pe identitate, modul prin care se naste literatura este simularea nu reproducere. Cuvintele ajuta in contrirea textului literar prin alcatuirea unei lumi fictive. Opera, crede Stendhal este ca o oglinda purtanta de-a lungul drunului in care se reflecta aproape mecanic, tot ce se afla sau se intampla in jurul si-n afara ei". Opera devine creatie in momentul in care isi pune amprenta forta imaginatiei, creand o noua lume cu propria logica, cu propriile-i sentimente si actiuni. G. Genette considera "fictionalitatea marca a literaritatii constitutive, ceea ce inseamna ca poate fi calificat drept literar un text care face posibila o experienta cognotiva referitoare la obiecte, fiinte, locuri, stari, actiuni a caror cunoastere directa nu este posibila, fie pentru ca nu sunt prezente, fie pentru ca nu exista. Am putea insa spune ca opera literara poate fi acuzata de fals. In Noul dictionar enciclopedic al stiintelor limbajului, actorii constata ca "limba naturala przinta aceasta capacitate de a-si contrui universul la care se refera, ele pot, prin urmare, sa creeze un univers de discurs imaginiar, ceea ce face ca insula misterioasa sa poata fi un obiect de referinta in aceiasi masura ca si gara in Lyon. (Os Ducrot, J. M. Schaeffer 1996:234) deci fictionalitatea poate fi inteleasa ca o trasatura definitore a ceea ce apartine literarului " care scoate textul de sub incidenta legilor comunicarii normate lingvistic si logic, conferindu-i unstatut si un mod de functionare special, denotati si pseudoreferential." D.C. (97-98)

Revenind la caracterul fictional al romanului lui Laurence Sterne putem considera un punct de plecare nasterile din satul famliei Shandy ce stau sub semnul lui Yorick, ce ne trimit cu gandul la personajele lui Shakespeare. Ambele personaje sunt preluate din texte care marchaza sfarsitul renasterii sinasterea barocului, caracterizate de motivul lumii ca teatru si a vietii ca vis. La fel, romanul lui Sterne deconstruieste in jurul acestor motive, in jurul ideii de lume ca fictiune "nasterea amanata a personajului ar putea fi privita ca un refuz angoasant al fiintarii in ficti, materializat in evadarile naratorului, care pune in discutaie un botez in vitro si totodata efectele nocive ale nasterii care deformeaza fatal fiinta" OM Permanentele digresiuni la care recurge Tristram cauzeaza si o sruptura la nivelul limbajului. Semnul lingvistic asi arata capacitatea de a crea in real, actionand intr-o lume paralela autonoma : fictiune. Nasterea personajului ar fi trebuit sa repete un asa zis obicei: minciuna mamei care prin contractul prenuptial trebuia sa faca o calatorie la Londra cu prilejul fiecarei sarcini. Daca prima sarcina fusese un pretext pentru calatorie, la ce-a de-a doua mama va fi inchisa intr-un spatiu bine definit a perimetrul descris de lumea satului. Astfel coordonatele spatiale vor fi reduse, timpul fiind si el distorsionat de omisiunea fatala a tatalui. "exista in fictiunea - mytosul mamei o fisura care redimensioneaza simbolic viata lui Trstram departe de a fi autonoma si intranzitiva fata de real, aceasta isi reclama referentul, cele noua luni de sarcina fictiva prelungindu-se in noua luni de sarcina reala (de fapt fictiva intrucat apartine lumii fictionale) prelungite la randul lor in timpul istovitor pe care cititorul il dedica aritmiei ametitoare a lecturii cartii" OM Calutii de bataie ai personajelor obsesiile care pun stapanire pe identtatea lor obstructioneza orice raport de comunicare si redeshid un alt spatiu, unul mental izolat unde isi recontruiesc propria lor lume si propriul lor timp. Fiecare personaj se raporteaza la lumea exterioara prin relatii ce se constriesc pe modelul Don Quijote, Sancho. Ceea ce uneste toate personajele din acest roman este imposibilitatea lor de a se naste ce fiinte reale in raport cu timpul dat cu coordonatele prezentului. Fiecare dintre ele traiesc intr-o alta dimensiune. Walter impreuna cu speculatiile si teoriile lui traieste intr-un mediu intangibil si pentru el : "era primejdios foarte sa-l ataci. Si totusi, ciudat lucru nu cetise in viata lui pe Cicero, nici pe Quintilian, de oratore, nici pe Isocrate, Aristotel ori Longinus prntre cei vechi si nisti pe Vosius, Skioppuis, Ramus ori Farnabz printre cei noi () nu stia prea bine nici care e osebirea dintre un argument ad ignorantiam si un argument ad hominem" 79. Toby : " stiu () in unele privinte, incuvinta unchiul Toby; caci o ghilue se infige de-a dreptul in gazon fara a mai tara in cadere daramaturile ce ar putea umple santul (cum s-a si intamplat la poarta Sfantului Nicolae) inlesnind trecerea vrajmasului." 119 Singurul personaj care respinge ideea de fictiune este Yorick, care culmea ironiei vegheaza in absenta viata personajelor. Tichia lui Yorick si atributiile pe care le avusese in vechime, sunt preluate de catre Tristram, personajul narator pentru a-si fascina cititorul. Calutul de bataie al lui Tristram va fi decizia lui de a-si constru propria ficsiune, propria lume impletita sau nu ce elemente extrase din realitate, pornind de la discutiile incoerente ce se nasc in Shandz Hall, integrandu-ne si pe noi cititorii impreuna cu madam ori sir, astfel putand si noi sa ne creem sau sa luam parte la o lume noua nemaivazuta pana atunci. " Drept aceea sunt tare bucuros ca mi-am inceput povestea asa si nu intr-alt fel si ca am putinta de a purcede si mai incolo, depanand-o toata ab ovo, cum zice Horatiu. Mai stiu ca Horatiu nu prea lauda acest soi de scriere : dar acel gentleman are in vedere doare poema epica sau tragedia (nu mai stiu care), si pe urma, de nu-i asa, sa ma ierte domnul Horatiu; fiindca in scrierea la care am purces nu ma voi tine nici de regulile dumisale nici de ale oricariu alt om de pre Pamant. Totusi acelora ce nu doresc a se cufunda prea adanc in atari lucruri, nu le po da un sfat mai bun decat sa sara peste ce-a ramas din ast capitol caci, o spun din capul locului, l-am scris doar pentru cei curiosi si iscoditori din fire." 39 Odata ce Trsitram ne introduce si pe noi "cei curiosi si iscoditori din fire" sa participam la constrirea unei lumi noi fictionale, in care timpul si spatiul nu vor mai fi cele stiute de noi, " romanul devine astfel istoria nasterii naratorului in care cititorul care uita sa-si traga ornicul va juca rolul unui obstetrician". OM

