REZISTENTA ANTICOMUNISTA IN MUNTII BANATULUI

REZISTENTA ANTICOMUNISTA IN MUNTII BANATULUI

MEHADIA

PETRE (TICA) ARTINESCU

9 noiembrie 1949

Declaratie

Subsemnatul Petre Artinescu, din comuna Mehadia, Jud. Severin, nascut in anul 1923, luna iunie, fiul lui Gheorghe si Stana, necasatorit, serviciul militar satisfacut la regimentul 17 Infanterie Lugoj, gradul Sergent, ctg. 1945, de profesiune zidar, carte stiu 7 clase primare, am fost condamnat la 5 ani inchisoare corectionala pentru bataie cu ostasi sovietici, cu ultimul domiciliu la Mehadia Nr.53, Jud. Severin, prin prezenta declar urmatoarele:

In luna octombrie 1948, am fugit de la inchisoarea civila Bucuresti, dupa care am venit in comuna si am stat ascuns acasa cca. 1 luna jumatate.

Intr-o deplasare pe care am facut-o de acasa inspre coliba, in drum am intalnit trei oameni armati cu arme la ei. M-au oprit si m-au intrebat cine sunt, iar eu le-am raspuns.

Acestia erau: Cristescu Gheorghe, Petchescu Ioan si Siscovici Radoi, care dupa aceea m-au intrebat pentru ce am fost condamnat.

Eu le-am spus pentru ce si atunci Petchescu a spus ca eu nu sunt politic. Ei au plecat inspre Plugova, iar eu m-am dus la coliba.

Nu dupa mult timp am auzit ca pe Petchescu si pe profesor i-a prins. Dupa 2 sau 3 zile au venit la coliba si mi-au spus parintii ca intr-o sambata dimineata s-a intalnit in piata cu un om de la Plugova pe care il chema Chiru si le-a spus ca umbla Cristescu sa ma intalneasca.

Daca vreau sa ma intalnesc cu el, nu imi amintesc data, dar seara la 9 ore ma pot intalni cu el la Globul Rau in gradina lui Bozariu Iritescu Gheorghe, seara la orele 8-9.

Atunci am plecat de acasa inspre Globul Rau, unde intr-adevar l-am intalnit pe Cristescu.

L-am intrebat de ce m-a cautat, si mi-a spus sa ma duc cu el si in noapte pe la orele 11 am plecat. Eu l-am intrebat unde mergem, iar el mi-a raspuns ca am sa vad.

Am iesit sus pe deal, de unde am coborat la gara la Crusovat.

Cand am ajuns aproape de ace la intrarea in gara, mi-a spus sa stau putin si sa-l astept in locul acela pana fluiera el.

L-am vazut ca s-a dus inspre cabina. Cu ce persoana a vorbit nu stiu si nici nu l-am intrebat.

Dupa vreo 10-15 minute a fluierat si am plecat din locul in care eram la el. Mi-a spus ca trebuie sa mergem la Crusovat, iar eu l-am intrebat la ce si mi-a spus ca am sa vad. Am plecat. Cand am ajuns, l-am vazut ca bate la o fereastra.

A iesit un om afara, nu l-am cunoscut, dupa aceea am auzit ca ilcheama Storojescu Pavel zis Paun. Impreuna cu el m-au bagat in grajd si a spus ca pana nu se face ziua trebuie sa mergem la Mehadica.

Atunci a scos o arma pe care a luat-o cu el.

Am plecat impreuna toti trei inspre Mehadica. Am ajuns pana la o casa unde era un batran, o batrana si doi copii, unul era de 23 ani, iar celalalt de 19-20 ani, pe care il chema Lica. Am stat acolo nu-mi amintesc 4-5 zile.

A doua seara a venit la noi parintele Rateg si inca doua domnisoare pe care nu le cunosc si inca un taran tot din sat. Parintele ne-a adus o sticla cu miere de stup si niste paine. Ce s-a discutat intre Cristescu si parintele nu stiu, fiindca nu am ascultat.

A mai venit si in restul de seri parintele, pana cand intr-o seara a spus ca mai bine sa ne ducem la o coliba ca stam mai linistiti.

Impreuna cu acest baiat Lica am plecat. Am trecut pe la capul satului si am luat-o pe un camp, si dupa vreo ora si jumatate am ajuns la acea coliba. La coliba era un tanar si o tanara ce erau de atunci casatoriti. Nu le stiu numele, fiindca nici nu m-au interesat, insa am stat acolo 3-4 zile, pana cand intr-o seara a venit iar Lica si ne-a luat.

Am venit la el acasa, unde iar l-am gasit pe parintele si pe Paun.

Au spus ca nu mai putem sta pe acolo si ar fi bine sa ne mutam in alta parte. Dupa ce s-au gandit ei, au spus ca ar fi bine daca ar gasi pe cineva pe la Verendin.

Am ramas si maine zi tot acolo si dimineata a plecat Lica sa ne caute o casa la care putem sta.

S-a intors pe la orele 6 seara si a spus ca a gasit. Am mancat si pe la ora 8 am plecat inspre Verendin.

Ne-a dus la o casa unde era un om si o femeie si un baiat de vreo 10-11 ani, nu stiu cum chema pe femeie si baiat, insa pe om il chema Ion. Am stat si acolo 3 zile unde a venit un baiat si a spus ca putem sta

si la el la coliba.

Vazand ca acest om era sarac i-am spus ca ne ducem si seara impreuna cu el am plecat. La acest om pe care il chema Petru, cum am ajuns mi-a facut de mancare, si am stat 2 zile, unde intr-o dimineata pe la orele 6-7 era ceata, ne-am trezit cu patru persoane cu arme la ei, unde primul s-a prezentat Boeru.

Am intrebat apoi pe Cristescu cine-i acest Boeru si mi-a spus: ai auzit de Boeru zis Duicu de la Domasnea, el este.

Am stat ziua impreuna cu totii, unde seara au venit doua persoane cu straitele pline cu mancare si i-au dat-o lui Duicu. Seara am plecat impreuna cu totii, atunci l-am intrebat pe Cristescu unde mergem si a spus ca acasa.

Am ajuns impreuna in comuna Luncavita si a intrat Duicu intr-o casa de unde pe urma ne-a chemat si pe noi inauntru. Nu stiu cum il chema, dar a scos niste tuica si ne-a dat si niste mere si am plecat.

Am trecut prin Luncavita si am ajuns la un salas mare, s-a bagat Duicu inauntru si a iesit afara si ne-a spus ca daca vrem sa stam pana maine seara acolo, nu stiu care a acceptat acest lucru si am intrat toti impreuna inauntru. Am stat si maine zi unde ne-a facut de mancare si seara am plecat.

Am intrebat din nou pe Cristescu cum nu mergem acasa. Iar el mi-a spus ca hai sa mergem sa vedem si pe Colonelul Uta. L-am intrebat unde e si a spus ca nici el nu stie.

Cand a inserat am plecat, am trecut prin niste padure, am mers vreo jumatate de ora pana cand acest Duicu a spus sa stam putin si sa-l asteptam.

El a plecat, iar eu am intrebat pe un baiat care era cu el si-a spus ca se duce la o coliba sa se informeze daca este armata in sat.

Dupa vreo ora s-a intors si a spus hai sa mergem.

Am plecat pana cand am ajuns in spatele garii Domasnea.

Atunci am spus lui Cristescu ca eu plec acasa, daca el nu merge. A stat de mine sa nu plec ca nu stam cu ei, si ne intoarcem impreuna.

Am plecat, iar din nou am urcat pe un deal pana am dat intr-un drum.

Am intrebat unde merge acest drum si ni s-a spus ca la Canicea. Am ajuns in sat, ne-a bagat la o casa unde era un batran si o femeie, feciorul batranului si vreo 2-3 copii mici.

Ne-a scos tuica, ne-a dat si a venit 3 muzicanti, ne-a cantat si pe la orele 1-2 noaptea am plecat.

Acest batran la plecare ne-a dat si niste carne, spunand cum sa plecam de la el si sa nu ne dea si el ceva.

Am plecat, am urcat pe un munte inalt, am trecut prin niste pietre mari pana am ajuns la un munte mare de piatra. Sub munte la vreo 500 metri la o coliba am gasit vreo 5 oameni si un batran care era Colonelul Uta.

Eu si inca un baiat Ion am iesit in bucatarie si am fript niste carne pe jar si am mancat.

Ce a discutat Cristescu si Uta nu stiu pana peste o ora am plecat sa ne culcam. La 100 metri de acea coliba era o alta coliba unde eu si cu Cristescu ne-am dus si ne-am culcat acolo.

Dimineata pe la orele 8 ne-am sculat si din nou ne-am dus la coliba la care era Uta, unde el ne-a propus sa ramanem cu el. Cristescu nu a vrut si atunci a plecat cu noi impreuna si Duicu si inca patru cu el care a spus ca merg pana la Globul Rau.

Am iesit iar pe acel munte inapoi si am luat-o pe coama muntelui inspre Globul Rau, ajungand in apropiere de sat; Duicu a spus ca vrea sa mearga sa cunoasca si terenul inspre noi, si atunci am plecat in Plugova.

Am ajuns la Plugova unde Cristescu ne-a dat de mancare si tot in acea noapte am plecat spre Valea Bolvasnita, unde am ajuns la casa lui Radoslav Ilie. Cristescu s-a bagat inauntru si ne-am trezit ca a venit acest om beat afara si ne-am bagat la el sub un sopru, ne-a adus tuica, am baut si am plecat inspre Mehadia. L-am auzit pe Cristescu pana cand a zis: "stati putin, eu am ceva de aranjat cu acest om, cel putin daca pot scoate, daca nu bani, niste opinci".

S-a intors inapoi si ce a vorbit cu el nu stiu, dar a spus ca la intoarcere trebuie sa dea din nou la el.

Am plecat la Mehadia, unde eu i-am dus la o coliba in spatele satului.

Dimineata a venit acel om cu coliba si ne-a intrebat cum de am ajuns noi pe aici. Eu i-am spus ca ne-a prins ziua si nu ne-am mai putut duce nicaieri.

Am mai stat de vorba si atunci el a spus ca ii vine sa-l cunoasca pe Duicu; l-a intrebat de unde e si i-a spus.

Atunci el a spus ca a lucrat mult la Domasnea la zidarie.

Am stat pana seara si am plecat inspre sat. M-am dus acasa, am luat niste mancare si am mancat.

Duicu a spus ca se duce la nevasta la Toplet si a plecat; eu impreuna cu Cristescu si cei ce au ramas am plecat inspre Plugova.

Cand am ajuns la Plugova am stat la capul satului si Cristescu s-a dus si a dus o pusca mitraliera si niste cartuse le-a dat, si acesti oameni au plecat; unde nu stiu fiindca nu mi-am dat interesul sa-i mai intreb ca abia m-am vazut scapat de ei, ca m-au si umplut de paduchi.

Eu cu Cristescu am ramas la Plugova, unde ne-am dus la o coliba, dar nu locuia nimeni in ea.

Mancare am avut de la Cristescu.

Am stat pana au trecut sarbatorile Craciunului.

A doua seara dupa ce ne-am despartit de aici Cristescu a spus ca trebuie sa mergem la Valea Bolvasnita sa aranjeze de opinci.

Intr-adevar am plecat, unde eu am ramas intr-o gradina, iar Cristescu s-a bagat inauntru si dupa circa 1 ora a iesit afara cu 10-11 perechi de opinci spunand ca bine ca s-a scapat, caci crede ca nu mai poate scoate de la el banii.

Am luat impreuna opincile si am venit la Plugova, unde le-am lasat acasa. Ce s-a facut cu ele nu mai stiu, fiindca nici nu l-am mai intrebat. Ne-am dus tot la acea coliba, unde am stat pana in ziua de Anul Nou.

Eu seara am plecat acasa la Mehadia. Nu m-am dus acasa, ci m-am dus la bal.

Am gasit iar pe Cristescu si am mai stat nu-mi amintesc cat, pana intr-o seara am coborat jos in sat.

In fata casei lui Cristescu am gasit pe sanitarul Milos Gavrila. M-a intrebat unde-i Gogu, eu i-am raspuns ce are cu el. El a spus ca are ceva sa-i spuna.

Atunci i-am spus ca este la pod. Am plecat impreuna cu el pana unde la 50 m era Cristescu.

Atunci Milos i-a spus ca Comandorul Domasneanu vrea sa-l intalneasca. Cristescu l-a intrebat unde este? El a spus ca stie el unde este.

Atunci am plecat impreuna dupa Milos. Am iesit impreuna pe deal si am coborat la gara la Crusovat, am trecut prin spatele garii si am plecat inspre sat. Cand am ajuns in dreptul unei case, el a cerut arma ca vroia sa traga in geamuri. L-am intrebat de ce, el a spus ca eprimarul si nu stiu ce i-ar fi facut. Insa Cristescu nu l-a lasat, a spus ca daca face asemenea lucruri, noi nu mai mergem cu el si el s-a intors.

Am plecat, am trecut iar peste un deal si am coborat iar jos. Nu am cunoscut locul si l-am intrebat pe Milos ca unde suntem; el mi-a raspuns ca suntem la Petnic. Am trecut peste o apa si am luat-o pe o cale pe marginea satului. Am ajuns pana in dreptul bisericii; am stat eu si cu Cristescu in loc si Milos a plecat.

Dupa putin timp s-a reintors si ne-a chemat sa mergem dupa el.

Am plecat si ne-a bagat intr-o casa, unde erau un batran si o domnisoara, de care Milos a spus ca este logodnica lui.

A plecat dupa aceea Milos; nu stiu, dar s-a reintors cu o persoana inalta, era putin slab, care s-a prezentat Lica.

Am mai stat putin de vorba si atunci a spus ca putem merge si impreuna am plecat. Eu si Milos am mers putin mai la urma, iar Cristescu si cealalta persoana inainte.

Nu dupa mult timp am ajuns la o coliba. Am intrat inauntru, am stat o jumatate de ora si ne-am trezit ca peste noi intra Comandorul Domasneanu. Era inarmat cu o arma Z.B., a dat mana cu noi si a spus catre Cristescu ca de mult a cautat ca sa-l intalneasca. Am stat toata noaptea si maine zi, iar a doua zi impreuna cu Milos am plecat la vanatoare. Seara ne-am intors inapoi si dimineata Milos a spus ca trebuie sa plece.

Am vazut pe Comandorul pana a adus o mitraliera, insa spunea ca-i lipseste ceva la ea. De unde a avut-o nu stiu, dar nici el n-a spus.

Am mai stat o zi si pe urma a venit pe acolo armata si am plecat inspre Valea Bolvasnita. Am ajuns la o coliba unde am intrat inauntru. Nu era nimeni, dar dimineata a venit un om. In drumul nostru spre Valea Bolvasnita am trecut pe la o coliba unde era un om si o femeie, in etate de 35 ani omul si femeia nu stiu precis.

Acolo am gasit pe Buba si Bacila, de la Globul Rau. Seara Cristescu a plecat in sat, de unde s-a intors cu acea domnisoara pe care [sic!] Milos spunea ca-i logodnica lui. A spus ca a venit sa-i spuna lui Domasneanu ca pe tatal ei l-au ridicat. Atunci am aflat ca este nepoata Comandorului. A stat cu noi 3 zile si dupa aceea a plecat.

Intr-o seara Cristescu a intalnit pe cineva din sat, pe care l-a trimis ca sa conduca pe domnisoara pana la ea acasa.

Intre timpul de zile pe care l-am stat, Bacila spunea ca bine am facut ca nu am mai intalnit pe Duicu ca ma pusca. S-ar fi vorbit intre ei ca eu as fi fost din Siguranta si m-am dus numai ca sa-i descopar pe ei. M-au vazut imbracat mai bine si ce-au zis: si asta a fost din Siguranta.

A doua seara dupa ce a plecat nepoata Comandorului, noi impreuna cu Bacila am plecat la Valea Bolvasnita.

A venit acel om peste noi cu coliba, pe care il chema tot Radoslav, numele nu-l stiu. Ne-a dat de mancare, iar dupa 2-3 zile

Bacila a spus ca se duce acasa sa-si ia schimburile. M-a rugat pe mine si Cristescu ca sa-l conducem pana acasa. Am plecat impreuna pana la Globul Rau, unde urma ca a doua seara sa ne ducem sa-l luam.

A doua seara cand sa ne ducem dupa el am vazut ca pe sosea trec trei masini pline cu armata. Nu ne-am mai dus, ci am ramas intr-un ogas, ca sa vedem ce este. Am stat pana la orele 4 dimineata acolo.

Am vazut ca masinile s-au intors si asteptam acolo poate daca nu a vazut Bacila ca noi nu ne ducem, va trece el si putem sa-l vedem.