VI.REPREZENTARE GRAFICA SI PROBLEME DE LIMBAJ

Unul din stilul conversational pe care-l propune Sterne esate reprezentAt de punctuatie si in special utilizarea punctelor de suspensie ce reprezinta de fapt baza strategiei pe care o propune.Daca in mod obisnuit punctele de suspensie sunt folosite pentru a trasa in mod coerent aspectul verbal al unei fraze sau propozitii ,Sterne nu vrea unitate si nici coerenta sau o directie precisa:vrea diversitate,nu unitate;vrea o asociere libera a ideilor si simtirlor si nu subordonarea lor;vrea ca "mesajul lor sa fie miscat fie inainte,fie inapoi (Ian Watt)Acesta vorbeste de rolul activ al punctelor de suspensie .El de fapt fac legatura ilogica intre prezent si trecut ,intre actul narativ pe care il propune si adresarile repetate catre cititor.Tot Ian Watt subliniaza existenta unui salt de la show catre showman ce nu poate fi psibila decat prin aceste puncte de suspensie.Existenta acestora ne indeparteza de structura rece tipografica a unei naratiuni oarecare,ne incurajeaza sa vedem dincolo de aparitia sordida a textului brut ,reflectia unei lumi fictionale.Herbert Read spune ca are un deosebit respect pentru punctele de suspensie shandiene ce inlocuiesc monotonul si abruptul punct.Un deosebit punct de vedere este cel al al lui Roper B Mose.El vorbeste de rolul indestructibil al acestui semn de punctuatie,el impiedica cititorul sa se opreasca,sa cerceteze ,sa se gandeasca foarte mult.

Componenta vizuala in Tristram Shandy ocupa un loc foarte important,Sterne manifestand un deosebit interes pentru arta.Era considerat un pictor amator,folosea vocabularul unui pictor,il stia pe Romney,Reynolds si Gainsborough si facea deseori referiri la"Analza frumusetii! A lui Hogarth.Dar,totusi, relevanta reprezentarii vizuale din Tristram Shandy este mult mai mare decat intresul lui Sterne pentru pictura si pictorii timpului sau.Dintre din numeroasele mijloace vizuale ce sunt utilizate frecvent in text, pagina marmorata este poate una din cele mai suprinzatoare.Contourier considera ca pagina marmorata este foarte interesanta dintr-un anumit punct de vedere:astfel de pagini erau utilizate pentrui a fixa foile tiparite in coperta.Astfel,Sterne intoarce cartea pe dos punand de fapt copertele in mijloc.De Voogd crede ca astfele de hartei simbolizeaza" asocier mentale logice,atent trasate si prezentate pe care naratorul le prelucreza dandu-le semnifictii verbale".

Comentarile lui Tristram asupra acestor mijloace vizuale tind sa dea credibilitate lui Patterson care sustine ca "aceste pagini sunt de fapt glume ce nu au in compozitie nici un cuvant,cu cititorul si mai mult de atat sicane provocatoare adresate criticilor"Una din cele mai plauzibile metafore vizuale este foarte evidenta in reprezentarea diagramata din capitolul 5.

Progresia narativa liniara pate fi pentru moment pluzibila o anumita evolutie cronologica ar putea sa se nasca,insa in acesta reprezentare identificam si o o anumita coordonata instabila ce reda astfel complexitatea compozitiei.Sterne vrea sa demonstreze ca prezenta unor variabile sunt deasemenea semnificative transformand structura narativa intr-o entitate bidimensionala.dar totusi,chiar daca axa ar pute sa insemne progres(timp) nu putem da nici o semnificatie axei Y si nici acelor forme si diretii.Diversele deviatii ale primului si celui de al dolea ce nu semifica nimic si nici formele reprezentate de a si b.Singuirele varibile care ar putea avea intels semantic,tin de pozitia orizontala si de lungimea reprezentarii. Astfel de supozitii sunt create de catre teoreticienii secolului al XVIII-lea cum ar fi Jonathan Richardson,ce spunea ca pictura este o altfel de limba si aceasta este universala;fiecare muritor il intelege pe poet,moralist,istoric in propria sa limba.Mijloacele vizuale ale lui Sterne constituie o reactie impotriva unor certitudini serioase legate de anumite speculatii filosofie ce apartin secolului XVIII-lea,autorul trecand de la claritate si intelegere la fragmentarism.Totusi,asa cum noteaza Holtz,ciudatenile tipografice nu trebuie vazute ca pe o problma de transmitere a substantei ci mai mult ca pe o varianta comica ale carei incongruente si transformari o preschimba intr-o sursa a frustrarii.Satira lui Sterne construita din analogii si particularitaiti ale unor autori neo-clasici,pe care o prezinta la modul cel mai serios este deasemenea amuzanta.Sterne exploateaza juxtapunerile,parodiind nu numai partea slaba a stiintei unde ridicolul ocupa un loc important dar si orice alt ceva de care se poate amuza. Mai mult de atat Sterne motiveaza includerea paginii poate fi rezulattul introducerii de catre editorul sau care manifesta un deosebit intersepentru industria de marmura.

Sterne ne da un motiv ce ne face sa suspectam ca actul sexual intrerupt al sotilor Shandy ar putea sa nu fie momentul conceperii lui Tristram,ar putera fi un act nelegitim asa cumspune si Homer Brown.Legitimarea,in mod semnificativ sugereaza o conexiune clara cu originea.

Ne punem astfel intrebarea:daca Tristram este intr-adevar neligitm. Sterne evita o clarificare care ar putea lumina evenimentele viitoare.Nici noi si nici Tristram nu putem prezice cursul traiectoriei narative.Daca intr-un sistem dinamic clasic,evenimentele pot fi anticipate,intr-un sistem dinamic haotic nu pot fi prevazute si nu pot avea nici o fixare in timp.In Tristram Shandy sunt cateva reprezentariliniare discrete mai ales in capitolele in care Dr.Slop citeste blestemul lui Ernulphus,castanele fierbnti ce cad in pantaloni lui Phutatorius,marsul lui Toby si Trim spre usa vaduvei Widman.

Fara aceste secvente textul ar putea fi de neinteles.Aceste intamplari constituie de fapt secvente scurte din anumite fragmente de mari dimensiuni,care luate ca intreg nu se desfasoara liniar.Putem prezice totusi ca viitorul lui Tristram va atinge in punct in care isi va expune viata(o situatie care insa nu va aparea niciodata in text),insa nu ne putem hazarda sa avem pareri in momentul in care vom da pagina.Sigur am putea simti o anumita predictie in text.Nu suntem suprinsi atunci cand Toby face legatura intre momentul in care Walter se apropie impleticindu-se spre buzunarul hainei si batalia de la Namur. Sau cand aude ca Dr.Slop joaca bridge in bucatarie,se gandeste cum a distrus el un pod basculant(bridge,dubla conotatie in limba engleza).In concluzie predictibiliatea evenimentelor nu coincide cu predictibiltatea personajelor.Textul este o reprezentare inadecvata a unui model mental,scotand din ecuatie elementul uman. Urmarind firul naratiunii descris de Tristram ne obisnuim cu astfel de tehnici,devenind partas la scrirea ro,manului.In discursul vaduvei Wadaman,puncetele de suspensie sunt folosite mai mult decat oriunde in roman:orice neintelegere a ramas neclarificata,va fi completata de gesturile si alte situatii implicate,iar punctele se suspensie forteaza autorul intr-un fel sa creeze noi imagini.Unul din cele mai importante roluri ale acestor semne de punctuatie este conexiunea ilogica a prezentului cu trecutul.Intre evenimentul narativ si adresarea autorului catre cititor, intre sirul gandurilor persoanjelor si fluxul mental al lui Tristram,Sterne nu vrea coerenta sau o directie bine definita.Literele italice,de exemplu subliniaza vocea ridicata a actorilor,soaptele confidentiale in timp ce majusculele si caracterele gotice atrag atentia catre o reflectie morala si refernte erudite.Asteriscul si blancul provoaca feedback-ul , ne detremina sa intrebam de ce le-a folosit sau de ce nu sale umplem cu propriile maini.sunte ocazional recompensati de autor pentru faptul ca am cooperat :" Si zicea saracul jupan Shandy ********** pe de-a intregul. Si GURA LUMII careia ii place ca totul sa fie indoit se lega cu juramant, peste trei zile ca vazuse cu ochii ei-si ca de obicei toata lumea dadu crezare marturiei sale-" ca ferastra odaii copiilor nu numai ca*******;-ci,ca************* asisderea"(422)MM SI MS.