Vazand ca nu mai vine am plecat crezand ca pe el l-au prins. Cand s-a facut ziua, am ajuns dincolo de Valea Bolvasnita, unde am vazut ca de pe deal coboara multa armata. Am fugit, ne-am ascuns intr-un ogas, pana cand a trecut armata si ne-a dat in gand ca trebuie sa-l fi prins si pe Comandor.

L-au prins pe Bacila si l-a spus si pe el unde este.

Am iesit pana aproape de coliba, am vazut urme pe acolo si nu ne-am mai dus la coliba. Am trecut peste deal inapoi si am ajuns aproape de vaiala lui Buba. Cristescu a spus sa ne abatem la tata-su si sa intrebam de Nicolae, ne-am abatut, l-am intrebat si ni s-a spus ca de doua zile a plecat. Imediat ne-am dat seama ca numai la coliba poate fi, si am plecat inspre coliba, pe la orele 2-3 noaptea am ajuns la el la coliba.

Intr-adevar l-am gasit acolo, avea la el o arma Z.B. Am mai stat si la Buba la coliba 8-10 zile, de unde eu am spus ca ma duc pana acasa. Intr-o seara am plecat si a doua seara mi-au dat intalnire aproape de vaiala lui Buba la un feriz. Eu am venit si nu i-am gasit acolo. Am stat si a doua si a treia seara si nu au mai venit. M-am dus la tatal lui Buba si l-am intrebat daca nu cumva au venit. Mi-a raspuns ca nu, atunci eu am plecat inapoi la Mehadia.

Am stat la coliba doua zile pana am dat de un cioban cu oile. Am stat cu el de vorba si mi-a spus ca pot sa ma duc sa stau la el la coliba ca stapanul nu vine decat duminica de ii aduce de mancare si pot sta la el. Pe acest cioban il cheama Gore, si m-am dus la el unde consecutiv am stat 2 luni si ceva. Ziua stateam afara de coliba, iar cand el venea seara eu ma duceam la coliba, faceam de mancare si dormeam pana la ziua si asa am stat incontinuu timpul de mai sus. Se ducea in sat si imiaducea ziare si ce aveam nevoie. In ziua de Pasti mi-a adus mancare de acasa, unde am mai stat vreo 4 zile si am plecat spre Plugova.

Intr-o livada prin care treceam pe la orele 9 seara, am vazut ca se misca ceva, m-am apropiat incet si am vazut ca sunt oameni. Atunci am intrebat: "cine-i"? Mi s-a raspuns: "haide, haide." Imediat am recunoscut glasul lui Cristescu. Era el si cu Buba. "Bine ca ne-am intalnit si esti sanatos", mi-a zis Cristescu.

Ne-am mai vorbit de cele ce am mai patit din timpul de cand ne-am despartit. Atunci Cristescu a spus ca putem merge sa mai stam in sectorul Mehadiei. Am spus ca da. Buba avea la el straita plina de malai si branza, mai avea si o oala de facut mamaliga. Am plecat, am urcat pe deal deasupra Bailor Herculane, unde Cristescu a spus ca ar vrea neaparat sa se intalneasca cu Marioara sefa de telefoane. Am scoborat mai jos pe padure pe o cale ce ducea la Bai. Nu am intalnit pe nimeni si eu am spus ca ma duc eu jos la ea. Si atunci am scoborat jos pana la marginea Bailor toti. Cristescu si Buba au stat acolo si eu m-am dus la Marioara. Am luat caputu pe mine, straita in spate si m-am dus. Era un baiat pe fereastra, pe care l-am intrebat unde este Marioara. El mi-a raspuns ca este la Mehadia si o asteapta ca sa vina. Am plecat si dupa 3 minute m-am trezit ca vine o femeie in spate. Am stat pe loc si am asteptat-o. Am stiut ca ea trebuie sa fie. Am intrebat-o daca ea este Marioara si mi-a raspuns ca da. M-a intrebat unde e Gogu, eu am luat-o si am dus-o la el. A stat 10-15 minute si s-a dus sa aduca ceva de mancare. Nu dupa mult timp s-a intors cu paine, niste pastrama si 1 kg. tuica, dar a mai venit cu inca o persoana cu ea, pe care nu am putut-o vedea la fata si nici nu am stat de vorba cu el, caci eu am ramas cu Buba, am baut niste tuica si am mancat. Cristescu a plecat cu Marioara si acea persoana pe o alee in sus. Ce a facut acea persoana nu stiu si nici nu am mai vazut-o, fiindca inapoi s-a intors numai Cristescu si Marioara. Am mai stat impreuna, toti am mancat si pe urma Cristescu cu Marioara au plecat pe alee in dreapta.

Nu dupa mult timp am auzit 4 focuri de arma, imediat l-am vazut pe Cristescu si Marioara ca fuge la noi. Marioara a plecat la telefoane si noi am fugit. Am trecut pe la gara Bailor si ne-am dus la un ogas si ne-am uscat la foc, fiindca trecusem si prin apa. Dupa ce ne-am uscat la acel foc, am iesit sus si am scoborat intr-un ogas mare, unde am facut un bordei de frunza si am stat pana am terminat mancarea si am plecat la Buba, la Globul Rau, unde ne-au alimentat Buba prin tatal sau. Am stat intr-un zabram si pe urma ne-am dus la o coliba parasita, unde acolo am stat vreo 3 saptamani. Dupa aceea ne-am mai mutat, am mai stat intr-un ogas in apropierea de drum, fiindca sa poata Buba vedea pe tatal sau cand trece la oi.

La un moment dat Buba a spus ca se duce pana acasa ca are de aranjat ceva. Eu cu Cristescu am plecat pana la Plugova si de acolo la Mehadia de unde am dat iar pe la Gligore si ne-am tinut dupa el cu palmu, toata ziua aveam o sticla de 3 kg. pe care ne-o umplea cu lapte si ne aducea si paine, mamaliga sau ce avea.

Se mai ducea de doua ori pe saptamana in sat, de unde ne aducea tigari si informatii de prin sat, toata duminica ne aducea o sticla de tuica.

Mai recunosc ca prin luna februarie am trecut pe sub fereastra lui Veltanescu Nicolae pe la orele 8-9 seara de unde el era la fereastra. M-a intrebat cine sunt eu, i-am spus, mi-a spus sa ma apropii de el sa ma vada bine. Dupa ce m-a vazut m-a sarutat in obraz si m-a chemat inauntru. Dupa aceea am intrat inauntru, unde mi-a dat sa stau pe scaun, insa eu nu am vrut, am spus ca sunt grabit. L-am intrebat ce mai e de nou prin sat si a spus ca a venit un pluton de militie. Atunci eu am plecat acasa de unde am luat de mancare si am plecat. Nu-mi amintesc data precisa, dar am auzit ca ar fi intr-un loc asa numit "taina", masuratul oilor, cum se face pe la noi. Eu am plecat si Cristescu nu a vrut sa mearga si atunci ne-am despartit. Eu am plecat la oi, iar Cristescu cu Buba au ramas intr-un ogas.

In acea saptamana era fixata o intalnire cu Marioara.

Am ajuns la un loc de unde canta muzica prin padure si m-amuitat la ei. Intre timp muzicantii au inceput un cantec si eu m-am dus la ei, mi-au cantat un brau, o hora si o ardeleana. Am luat o fata, am jucat si pe urma mi-am luat ramas bun, m-a rugat lumea sa-mi dea de mancare, sa-mi dea de baut, insa le-am raspuns ca le multumesc, am mancare, am tot si nu iau. Muzicantii mi-au cantat marsul si eu am plecat. Dintre oamenii de la masurat nu-mi reamintesc care mi-a spus ca e si sora mea la masurat. Eu atunci am injurat-o si am spus ca daca o intalneam nu stiu ce-i faceam, fiindca ea se duce o data pe saptamana si reclama tot ce aude de noi si am plecat. A inceput o ploaie si eu m-am bagat sub o piatra langa rolul ce aduce lemne de la padure. Am stat pana dimineata si am trecut in niste brazi, unde am facut focul, m-am uscat, fiindca eram putin ud. Am plecat, fiindca a doua zi a trebuit sa ne intalnim cu Marioara. Cristescu nu era; m-am dus eu.

Am luat-o prin padure si cand a inserat am ajuns la calea ferata infata unei trestii. Acolo era un trifoi. Intalnirea cu Marioara era la orele 9-10. Am stat pana cand am auzit ca suna soneria unei biciclete. Am stiut ca ea trebuie sa fie. Am iesit in drum si intr-adevar era ea. Am intrat cu ea la trifoi, m-a intrebat unde este Gogu. Eu i-am raspuns ca este plecat. A adus 1 kg. de tuica, 10-12 pachete tigari, 2 paini si niste oua si cirese, spunand ca se grabeste sa plece ca este teatru la Herculane si a plecat.

Eu am mai ramas putin cand deodata am auzit ca pocneste ceva. M-am uitat acolo si am vazut ca este o racheta, dar nu luase foc bine. Am lasat totul jos si am sarit in Cerna, am trecut Cerna, unde am stat pana dimineata. Dimineata am plecat si m-am dus la coliba. De unde am gasit o paine si niste branza acolo ce era adusa de parinti. Am luat-o si am plecat in ogas, am facut focul, m-am uscat ca eram ud, caci trecusem prin apa. Am mai stat 3 zile singur in padure, unde m-am dus la un bordei in padure unde aveam intalnire cu Cristescu.

Cand am ajuns acolo l-am gasit pe Gogu. I-am spus ce am patit si am ramas mai departe acolo. Maine zi noaptea am scoborat la Cropalea la mine, unde am luat o straita de cartofi si am dus-o acolo in padure.

Cristescu a avut branza, niste slanina, cartofi, am oprit si am mancat. Cristescu a adus niste tuica la care dupa ce am baut-o am scris o scrisoare d-lui Sef de Siguranta Kling. Am luat acea scrisoare pe care am bagat-o intr-un plic si am tinut-o pana cand odata am trecut la Plugova.

Coborand jos la sosea am intalnit o caruta care se ducea in jos, spre Severin. Eu am mers pe drum, insa fara arma, numai cu straita in spate. L-am rugat frumos sa-mi dea un foc la tigare. Omul a oprit caruta, mi-a dat foc, l-am intrebat de unde este, nu-mi reamintesc, de la Luncavita sau Verendin, in tot cazul din partile alea. La fel i-amraspuns si eu ca sunt de la Bolvasnita si lucrez la Toplet. Intre timp m-am facut ca caut in buzunar, de unde am scos plicul si m-am facut ca am uitat sa-l bag in posta. L-am rugat daca face bine sa-l ia el si ori la Orsova, ori la Severin sa-l bage el. Omul l-a luat si-a spus ca atata bine poate sa-mi faca. Unde l-a bagat nu mai stiu si nici daca a fi pus la posta. La fel am procedat si cu scrisoarea unui sergent de la Mehadia pe care l-am intrebat de ce imi persecuta familia. Am plecat la Plugova, de unde a doua seara ne-am reintors. La Plugova nu ne-am dus in sat, ci am stat la marginea drumului intr-un porumb.

Cristescu a plecat dimineata si a venit cu niste mancare de unde nu stiu. Am plecat de unde am stat, langa stana lui Gore.

Intr-o dimineata eu i-am spus lui Cristescu ca am sa ma duc pana undeva si sa ne intalnim la bordei.

Eu am luat-o pe padure si cand a inserat am ajuns la coliba domnisoarei Domasneanu, i-am facut o scrisoare ca la orele 8 ne intalnim in spatele casei. Am dat-o unui om ce avea coliba mai sus de Livia, ca sa i-o dea. Cand a fost aproape de ora 8 am plecat spre casa lui Livia, insa am vazut ca despre Iablanita vin niste masini si atunci am luat-o in jos pe marginea unui ogas, am traversat soseaua si am trecut deasupra Plugovei si m-am dus prin spatele Mehadiei pe la Cruce, am coborat la Binchinesti si am luat-o pe marginea apei pana aproape de gara Bailor si am trecut drumul si am iesit la Zamalet, unde nu stiu peste cate zile am dat de Gogu la bordei.

Terminasem mancarea, am asteptat dimineata pe Gore cu caprele, ne-a dat lapte si s-a intors la stana de unde a venit cu niste paine si branza. Atunci nenea Gogu a spus dupa ce am mai stat nu stiu cat timp la bordei sa ne ducem la nigee la Plugova. Am plecat la Plugova. Am luat-o pe rolul firmei si pe urma am mers pe o vale in sus. Am ajuns la o coliba unde erau doi batrani. Mulgeau oile. Ne-am oprit acolo si am stat de vorba cu ei si la urma batranul mi-a spus: " Eu v-as da de mancare ca nu mi-e frica de voi, dar mi-e frica de cei ce vin dupa voi".

Vazand asa, am plecat pana am ajuns la niste cuptoare de var. Acolo am iesit sus si am trecut intre Iablanita si Petnic. Am iesit pe Ceragau, am coborat pe la capul Plugovei de sus si unde sa ne ducem. Pana cand Gogu a spus: "Ma, in toate partile ne cauta, numai la Partene la coliba nu". Si am plecat inspre coliba aceea. De sat nu ne-am putut apropia si am stat acolo doua zile unde am fript cucuruz si am mancat.

Vazand ca nu ne putem apropia de sat, fiindca era multa armata, am trecut iarasi inapoi si am venit la Suiac. Venind pe marginea rolului am intalnit un satean pe care il chema Sicora Rudolf, l-am rugat sa nu spuna la nimeni, insa tot cand a coborat in sat a anuntat imediat Militia.

Noi am plecat iar la padure, dupa 2 zile am intalnit tot pe rol un om din Iablanita pe care il chema Nica Petan. Am stat cu el de vorba in marginea rolului de unde ne-a propus sa ne ducem la el ca ne da el de mancare, am fixat un loc, insa noi nu ne-am mai dus.

Ei au stat acolo in brazi unde ne-am facut un bordei de craci de brad, eu m-am dus la Gligore si l-am trimis de ne-a adus niste paine si a spus ca branza aduce de la el ca are. A plecat jos in sat si ne-a adus 4 paini de la brutar si branza. Eu am fost inaintea lui, am luat mancarea si m-am intors inapoi.

Nu stiu cat am mai stat, dar am plecat intr-o dimineata la Suiac.

Acolo am intalnit pe un om cu carul la lemne ce era din Plugova. Acest om il chema Luca, nu mai stiu cum, care dupa ce a ajuns in Mehadia a si anuntat Securitatea, care a plecat dupa noi in padure.

Atunci eu i-am propus lui Gogu sa mergem in sectorul Picinisca, unde nu ne cauta atat de armata. Atunci am plecat. Am coborat pe la capul garii Bailor, inspre Mehadia, unde am trecut apa Belareca, am luat-o pe un drum pe marginea apei si am iesit la un feriz. Pe acolo am trecut Cerna si am ajuns in spatele cimitirului la Picinisca. Eu i-am spus lui Cristescu sa ma astepte acolo pana vin eu.

Am plecat la Sarbu Ionica, care imi era prieten de mult, i-am batut la fereastra si m-a chemat inauntru spunand ca de mult a vrut sa se intalneasca cu mine. Atunci el a spus ca unde-i Cristescu, vrea sa se intalneasca si cu el. Eu l-am luat si l-am dus la Cristescu. Ne-am retras in marginea raului Cerna dupa un gard. I-am spus ca am vrea sa trecem in partea Piciniscai, fiindca nu mai putea sta pe la noi ca suntem urmariti si suntem descoperiti pe la noi si nu mai putea sta.

Atunci el a spus ca putem sa venim ca el ne intretine cu mancare si tot ce avem nevoie. A mai spus ca el mai are niste baieti care aduna mancare si ne aduce. A mai spus ca el mai are pe cineva la Orsova care e in legatura cu el si poate obtine si de la el ce avem nevoie. Am fixat o a doua intalnire intr-o luni seara. El a spus ca are sa-l aduca sipe acest om. Intalnirea am fixat-o vizavi de un feriz ce era in drumul Bailor in coasta. Am venit la aceasta intalnire, insa noi l-am asteptat mai inspre sat, intr-un porumb. Pe la orele 9 si ceva au venit, au trecut pe drum, i-am lasat in pace pana au ajuns la acel feriz. Atunci eu m-am dus dupa ei si i-am intors inapoi, unde eram in porumb. A venit si acel om, pe care [sic!] spune Sarbu s-a prezentat: Ghebauer. Gogu le-a propus chestia alimente-lor si daca se poate sta si in sectorul Tufarului. El a spus ca da, se poate. A mai spus ca aduna si le trimite prin Sarbu.