Intre alte jocuri pe care ni le propune Sterne romanul pune adevarate probleme de limbaj. Shandy se desfata cu tautologia, omonimia, referintele vagi, ambiguitatea, sofismul, plagiatul. In ciuda acestor elemente ce se secondeaza cu repeziciune, totusi structura narativa a romanului, rareori emana absurditate sau neintelegere. Precuvantarea autorului din capitolul 20 volumul 3 " nu, nu voi rosti nici un cuvant despre dansa - iat-o prin publicare am menit-o lumii si lumii sa-i ramaie- caci ea insisi trebuie sa vorbeasca despre dansa" 207 , subliniaza contradictie si ambiguitate. Cum poate fi aceasta o prefata, un cuvant inainte la propria opera cand apare dupa 20 de capitole in cel de-al treilea volum, la un an dupa primul volum, iat primul si al doilea fusesera deja publicate si furnizate deja cititorilor. Curand ar putea sa se nasca o a doua intrebare . Este diminuata valoare informativa a capitolului daca aprea tocmai aici ? Da, in mod obisnuit nu ar fi fost citita cu la fel de multa atentie, aceasta nota insa cititorii lui Tristram Shandy sau obisnuit pana la aceasta pagina cu tehnicile lui si nu se asteptau la o respectarea a unei ordini narative firesti. Shandy obisnuiste sa sfideze pe tot parcursul lucrarii sale nu numai conventiile gramaticale, dar si naratiunea. Afirmatiile sunt de multe ori neferentiale, ambigue. Aceste stari cu catacter nedeterminat ar putea sa desconsidere si sa dispretuieasca increderea si respectul cititorului care timp de 20 de capitole "trudeste" citind volumul, asteptandu-se sa primeasca ceva explicatii. Textul shandyan ne minte in mmod repetat. De cele mai multe ori naratorul demonstreaza ca nu putem avea incredere in ele ca nimic din ceea ce scrie nu ar putea sa respecte ordinea. Atunci de ce il mai urmaresc cititorii ? Suntem singuri de faptul ca acestia au fost antrenati sa se astepte la inconstanta , ambiguitate, contradictie. Cititorul isi asuma logica lui Sterne preluand-o si asimiland-o in timp ce alti scriitori incearca sa de cat mai multe detalii pentru o verosimiltate consistenta, Sterne tinteste in schimb catre o dezordine coerenta. Intorcandu-ne la capitolul IV putem observa modul de adresare al lui Tristram in acelasi stil neortodox " gasesc cu cale sa ma sfatuiesc cate putin cu fiecare in parte" 38. Shandy este bucuros ca si-a inceput povestea in acest mo si are "putinta de a purcede si mai incolo depanand-o toata ad ovo, cum zice Horatiu" 39. Naratorul anticipand reactia cititorului spune ca Horatiu nu prea lauda acest soi de scriere : dar acel gentleman are in vedere doare poema epica sau tragedia (nu mai stiu care), si pe urma, de nu-i asa, sa ma ierte domnul Horatiu; fiindca in scrierea la care am purces nu ma voi tine nici de regulile dumisale nici de ale oricariu alt om de pre Pamant." 39 Nu numai ca abandoneaza logica fireasca dar isi etaleaza cu mandrie metodele narative folosite. Desi ne promite o poveste completa despre viata si opiniunile sale nu se tine de cuvant. Isi numeste tatal un excelent filozof, insa il descrie in schimb ca un infumurat. Mai tarziu, Tristram spune cu o dfiala prefacuta: "si apoi, bunul meu domn, aflaanu-ne noi, intr-un fel, u desavarsire straini unul fata de altul, nu s-ar fi cuvenit sa-ti insir asa, tam-nesam, prea multe fapte privitoare la persoana mea" 41 ca ma apoi peste 20 de pagini :"cum cetitorul e bun cunoscator intr-ale firi omenesti n-am trebuinta ai zice mai multe" 58. In acest contest cele doua afirmatii sunt ridicole, absurde caracteristici ce le accetntueaza starea de contradictie. Face afirmatii oximoronice: "dar nevoia-mi ******* spuindu-va un adavar greu de crezut, macar ca nu poate fi tagaduit atat de tare" 54, insa pe toata durata naratiunii sale isi insereaza in text personaje si evenimente improbabile. Tristram ai imputa doamnei unul din personajele imaginare personificate, prostul obicei dea urmari subiectul principal al romanului si ca "ai da inainte cu cetitul, mai mult in cautare de peripetii decat de adanca invatatura si cunoastere, ce o scriere de acest soi, cetita cum se cuvine, le-ar impartasi negresit" 83. Gresala doamei de a fi pierdut din vedere anumite deductii si concluzii comic de obscure pe care nici un cititor nu le-ar fi remarcat, determina comentariul naratorului: "mintea ar trebui sa se deprinza a face reflectiuni antelepte si a trage concluziuni osebite pe masura ce inainteaza."83 Sterne pretinde ca pretuieste cinstea si decenta expresiei. Astfel de tipar a dominat teatrul si poezia engleza din timpul lui Sterne. Libertinajul noii ere acomendiei a lui Wycherley si Congrene a fost inlocuit la mijlocul secolului XVIII de imaginea imitativa si ferventeti evlavioase, seualitatea fiind ingropata in expriari ascunse. Sterne fiind preot, ne-am fi putut astepta sa urmeze aceasta linie morala. In ciuda acestei proze superficiale, Sterne se andreapta mai mult spre una oblica. Prin crearea unor conteste cu dublu inteles pretinde ca poate rezista limbajului materializandu-l in cea mai buna forma si atragand atetia asupra jocului pe care-l propune. Referindu-se la faptul ca tatal sau "isi facu-se de multi ani incoace lege ca an seara intaiei dumineci a ficarei luni, in tot anul, la fel de nesmintit pe cat venea seara de duminica sa intoarca cu propriile -i maini un ornic urias ce-l tineam noi in capul scarii de jos" 39. - "stransese incetul cu incetul si alte asemeni trebi familiare mai marunte" 39. Tristram continua aceste eufemisme cat se poate de modest cu informatia ca mama" sarca sa nu-l poata auzi pe tata intorcand ornicul cu pricina fara a-i rasari in minte negresit felurite ganduri despre anumite lucruri si viceversa" 40 Imaginatia cititorului a fost in prealabil instruiti oentru situatiile ce ar putera avea o dubla semnificatie cu doua pagini mai devreme, cand mama " care sedea langa dansul (Toby) si ridica privirea daca ce voise tata sa spuna pricepu cat propriul ei dos" 38. Mai mult decat compicare intelesurilor, anumite parti retorice atrag atentia asupra constructiilor trviale . de exemplu pregatirea despre subiectul despre nasuri "spre a intampina orice urma de neintelegere a celor ce vor fi zise despre el in aceasta oarte atragatoare din instorisirea mea n-ar fi tocmai rau sa deslusesc intelesul ce-l dau eu acestei vorbe si s-o definesc cu toata preciziunea si exactitatea. definesc nasul dupa cum urmeaza -rugand ansa fierbinte de la inceput pe cetitori, barbati si femei, de orice varsta rang si infatisare din iubire pentru Domnul cat si pentru sufletul lor insisi sa se fereasca de ispitele si soaptele diavolului si nu care cumva sa-l lase prin vreo viclenie ori ticalosie a le vara in cap cine stie ce idee ce nu se coprinde in def. () va zic voua ca nu inteleg nimic alceva decat nas si numai nas".230 Acesta preifraza de fapt indeparteaza toata confuzia si starnind mai tarziu, imaginata cititorului, dupa noua pagini : "acum socot folositor a va incunstinta preasfintiile si luminatiile voastre, ca pe langa multe intrebuintari ******* , insirate de Erasmus, acesta sustine ca un nas lung mai are si foloasele sale domestice; caci la nervi ori in lipsa unei parechi de foale, merge de minune ad excitandum focum (la atatarea focului)" 240 . Mai mult de atat, Tristram intentioneaza sa inverseze rolurile autorului si citittorului si simuleaza astfel ca ar putea fi chiar el "victima imaginatiei cititorului" : "praetorul roman se culca cu soata sa ori mai bine yis cuvantul din urma al zisei opiniuni (caci numai acele fu auzit de mama) puse stapanire pe partea ai slaba, fireasca intregului ei sex. Sa nu ma intelegeti care cumva pe dos, vroiesc a zice curiziatatea ei" 36. In anumitre situatii Sterne subliniaza cuvintele cu doua intelesuri cu ajutorul unei tipografii (ostentative) :"camerista nu lasase nici un ***** sub pat!1() N-ai putea, domnisorule, zise Susannah, ridicand cu o mana oblobul in vreme ce vorbea si ajutandu-ma sa ma catar pe pervaz cu cealalta, n-ai putea, dragul meu doar de data asta sa te *****" 368.Aceste cuvinte cu inteles dublu, ambiguitatea pe care o creaza il face pe cititor sa receteasca pasajul dezorientat si ii forteaza imaginatia , determinandu-l sa examineze asteriscul si sa se intrebe ce ar fi putut semnifica. Peter M. Briggs considera ca ar putea sa se intocmeasca un intreg catalog cu astfel de cuvinte si mai mult de atat sa se aublice pentru o mai buna intelegere a roamnului "De ce ar putea cuvintele ce nas, crapatura, butoane, gaicile de la fusta, buzunarele, podurile si varza, colutii de bataie, *****, santul, berbecele, mielul, luna plina, sa fie un atat de preilnic taram pentru imaginatie ? Locke explica faptul ca interrelationarea umana depinde, de abilitatea de a discrimina, compara, clasifica obiectele si ideile. In capitolul "Despre favotiti", nu se poate aplica nici eufemismul si nici teoria cuvintelor cu iteles duplu. Stere plaseaza un inteles vulgar unui cuvant, in cele din urma introducandu-l intr-un context in care cuvantul va deveni cu vreamea necuviinvios si (dupa putine stradanii) cu desavarsire nepotrivit a fi rostit" 340 . Imprumutand ideea lui Locke spune : "unele siruri de idei se intiparesc in ochi si pe sprancene; si undeva in suflet se afla o cunostere a lor ce le ingroasa urmele lasate pe fata - le vedem, le slovenim si le strangem laolalta, fara a avea trebuinti de vreun dictionar" 340. Sterne exploateaza principiile comunicarii cu care lingvistii, psihologii, antropologii, neurologii si filozofii de la sfarsitul secolului