Ghebauer s-a grabit sa plece ca pierde rapidul si a plecat impreuna cu Sarbu la gara. Eu si Cristescu am ramas dupa ce au plecat ei si am plecat si noi. Am iesit iar la bordei, unde ne-am tinut dupa Gore cu palcu. L-am mai trimis in sat la brutar, ne aducea paine, tigari, ziare si ce aveam nevoie. Si am stat pe langa stana pana pe ziua de 31 octombrie, eu am iesit pe drumul Zamalatului si la circa 100 m pe drum dintr-o tufa s-au tras doua focuri de arma: primul nu m-a lovit; insa al doilea mi-a trecut prin piept si a iesit in spate; fara ca sa fiu somat, daca eram somat ma prezentam, fiindca nu stiam cata armata este si nu ma puteam opune vazand ca nu-s somat si dupa cum nici nu am vazut pe nimeni, am repetat pistolul si am tras in directia tufei aceleia. Am tras vreo 5-6 cartuse si am fugit. Am intrat in padure, unde am vazut ca mi-e sanul plin de sange. Eu atunci mi-am rupt camasa, mi-am legat strans pieptul si am luat-o pe padure inca vreo 300 m si am ametit si m-am pus jos. Am stat vreo doua ore si pe urma m-am tarat pana la o cale, mergeam cate 20 m si stam si asa pana aproape sa se faca ziua am ajuns intr-un ogas la Suiac. Acolo am facut putin foc si am stat toata ziua de unde am strigat de vreo 2-3 ori capoate ma aude cineva sa vina la mine. Insa nu era nimeni in padure. Am stat pana aproape seara, de mers nu mai puteam merge. Stateam acolo pana am auzit ca misca frunza in spatele meu. Am intors putin capul si l-am vazut pe Cristescu, a venit, m-a ridicat sus, a rupt din camasa si m-a strans bine peste piept. M-a luat de brat si am plecat la un bordei ce era dincolo peste ogas. Acolo m-a lasat jos, mi-a pus niste haine, frunza sub mine, a facut focul si am stat pana dimineata unde a adus niste buruiana cu care m-a legat.

Eu am ramas la bordei si Cristescu a plecat jos la drumul Suiacului ca sa intalneasca vreun om ca sa-l trimitem dupa Gore, sa-l trimit pana la Sarbu sa-mi procure ceva medicamente si seara sa ne astepte, el si inca o persoana cu el, ca sa ma poata duce pana la un loc unde putem sta linistiti.

A plecat Cristescu si dupa vreo ora s-a intors cu un om la mine pe care il chema Terme Gheorghe zis Baderca. I-am rugat frumos sa se duca pana la palc si sa spuna lui Gore sa vina imediat pana la mine. A si plecat acest om si dupa vreo doua ore s-a intors cu Gore. Dupa ce a venit cu Gore, nu a mai stat decat 5 minute si a plecat spunand ca se duce sa-si scoata caprele la padure. I-am multumit frumos si a plecat. Am ramas cu Cristescu si Gore.

Am facut un bilet si l-am trimis pe Gore cu el la Sarbu. A si plecat si a urmat ca la orele 5 dupa-masa sa ne intalnim cu Gore in ogasul Balbi sa ne dea rezultatul.

Intr-adevar ca la acele ore ne-am intalnit, unde impreuna cu el am plecat la locul pe care trebuia sa ne intalnim cu Sarbu. Am coborat jos la sosea, unde am trecut Cerna si am asteptat acolo. Dupa vreo ora si jumatate a venit pe marginea apei Sarbu si inca o persoana. Ne-am sarutat si pe urma ne-am tras la marginea unei tufe si am discutat. Pe aceasta persoana il chema Sulma Nicolae. I-am intrebat unde stiu un loc mai aproape ca sa putem sta pana ma vindec eu. Au stat putin pe loc, s-au gandit si pe urma au raspuns ca stiu ei un loc bun. Si am plecat impreuna. Am mers inspre comuna Pecinisca. Atunci Sarbu s-a dus inainte acasa sa aduca de mancare, iar Sulma a mers mai departe cu noi. Am ajuns la o gaura, unde nu dupa mult timp a sosit si Sarbu cu mancare si niste vin. Am facut focul acolo si ei au plecat. Mai departe nu l-am mai vazut nici pana in zi de azi. Maine zi, seara, Sarbu a venit iar cu mancare si asa a continuat in toate serile. Pana cand intr-o seara a venit cu Gore si inca o persoana pe care nu am cunoscut-o. L-au intrebat pe Sarbu cine este acel baiat si a spus ca este varul lui. Gore mi-a dat 2.000 lei si l-am trimis dimineata la Mehadia sa-mi aduca pansamente, fiindca rana a inceput sa puroieze. Si l-am trimis acasa. Sarbu a spus ca mai trimite si el la Bai sa ne aduca. Gore a plecat la Mehadia, de unde seara s-a intors cu niste fase, apa oxigenata, niste prontozil si niste aspirina. A venit la Sarbu acasa de unde seara au venit impreuna la noi. Ne-a adus medicamentele si Sarbu ne-a mai adus si o sticla de secarica, spunand ca maine se duce el personal la Herculane si procura si niste sulfamide. Ne-au lasat mancare si a plecat. Gore a dormit pana dimineata cu noi, de unde a plecat la tara, urmand ca sambata sa se intoarca inapoi.

In seara urmatoare Sarbu s-a intors beat frant, el si varul lui, care mi-a adus o sticla cu miere de stup. Atunci Sarbu a inceput a spune ca a aranjat cu Ghebauer sa-i mai fixam o seara cand sa vina la noi. Mai spunea ca a aranjat si ne vine un ajutor de vreo 15-20.000 lei. Mai spunea ca mai aranjeaza el si de mancare pentru iarna, insa cu cine nu l-am mai intrebat, fiindca l-am vazut asa de beat.

Intr-o duminica seara am vazut ca vine iar beat, cu o alta persoana necunoscuta. L-am intrebat cine-i; a spus ca este un baiat bun si sa nu ne fie frica. Pe acest baiat il chema Latcu, care a mai venit intr-o seara cu Sarbu, amandoi beti. Cand s-a intors Gore de la regat, iar l-au trimis acasa, sa mai trimita ceva fasie, insa nu a adus. A mai adus 5 bucati Piramidon. Insa a adus Sarbu de la Bai.

Dupa aproape 3 saptamani Gore mi-a propus sa ne ducem la el la regat. Am spus ca ne ducem. I-am spus lui Sarbu ca plecam la tara la Gore. Si cand s-a inserat, con-dusi de Sarbu, am plecat. Am iesit sus la Domogled, de unde Sarbu s-a intors inapoi, iar noi am continuat drumul. A doua zi seara am ajuns la coliba la Gore, ne-a lasat acolo si s-a dus acasa si dimineata ne-a adus de mancare.

Am stat 3 zile si intr-o noapte au venit niste persoane necunoscute, beti, sa intre in coliba sa se culce pana la ziua. Cristescu le-a raspuns: "Mai oameni, aici nu puteti dormi, fiindca suntem noi". Eu le-am raspuns ca suntem stapanii lui Gore de la palc si am venit sa cumparam niste porci de la tara. Ei au raspuns ca sa-i spunem lui Gore ca a fost varul lui aviatorul. Am mai ramas pana ziua pe la orele 4 dupa-masa. Atunci a venit mama lui Gore si a spus sa plecam, ca acei oameni au reclamat ca la coliba lui Gore au fost niste oameni necunoscuti.

Am plecat impreuna cu Cristescu inapoi la Picinisca. Eu am luat-o pe un ogas, unde m-am pierdut de Cristescu. Nu ne-am intalnit decat dupa 3 zile in Picinisca. Eu am fost, l-am chemat iar la cimitir, unde ne-a mai adus de mancare, m-a luat in spate, m-a trecut raul Cerna, de unde noi am plecat si Sarbu s-a intors inapoi, spunandu-i ca, daca vine Gore, sa-i spuna sa vina la coliba unde a lasat el scrisoarea.

Ne-am dus sus de unde am stat la bordei. Acolo am avut mai ramasa niste faina intr-o canta; am mai iesit sus intr-o dimineata, am scos niste cartofi si am mai stat vreo 5-6 zile si pe ziua de 30 noiembrie, dimineata ne-am trezit cu Militia. Cand i-am vazut ca se apropie si au tras o rafala de pusca mitraliera am strigat: "Fratilor, nu mai trageti, ca noi ne predam".

Am iesit afara, ne-am predat, ne-au luat si ne-au dus la Orsova, de unde seara ne-au trimis la Caransebes.

Mentionez ca am mai fost in timpul fugii mele la un anumit om, ce avea coliba la Suiac. La care trecand prin fata colibii l-am vazut. A iesit afara si mi-a zis: "Ce mai faci, Tica, ca nu te-am mai vazut de cativa ani." Eu i-am zis: "Da-mi te rog ceva de mancare, ca mi-e foame, nu am mancat de 2 zile". Atunci el a adus niste mamaliga si branza si mi-a dat. Am mai stat cu el de vorba si pe urma i-am multumit si am plecat. Nu mai m-am intalnit cu el pana cand l-am vazut ca vine cu Cristescu la mine de l-am trimis dupa Gore. In timpul cand am discutat cu Sarbu, ni s-a spus de catre el ca are o pusca mitraliera Z.B. si un pistol 9 scurt, dar e stricat. Tot el a spus caGhebauer are si el un Z.B. In timpul cand am plecat la Paun am fost condusi de Bozariu, de la Globul Rau pana la Paun.

Trecand odata prin Plugova cu Cristescu, ne-am intalnit cu Storojescu Nicolae, care mi-a spus: "va cauta Paun." Cristescu l-a intrebat unde este, si a raspuns ca este la mine acasa. Am plecatimpreuna cu el acasa. Intr-adevar Paun era la el si sta la o masa. Atunci Cristescu l-a intrebat ce e nou. El a raspuns ca a venit sa se mai intalneasca cu noi. L-am auzit spunand, ca mai are ceva cartuse de arma ruseasca. Atunci Cristescu i-a spus ca nu are nevoie, dar sa le tina daca o avea nevoie il trimite pe Lae dupa ele. A mai stat de vorba putin si a plecat, spunand ca trebuie sa plece, ca se duce cu masina sus la padure. Si a plecat, spunand ca daca mai avem nevoie de ceva sa-i cerem.

Pusca mitraliera pe care i-a dat-o lui Duicu a fost de la Petchescu din Iablanita, adusa de Storojescu Nicolae de la Plugova.

In timpul cand am stat impreuna cu Buba mi-aduc aminte ca a spus ca ar fi stat si umblat mult cu Duicu, inca pana nu a fugit, iar cand l-am gasit la coliba a spus ca nu stie pe cine a trimis dupa ei sa vina. Nu a spus persoana.In timpul cand eram prin padure, am intalnit pe padurarul Fulga in ogasul Balbi. Am stat cu el de vorba vreo 2 ore. L-am intrebat ce e mai nou prin sat. Mi-a raspuns ca toate-s vechi, iar la despartire el a plecat acasa si eu am ramas in padure. A doua oara iar l-am intalnit si atunci mi-a spus ca daca mi-e foame are o bucata de paine sa mi-o dea. I-am multumit si nu am vrut sa-i iau. Stand cu el de vorba au trecut niste oameni la lemne si atunci ne-am despartit. Intre timp l-am mai intalnit de mai multe ori. L-am mai intalnit si cu Cristescu de 3 ori, si iar am vorbit cu el, care ne-a spus de cele ce se mai petrec in sat. Am mai intalnit multi oameni in padure la lemne.

Ultima data cand ne-am intalnit cu Fulga, eu am dat pe alta parte si cand am ajuns la locul unde trebuia sa ma intalnesc cu Cristescu l-am gasit vorbind cu padurarul Fulga. Am ajuns acolo si m-am pus si eu langa ei jos.

Padurarul Fulga mi-a spus: "Pe mine toti ma intreaba la Ocol.

Mai Fulga, tu cat umbli prin padure, nu ai vazut niciodata pe Cristescusi pe Tica?" Eu le-am raspuns ca nu. Insa va intreb ceva, cand va reclam ca v-am intalnit ca sa pot avea si eu o vaza mai buna la Ocol.

Atunci noi i-am spus: "cand te duci acasa?" El a spus ca duminica. Fiindca el nu era din Mehadia, ci din Iablanita. "Bine, atunci cand te intorci sa reclami ca ne-ai vazut in varful Strajeta", ce este intre Mehadia si Iablanita, insa asta era pusa la cale de noi.

Intre timp eu am fost ranit si chiar in ziua ce el a reclamat cu o zi inainte eu am fost ranit. Asa ca nu am reusit cu el ce am pus la cale de a spune.

Am mai trecut o data pe la Poiana Certegului unde am intalnit pe sateanul Velcan Iancu din Mehadia, care, dupa ce am discutat impreuna, a spus ca sa mai dam si pe la el cand nu avem de mancare, insa nu am mai dat pe la el.

Am mai trecut o data deasupra garii Toplet, mai sus pe deal, unde am intalnit un om care venea de la coliba. Atunci Cristescu l-a intrebat daca a auzit ca este in Toplet un fugit.

Semnatura indescifrabila

Rezistenta anticomunista din Muntii Banatului

in documente, Selectia. Miodrag Milin,

Fundatia Academia Civica, Bucuresti, 2000, p. 47-62

MARIA ARTINESCU

(sora lui Tica Artinescu)

Sunteti nascuta in anul.?

Era o diferenta intre voi?

De sase ani, el era in 1923.

Ce stim mai putin este despre familia lui Tica Artinescu.

Fratele meu n-a fost casatorit.

Vorbiti putin despre parintii lui. Din ce mediu sunt?

Tatal meu a fost muncitor, a lucrat in mina, mama a fost casnica, s-a ocupat cu pamantul. Am avut si noi putin pamant.

Deci erati localnici?

Da. Eu, ca sa va spun, am lucrat la telefoane, si dupa tot ce s-a intamplat cu fratele meu, m-au epurat, cum s-ar zice. Iar dupa aceeaam stat o perioada acasa. In 1949-1950 s-a infiintat raionul Mehadia si prin cunostinte am reusit sa ma incadrez in serviciu, nu la telefoane, ci la Sfatul raional. Am lucrat la sectia sanitara, ca statisticiana.

Deci, sa zicem ca ati dus o viata normala din punctul asta de vedere?

Am mai fost "bazaita" de incercari, cum era pe timpuri, de secretari de partid, de sindicat, de anumite chestii, fiindca mai erau si dusmani care cautau sa ma impiedice sa avansez.

Da, voiau sa va reaminteasca trecutul.

Sa-mi aminteasca trecutul nu puteau, ca imi era in suflet.

Vreau sa zic sa va faca sicane.

Aia da. In 1956 ne-am mutat cu raionul la Orsova. Acolo, iar s-au aflat cativa dusmani, dar totusi n-au reusit, fiindca eu am fost o fire care ce mi s-a spus am facut. Am fost asa temperata si uniiconducatori de intreprindere au avut incredere si m-au sustinut. In 1958-1959 s-a desfiintat raionul si am ramas fara post atunci. M-am inscris la Bratele de Munca, cum se procedeaza. Si acolo era unul care-mi stia povestea cu frate-miu si a incercat sa-mi puna bete in roate, dar totusi prin cunostintele pe care le aveam, desi eram sora lui Tica, am fost si eu bagata prin sindicat, fiindca m-au cunoscut multi si am reusit sa ma incadrez la Autobaza Orsova. Si acolo au cautat sa imi bage bete in roate, dar dl director care m-a cunoscut, si am fost in Comitetul de sindicat pe oras, m-a sustinut mult. Dupa sase luni de zile, de abia am reusit sa ma incadrez cu o decizie. Pana atunci am fost temporar. Pai, de la intreprindere bineinteles ca au fost multumiti de mine si m-au sustinut foarte tare. Dar eu stiu ce antecedente penale am avut? Eu am fost arestata, dar nu am fost condamnata pentru frate-miu. Am stat sase saptamani in inchisoare la Caransebes. M-am dus la seful juridic al Timisoarei de la IRTA, m-am dus acolo cu antecedentele la ei si dansul a vazut ca nu am nimica, mi-o dat aviz favorabil. Si atunci, dupa sase luni de munca, mi-o dat decizia. Si am lucrat pana in 1984, cand am iesit la pensie.

Haideti sa ne intoarcem la fratele dvs. Cum era el?

Era un baiat istet, dezghetat, descurcaret, destept. Dar mai avea si un pic de viciu cu cate un paharel.

O fire mai aprinsa.

Da, o fire mai aprinsa. Si s-a dus la un bal si acolo a strigat:

"Traiasca nepotii lui Maniu!" Ca tatal meu nu a facut politica si nici el. Da asa i-o venit lui atunci sa strige.

A facut politica taranista?

Nu, n-a fost, caci era inca tanar.

A facut si razboiul inainte?

A facut si razboiul, a fost si ranit, a fost si decorat. Si dupa aceea a iesit, aici in Mehadia erau rusi, si s-o batut cu un rus. Pe langa ca s-o batut cu rusul a strigat si: Traiasca nepotii lui Maniu! Sigur ca dusmanii au fost acolo si l-au arestat. L-au dus la Securitate in Orsova.

L-au retinut acolo timp de vreo 4-5 luni. Dar era liber.

Dar il cercetau, da?

Nu l-au cercetat.

Sub supraveghere numai?

Da. Ca dupa aceea sa aud ca, probabil ca a fost cineva si l-a vazut in oras pe acolo, sa aud ca a facut reclamatii la Ministerul de Interne pentru cei de la Securitate de la Orsova ca-l tin liber. Si atunci au primit dispozitie sa-l duca la Bucuresti, dupa cate am inteles. De la Securitate mi-a dat un telefon un securist de pe acolo, unu care l-o vazut si a venit si la mine, chiar lucram la telefoane. Mi-au dat telefon sa stiu ca l-au dus la Bucuresti. N-am mai stiut de el nimic. Dupa o perioada m-am trezit cu seful de post de la Mehadia la mine la telefoane si spune ca sa-i spun lui maica-mea sa se duca pana la el. S-o dus maica-mea la el si spune: "Mama Stana, sa aveti grija ca Tica a fugit din inchisoare!" Ce puteam sa facem? Vine la mine si-mi spune, desi eu n-am stiut, cu toate ca lucram la telefoane, nu stiam. Ca dupa o perioada sa primeasca maica-mea veste de la el sa se duca sa se intalneasca cu el. Nu-mi mai amintesc unde, dar noi aveam o coliba mai jos de Gara Bai [Baile Herculane, n.n].

De cand fugise, a venit in zona aici?

Aici s-ar fi gasit cu Gogu Cristescu, cu maiorul Domasneanu cu care au mai fost, ca au fost multi din zona asta de aici. Si normal ca maica-mea cand s-o dus a inceput sa planga, i-o spus ca a fost anuntata de Militie. Ce sa faca? Ce sa-i mai poata face? Atunci a ramas fugit. Bineinteles ca ne mai dadea cate o stire.

Dar acasa mai venea?

Da.

Aicea?

Da, si era armata aici. Venea si pe acasa cand mai putea, cand nu putea se mai ducea maica-mea si se intalnea cu ea. Avea foarte multi cunoscuti prin jur, ca la colibele astea, salasele astea, cine nu-l cunostea? Toti il cunosteau. Asta a fost cam prin 1950.

1949, da, cam prin 1949 s-a auzit ca l-o prins. Dar ultima veste care am avut-o de la el, maica-mea i-o trimis mancare printr-un cetatean, el i-o spus ca daca in termen de cateva zile nu-i luata mancarea sa stie ca nu mai e pe aici. Ca dupa aceea sa auzim ca l-o prins nu stiu pe unde, ca l-o omorat nu stiu pe unde, fel si fel de versiuni. Noi am ramas cu versiunea asta ca-i prins si ca-i mort. Desi copiii lui Gogu Cristescu or cautat peste tot si nu le-o venit nici un raspuns nici de la penitenciare, nici de la Crucea Rosie. La un moment dat, ei s-au trezit cu un certificat de deces fara semnatura, fara nimic.

Pentru Gogu?

Da, pentru Gogu; dar pentru frate-miu nu, nici n-am cautat noi, ca ne-am gandit ce sa mai facem. Si asta a fost ultima veste care am avut-o de la el. Acum nu stiu care e adevarul. Ca dupa aceea, prin 1970, a venit de la securitate de la Resita, lucram tot la IRTA, dar la o comuna de oras, si ma trezesc cu seful Militiei ca vine la mine si-mi spune sa merg pana la Militie. M-am dus la Militie si am intrat in biroul comandantului, acolo erau maiori de Securitate si am stat de

vorba. Zic:

"Domnule, la ce ma mai intrebati de frate-miu ca ii mort? De ce veniti la mine sa ma intrebati de el, ca dvs. aveti sursele dvs. prin care puteti sa-l gasiti."

"Nu doamna, nu am venit sa va facem rau."

Da venise mai-nainte unul care imi spunea de el ca stie de el.

Astia or descoperit, l-o arestat pe ala, nu stiu ce o facut ala si o dat declaratii ca o fost si pe la noi, venea si pe la mine si pe la maica-mea, era un escroc, totusi voia bani. Si imi spunea ca el stie unde e Tica. Eu i-am spus ca-i platesc drumul si ca merg cu el pana la el, dar el se tot scuza ca nu stiu ce si mi-am dat seama ca-i un escroc. De langa Iablanita era, zice ca el o fost neam cu maiorul Domasneanu, da nu stiu.

Cum il chema?

Nu mai tin minte cum il cheama, era de mult. Si atunci venea la maica-mea iar. Maica-mea bineinteles cu durerea mare credea tot ce-i spune. Pana la urma i-am spus: "nu mai crede tot ce-ti spune, ca asta eun escroc". Ii dadea de mancare, ii dadea bani. Si dupa asta nu stiu ce o facut asta, ca si el o fost arestat politic. Il prinde Militia si-l aresteaza si el o dat declaratie ca el o fost la noi ca sa ne spuna de Tica si o venit ala de la Securitate. Domnule, eu nici nu mi-am mai adus aminte ca ala o fost la mine, nu stiam ce vrea. Ei tot imi dadeau date, si pe urma mi-o venit ideea si le-am explicat. M-or intrebat daca mama mea stie, si le-am zis ca da si i-am trimis la ea, desi ei nu au vrut sa mearga ca sa nu-i faca rau. Le-am zis sa spuna ca au fost la mine si ca eu v-am trimis. Si atunci o venit si o stat de vorba cu ea.

Deci asta era in anii '70?

Cam asa, ce mi-au zis la plecare ca daca cumva auzim de el sa-i anuntam si pe ei, desi el si-a facut pedeapsa. Pai zic: "Cum sa mai aud de el daca-i mort?" Zice: "Nu-i mort, ii disparut." O fi ca o zis adevarul, fie ca n-o zis adevarul, nu mai pot sa spun. Dar asa vesti de prin comuna am mai auzit, chiar un var de-al meu sta pe centru acolo si mi-o zis ca o trecut o masina si din masina s-o dat jos o doamna si s-o dus la el la poarta si-o intrebat de mine, zice daca ma cunoaste; cum sa n-o cunosc, ca-i neam cu mine. Si ala zice ca nu cred ca-i acasa, ca ea lucreaza la Orsova, vine numa' sambata, pleaca duminica, da ca-i mama ei, moasa mea, si n-a vrut sa intre cu masina pe aici. Ala a venit aici sa vada daca maica-mea-i acia si cand vine asta aicea tot asteapta sa vina masina si cand s-a dus pe acia, masina nu mai era.

O plecat?

O plecat. Am mai auzit ca mai intreba de mine, de., da cine poate sa fie? Am fost cu ideea ca altcineva nu poate sa fie decat el. Acuma nu stiu care-i adevarul. Si eu as vrea sa-l aflu. Un nepot de-al meu a venit cu o revista straina, cu un articol in care scria de ei toti, dar scria ca sunt morti si sunt ingropati intr-o groapa comuna pe langa Lugoj. Si la Radio Timisoara, dimineata, zice ca ar fi cerut Senatului sa dezgroape groapa aia, dar nu-i nici o miscare. Am asteptat si eu sa vad. Am avut un farmacist de aici din Mehadia, foarte de treaba, dar ca o murit omul, o fost si el deportat, care ne-a tinut cu medicamente.

Cand a fost ranit? Stiati ca a fost ranit?

Da, cum sa nu, si stia si el ca a fost foarte de treaba si o chemat-o pe mama mea si i-a spus ca tot ce-i trebuie sa se duca la el. Si n-o vrut sa ia nici un ban. O fost ranit, si pe front o fost ranit.

Inainte?

Inainte si dupa ce s-a intamplat cazul cu el l-o cautat Ministerul de Interne sa-l reangajeze in armata, fiindca pe el la doua luni de instructie l-or trimis pe front. Ce-o fi facut pe acolo, ce n-o fi facut, ca l-o facut sergent direct.

Pe frontul rusesc?

Da, de aici. Si l-o adus la Herculane, inca avea plumbul in picior, l-or tinut si la Herculane pana l-a taiat si l-a scos din picior. O fost un luptator bun, nu s-o dat inapoi de la nimic.

Cazul lui a inceput de la incidentul cu rusii?

Da.

Dupa cate am vazut in hartiile acelea, nu atat jandarmii aveau ce aveau cu el, cat rusii.

Au avut ei si jandarmii, dar rusii nu puteau, ca nu erau multi.

Erau cativa, aveau vaci si-i alimentau pe aia de la Herculane, dar la el a fost mai mult o ura. Fiindca pe atunci, daca nu-ti convenea de cineva sau daca vroia sa-ti faca un rau, imediat puteau sa-ti faca, fara semnaturi, fara nimic si asa a fost si la el. El a fost foarte destept. Da, intelligent a fost, foarte inteligent. Era impulsiv, mai ales cand bea cate un paharel, dar nu era agresiv, era foarte pasnic.

Parintii au trait?

Da, tatal meu a murit in 1963 si mama a murit in 1962.

Si ei, saracii, ce faceau?

Au sperat. Mama a murit cu durerea ei.

Atunci cand l-au prins pe Tica, v-au verificat si pe dvs.?

Da, noaptea au venit si m-au luat la Herculane, la Securitate.

Cu parintii impreuna?

Numa' cu mama si cu matusa, pe taica-meu nu.

Cine era acolo?

Era maiorul Kling si era seful Securitatii, care era un om foarte de treaba.

De aici?

Era din Lugoj, dar era in Herculane la Securitate. Si ne-o luat noaptea si ne-o dus acolo la Bai si ne intreba: Stiti ca Tica e prins? De unde sa stim, mama spunea tot la fel, matusa-mea, pai, cica noi nu stim nimica. Dar n-o fost prins atunci. Ei, a trecut luna si atunci au tras militarii, dar nu i-o omorat atunci, dupa aia. Atunci noaptea a venit si ne-o luat si pe noi si ne-o spus ca l-o prins. Atunci maica-mea mai curajoasa: Pai daca l-ati prins, ada-mi-l sa-l vad si eu, ca-s mama lui si ma doare si pe mine. El zice ca o sa-l aduca, dar pana dimineata ne-or dat drumul si nu l-am mai vazut.

A fost o capcana?

Da, a fost un truc. O crezut ca noi nu stim ceva sau stiu eu ce.

Dupa aceea v-au mai anchetat?

Nu, dupa ce am venit de la Caransebes, mi-a zis sa ma prezint la Securitate aici.

V-au chemat acolo?

Nu, m-or dus ei acolo, am stat sase saptamani in celula dupa ce ne-a dat drumul, ca nu aveau de ce sa ne mai retina, ca nu aveau probe asupra mea, nimic. Atunci mi-or zis sa ma prezint aici, era raionul inca la Mehadia. Sa ma prezint in fiecare luna la Securitate si daca aflu ceva sa le spun. Eu m-am dus si le-am spus ca nu stiu nimic, chiar daca stiam. Ce puteam sa fac, sa ma duc sa-mi ingrop fratele? Dar dupa aceea n-am mai avut necazuri.

Se spun cateva cuvinte despre dvs., ca v-ati intalnit la o petrecere in munti!

Aici, pe dealurile astea, la un masurat de oi. Venisem mai recentde la inchisoare, chiar inainte de noaptea de Inviere. Si m-o chemat o vecina la masurat de oi si m-am dus si eu.

Unde e asta?

Dealul Cercec.

Si aia e un fel de sarbatoare?

Da, era cu muzica, cu mari pregatiri. Si m-am dus si eu si o data mai spre seara asa aud galagie. Deodata a aparut Tica. Eu, cand am auzit ca a aparut Tica, nu ca nu am vrut sa-l vad, doar am vorbit si cand a plecat si cand o venit, dar mi-o fost frica de securisti. Am plecat. Si cand am coborat, el urca si-mi zice: Fugi repede acasa!

Asta v-a zis?

Nu mai sta, pleaca! Si el a jucat si el pe acolo, de mancat zice ca n-o vrut sa manance. Atunci iar m-o chemat si nu l-am vazut, am plecat mai inainte si nu m-am intalnit cu el. I-or cercetat pe aia de acolo si or plecat.

IABLANITA

ZAHARIA MARINEASA

(fragmente din interviul realizat pentru emisiunea "Memorialul durerii")

Ma numesc Zaharia Marineasa. Ca apartenenta politica sunt legionar. Am executat la Aiud 21 de ani de detentie politica pentrufapte de ordin politic. Intotdeauna am fost incadrat in articole de lege referitoare la ceea ce justitia de atunci considera uneltire impotrivaoranduirii sociale. In cuprinsul sentintelor pronuntate impotriva mea, nu se gasesc acuzatii pentru manifestari rasiste, antisemite, de intoleranta religioasa sau contra etniilor conlocuitoare.

Rezumand faptele mele, nu am fost condamnat pentru crima de omor si deci cei 21 de ani de temnita pe care i-am executat nu pot fi justificati de nici o oranduire sociala din lume.

In continuare ma voi opri pe scurt si la faptele mele legate de lupta impotriva comunismului. Voi repeta unele fragmente din interviul dat in revista "Gazeta de Vest", in septembrie 1992.

Mi s-a pus intrebarea daca organizatia pe care am condus-o a fost cea care a luat parte la primele ciocniri armate anticomuniste dinBanat. In primavara anului 1948 eram urmarit de comunisti pentru a fiarestat. Purtam costum taranesc si opinci. In traista aveam un pistol automat. Am raspuns atunci "Gazetei de Vest" urmatoarele: Admit ca ciocnirile cu Securitatea, in care am fost implicat ca sef, in total apartinand grupului trei ciocniri, au fost primele din aceasta regiune. Ele sunt insuficiente insa pentru a acoperi un titlu cu pretentii de lupta anti-comunista. As vrea sa mentionez ca organizarea de lupta anticomunista in regiunea muntoasa a Banatului a inceput inca din anul 1946 si apartine profesorului Filon Verca.

Spiru Blanaru, comandorul Domasneanu si taranul Gogu Cristescu ne-au fost camarazi de lupta, despartindu-ma de dansii din cauza arestarii si condamnarii mele, care a avut loc inainte de aparitia legii de condamnare la moarte.

La prima ciocnire pe care am avut-o, rolul principal mi-a apartinut si a fost favorabil pentru mine, dar, cu inga-duinta dvs., voi trece peste amanuntele acestei intamplari, considerand mult mai importanta implicarea mea sufle-teasca in situatia respectiva. Dupa arestare, la trei luni dupa aceasta intamplare, la Securitate, anchetatori fiind colonelul Coloman Ambrus, Mois si Kling Zoltan, am fost intrebat: "De ce in fata unor arme incarcate si numai la 2 sau 3 metri departare, ai ridicat pistolul automat si ai tras in sus?" Mentionez ca la aceasta intamplare nu au fost victime. Le-am raspuns celor 3 anchetatori: "Pentru ca o voce dinlauntru m-a determinat sa nu procedez ca intr-un razboi declarat." Nu stiu daca ei au inteles ce le-am spus, dar chiar daca prin raspunsul meu nu mi-am micsoratduritatea anchetei, am fost ocolit, recunosc, de vulgaritati si insulte. In instanta, aceasta intamplare din gara Herculane a fost apreciata ca fiind favorabila mie pentru faptul ca am acceptat marele risc personal prin gestul voluntar de a folosi arma numai pentru intimidare, renuntand la un mod de aparare egal cu al adversarilor; adversari care in situatia respectiva erau si agresori, si reprezentanti ai ocupatiei comunisto-sovietice.

Situatii asemanatoare am intalnit in cartile pe care le-au scris profesorul Verca si Ion Gavrila. Profesorul Verca povesteste ca se afla in padure si avea asupra sa o grenada si un pistol. L-a vazut pe padurar conducandu-l pe jandarm la locul unde se afla. Nu a aruncat grenada, caci padurarul avea copii. S-a predat, dar dupa cateva zile a evadat din arestul Securitatii din Timisoara. Lui Ion Gavrila, unul din coloneii care-l urmareau ii spune locul in care l-a pandit, asigurandu-l ca l-ar fi ciuruit, daca l-ar fi vazut. Ion Gavrila ii arata si el colonelului cateva din locurile in care l-a vazut, aflandu-se la o mica distanta de el, si nu l-a impuscat. Se cuvine ca istoricii viitorului sa treaca sub lupa aceste gesturi, care sunt atitudini aparent simple, dar in ele sunt adunate rezultatele unei educatii crestine.

Despre prezenta mea in inchisoarea Aiud.