al XX-lea inca se mai chinuiau. Omul de stiinta Steven Pinker explica in lucrarea Instinctul limbajului ca de obicei exprimarea umana depinde de anumite convenatii bine stabilete ca de exemplu : daca vorbitorul a facut o aformatie catre un interlocutor, an mod implicit garanteaza ca informatia transmisa este relevanta in sa trebuie sa fie in stransa legatura cu ceea ce ascultatorul gandeste. An concluzie interlocutorul se asteapta ca vorbitorul sa fie informativ, sincer, relevant, clar, concis si ordonat. Este clar ca Laurence Sterne retine aceste calitati departe de cititori. Exista un spatiu intre vorbitor si scultator, scriitor si cititor, cand de obicei ar trebui sa coopereze , pe care Sterne il exploateaza la maxim. Sterne se bazeaza pe stilul sau eliptic. Desi ratiunea sa e destul de perversa : " Cand scrisul e implinit cu indemanarea cuvenita () el nu-i nimic altceva faradecat o conversatiune. Si asa cum un om intr-o adunare aleasa isi cunoaste locul si nu s-ar incumeta sa vorbeasca numai dansul, nici un autor ce stie adevaratele hotare ale bunei cuvinte si ale bunei cresteri nu si-ar ingadiu sa gandeasca de unul singur. De vroieste a arata adevarata pretuire fata de intekegerea cetitorului, atunci impartasi- treba pe din doua cu dansul , prieteneste, lasandu-l sa-si inchipuie cate ceva la randul sau" 130. Sterne deasemenea valorifica dorinta omului de a cunoaste, insistenta cu care vrea sa categoriseasca si sa determine intelesurile reale. In roman aceste incercari se transforma in cunoastere adecvata, iar personajele esueaza si ele in aflarea adevaratelor rosturi. Walter Shandy vrea sa stie daca Tristram poate fi recrestinat, crticii si canonicii, vor sa afle daca romanul lui Sterne se conformeaza reguluilor si limitelor impuse de ei. Shandy vrea sa stie daca sa progreseze sau sa regreseze in naratiunea sa; vaduva Widman doreste cu infocare locatia reala a ranii lui Toby. Aflarea acestora determina in cele din urma comoditate; Tristram ii spune ca tatal sau "ca toti cugetatorii cu sistema, ar fi fost in stare sa darame si cerul si pamantul, sa suceasca si sa cazneasca orisice lucru din Fire intru propria **** sale" 80. Asa cum Melvyn New observa ca "una din cele mai fine intuitii ale lui Sterne este lagata de faptul ca noi ca fiinte umane nu reusim sa stabilim cu precizie, dar in aceiasi masura nu putem sa renuntam pana nu desacoperim adevaratul inteles. Acest lucru este cel mai bine ilustrat in istoria lui Hawkenbergins unde curiozitatea nerezolvata asupra nasului creaza o catastrofa asupra uamnilor sin Strassbourg. Cu cat anteleg mai putin problema cu atat le starneste curiozitatea. De asemena an volumul IV, scena an care calugarul incearca sa descopere anumite sensuri ascunse, iese in evidenta prin rezultatul comic al intamplarilor. In mijocul disputei erudite dintre Didius si Yorick, Phutatorius exclama "draci". Sterne se invarteste in jurul mesei preluand de la fiecare cate o idee. Conceptiile fiecaaruia sunt intrecute de presupunrerea elaborata "sudalma ce statea chiar in acea clipa cum filozova tata, clocotind si colcaind in regiunile superioare ale maruntaielor lui Phutatorius asa ca, in chip firesc, potrivit cu mersul obisnuit al lucrurilor, fu imbrancita afara de suvoiul napraznic de sange ce navali in ventriculul drept al inimii lui Phutatorius, datorita loviturii fara veste primita la auzul unei asa de ciudate teorii asupra predicilor" 311. Tristram parodiaza intamplarea . sa ne spuna ca de fapt exclamatia "draci2 a rezultat in urma unor castane firbinti care s-au rostogolit tocmai in pantalonii lui Phutatorius. Un sir intreg de idei eronate, ii urmareste pe invatati tot incercand sa contruiasa teorii pe marginea excalmatiei auzite: "astfel cu toata ivatatura lor nu stiura ce sa aleaga" 311 Sterne satirizeaza si impulsul rationalist pentru a alunga incertitudinea in alte pasaje. "De fost-am cumva deasupra intelegerii unchiului Tiby - ori impotriva ei - ori ca mintea sa era ca lemnul ud ce nu prinde nici o scanteie, ori ca era asa plina de sapaturi, galerii subterane () sa vada limpede in doctrina lui Prigmetz si Scrodirus - nu v-o spui - ci ii las pe carturari pe pe anatomisti, si pe mesterii ingineri s-o lamureasca batandu-se intre dansii." 246 . Facand din incertitudine, ambiguitate un adevarat templu, Sterne detroneaza siguranta, iar in momentul in care aceasta este data la o parte, dispare si acreditarea. In mod repetat, naratorul subapreciaza acreditarea ironizatnd-o de cel emai multe ori "n-are nimic din coloarea lui Tizian - din expresiunea lui Rubens - gratia lui Raphael - puritatea lui Dominichio - corregiescitatea lui Coregie - stiinta lui Possin - gingasia lui Guido - gustul familiei Caracci - sau desavarsitul contur al lui Angelo () limbajul critic este cel ami nesuferit " 197. Astfel de impunsaturi directe sau indirecte - apar mai ales atunci cand naratorul vrea sa creeze o stare de ambiguitate. Sterne isi incheie lunga sa parodie prin implicatia a catorva termeni : cursul lui Ernulphus ". presetnte a Messieurs les docteurs de Sorbonne, Slanikeubergens si Tristram Paedia. Daca am putut vorbi de ambiguitate in Tristram Shandy, de ce n-am outea vorbi la fel de bine si de caracterul nedeterminat al naratiunii lui Laurence Sterne. In cateva consteste Tristram de arata cateva exemple clare: "De fost-am cumva deasupra intelegerii unchiului Tiby - ori impotriva ei - ori ca mintea sa era ca lemnul ud ce nu prinde nici o scanteie, ori ca era asa plina de sapaturi, galerii subterane, palariei curtinesti si ale altor stari ostasesti ce-l faceau sa vada limpede 246 si as aminti cititorul " Dar ia aminte prea buna doamna, ne ducem veachul printre ghicitori si taine, si pana si lucrurile cele mai batatoare la ochi au partile lor umbrite ce nu pot fi strapunse nici de ochiul cel mai ager; si chiar si cele mai limpezi si mai istete minti dintre ale noastre se jura si se uimesc in fata fiecarei borte aproape a plasmuirilor firii" 297 . Gerald Griffexplica perspectiva curentului critic spunand ca textul literar prin defintie poseda o indeterminare ce determina imposibilitatea determinarii binelui sau al raului. Literatura in general a fost dintotdeauna o sursa calitativa de ambiguitate. Sterne plaseaza o interpretare corecta a romanului sau dar simte si o citire incorecta in acelasi timp. Nimeni altul decat Nitzsche spunea in Human all to human Sterne ii produce un sentiment de incetitudine dau unui anume cititor. Ne putem intreba, care este cititorul potrivit ales ? " Yau daca as face chiar si cincizeci de mile pe jos - caci n-am un cal vrednic a fi incalicat spre a saruta mana aceluia ce ar avea marinimia sa lase fraiele inchipuirii sale in mana scriitorului, sa fie multumit fara a sti nici dansul de ce si fara a se sinchis din ce pricena anume 196. Astfel cititorul model accepta ambiguitatea, e tolerant, indulgent, generos si in general ambivalent. Sterne este de acord cu Locke ce considera ca odata ce nu exista o evidenta clara a adevarului trebuie sa toleram pe ceilalti sa le intelegem credintele si opiniile. "E o binecuvantare fara seaman ca firea a inzestrat mintea omului cu tot atata fericita incapatanare si cerbicie . se vede la caii batrani : ""A nu se ivata la ham "". In ce mai suveica s-ar preschimba pe loc si cel mai grozav filosof din cati se afla pe lume de-ar ceti scrieri ori baga de seama fapte ori de-ar nutri ganduri ce l-ar sili a-si shimba neincetat parerea" 233 Tristram Shandy creaza de la inceput la sfarsit o serie de opinii ce deschid perspectiva meditatie si intrbarilor. Ambiguitatea creaza un contest ce se axeaza si genereaza intrebari legat de gen, autoritate, dogma, guvern, biserica. Este oare vreo zona a realitatii pe care autorulul sa nu o fi explorat ? Frecvent expolateaza puterea de sugestie si asociere, in asa fel incat adevaratul sens al cuvintelor devine suspect, iar prezenta asteriscului creaza un efect artistic. Desi rolul destabilizator al romanului pare ca diminueaza intelesul cuvintelor, de fapt se produce efectul invers, il extinde si il exploateaza, construind nopi posibilitati de intrerpretare. Anglia secolul al XVIII-lea, influentata de mari ganditori ca Newton si Lock , a fost dominata de notiuni ce vor constitui progresul perpetuu. Aceasta incredere oarba in ceea ce insemna rationalismul, schimba traditia renascentista a nestintei. Tristram Shandy rezista hegemoniei rationalismului. Stilus lui Sterne esste unul vioi, neretinut, facut pentru toleranta si impotriva unui sau oricarui siste. Rationalismul devine o autritate, pare sa ne elibereze de vechiul regim al visarii si al revelatiei, dar cerintele lui sunt astringente si stridente. Rationalismul asteapta prea mult de la individul uman, cerand o constanta in schimb, la care Tristram Shandy refuza sa acceada. Logica lui Sterne supta pentru o ratiune "rezonabila" , pentru un echilibru intre minte si suflet, desi nu creaza o definitie si un sistem din asta. Ambiguitatea lui Tristram Shandy se extinde, pune in lumina notiuni contradictorii fara sa le subordoneze una alteia. Trivialitatea si moralitatea coexista. Decat sa gasim termeni bine delimitati in corect/incorect mai bine acceptam termenii de undeva peste tot sau tot timpul : "si apoi atata vreme cat omul asi mana calutul sau de bataie cu liniste si pace buna pe drumul cel domnesc, fara a ne sili, nici pe domnia ta, nici pe mine, sa ne aburcam indaratul lui, ce-avem noi, rogu-te, bunul meu domn, de impartit cu el?" 44 .

Un punct de vedere foarte interesant in abordarea structurii narative a lui Laurence Sterne este cel al lui Kersti Juva ce raspunde clar la o intrebare ce domina printre criticii ce s-au ocupat de opera autorului. Deseori s-au intrebat daca se poate traduce Tristram Shandy sau mai bine zis cat de bine se poate traduce in asa fel incat sa pastreze aceeasi amprenta a limbajului folosit de Sterne. Iata ca Kersti Juva face o paralela intre original si traducerea in finlandeza a acestei carti folosind exemplarul in engleza si de The Oxford english dictionary, 1992, a doua editie. Isi incepe lucrarea spunand ca, cu cat procesul de traducere este mai amplu si mai staruitor, cu atat sensul cuvintelor devine din ce in ce mai evaziv, de aceea atentia trebuie sa se indrepte asupra intelesului principal al cuvintelor. In 1872, Societatea de literatura finlandeza a avertizat traducatorii sa fie prevazatori in traducea aceestui roman, declarand acest proces ca fiind un insucces. S-a zis de multe ori ca Tristram Shandy este intraductibila, insa Kirsti Juva discrediteaza toate aceste zvonuri teoretice si crede ca transpunerea textului in propria limba este doar o problema de calitate a traducerii respective. Primul pas pe care trebuie sa-l faci este sa incerci sa intelgi foarte bine textul. Au trecut mai mult de 250 de ani de cand Sterene a scris aceasta carte, si s-au produs schimbari nu numai cu limba, dar intreaga lume a suferit modificari considerabile. Kirsti Juva vorbeste de cativa factori care au venit in ajutorul traducerii. Limba engleza si societatea s-au schimbat intr-adevar in mod semnificati insa, exista un element conservator care nu se pierde atunci cand il adopti pe cel nou. Nici o revolutie violenta nu a zdruncinat fundatia. Luand rolul unui arheolog lingvistic a reusit, spune Kirsti Juva cu un efort mai mic decat se astepta sa descifreze intelesurile textului. Incepe cu priumul fragment : "I WISH either my father or my mother, or indeed both of them, as they were in duty both equally bound to it, had minded what they were about when they begot me; had they duly consider'd how much depended upon what they were then doing;-that not only the production of a rational Being was concern'd in it, but that possibly the happy formation and temperature of his body, perhaps his genius and the very cast of his mind;(and, for aught they knew to the contrary, even the fortunes of his whole house might take their turn from the humours and dispositions which were then uppermost:- Had they duly weighed and considered all this, and proceeded accordingly,-I am verily persuaded I should have made a quite different figure in the world, from that, in which the reader is likely to see me. (TSE 5" (net) . Cuvintele temperature (caldura), genius (geniul) si humorous (umorile) si dispositiouns (capriciile ) nu sunt folosit in varianta moderna. Dictionarul englez ii explica : humours= in psihologia medievala, reprezenta unul dintre cele patru fluide ale omului (sangele, saliva, fierea black choler?) dupa care puteau fi determinate calitatile fizice si mentale si astfel i se putea stabili temperamentul. Genius= o dispozitie caracteristica, inclinatie, aplecare, stare a mintii. Disposition = astrologic, plasarea unei planete intr-un horoscop, ce are rolul de a determina natura si destinul unei persoane sau cursul evenementelor. Temperature=combinarea fluidelor principale, dar Laurence Sterne despre ce vorbeste ? Daca textul este dislocat din volum , inceputul este incomprehensibil. Cu putem intelege din acest paragraf : ca homunculul luat de la tata la mama si din cauza cuvintelor mamei care se pare ca il supara pe Walter, are de suferit. Asa cum zice Sterne " inchipuieti ca i s-ar antampla vreo stricaciune pe drum, sa zicem () micutul meu gentleman ar ajunge la capatul calatiriei sfarlogit ca vai de el. " 37 Kirsti Juva declara ca duce dupa ce a descifrat ce a vrut sa spuna in acest fragment a incercat sa transpuna totul in finlandeza, atat ritmul vioi, cit si tonul ironic, dorind astfel sa obtina un rezultat lizibil, de inteles. A trebuit sa depuna eforturi inca de la prima fraza ca cititorul sa nu fie din start descurajat. NU s-a putut baza nici pe realitatea secolului XVIII-lea al finlandei si a incercat sa evite expresiile moderne ce se foloses astazi . Una dintre cele mai importante decizii a trebui sa le ia in privinta umorului deosebit a alui Sterne. Considerandu-l cel mai comic si cartea sa una din cele mai vesele pe care le citise, a trebuit sa aleaga in traducera sa in finlandeza intre acuratete si anecdota si ales-o pe cea din urma de fiecare data. Ne exemplifica :