Din prima condamnare politica am executat cinci ani la Aiud. A doua condamnare, de 15 ani, am executat-o tot la Aiud, si dupa expirare am continuat prelungirea la Periprava. Dupa cum spuneam, in 1948 am fost con-damnat la 15 ani, maximum de pedeapsa care se dadea unui sef de lot in acel timp, fiindca nu aparuse inca legea de condamnare la moarte pentru cazurile de confruntare armata. Regimul din inchisoarea Aiud era urmatorul: foamete, izolari, batai, toate mergand pana la suprimare. In toti cei 15 ani si opt luni nu am avut nici o legatura cu familia. Nici scrisori, nici pachet, nici dreptul de a citi si a scrie. Am facut parte in mod obisnuit din lotul celor care n-au fost ocoliti nici de izolari, nici de pedepse. Cred ca ar fi revelator pentru cunoasterea mediului penitenciar sa vorbesc despre cateva modalitati esentiale de convietuire intr-o celula. Cele mai importante si binevenite sunt dragostea si bunatatea, dreptatea si corectitudinea nefiind suficiente. Cand te afli singur in celula, trebuie sa ai atentiamarita la ganduri. Iti trec prin minte o sumedenie, de tot felul, pe langa cele ziditoare te pot asalta si ganduri tulburi, deprimante. Pe acestea din urma trebuie sa ti le in-departezi imediat. Si eu, conformspiritualitatii legio-nare, am nazuit la o autentica traire crestina. In masura in care am reusit ramane sa aprecieze camarazii mei de suferinta. Au fost situatii cand nu am putut face binele, dar intotdeauna cu orice risc m-am opus sa fac rau, sa sufere cineva din cauza mea. La expirarea sentintei de 15 ani nu am fost eliberat. Detentia mi s-a prelungit din oficiu, fara judecata. Prelungiri asemanatoare de detentii li s-au aplicat si altora, dar, inainte cu jumatate de an de la acea data, aceste prelungiri de detentie au fost suspendate, caci din inchisoarea Aiud se eliberasera in jur de trei mii de detinuti politici cu pedepse neexpirate, oameni de mare importanta in trecut: ministri, generali si diverse somitati. Mi s-a spus ca prelungirea detentiei si a izolarii mele, singur in celula, are trei motive: intamplarea din gara Herculane, apreciata de data asta ca defavorabila mie, o greva a foamei pe care o decla-rasem cu sase ani in urma pentru a obtine asistenta religioasa si Noul Testament, fapt considerat ca o instigare, pentru ca unul din punctele grevei generale legionare care a urmat la Aiud a fost si acesta formulat de mine, si al treilea a fost modul in care am luat cuvantul ca raspuns la presiunea care se facea pentru acceptarea reeducarii, raspuns care a fost considerat nesatisfacator.

In incheiere mi-as exprima dorinta, adresata ca rugaciune lui Dumnezeu, ca sutele de vieti care au fost curmate de comunism, pentru ca s-au opus comunismu-lui, sa fie primite ca jertfe la faurirea Romaniei Crestine.

DUMITRU PETCHESCU

Nascut la 2 aprilie 1932 - fiul lui Ion si al Mariei; Ion - condamnat in martie 1949 politic la 7 ani munca silnica in lotul Marineasa, in care au fost 32 de persoane judecate la Tribunalul Militar Timisoara.

In perioada 1947-1948, singurul personaj care in zona noastra era urmarit era Gogu Cristescu, de la Plugova, si el era cautat de mai mult timp. Era o persoana in ochii Jandarmeriei si Securitatii. Venea aici la noi, aici la coliba, unde tata lucra singur terenul.

Ne explicati unde este amplasata aceasta coliba?

Coliba este amplasata pe drumul national Nr. 70, intre localitatile Plugova, Iablanita, Crusovat si. Avem hotar cu toate aceste localitati, suntem exact in mijloc. Aici, in perioada aia, 1948, se punea problema (sau mai inainte, dar eu atunci am aflat) reorganizarii miscarii legionare. Si in sensul asta se ducea munca de lamurire de la om laom, in care era angrenat si tatal meu si Zaharia Marineasa. In actiunea aceasta a lor de reorganizare s-au deplasat, in vara lui 1948, Zaharia Marineasa, tatal meu si Gogu Cristescu la comandorul Domasneanu, la Baile Herculane. Ala a fost primul incident pe care l-au avut. Au discutat si asta a reiesit din sentinta si din actul de acuzare al Procuraturii Militare, ca s-a discutat de reorganizare. Au recunoscut, probabil ca a recunoscut Marineasa. Si la terminare or venit in gara Herculane si au vrut sa calatoreasca sa vina pana la Iablanita, pana la Crusovat. Eu stiu pana unde au vrut sa vina? Dar pana la Iablanita, cred ca s-au dus si au vrut sa ia bilet.

Si atunci ei fiind deghizati - Zaharia Marineasa era imbracat in costum taranesc vechi, cu opinci, cu obiele si cu o traista in spinare, tatal meu era deghizat, Gogu Cristescu la fel. Nu au avut indrazneala sa se duca la ghiseu sa-si ia bilete, dar coincinenta a facut ca sotia comandorului Domasneanu trebuia sa mearga in noaptea aia, era dupa 2-3, cu personalul la Lugoj, cu probleme personale. Atunci d-na Domasneanu s-a dus la ghiseu si a luat un bilet pentru Lugoj si trei pentru Iablanita. Impegatul, fiind un informator al Sigurantei (Securitatii), a anuntat (era o patrula dintr-un plutonier si un militar, faceau o patrula prin gara) ca d-na comandor a luat biletul si numai bine ca el a dat biletele, d-na a iesit de acolo, de la casierie, s-a dus mai jos in intuneric, ca ei asteptau acolo, si le-a dat biletele. Dar imediat la doamna comandor a venit plutonierul si militarul respectiv.

Nu or fugit, nu o fost nici o problema si a intrebat:

"Ce-i cu dumneavoastra aici?"

"Asteptam trenul."

"De ce nu asteptati dumneavoastra trenul cum asteapta toata lumea, pe peron (este multa lume care asteapta trenul)?"

"Erau obositi."

Dupa aia au povestit cum a decurs toata treaba. Si au armat armele si au spus: "Poftiti la birou sa va legitimati".

S-au supus, toti trei s-au ridicat de acolo, militarii in spatele lor cu armele ca sa-i duca la biroul de miscare. Dar pana sa ajunga la biroul de miscare, sunt scarile care merg in jos la autobuz si in momentul in care s-a ajuns la scari, Gogu Cristescu a tulit-o, a iesit de sub escorta si a fugit pe scari in jos, plutonierul dupa el. Nu l-o ajuns. Sigur acum s-a intamplat primul incident. Gogu Cristescu, cand o ajuns jos, sigur ca erau trasuri, nu erau taximetre, ca acum. Cand a ajuns jos s-a pus pe jos pe burta si a tras cu pistolul automat. Nu a tras sa-l omoare, el a tras sa-l sperie. Plutonierului i-a spus sa nu se miste de acolo, stiind ca probabil cei doi care au ramas, tatal meu si cu Marineasa, probabil se vor descurca. Militarul i-a luat si i-a bagat cum bagi oile la strunga, i-a bagat in biroul de miscare. Amindoi erau inarmati, nu s-o vazut, nu avea nimeni intentia sa traga. Nu putea si sa stea de paza la usa, si sa-i legitimeze. Si se tot uita in spate sa vada daca vine plutonierul. Nu stiu ce s-a intimplat cu plutonierul exact, ca militarul era tinut in sala, ii spunea ca daca se misca: "Te impusc". Atunci a profitat Marineasa ca avea mai la indemana arma in straita, un pistol de dimensiuni mai reduse, a luat straita in spinare si nimeni n-a banuit ce putea sa se intample din straita aia. S-a intors un pic cu spatele, militarul tot astepta sa-i vina superiorul. Si la un moment dat Marineasa a scos pistolul si cum erau usile statiei inalte a tras cu pistolul peste militar.

Militarul sigur ca in conditiile acestea a luat-o la fuga si Gogu Cristescu stia ca asta ii fuga militarului, erau bocanci, atunci i-a dat drumul plutonierului: "Acum poti sa pleci." Nu i-a facut nimic, nu l-a impuscat. Asta a fost incidentul de la Herculane.

De aici a pornit la noi in zona hartuiala. Si ghinionistul a fost doamna comandor. Ca ea a ajuns la Lugoj, a fost asteptata de Siguranta (Securitate). A fost asteptata si obligata sa spuna cine au fost indivizii. Si atunci a spus: Gogu Cristescu, Zaharia Marineasa si Ion Petchescu. Dupa ce Marineasa a tras cu pistolul, au iesit afara, nu au mai fost urmariti de nimeni, dar au luat-o fiecare pe o poteca, nu s-au mai gasit cu Cristescu. Si atunci s-a inceput urmarirea lor, si a lui Marineasa, si a lui Petchescu. La doua-trei zile, ei erau acasa, inca nu intrasera autoritatile, la noi in casa, au venit de la Siguranta doi agenti:

Giuchici, seful Sigurantei de la Orsova, si inca unul si l-au cautat pe tata meu acasa. Tata sigur ca dupa incidentul din Herculane era plecat si nu mai aparea. Nu l-au gasit. Au facut perchezitie, au aruncat niste reviste germane pe sub pat, eu nu am putut sa vad, nici nu m-a chemat, ca la urma sa le scoata si sa spuna in fata notarului, ca martor din partea autoritatilor locale, sa arate: "Uitati ce material subversiv am gasit aici".

Si atunci au luat niste lucruri care nu aveau nici o legatura cu politica, niste obiecte de menaj, inox, veri-gheta tatalui meu, pelerina. Pe mine m-a trimis in sat, cum era seara ca i-au spus ca poate este in sat. M-a trimis sa-l caut. Au cautat sa ma determine sa-l aduc acasa ca nu-i nimic grav. Ca numai ce s-a facut o perchezitie si urmeaza sa semneze procesul-verbal. Eu nu am putut, stiind povestea cu Herculanele, mi-am dat si eu seama la 16 ani, cum sa ma duc sa-l caut sa-l aduc acasa. El plecase, unde a fost nu stiu. M-am dus eu in sat la un baiat, mai jos de ai mei, m-am imbracat si eu in costum taranesc si m-am dus sa vad care este pulsul in sat si ce se mai intampla la casanoastra. In momentul in care eram pe strada am auzit o impuscatura de arma automata. Nu mi-a fost totuna, de aceea nu m-am dus in noaptea aceea acasa, ulterior am aflat ce s-a intamplat. Noi am avut niste masini de tricotat si la masini am avut o fata din Teregova care invatase si facea flanele. Fata asta ramasese in casa, pe mine agentii deSiguranta ma trimisese in sat sa-l caut pe tata. In momentul in care s-a auzit la poarta, poarta casei era un pic intepenita, cineva a venit la poarta, a incercat sa deschida. Pe moment s-a deschis usa la a doua incercare de a deschide usa cu o forta mai mare, unde a venit un agent de Siguranta, a venit si el la poarta, stand in spatele portii, aceasta s-adeschis. In momentul in care s-a deschis poarta, era cineva, acesta eradl Cristescu. Ei nu se vazusera de la Herculane. In aceste doua-trei zile ei nu s-au mai intalnit. Acesta a venit la noi acasa sa vada ce s-a intamplat. Si cand colo cunostea pe fata de vreo trei ani, cum el mai venise pe la noi la coliba, la lucru, o cunostea, cand a ajuns in fata fetei a intrebat-o "cu cine esti inauntru". Agentul de Siguranta era dupa usa si acesta a sarit sa-l prinda de piept si cu pistolul in mana; atunci sigur Cristescu s-a smucit din stransoarea lui, s-a tras cativa metri inapoi si cum avea pistolul mitraliera in mana, a tras cateva rafale in aer, si acestea au fost impuscaturile pe care le-am auzit eu fiind pe strada. A trecut. Eu nu am mai dormit acasa, fata aia a dormit singura, ei au stat cat au stat, pana la urma nu a mai venit nimeni si au plecat.

Au trecut cateva zile. Acum s-a intetit atentia Secu-ritatii. Eram mereu urmariti, toate persoanele dintr-un sat sa vada, si tata era un om cu gospodarie, stia ca are un copil, nevasta avea probleme de rezolvat.

O venit acasa intr-o zi, la cateva zile, iar m-o trimis pana la Mehadia nu stiu in ce problema si el s-a dus la apa. A iesit in strada si aducea apa dintr-o fantana care era la strada. A fost vazut, s-a dat telefon, eu am venit inainte de a aparea Securitatea. Or aparut ulterior straini, inclusiv Giuchici. Am consumat ceva mancare cu tata. Mi-o spus ca a adus apa si a iesit prin spatele casei. Dupa un sfert de ora am auzit usa de la intrare bruscata cu putere. N-a fost inchisa. S-a dat de perete si un comisar cu pistolul in mana a intrat inauntru si a inceput sa ma ia la intrebari: "Unde este tat-tau?" "Nu stiu." Ei au fost informati ca a fost acasa. "Cum nu stii?" N-a fost atata si prin spate au venit si au inceput sa caute prin pod. Aia care au venit prin spate cu pistoalele in maini si din doua directii, tatal meu i-a vazut, ca nu a avut timp sa mearga departe. Au trecut la 10 metri de el. El era intr-adevar cu arma in mana. Dar nu erau atenti. Ei erau atenti catre case, unde trebuia sa fie cel urmarit. Vazind tatal meu ce s-a intimplat, a plecat in sus. Au cautat toata casa si la urma cetateanul care a intrat, nu Giuchici, ma lua asa de spate si cu pistolul ma impingea sa caute. Eu stiam ca tata nu-i acasa. Si cand am ajuns in grajdul de animale, m-a batut, mi-a dat un picior in spate si m-a trantit pe jos si a inceput sa care cu picioarele in mine.

"Mai pui de bandit, pe cine ai trimis alaltaieri seara?" Au ajuns la concluzia ca eu, cand am iesit din casa, am trimis pe cineva sa-i atace.

Aia a fost cu totul intamplator, ca Gogu Cristescu a venit.

Era problema cu Herculanele, ei nu s-au mai intalnit, cu totul intamplator a venit. Am zis: "Nu stiu, am auzit si eu, am fost si eu. "M-a batut, am inceput sa tip si atunci a venit Giuchici si a spus: "Hai ca nu mai avem timp de el, venim alta data". Si m-au luat toti sa le arat unde-i coliba. De la Iablanita peste deal se vede un pic coliba noastra. Tatal meu era acolo, dar el mergea inaintea noastra, se furisa. Mi-a spus ca m-a vazut, intre ei, acolo. Pana am ajuns la un deal, de unde se vedea bine coliba noastra si le-am spus: "Uitati, acolo este coliba."

Si de atunci a ramas si tata urmarit intens de Securitate, ei trebuiau sa-l gaseasca.

Ce se intimplase? In perioada cand tatal meu se tot ducea la comandorul Domasneanu, era chiar perioada de reorganizare, acolo a gasit un sarb, Rada Siscovici. Acesta era un nationalist sarb, in perioada cand Serbia era ocupata, erau doua feluri de partizani: niste masivi muncitori erau ai lui Tito cu ai lui, si Draja Mihailovici, care era cu ceilalti. Cand i-a intins o cursa si l-a prins. Rada Siscovici s-a retras aici. Era un om cult, stia 5 limbi la perfectie, era unul din

locotenentii lui Draja Mihailovici. S-a refugiat in Romania si facea servici la C.I.D., la Orsova (Comisia Internationala Dunareana). Aici era pe un post de traducator arhivist. N-a mai trecut in Iugoslavia la el in Serbia, pentru ca acolo era condamnat la moarte. Dupa un timp a parasit serviciul si, cu banii pe care i-a avut, s-a dus la comandorul Domasneanu. Tatal meu, fiind in relatii bune cu Domasneanu, s-a gandit sa-l ia la noi. Eu in perioada aceea am facut 4 clase la gimnaziu la Timisoara, am facut liceul Electromotor si m-a retras de la scoala, ca era asa situatia, ca vin evenimentele de revolta. Tata a socotit ca numai un copil are si sa nu fiu la oras. Ei m-au retras de la scoala.

Dar avea intentia sa nu pierd de tot scoala si l-a luat la coliba pe langa baiat, sa mai invete ceva. Am invatat eu ceva, dar nu prea mult sa stiu eu bine franceza. El a fost profesor de franceza in Paris si si-a facut si studentia acolo in timpul primului razboi mondial.

Avea deci 58 de ani. Dar ce s-a intimplat? A fost o perioada cand a fost urmarit si tatal meu il lua cu el cand se ducea. El la coliba nu mai avea siguranta. Dar totusi se intalneau, el imi dadea sa invat si asta mi-a prins bine cand am terminat liceul, sa dau la fara frecventa. Ce a facut el atunci mi-a fost suficient sa absolv liceul, sa dau bacalaureatul.