Voi kunpa isni tai itini, tai suoraan sanoen molemmat, sill he olivat siihen toki kumpainenkin yht velvolliset, olisivat vhn katsoneet, mit tekivt pannessaan minua alulle; jos he net olisivat pitneet mieless, miten paljon riippui heidn senhetkisist puuhistaan;-ett peliss ei ollut vain jrjellisen olennon tuottaminen, vaan mahdollisesti saattoivat mys sen ruumiin onnistunut muotoutuminen elementtien oikeissa suhteissa ja kenties jopa koko sen luonne ja mielen laatu;-ynn, sikli mikli he tiesivt, sen huoneenkin menestys, mryty niiden ruumiinnesteiden eli humorien ja suhteiden nojalla jotka tuolloin olivat vallitsevina. (TSF 13; TSF refers to my target text throughout this paper.)- primul fragment.

A incercat sa-si seduca cititorul prin cateva expresii colocviale: olisivat vhn katsoneet, peliss, puuhistaan . Finlandeza nu este bazata pe propozitii foarte lungi, dar crede autorul ca scurtarea frazelor din Tristram Shandy ar fi un act de violenta impotriva stilului sau, astfel a incercat mai degraba sa faca finlandeza sa curga in cel mai natural mod cu putinta. Pe cat posibil, a ales cuvinte foarte familiare, sintagme si fraze, fara sa denatureze intelesul si a evitat structurile greoaie. Acesta era de fapt secretul traducerii lui Tristram Shandy . Odata ce lucrarea sa a inceput sa se dezvolte, spune Kirsti Juva, traducerea a inceput sa curga de la sine. Chiar daca unele expresii au fost aproape de neinteles si in finlandeza si cititorul englez a intampinat aceleasi probleme citind Tristram Shandy in limba lui nativa. Adnotarile reale sau imaginare ale lui Sterne au indreptat munca lui Kirsti Juva catre textele originale si acolo unde a gasit exemplarul original, l-a folosit. O sursa importanta in traducera lucrarii a fost Biblia. A folosit o editie din 1933-1938 pentru ca alte editii mai vechi ar fi putut fi prea rudimentare, iar cele mai noi nefamiliare cu textul de studiat. Predica din capitolul XVII cartea III incepe cu "For we trust we have o a good conscience" (caci incredintati suntem a ne fi cugetul curat). "fara indoiala, Trim, isi curma vorba tata ca rostesti aceasta propozitiune pe un ton nu tocmai nimerit; caci omule pre strambi din nas si apoi cetesti cu asa dispret in glas de parca popa e pe cale a se stropsi la apostoli". In traducerea din 1933-1938 gasim cuvantul tiedamme (noi stim) pentru trust ce ar fi putut distruge complet traducerea, o versiune mai veche foloseste un verb derivat de la verbul uskaltova - a indrazni : -Sill se on meidn uskalluksemme ett meill on hyv omatunto.-

'Uskalluksemme! Se on meidn uskalluksemme, ett meill on hyv omatunto! Mit uskallusta siihen tarvitaan? Eik nyt ihminen tss elmss voi olla varma ainakin yhdest asiasta, eik hnen ole mahdollista ptell kiistattoman todistusaineiston pohjalta,-onko hnell hyv omatunto vai ei.' (TSF 118)(net)

Si cateva nume importante au trebuit sa fie schimbate: Zeno, Cleanthes, Diogenes Babylonius, Dionysius Heracleotes, Antipater, Pantius and Possidonius amongst the Greeks;-Cato and Varro and Seneca amongst the Romans;-Pantenus and Clemens Alexandrinus and Montaigne amongst the Christians (TSE 127),in finlandeza : "Kreikkalaisista Zenon, Kleanthes, Diogenes Babylonialainen, Dionysios Herakleialainen, Antipatros, Panaitios ja Poseidonios;- roomalaisista Cato ja Varro ja Seneca;-kristityist Pantenus ja Clemens Aleksandrialainen ja Montaigne (TSF 147)"net

Kristi Juva a trebuit sa aleaga intre latina si greaca pentru a defini termenii. Pe alocuri Sterne inventeaza nume. Doctorii Corglionissimo, Borri si Bartholine sunt intr-adevar mentionati insa studiile sale nu atesta existenta acestora, gasind in schimb doi fizicieni ai secolului XVII Francis Borri si Thomas Partholine. Sunt cateva nume ce deriva din numele unor locuri. Doar Aldrovanti si regele Charles sunt nume adevarate, celelalte fiind doar pure inventii. Sterne se refera la o persoana sub numele de Polixenes, dar Kristi Juva a ajuns la conluzia ca numele deriva din grecescul polis. In volumul I este prezentata o parodie ce include: that the manor and lordship of Shandy, in the county of -, with all the rights, members, and appurtenances thereof; and all and every the messuages, houses, buildings, barns, stables, orchards, gardens, backsides, tofts, crofts, garths, cottages, lands, meadows, feedings, pastures, marshes, commons, woods, underwoods, drains, fisheries, waters, and water-courses;-together with all rents, reversions, services, annuities, fee-farms, knights' fees, views of frank-pledge, escheats, reliefs, mines, quarries, goods and chattels of felons and fugitives, felons of themselves, and put in exigent, deodands, free warrens, and all other royalties and seigniories, rights and jurisdictions, privileges and hereditaments whatsoever" (TSE 35),cel in romaneste : "tot conacul si domeniul Shandy, din comitatul,cu toate drepturile, partile si acareturile lor, si toate binalele, casele, cladirile,grajdurile, hambarele, livezile, gradinile, ograzile, dumbravile, fanturile, ingradirile, colibele, ceairurile, pasunile, pajistile, baltile, islazurile, obstiile, padurile, seciurile, golistile, helesteiele, apele si curegerile de apa;dimpotriva cu toate rentele, mostenirile, clacile, anuitatile, dajdiile, boierescul, invoileile, averile far de mostenitori, arendasiile, minele, carierele de piatra, averile mobile si imobile ale fugarilor si criminalilor, sinucigasilor si celor pusi subt urmarire, deodanurile, iepurariile slobode, si toate celelate drepturi si jurisdictiuni regesti si senioriale, privileghiuri si succesiuni. PRECUM si donatiuni, plocoane, si sloboda folosire a presbiteriului sus-zisei mosii si toate dijmele, zeciuielile si pamanturile parohiale "67) . Cele mai multe dintre cuvinte i s.au parut obisnuite insa cuvantul "underwods" ,in romana tradus socuiri de Mihai Miroiu si Mihai Spariosul,l-a tradus pusikot (un cuvant colocvial) folosit pentru a distra cititorul : Shandy Hallin kartanon ja sen isnnyyden -:n kreivikunnassa, kaiken mik siihen kuuluu, oikeudet ja tilukset; ja kaikki asumukset, talot, rakennukset, ladot, tallit, hedelmtarhat, kasvimaat, ulkohuoneet, tilat, haat, torpat, maat, niityt, pellot, laitumet, suot, yhteismaat, metst, pusikot, salaojat, kalastusoikeudet, vesistt, joet ja purot; -sek kaikki vuokrat, vuokramaat, taksvrkit, vuosimaksut, torpat, mkituvat, kaivokset, louhokset, rikollisten, karkulaisten, itsemurhaajien ja perijtt kuolleiden omaisuuden, kyttmaksut, tuomiovallan, etuoikeudet tahi mi[n]k tahansa perintn kulkevan omaisuuden, -Ynn mys edell mainitun Shandyn pappilan papin nimitysoikeuden ynn kaikki kymmenykset, kirkollisverot ja pappilan maat (TSF 45-6)"