Tata era preocupat si de gospodaria lui. Eu la 16 ani eram copil si nu eram capabil sa conduc o gospodarie si l-a lasat pe Siscovici cu coliba jos la calea ferata si a venit in sat prin spatele casei, numai bine ca in perioada asta nu mai stiu cum s-a intamplat, ce s-a intamplat, destul ca s-a dus seful de post de la Iablanita si l-a arestat. Nu a fost condamnat, nu a fost expulzat. Am auzit ca a murit in cele din urma la inchisoare.

Tata, cind a auzit, nu i-a fost tot una, mai ales ca-l luase pe raspunderea lui de la comandor.

Si s-a hotarat sa se duca sa-l scoata de acolo, fara sa-mi spuna mie. Pe mine m-a expediat din sat sa ma duc pina la Globurau, labunica, de unde ne tragem noi, si el s-a dus la post. Impreuna cu altcineva a pus la cale sa taie toate liniile telefonice. A dat o misiune unui baiat care a taiat liniile telefonice, dar nu le-a taiat pe toate si s-a dus la post. Cum nu toate liniile telefonice au fost taiate, legatura cu restul tarii, cu Herculane, cu Mehadia au fost taiate, dar legatura cu CFR-ul nu a fost taiata. CFR-ul avea atunci paza militara, seful de post a cerut intariri la trupele de la CFR. Tatal meu s-a dus acolo, era o cladire pe colt, e un paraias mic, s-a dus sa studieze sa vada cum poate sa intre acolo. Era inarmat, era disperat, cum era in mentalitatea lor, de a ataca. Fiind pe zid sa salte sa intre in curte, s-a aprins iluminatorul care lumina postul de jandarmi si paraiasul ala si l-au vazut agatat acolo. Militarii venisera deja (militarii de la CFR), erau doi militari, chemati probabil ca intarire, au venit cu armele potrivite.

Cand l-au vazut agatat pe zid, l-au somat si a sarit in apa, in apa aia mica. A sarit acolo pe burta si a incercat sa traga in el. S-a blocat arma lui. Putea in momentul in care s-a blocat arma sa arunce o grenada, dar n-a mai avut nici un rost.

S-a pus dupa o piatra. Salvarea lui a fost ca au tras, a ricosat, dar nu l-au nimerit. Atunci a iesit seful de post cu o voce tare:

"Cine-i acolo?"

"Eu sunt!"

"Tu esti, Ioane?"

"Da!"

"Pai ce-i cu tine?"

"Am venit sa ma predau!"

Asta a fost prima vorba. A oprit militarii. L-au bagat in post.

Nu i-au facut nimic. Era cunoscut. Atunci au venit intaririle si atunci a fost urat batut.

L-au batut urat, care cum au venit in doua masini. Eu, cum v-am spus, nu eram acasa. Eram trimis la Globu-rau, dar dimineata trebuia sa vin acasa. Imi daduse misiune sa ma scoata pe mine din raza actiunii si cand am venit acasa dimineata, deja il transportau. Nu am stiut nimic ce se intampla. Cand am ajuns pe calea ferata, acolo unde se ducea o poteca paralel cu calea ferata, am auzit in masina cum cantau de parca veneau de la lupta. Erau masini militare cu banchete si pe o parte si pe alta, jeep-uri. Prin ceata am vazut militarii; ei nu stiu daca m-au vazut pe mine. Cred ca un minut lipsea sa ne intalnim, dar eu deja m-am deplasat pe poteca care mergea paralel si soseaua este tot paralela cu calea ferata.

M-am deplasat si i-am auzit cantand, mi-am zis: "Cine stie ce?" Cand am ajuns acasa, am aflat ca tata a fost arestat. Nu-mi veneasa cred. In noaptea aceea primarul care a fost atunci a venit si m-a cautat si pe mine. Aveau ceva cu mine, nu le iesise din cap ca eu am trimis pe cineva sa-i atace pe ei la incidentul cu Gogu Cristescu de la poarta. Nu am stiut ca ei m-au cautat. Dupa aia am aflat ca nu m-au gasit, m-au cautat in toata casa. Pe urma fata le-a spus ca era singura acasa, ca nu stia unde sunt. Ce se intamplase? Intr-unul din buzunarele lui Siscovici au gasit un biletel de la mine. Eu mai corespondam cu el.

In ce sens corespondam? El era fumator. Nu era un om agresiv, nu punea mana pe arma nici chiar sa-si apere viata lui, dar fuma incontinuu. Era necajit si tata nu prea ii dadea sa fumeze, ii mai dadea cate un pachet asa cateodata, eu ii mai dadeam, spuneam ca-i mancare si ii mai dadeam cate un pachet de tigari si asa prin corespondenta imi dadea sa invat ba verbul cutare, ba verbul cutare, si unul din raspunsurile mele l-au gasit la el in buzunar cand l-au arestat. Si au intrebat ce-i cu acesta, a spus ca este de la mine. Eu eram un personaj care a avut tangenta cu Siscovici. M-au cautat in noaptea aia si m-au lasat in pace, nu m-au mai cautat. Pe tata l-au dus la Siguranta la Lugoj, pe Marineasa l-au arestat tot cu un truc, l-au chemat la telefon si acolo l-au arestat si au colectat din plasa asta Orsova, ca Marineasa a recunoscut. Au fost judecati, Marineasa a primit 15 ani, unul din Orsova, 10 ani, tata, 7 ani si asa tot grupul pana la pedeapsa minima de 6 luni, dar asta inainte de a aparea pedeapsa cu moartea, deci au fost judecati dupa legile vechi. Ulterior, in vara, dupa ce a fost prins comandorul Domasneanu, Spiru Blanaru, atunci s-a aplicat pedeapsa cu moartea.

Despre arestarea mea, in gospodarie la noi, fiind cuplul acesta de oameni ajutatori, astia stiau toate per-soanele si pe Gogu Cristescu, si pe alte persoane care ne cautau. Si fiind el aici la coliba o data, Gogu Cristescu a scapat cu fuga de la Crusovat, dintr-o coliba, dar cam dezbracat. Si cuplul asta l-a imbracat, i-a dat probabil si mancare. Ce s-a intamplat? Eram la varsta la care nu puteam sa judec asa cum trebuie, nu puteam sa tin si niste oameni care sa asculte de comanda mea, eram la varsta frageda si m-am hotarat sa nu ii mai tin. Sigur ca lor nu le-a convenit, au venit in sat. Eu nefiind in sat, ei au furat de acolo niste obiecte si au plecat. M-am dus la post si am reclamat ca mi s-a furat. A intrebat seful de post daca banuim pe cineva si dintr-un mic amanunt am stiut imediat cine a fost hotul. Un vecin de langa noi mi-a spus ca cateluta lui a latrat toata noaptea in spatele gradinii si intr-o bucatica de pamant moale dintr-un musuroi de cartite a fost amprenta unei incaltari, si incaltamintea a fost de-a noastra, una care avea un calcai din doua bucati, si urma a ramas in pamant. Am stiut atunci ca este vorba de omul ala. M-am dus la seful de post si-am explicat: uitati, am gasit urma aia in sfarsit, mi-a spus ca lucreaza la Toplet, ca si acolo nu stiu ce ar fi facut. Asa a fost destinul ca nu l-am lasat pe seful de post sa-l caute, am facut eu pe detectivul. Ma urc pe tren seara, am urcat pe tren si in gara la Toplet l-am gasit pe respectivul. Era acolo, cand m-a vazut, a fugit. L-au urmarit apoi cu un jandarm, insa noi am gasit lucrurile pe care le furase intr-o valiza mare. Si erau lucrurile acolo. Impegatul i-a zis sa astepte trecerea personalului, dupa aia ii face formele de plecare. El urma noaptea sa plece in Moldova si bine ar fi fost sa fi plecat ! Cand m-a vazut pe mine, a fugit. Eu m-am dus la post, am luat un jandarm cu mine, am cautat si pe seara, cand sa se intunece, a venit la bagaj, si atunci au intrebat: "Asta-i?" Mai venea si cu o valiza micuta in mana, a lui Siscovici, care ramasese la noi. Cand l-am vazut, i-am spus printre dinti jandarmului: "Ala care vine din fata, ala este!". Jandarmul si-a facut meseria lui. Cand a ajuns, i-a tras vreo doi pumni, l-a trantit jos.

Mie mi-a parut rau de el: "Lasa, nu-l mai bate, ca daca l-am gasit, nu mai are rost sa-l mai bati". M-am dus la biroul de miscare, acolo am gasit ladoaia aia cu bagajul. Urma ca maine zi sa vina acasa la Iablanita la reconstitu-irea furtului. Noaptea ei l-au mai batut, si el si-o fi zis: "Ia stai, ca daca eu primesc bataie, ia stai sa fac si eu o treaba".

Foarte bun prieten eu cu militarii, seara am mancat cu ei acolo.

Dimineata, cand sa ma scol, vad ca nu vorbesc cu mine nici unul, mi-a trecut prin gand ceva: "Aici trebuie sa fie ceva suspect". Intr-adevar, el noaptea a dat declaratie impotriva mea, ca la mine la salas am primit partizani, ca au venit cu alte persoane straine, ca am cantat cantece legionare. A fost suficient pentru seful de post, deja stiau si militarii toata treaba, de aceea ei nu vorbeau cu mine dimineata. Seful de post, cu tact, mi-a spus: "Te duci la Iablanita si venim noi la reconstituire, trimit eu un baiat". Nu mi-a zis nimic, nu am stiut nimic de declaratie.

Am plecat, eu am venit cu personalul dintre doua si trei, dar eu am avut niste presimtiri. Cand au aparut, deodata m-am schimbat la fata.

Cum eram vecini cu primaria si la iesirea notarului a iesit notarita si m-a vazut. Toata lumea stia ca la Petchescu s-a furat si ca vin la reconstituire. A iesit si ea si mi-a spus: "Tu ai albit la fata ca tie ti-o furat, dar el nu albeste!" Ele stiau ce stiam eu. Mie mi s-a parut suspecta atitudiunea lui, a sefului de post, a militarilor am vazut ca-i alta. O venit la post, cand l-a vazut si acesta, i-a dat doua palme:

"Hotule!" Seful de post inca nu luase contact cu dosarul asta care a venit si cu declaratia. Cica, catre mine, "Du-te tu acasa, ca venim si noi dupa aia". Acestea sunt formalitatile pentru reconstituirea furtului.

Am mers acasa, am asteptat un pic, vine un militar, un jandarm, erau in termen: "Mitre, hai pana la post!" "Pai nu veniti la.?" "Nu, te cheama dl sef pana la post". Cand am intrat in postul de jandarmi, era numai seful acolo: "Mitre, uite care-i problema, venim si la reconstituire, dar uite ce a declarat Puscasu" (ca Puscasu il chema), si a scos declaratia si a inceput sa citeasca ce v-am spus eu mai inainte: ca am primit persoane fugite, partizani, ca i-am imbracat, ca le-am dat sa manance, ca am cantat cantece legionare si ca as avea o arma. Tatal meu a avut intr-adevar arma, dar eu nu. Au venit la reconstituire, eu m-am dus din nou cu ei, am dat declaratie acolo, el a batut la masina si nu am recunoscut, am zis: "Nu-i adevarat, eu nu am avut unde sa primesc, eu nu am stat la coliba. Puscasu cu nevasta a stat acolo si daca stie el ca m-am dus cu persoane, cu baieti si am cantat cantece legionare sa spuna el cine sunt. D-voastra puteti afla daca este adevarat sau nu. El spune sa se razbune pe mine. Daca era adevarat, eunu ma duceam cu trenul sa-l caut". In sfarsit, am zis ca nu stiu. Iar arma cat a fost tata nu am vazut-o si nici dupa plecarea lui de la coliba.

Acum s-au incurcat lucrurile, pentru ca trebuia dovedit. Trebuia sa gaseasca si persoanele cu care am cantat cantece legionare si dovezi capersoanele fugite nu le-am imbracat aici, la coliba. In sfarsit, dacaexista arma trebuie sa o scoateti. Intrebati-l pe Puscasu. Pe timpul cat tata a fost fugit, nu am vazut arma si asta a fost motiv sa ma aresteze, pentru ca nu am vazut arma. Intr-adevar, a mai fost o arma aici, de care eu nu stiam. Eu am recunoscut ca am vazut arma la tatal meu, o stiam, nu era a lui, era alta pe care am vazut-o. Puscasu era gospodarul aici la coliba, eu nu am avut tangenta cu arma. Dar prin faptul ca s-a interpretat ca eu stiu de arma aceasta, iar eu am spus clar ca eu nu stiu de arma tatalui meu cand era fugit, stiu ca a avut o arma. Ne-o dus cu siretlicuri pe amandoi, mi-a spus ca trebuie sa merg mai intai la Lugoj, la Securitate, sa dau niste declaratii, am plecat de parca am plecat la nunta. Nu bagaj, nu nimic, m-am imbracat si am plecat. Eu am fost arestat din momentul acela. Pe el l-a dus la Penitenciar, pe mine m-or tinut cateva zile la Militie, nu mi-a luat nimeni nici o declaratie, dupa aia m-or dus la Securitate. La Securitate era imbulzeala din 48 de persoane, m-au bagat intr-o bucatarie (ce era casa unei persoane), 48 de persoane erau in bucataria aceea si era un prici asezat pe trei nivele si prin bucataria aia trecuse si tatal meu, el avea obiceiul sa zgarie odata acolo si detinutii mi-or spus: "Vino aici, ca aici a stat si tat-tau".

Oamenii din zona, oameni care il cunosteau, pe mine nu m-or cunoscut, dar pe tata l-au cunoscut, nu era un lot cu el, ca ramasesera acolo. Am stat acolo o luna de zile, doua saptamani nu m-a intrebat nimeni nimic, o data in zi mancare, jumatate de ora afara, am inceput sa ametesc, nu puteam sa ma mai tin pe picioare. Am avut norocul ca la doua saptamani s-o liberat alt baiat de la Domasnea, unul Galescu, pe ala l-or invinuit nu stiu pentru ce si l-or eliberat. Si la corpul de garda era spart un zid si corpul de garda se afla in alta cladire si birourile de cercetari si tot acolo era corpul de garda a militarilor care pazeau. Aveau nevoie pentru curatenie. Vazandu-ma mai mic, la 16 ani, au hotarat sa ma ia la curatenie si m-au scos la doua saptamani din regimul acela strict, le faceam curatenie, le aduceam mancare de la restaurantul Dacia, le spalam vasele, le spalam cate o batista, camasa, prosoape, in sfarsit, eram ca o menajera lor. Si atunci, odata, cand isi predau (in fiecare dimineata, ofiterii de serviciu isi predau detinutii), era un locotenent Hansberger, exact acelasi care ii facuse si lui tata

dosarul. A facut apelul si cand a ajuns la Petchescu Dumitru, zice:

"Mai, tu esti fiul lui Petchescu care-i la Timisoara?" (tata era la Timisoara, era si judecat). "Da !" "Si ce dracu n-ai putut sa stai barem tu acasa?" Am vazut ca nu i-o fost totuna, probabil. N-or zis nimica, eu profitand de faptul ca eram in tangenta cu ei acolo ca veneau la biroul de cercetari, l-am rugat intr-o zi: "Domnule locotenent, va rog foarte mult (nu m-o intrebat nimeni nimic, erau oameni acolo de un an jumate care nu au dat declaratie si nu I-a trimis nici la justitie ca sa-I condamne si nici acasa ca sa-l elibereze, si eu stiam ca ce sta la Securitate nu se soco-teste la pedeapsa), daca sunt vinovat, sa matrimita la justitie, da' cercetati-ma, faceti-mi dosar. Intr-adevar, in doua zile m-au chemat la un caporalul Gherga, dar dupa ce facusem noi curatenie. Am terminat, ma bagasera in arest, o venit dupa mine:

"Hai."

"Da am facut curat!"

"Hai dupa mine". Dar razand asa: "hai la cercetari". Toate cele 48 de persoane, curiosi sa vada ce mi se intampla, ca asa era acolo, orice amanunt trebuia sa-l stie toti. Dar m-a cercetat un locotenent Mircu, om zelos slujbei lui si regimului. S-a pus acolo el in fata mea, eu pe un scaun sa dau o declaratie:

"Ai facut cutare, cutare, ai primit partizani acolo la tine?"

"Nu!"

"Cum nu?"

"Domnule locotenent, eu nu am putut sa primesc persoane straine la coliba, pentru ca eu nu am stat la coliba. Daca Puscasu (atunci am inceput sa ma apar) stie ca pe la coliba pe la noi a trecut cineva, atunci numai el trebuie sa stie".

S-a repezit la mine peste masa, mi-a dat vreo doi pumni, am cazut pe jos, am inceput sa tip, mi-a spus sa nu mai tip. Cladirea era izolata, dar avea si strada, era acolo imediat la strada o fereastra cu zabrele, dar nici el nu a mai dat in mine cu picioarele, mi-a dat doar vreo doi pumni, am cazut jos: "Banditule, vrei sa bagi un om sarac la puscarie? voi exploatatorilor!"

"Domnule locotenent, eu nu stiu !"

Dupa aia m-or lasat in pace, au scris exact ce am spus in declaratie. M-or lasat in pace. La o luna de zile m-au chemat din nou la cercetari si mi l-au adus pe Puscasu in fata. El era la Parchet pentru un furt. L-au adus la Parchet sa-l puna fata in fata cu mine pentru o confruntare directa, dar nu a mai fost locotenentul, a fost un plutonier major spaima Securitatii, unul de la Cornea, unul Savaila. Cand am intrat acolo, pe masa avea o masina de scris si o boata numai noduri. Cand am vazut-o, nu mi-a fost totuna, era un personaj sever.

"Petchescu, dai declaratie?"

"Da, dau !" a semnat-o Petchescu, am spus datele personale.

"Ce stii de persoanele straine care le-ai hranit la coliba?"

"Domnule plutonier major, nu am hranit pe nimeni. Eu nu am stat la coliba", declaratia scurta a fost norocul meu. Pe asta am mentinut-o pana la ei, "n-am fost la coliba, nu stiu daca s-a intamplat asa". Puscasu stia despre haine, mancare, adevarul este ca si eu stiam, Puscasu mi-a spus imediat: "Uite ca asta-noapte a venit nea Gogu, a scapat de la Crusovat dintr-o coliba". Stiam lucrul acesta, dar nu puteam sa-mi asum eu fapte pe care nu le facusem si am spus: "N-au fost!" "Pai uite ca Puscasu ce declara." Si baga datele personale si incepu ca veni pe la coliba Gogu Cristescu si i-a dat sa manance, ca a venit dezbracat, ca i-a dat cutare si cutare. A incheiat declaratia si a intrebat: "Cum era imbracat Gogu Cristescu?"

"Avea niste pantaloni, avea si mustata (nea Gogu nu avea mustata), avea in picioare niste cizme". El a uitat. Pe aici, pe la coliba, au mai trecut si alte persoane, cizme avea Artinescu de la Mehadia. A fost un personaj care nu a avut tangenta tata cu el. Dupa ce tata si Marineasa au fost arestati, atunci s-a aciuit pe langa nea Gogu Cristescu si personajul asta de la Mehadia si intr-adevar a fost pe aici, pe la coliba. Dar ce se intampla! Ei erau informati cum se imbraca Cristescu, ca nu corespundea cu datele ce le aveau ei. Numai bine ca nu i-a convenit plutonierului ce declara: "Cum ii Petchescu? Si cu arma cum ii?"

"Arma nu am avut-o eu!"

Ma scuzati ca revenim putin inapoi. Seful de post nu ne-o dat drumul pana n-o scos arma. Si cu jandarmul si cu seful de post de aici tot ne soma: "Ma, scoateti arma! ca acum trebuie sa o scoateti!" Eu nu am avut de unde, ca nu am stiut de ea. Si la un moment dat, cand a inceput sa-l ameninte, Puscasu s-o dus, unde s-a dus, ca a venit cu arma militara. Deci corpul delict era ! Si condamnarea asa a fost. El avea port ilegal de arma si pe mine complice din cauza ca eu recunoscusem ca am vazut o arma, dar nu pe asta, ci la tatal meu pana a fost arestat. Puscasu a declarat ca as fi avut eu arma, dar s-a dovedit ca el a scos arma din coliba. In sfarsit, nu i-o convenit plutonie-rului, o fost foarte sever, dar nu m-o batut. La un moment dat mi-a spus: "Pleaca! Du-te in arest!" Aici, cu ochii atintiti pe mine, m-or intrebat ce s-o intamplat si le-am povestit ce s-o intamplat, ca o venit Puscasu, ca l-or dus de la Parchet si l-au pus la confruntarea directa cu mine sa ma acuze. N-o durat 10 minute ca vine din nou Gherga si ma cheama: "Hai la birou din nou!" Va rog sa ma credeti, l-am gasit tumefiat pe Puscasu. L-o batut, el din acuzator o devenit vinovat ca nu le corespundea la datele ce le-o dat, ca el dadea date a lui Artinescu si spunea ca Cristescu a fost dezbracat, ca eu l-am cazat si i-am dat haine. Nu corespundea cu ce aveau in informatii si l-au privat pe el sa vorbeasca. Asta a fost norocul meu. "Petchescu uite ce declara". Ca au mai dat si au mai schimbat declaratia, ca au venit cu doi copii in coliba si au cantat cantece legionare, tot altfel decat prima declaratie. Am declarat din nou scurt: "N-am vazut arma, arma am vazut-o la tata cat a fost fugit. Am vazut arma dar nu arma aceasta. Eu la coliba nu am stat." Intre timp, eu aflasem ca el este de la Cornea si cunostea forma de trai a locuitorilor din zona: "D-voastra stiti cum este la coliba, acolo stau slugile. El a fost o sluga, un om care ne-a ajutat. Eu am stat in sat, el a stat la coliba. Daca intr-adevar s-a intamplat ca cineva din partizani au venit la coliba, numai el i-a primit", dar el i-a primit intr-adevar. Eu mi-am mentinut declaratia: "Cum ii, Puscasule?" Baga alta fila la masina si el a inceput sa le amestece si a doua oara m-o scos si m-o manat la arest. Acolo le-am zis la inceput ca am si eu o problema cu unul care incearca sa ma acuze si au zis ca trece, incercau sa ma incurajeze, vedeau ca sunt copil. Cand m-au chemat a doua oara, erau toti ingrijorati. Era un praf in bucataria aia si a zis: "Ai grija ce faci". Acum a doua oara nici nu l-am mai recunoscut pe Puscasu.

Daca nu-l stiam dupa mustata, nu l-as mai fi cunoscut, asa bataie a luat. Bataie pe care si-a provocat-o singur. El, daca spunea de la inceput, a fost cutare asa, asa imbracat, avea astfel de arma, dar eldadea semnalmentele altuia si nu le iesea lor la socoata. In sfarsit, s-a facut cercetarea, am semnat declaratia cum v-am spus si d-voastra aici si ne-a trimis la Parchet. Si nu au reusit sa dovedeasca nici de baieti, ca sa ma poata acuza ca as fi cantat cantece legionare si alte activitati. Atunci am fost incarcerat. El a ramas la drept comun. Erau trei sectii la Lugoj, jos, la mijloc politicii si sus sabotajuri. La mijloc, la politici, in prima camera dupa scara, am ajuns eu. Eu nu am mai vazut oameni arestati multa vreme. Erau albi ca varul, nu mai aveau roseata. Erau 20 de persoane cu mine, in momentul in care s-a deschis usa si am intrat in celula, cine se ridica in picioare? profesorul meu de franceza, d-l Siscovici. Deci am dat de Siscovici la Lugoj. Cand m-a vazut, m-a luat in brate si a zis: "Mai Mitru, ce-i cu tine?" Unii stiau deja, dar el nu stia. Mergeau informatiile prin plecari, prin veniri si stiau ca eu sunt acolo, ca sunt fiul lui Petchescu Ion. Unii ma si cunosteau. Era unul de la Toplet care venise pe la noi pe acasa. Acolo am facut. Pe mine m-a condamnat de complice. Am facut 6 luni la Lugoj. Am facut apel, nu s-a luat in considerare, am ramas condamnat. Cand am venit inapoi acasa, casa era toata ocupata, dispensarul era aici. Casa cu toatebunurile a ramas la discretia lor. Intre timp, autoritatile locale au dat telefon la bunica, la Globurau si au venit cu carele cu neamuri si au carat ce au mai gasit in casa, dulapuri, haine, tot ce s-a putut. Cand am venit de la inchisoare nu am avut unde sa trag, am mers la bunica la Globurau. Acolo am stat si m-am refacut. Cat am fost arestat, surorile si bunica tatalui meu s-au grijit de pachete la Timisoara si la Gherla.

Referitor la tata, a stat la Timisoara cateva luni, deja il prinsese pe comandorul Domasneanu si pe Spiru Blanaru, se afla lotul Marineasa inca la Timisoara. Cred ca au mai fost acolo pana i-a executat, ca tatal meu mi-a povestit ca ii auzea cum canta in celula si la un moment dat nu i-a mai auzit cantand, i-au dus la Gherla, apoi pe Marineasa la Aiud. Tata a fost un fel de revolutionar si cand i se parea ca este o nedrepate, imediat reactiona. Mai ales la puscarie vezi nedreptatea si trebuie sa taci. O simtit ca in camera unde era el era un informator, sef de camera, si a vorbit cu cativa sa-l schimbe pe seful de camera. Si intr-adevar l-a mutat si a pus sef un baiat tanar, un student.

Respectivul cand a iesit la plimbare, care o fost sef de camera, i-o spus la gardieni. A fost chemat tata la administratie si l-a intrebat: "Ce, tu esti afara, tu faci alegeri aici, tu ai venit sa faci alegeri?" si i-a dat 18 zile de frecat coridorul. Se frecau coridoarele, se infasurau carpe pe ambele picioare si se mergea ore intregi pana se lustruiau. Si ce se intampla? Cand a ajuns la Gherla, imediat s-a intamplat ceva acolo, ca, fiind noi, administratia ii lua tare de la inceput, ca sa-i intimideze, sa nu tina sedinte sau actiuni din astea. Numai bine l-a chemat gardianul si l-a dus in curte. A fost chiar de Pasti sau alta sarbatoare. L-a chemat in curte si acolo erau alte 40-50 de persoane. Curtea era pavata cu piatra rotunda. Si la un moment dat seful inchisorii, unul Lazar, care ulterior l-au gasit, si i-a condus, a facut instructie cu ei. I-o ales. Pe tata l-a simtit un pic mai batos si a zis sa ia frica. I-o ales pe cateva zeci de persoane si i-o dus acolo in curte: "Uite, hai ca mai trebuie sa ne pregatim, ca vin americanii, voi trebuie sa stiti sa va feriti, sa va aparati, ca ei or sa vina cu avioane". Comandantul acesta al inchisorii probabil ca a fost ori drogat, ori beat, i-a luat cu sarituri, unul peste altul si el statea cu boata in mana si trebuia sa sara capra. Oamenii, epuizati, fara putere, cadeau si punea pe cel care statea aplecat mai sus si cadeau si atunci dadea cu boata. I-o stalcit in batai si tata a luat cateva boate, dar el era un pic mai ager la 42 de ani. Dar erau oameniin varsta, ca fostul ministru Pana. In sfarsit, personalitati, batrani care nu aveau pic de vlaga. I-o batut pana ce i-o lasat lesinati. La urma, dupa o ora, doua, cat a durat programul acesta, a dat ordin gardianului sa aduca apa. Si din curtea aia se trecea in alta curte, unde era ciment.

A dat ordin gardianului sa arunce apa si pe ei. I-o dezbracat si i-o pus sa se puna pe burta cateva minute, apoi pe spate. Un program de exterminare. Atunci tatal meu s-a imbolnavit rau. L-au dus la infirmerie, multi au murit atunci, nu au mai putut, batuti cu boata si apoi pusi pe betonul rece. Exact ca sa-i imbolnaveasca si ca sa-iextermine. In sfarsit, cand a fost problema canalului Dunare-Marea Neagra, s-o cerut la munca si a ajuns la Peninsula Marea Neagra.

Acolo aveau un program de teroare. Cei ce nu isi faceau norma erau batuti. La 42 de ani, tata era in putere. Era slab, dar inca putea sa-si faca treaba. Dar a vazut ca baga mana sub patura si ciupea si facea semn sa se ridice. Acolo aveau o baraca speciala unde ii bateau ca or vorbit ca nu isi faceau norma. Acolo, un baiat, un student, a zis ca isi pune capat zilelor ca sa-l auda. Toti il cam aveau sub supraveghere pe baiat. Sigur ca a profitat de ocazie si o data la apel nu-i studentul. S-a dat alarma si l-au gasit la veceu, ii erau taiate venele, cursese sangeacolo. L-au dus imediat cu ambulanta si l-au reparat. N-o murit. Ii stalceau in batai si acolo la munca. Munca era grea, era si teroarea asta. Alt caz, omorat si aruncat in sarme, ca si cum ar fi vrut sa evadeze.

In sarme trecea curent electric?

Nu stiu, nu mi-a spus tata. Dar in orice caz persoana au agatat-o ei de gard, de sarma. Dimineata cand au iesit din baraci era acolo si supravegetorii au spus ca a dat sa fuga si de asta l-au impuscat. Un militar asezat in foisor a strigat: "Nu l-am impuscat noi, nu l-am impuscat noi". Din foisor, un curaj pe baiatul ala, au ramas si ei mirati, ca stiau care era regimul, cum a avut el indrazneala.

Tatal d-voastra a reusit sa iasa de la canal?

Da, a reusit, cand s-au terminat lucrarile la Canal, l-au dus din nou la Gherla si in noiembrie 1956 s-a eliberat la termen. Am fost si eu la militarie, ca pentru noi nu a existat armata. Detasament de munca in Valea Jiului, la Uricani, am facut trei ani. Si a coincis eliberarea lui din puscarie cu a mea din armata. Si intr-adevar medicul care se afla la dispensar in Iablanita ne-a luat pe propria raspundere si ne-a primit in casa. Eu eram casatorit, cu 2 copii. Ne-a lasat in doua camere, dar s-a nimerit ca a venit perioada de colectivizare in 1955-1956 si tata nu avrut sa se inscrie. In consecinta, ne-a dat afara din casa. Si asa eram noi oameni tolerati si ne-au dat afara. Eu m-am dus cu nevasta, cu copiii. M-am angajat la Toplet. El a trait cu o femeie aici in Iablanita, in casa ei. Acum as vrea sa revin in vara lui 1948. Intr-o seara dormeam cu tata, m-am trezit, am auzit vorbindu-se in camera, m-am miscat, dar nu m-au trezit, eram acoperit, pe Zaharia Marineasa l-am recunoscut dupa glas, pe ailalti nu, erau patru persoane, era si Spiru Blanaru. Ei discutau acolo. La un moment dat a intrebat cine era acolo.

Tata a zis "copilul" si in discutiile lor a rezultat ca Spiru Blanaru avea un plic pe care trebuia sa-l deschida cu toti, cu Marineasa, cu tata si era si comandorul Domasneanu. Au desfacut plicul si in el era o directiva venita pe linie de organizatie legionara ca sa nu se intreprinda nici o actiune, nici o propaganda. Cat se poate sa se dea la fund. Banuiesc ca evenimentele s-au precipitat, au fost evenimente la Herculane, fara sa fie prevazute. Deci automat au respectat dispozitia.

Acum, sigur, la legionari a fost disciplina, dar au mai avut si ei deviatii.

Si sarbul?

A ramas la mine acolo. Dupa aia mi-a spus cineva ca a murit, dar nu stiu unde. Oare avea familie? Era despartit de sotie.

Ce sa va mai pot spune? Ca timpurile au trecut si noi am ramas considerati tot ca banditi. Ca asa eram noi considerati.

[Marturie ulterioara:]

1. Referitor la inregistrarea mea pe banda, as dori sa fac unele precizari: in primul rand, au trecut 50 de ani de la evenimente; nu toate intamplarile sunt insiruite in ordinea in care s-au desfasurat.

M-am lansat prea mult in a va povesti ceea ce am patit eu personal; la varsta pe care o aveam atunci, nu puteam fi un personaj ca facand parte din rezistenta, desi stiam unele lucruri si intamplari.

Ceea ce as dori eu mult sa consemnati din marturia mea este faptul ca in zona noastra, respectiv in plasa Orsova, era o organizare, asa se explica faptul ca cele 32 de persoane din lotul Marineasa erau din Ogradina pana la Iablanita.

Dar asa cum am afirmat, venise Spiru Blanaru cu dispozitia stricta de a nu intreprinde nici o actiune in teren, doar organizare. De ce doar organizare fara actiune? Eu cred ca avea legatura cu capturarealegionarilor parasutati in vederea unei rezistente armate. In aceste conditii, cel mai cuminte era sa se mai astepte alt prilej.

Nefericitul incident de la Baile Herculane a precipitat lucrurile, au inceput arestarile; unele persoane au fugit de la domiciliu. Se tinea mereu legatura si cu alte persoane care nu erau vizate spre arestare.

Dintre acestea, au mai cazut in plasa Securitatii cinci banuiti doar ca ar avea legaturi cu cei fugiti.

Legaturile ce se formau in vederea unei adevarate rezistente armate nu erau doar intre legionari, acestia constituiau forma organizata, la aceasta s-au alaturat si persoane facand parte si din alte partide, chiar si fara partid. Telul lor comun era rezistenta impotriva regimului comunist.