Terminologia teologica , ia pus ceva probleme ancercind sa redea cititorilor moderni finlandezi complexitatea secolului religios XVIII -lea. Si-a pus intrebarea cum sa traduca termenul catolic transsubstantiaton (doctrina transsubstantierii), ce in finlandeza are un sens dispretuitor. Solutia lui Kirsti Juva a fost sa traduca termenul cu caracter batjocoritor literal si sa-i abandoneze in obscuritate "thou has left thy tire-tete (thy new invented) forceps - thy crotchet -thy squirt, and all thy instruments of salvation and deliverance, behind thee" 88 ,in romaneste "ce-ai putea face ? venit-ai fara arme, uita-ti-ai al tau fire-tete-de sine nascocitul forceps-croseta-seringa si toate uneltele tale de izbavire si mantuire (131)" ,in finlandeza: sinulta on jnyt kotiin tire tte eli pnvedin, -keksimsi uudet pihdit, -koukkusi, -ruiskusi, ja kaikki pelastuksen ja pstn vlineet (TSF 105)"

Unul din cele mai ilare fragmente , il constituie fragmentul despre fortificatii. Cercetarile unchiului Toby in acest domeniu costituie una din principalele teme ale cartii. Kirsti Juva ne expune traducerea ei, spunand ca a incercat sa redea transparent termenii in asa fel incat cititorul finlandez sa inseleaga notiunile. Declara ca a facut o combinatie intre cateva cuvinte din limba finlandeza, limba engleza si cateva a inventat, spunand ca este intr-adevar nu o farte buna metoda insa cel putin are rolul de recompensa pentru cititor. Traducerea an engleza " one of the most memorable attacks in that siege, was that which was made by the English and Dutch upon the point of the advanced counterscarp, before the gate of St. Nicolas, which enclosed the great sluice or water-stop, where the English were terribly exposed to the shot of the counter-guard and demi-bastion of St. Roch: The issue of which hot dispute, in three words, was this; That the Dutch lodged themselves upon the counter-guard,---and that the English made themselves masters of the covered way before' St. Nicolas's gate, notwithstanding the gallantry of the French officers, who exposed themselves upon the glacis sword in hand.[.] differences and distinctions between the scarp and counterscarp,-the glacis and covered way, -the half-moon and ravelin, -as to make his company fully comprehend where and what he was about. (TSE 67), in romaneste "unul dintre cele mai vrednice de aducere aminte atacuri la acel asediu fu cel al englezilor si olandezilor asupra varfului contraescarpei inaintate, intre poarta Sfantul Nicolae ce inchide stavilarul ori zagazul unde englezii se aflau supt crancena bataie a pustilor contra garzi si demibastionul sfantul Roch; urmarea acestei aprige ciocniri fu in trei cuvinte ca: olandezii se facura stapani pe contragarda, isr englezii cucerura drumul de straja inaintea porii Sfantul Nicole, in pofida vitejiei ostenilor frantuzi ce, pe glacis isi primejduiau viata cu sabia goala in mana" 105, in finlandeza: "erss tuon piirityksen ikimuistoisimmista hykkyksist englantilaiset tyntyivt yhdess hollantilaisten kanssa kohti sulkua eli patoluukkua suojaavan P. Nikolauksen portin edustalla ulostyntyv luiskaa, jossa englantilaiset joutuivat alttiiksi St. Rochin suojavallin ja puolibastionin tulitukselle. Tuon kuuman kamppailun kulku oli sanalla sanoen tm: hollantilaiset nousivat suojavallille, -ja englantilaiset saivat haltuunsa ulkovarustusta P. Nikolauksen portin edustalla kiertvn suojakytvn, vaikka urheat ranskalaiset upseerit antautuivat linnanpaltalle miekka kdess.[] mitk ominaisuudet ja erityispiirteet erottivat toisistaan vallihaudan sismuurin ja ulkoluiskan, -linnanpaltan ja suojakytvn, -puolikuun ja raveliinin, -jotta hnen kuulijakuntansa ymmrtisi kaikin puolin, mist ja mit hn puhui.(TSF 81). Cuvantul kontreskarppi apare in vocabularul finlandez, insa skarppi nu se gaseste. in ciuda acestui fapt a incercat sa pastrreze totusi perechea corespunzatoare pentru scarp and counter escarp . Pentru fotification (fortificatie) a folosit cuvantul linnoittaminen si un alt cuvant prelevat din suedeza , vstinki, cuvant ce suna ca un arhaism si dadea o nota umoristica. Ca si inceputul romanului si finalul este la fel de important. Tristram isi incheie naratiunea spunand pe scurt despre viata si lucrarea sa: cock and bull = a spune o poveste vanatoreasca, mincinoasa.

Kirsti Juva isi incheie traducera prin a spune ca cele mai amai dificultati le-a intampinat din cauza disntantei temporale cultura secolului al XVIII-lea si sfarsitul secolului al XX-lea si ca tinta ei a fost sa fac o traducere literara mai degraba decat literata. Compromisurile au fost inevitabile, insa a trebuit sa aleaga intre acuratetea lingvistica si redarea umorului natural al lui Sterne. Varianta in romaneste tradusa de Mihai Miroiu si Mihai Spariosul ne dovedeste inca odata ca Tristram Shandy poate fi tradusa si poate fi inteleasa. Bineinteles atat cititorul englez, finlandez sau roman intampina in propria limba dificultati tempoarare ale structurii narative.

INCHEIERE

Tristram a fost consiferat una din cele mai mari glorii ale Angliei,care la mijlocul secolului al VIII-lea, insa a fost privita cu destul de putin entuziasm,romanul rupand conventiile vremii.nu este o intamplare faptul ca Laurence Strene a avut o influenta profunda asupra naratiunii lui James Joyce,amandoi transformand proza ,dandu-i posibilkitati infinite prin caricatura,digresiune, primtr-o pamolple de personaje excentrice ,limbaj absurd.prin trsitram Shany ,Strene ii ironizeaza pe predecseorii sai cunoscuti prin sobrietatea lor :Samule Rischardson si pe Fielding.Pe langa glumele obisnuite pe care le face pe seama altor nasratiuni ale vremii,Sterne pune vazele unui foarte solid substrat care face din Trsitram shany o structura solida,durabila in timp.strene rade cu o anumita intelegere pentru semenii saisi asa cum decalra si el "Adevaratul shandeism,orice-ati gandi impotriva-i,decshide inima si plamanii si asemenea tututoro afectiunilor ce atarna de propriule fir,sileste si alte fliude vitale ale trupuliu sa curgain voie prin canaalelelor,face ca roata vietii sa s einvarta inainte,mult si bine cu veselie.de mi-ar fi harazit si mie,ca lui sancho Pancha,sa-mi pot alege regatul,apoi atunci acesta n-ar trebui sa fie nici pe mare si nici vreoimparatie in care supusii sa rada din toata inina.si cum pasiunile ale mai saturniene si mai invecinate prin tilbuarraea ce-o isca in sange si in umoriin aceasi inraurire nefasta asupara trupuliu fires -ca so asupra celui polirices -si acum nimic alata decat o depriindere devirtute poate sa stapaneasca cu desavarsire aceste pasiuni si sa le puie ratiunii-ar adaoga rugaciunii mele ca Domnul sa harazeasca supusilor mei dorul de a fi precat de voiosipre atat de intelepti,si atunci ar fi cel mai fericit imparat,iar dansii cei mai fericiti muritori de sub soare."(TS,cart.IV,cap32).