Contrar dispozitiilor primite, prin persoana lui Spiru Blanaru, de a nu se intreprinde nici o actiune armata, totusi s-au mai produs anumite incidente, ma refer la cel din Baile Herculane, Teregova sau Rusca, cand cei din Rezistenta au atacat. In rest, eu consider ca toate confruntarile dintre Rezistenta si Securitate au fost provocate de graba Securitatii de a lichida cat mai repede pe cei ce se opuneau regimului.

Eu cred ca daca intr-adevar ar fi avut loc o confruntare intre Rezistenta si Securitate, situatia ar fi fost dramatica. Cei din Rezistenta nu s-ar fi lasat haituiti dintr-o padure in alta.

In legatura cu profesorul sarb, as mai adauga un lucru. Gestul tatalui meu de a-l scoate de sub arest a fost deter-minat de doi factori: unul a fost ca se considera vinovat de arestarea sa, fiindca il lasase in grija unor oameni nu destul de vigilenti, cand putea tot asa de bine sa-l ia cu el, asa cum a procedat in numeroase cazuri; al doilea era ca se intetise urmarirea celor fugiti, Securitatea era peste tot. Se pusese la un moment dat problema ca, cine doreste, sa treaca clandestin in Iugoslavia si tocmai acest sarb constituia speranta lor de a reusi sa se strecoare peste granita si mai departe prin Iugoslavia.

Prin arestarea domnului Siscovici s-a destramat tot planul lor.

Cine stie cum s-ar fi soldat tentativa lor de a trece fraudulos granita?

Poate Dumnezeu a vrut asa. Cei ce au avut zile au facut ani grei de temnita, dar, in final, totusi au scapat, au sfarsit la casele lor.

Cat despre suferinta, n-au indurat-o doar cei arestati, au suferit mult si cei ramasi acasa. Toate acestea la un loc fac parte din drama poporului roman.

2. Imi amintesc ca in vara lui 1948, dupa arestarea lui Marineasa, Gogu Cristescu impreuna cu tatal meu organizeaza o ambuscada avand drept scop scoaterea lui Marineasa de sub arest.

In acest sens, pe mine ma trimit la Iablanita spre a afla vesti despre transportul lui Marineasa spre Lugoj.

Pe soseaua spre Iablanita m-am intalnit cu o caruta in care era Nica Dragan din Plugova, cumnatul lui Gogu Cristescu. Acesta maintreaba unde ma duc. Ii raspund ca la Iablanita. Imi zice sa stiu ca pe Marineasa l-au ridicat, au fost doua masini ale Securitatii si au plecat spre Mehadia. Asta fiind situatia, i-am rugat sa ma ia in caruta, am vrut sa ma intorc si sa duc vestea celor ce ma asteptau. Cand am ajuns la locul stabilit, am parasit caruta si am intrat intr-un ogas unde eram asteptat. Le-am dat vestea. Mare dezamagire. Comentarii.

La circa 20 de minute, trece prin dreptul nostru o masina, una din cele doua care-l luasera pe Marineasa. Desi scopul ambuscadei nu era atins, o voce a spus: "hai sa le dam macar un avertisment!" In graba, urcam o panta abrupta spre a ajunge la soseaua spre Plugova. Cand am ajuns la circa 50 de metri de sosea, masina si-a facut aparitia. S-a deschis foc asupra ei. Un foc de arma si cateva de pistol automat.

Masina parea ca opreste, dar s-a razgandit. In mare viteza, a plecat spre Plugova. Grupul nostru a ajuns aproape de sosea tocmai in momentul in care si caruta lui Nica Dragan a ajuns. S-au schimbat cateva cuvinte. Caruta isi continua drumul spre Plugova. Grupul nostru se imprastie. La varf de panta, la Ceregau, masina Securitatii, in care era maiorul Kling, astepta caruta. Sub amenintarea pistolului, cei din caruta au fost interogati sa spuna din cine era format grupul care l-a atacat cu focuri de arma, lovind masina. Atat Nica Dragan, zis Cretan, cat si cealalta persoana au spus ca nu au cunoscut decat pe Gogu Cristescu, celelalte erau persoane necunoscute. Acest dialog l-am aflat de la Nica Dragan ulterior. Acesta era de fapt ade-varul, fiindca atat tatal meu dupa arestare cat si eu, aflandu-ma in vara lui 1949 la Securitatea din Lugoj, n-am avut de suferit de pe urma celor doua persoane din caruta, desi acestea ne cunosteau pe toti din grup.

Lumea satelor a avut numeroase persoane cu caractere de adevarati romani, asemeni lui Nica Dragan si insotitorului sau din caruta.

O imagine completa a luptei anticomuniste nu poate exista fara a aminti de cei ce prin diferite forme au contribuit la rezistenta anticomunista. Fie ca au gazduit si au dat hrana, fie ca au contribuit prin alte forme la supravietuirea celor angajati direct in lupta anticomunista.

In supravietuirea tatalui meu si a profesorului Siscovici, doresc sa amintesc doar o parte, din ceea ce stiu eu, a celor ce ne-au ajutat:

familia Grecu Elena zis Mogos, familia Anca Tatucu cu copiii, numita Marculescu, Pomoja Zaharia cu sotia zis Buchi, Negoita Gheorghe zis Starie, Rosu Gheroghe, toti sunt din Iablanita; din Globurau au fost:

Familia Pestenaru Cornel zis Bozariu, familia Buba Nicolae, familia Suvagau Nicolae, familia Grecu Petru cu copii.

Au fost multi asemenea oameni care, cu toate ca erau constienti ca se supuneau unui risc, au sprijinit cu ce au putut rezistenta.

In final, Securitatea a fost nevoita sa evacueze toata populatia de la salase ca sa aiba in felul acesta convingerea ca nu mai are cine-i gazdui pe fugari.

Chiar si in aceste conditii s-au mai gasit oameni curajosi.

Aceasta imi este marturia.

Dumitru Petchescu - Iablanita

NICOLAE TARZIU

Stam de vorba cu domnul.?

Nicolae Tarziu.

Nascut cand?

Nascut in anul 1917, 8 decembrie, in comuna Luncavita, judetul

Caras-Severin, originar din Iablanita, unde am si copilarit.

Unde v-au prins evenimentele in perioada de dupa razboi?

Dupa al doilea razboi mondial am fost militar. M-am incorporatin anul 1938. In 1938 am fost condamnat la 10 ani munca silnica, dar in timpul procesului mi s-a comutat cererea de pedeapsa a procurorului in infractiune la linistea publica, era vorba de imprastiere de manifeste. Si anume scrisoarea lui Iuliu Maniu catre Patriarhul Miron Cristea de a nu patrona opera de distrugere a lui Carol II. Am fost arestati un grup de 20 de persoane, dintre care patru am fost condamnati, iar restul au fost achitati.

Acesta a fost un proces legionar?

Da, am facut parte din Fratia de Cruce inca din 1935, am fost seful Fratiei la Scoala Normala din Caransebes in anul 1938.

Dupa aceea ati continuat activitatea in Iablanita?

In 1938 trebuia sa plec in Franta, intr-un numar de 50 de invatatori selectati din Romania pentru romanii din Franta. Am renuntat intrucat toamna a trebuit sa ma duc la armata, dar am avut ghinionul ca am facut armata sapte ani. M-am incorporat in 1938 si m-am eliberat in 1945, dupa care am revenit invatator la Iablanita.

Deci am executat sase luni din pedeapsa, dupa care am fost incorporatpe front. In 1944, in urma unui ordin, am fost luat de pe front si repartizat la Scoala de ofiteri de rezerva din Lugoj. Aici, in cadrul scolii, am gasit un grup de rezistenta. L-am cunoscut pe Spiru Blanaru.

In 1945, in urma unui ordin primit din afara, Spiru Blanaru, impreuna cu alti baieti din Moldova, dezerteaza din scoala pentru a forma un grup de rezistenta anticomunista. Spiru Blanaru s-a stabilit la batranul Horescu. Prin intermediul lui Neli Domasneanu, o fosta colega descoala si nepoata a lui Horescu, l-am reintalnit pe Blanaru. In acelasi timp, cand am venit la Iablanita, am dat peste Zaharia Marineasaimpreuna cu Athanasie Berzescu si cu profesorul Ion Iliescu. In 1945 am luat parte si eu la discutii, dar nu era inca vorba de a face ceva, erau doar probleme de organizare. Prima ciocnire cu Securitatea a fost atunci cand, in casa comandorului Domasneanu de la Herculane, acesta s-a intalnit cu Zaharia Marineasa si cu alti cativa camarazi din Valea Bolvasnitei, de pe la Iesalnita, Toplet. Venind acasa impreuna cu Petchescu Ion, in gara Herculane s-a intamplat o ambuscada intre jandarmii care-l urmareau pe Marineasa, acestia dorind sa-l aresteze.

A intervenit doamna Domasneanu, care era in gara, spunand ca-i cunoaste pe acesti oameni. Vazand agresiunea jandarmilor, Zarie trage o rafala de pistol in aer, de intimidare. Jandarmii dispar si dispar si fugarii acestia: Marineasa si Petchescu din Iablanita, si Gogu Cristescu din Plugova. La cateva zile, doamna Domasneanu este arestata.

Comandorul Domasneanu a intervenit sa o scape, dar nu a reusit, chiar a riscat sa fie si el arestat. El fuge la grupul Blanaru, care se organizasela Domasnea. In septembrie 1948, cand nu ne asteptam, Zarie e arestat, tocmai in ziua nuntii unei prietene de-a noastre, Ica, care a ajutat cu alimente fugarii. Noi am avut o conventie ca in cazul in care Zarie e arestat, eu preiau conducerea grupului Cerna, asa se chema Grupul de Rezistenta, Cerna, respectiv plasa Orsova.

Ce insemna un grup de rezistenta?

Continuam organizarea rezistentei anticomuniste.

Era o retea nationala de rezistenta?

Da.

Dumneavoastra ordinele le primeati din afara tarii sau din interior?

Noi le primeam prin intermediul grupului Blanaru, caci ei erau in legatura cu cei din afara. Noi eram pregatiti in orice moment de a pleca in munti. Deocamdata, misiunea noastra era de a organiza reteaua de alimentare si sustinere a celor din munti. Eu colectam bani si alimente pe care la trimiteam in diferite locuri: Teregova, Mehadica, Verendin, de unde se trimiteau mai departe. La Mehadica era grupul preotului Iosif Rateg, iar la Toplet era un grup care avea zone pana la Oravita, iar conducatorul lui era Rachitovan Gheorghe.

Cine facea parte din grupul de la Iablanita?

Dupa arestarea lui Zarie eram eu, Petchescu si nepotul lui Domasneanu, Ica Domasneanu. Ne intalneam cu Gogu Cristescu, Petchescu si Ica Domasneanu in diverse locuri marcate initial si discutam ce se mai intampla in tara sau cum am putea sa mai adunam adepti ai rezistentei.

Parasutati au fost printre voi?

Nu, nu au fost.

In curand, Petchescu din Iablanita, zis Petcu, a fost nevoit sa fuga, deoarece in sat apare un profesor din Iugoslavia numit Petrovici [de fapt Siscovici - n.n.], care era urmarit de Tito deoarece era adept al lui Mihailovici. Noi am primit ordin sa-l sprijinim. Petchescu l-a luat lasalasul sau. Intamplarea face ca sa fi fost vazut de cineva, asa ca intr-o buna zi salasul a fost inconjurat de armata si profesorul a fost arestat si dus la seful de post din Iablanita. Petchescu a fost nevoit sa fuga, dar in noaptea arestarii profesorului, el ataca postul de jandarmi ca sa-l elibereze. Jandarmii riposteaza, iar lui Petchescu i s-a blocat pistolul automat si nu a reusit sa traga.

In 29 ianuarie 1949 vine un batalion al Securitatii si ocupa toata comuna. Este arestat un nepot al coman-dorului, Ion Tarziu, iar acesta declara ca nu are alta vina decat ca a dus o scrisoare de la Zaria pe care a dat-o invatatorului Tarziu (adica mie). Astfel am fost arestat si am fost dus la seful de post, care a venit la mine si mi-a spus ca "Ion ti-adat o scrisoare de la Marineasa." Intre timp, la Globu Craiovei sunt arestati fugarii si impreuna suntem dusi la Mehadia, unde am intalnit-o pe doamna Laitin, pe care o cunosteam ca facand parte din grupul de rezistenta, dar fiind confruntat cu ea am refuzat s-o recunosc. Am fost apoi dusi la Caransebes. A cazut si grupul Mehadica. Sigur ca, pus in fata anumitor probe, am recunoscut, mai ales ca am fost crunt schingiuit la Caransebes. Nu am vrut sa semnez procesul-verbal, am spus ca recunosc tot, dar nu ca am vrut sa rasturnam regimul, caci era prea departe. Declaratia am semnat-o pana la urma doar pentru cami-au pus baioneta la gat. In noaptea in care am fost anchetat, in birouau fost: colonelul Ambrus, Schnellbach si Kling de la Lugoj. Intrebat fiind daca am avut vreo legatura si cu invatatorul Ioan Nicoara din Iablanita, care era si el acolo arestat, am raspuns nervos ca nu, iar ei au asmutit cainii asupra mea, care m-au incoltit acolo in camera.

In 1950 am fost dus la Timisoara pentru proces. Cu o saptamana inaintea procesului am fost chemati la fixarea datei acestuia si sa ne cautam un avocat. Se face o gafa foarte mare si, in loc sa ne comunicedata proce-sului, ne-au comunicat condamnarile. In timpul procesului eu am ras in permanenta si procurorul Stefanescu m-a atentionat de cateva ori. Am fost condamnat la opt ani inchisoare corectionala si degradare civila. Am fost dus la Aiud. De fapt am facut 14 ani, si nu opt. Din inchisoare am fost chemat la Timisoara de trei ori sa recunosc ca am fost parasutat in Romania, de fapt era un alt Nicolae Tarziu, de aici din judetul Timis, care fusese parasutat. Acesta a tradat si din cauza lui au murit doi sau trei parasutisti si a intrat ca agent in randul Securitatii pana a fost lichidat. Ministerul de Interne nu stia acest lucru si il cautau pe acel Tarziu. M-am eliberat in 1957 cu domiciliu obligatoriu in Viisoara, Baragan. Dupa un an jumate am fost arestat din nou si trimis la Periprava, unde am execu-tat patru ani fara motiv, fara proces, o pedeapsa admi-nistrativa.

Am iesit in 1962, am mers in Otelu Rosu. Acolo am ales eu sa merg. Mai bine mergeam intr-un oras mai mare, unde nu as fi fost cunoscut si permanent urmarit. Nu am mai reusit sa lucrez in invatamant niciodata.

PLUGOVA

IOANA (JENI) LAITIN, casatorita BUBA

In perioada cand s-au derulat evenimentele re-pective ati locuit in Plugova?

Da, am locuit in Plugova, pentru ca vara faceam serviciu la Primarie, cum era atunci, ca erau concentrari, barbatii erau dusi la munci, faceam recensamant, pentru ca ne trebuiau bani.

Si ce s-a intamplat, in ce masura ati fost implicata, ce va aduceti aminte din acel moment?

A fost mai mult din frica si din ura personala, ca sa fiu in clubul lor nu am putut sa fiu. Si daca or venit si or cerut ceva.

Ati simpatizat cu ei?

Da.

In ce sens?

Le trebuiau unele alimente.

Dati-mi un exemplu concret.

Auzeam ca-s fugariti, le trimiteam mancare prin anumiti baieti care erau tot de-ai lor.

Ne puteti povesti ceva in legatura cu Cristescu, deoarece stiu ca el a fost cel mai urmarit?

Da, el a fost cel mai urmarit, cum sa spun, ca sa pot sa-l ajut asa personal, pe dansul, el o ferit ca sa nu ajunga in jurul meu, ca sa-si bage familia. Da, asa prin anumite persoane am putut sa transmit si sa-i ajut. Si pe alta cale, doamna Moraru era prietena buna si colega cu sotia comandorului Domasneanu. Comandorul Domasneanu avea un nepot care era student. Prin el mai mult purtam.. Eram invitata la ei de ziua onomastica.

Ei locuiau la Herculane?

Da, vila lor este unde o fost Casa Pionierilor, da' aveau sus in padure si mai mult in padure locuiau.

Aveau salas?

Da, aveau salas foarte frumos.

Unde, deasupra Bailor Herculane?

Nu, deasupra garii. Stiu din discutii, deoarece nu ma bagam, pentru ca nu voiam sa fiu implicata, dar, cum sa spun, daca erau ceva ajutoare ce se cereau, le-am dat. Si dupa asta, Danila, varul meu primar, unchiul lu Nelu, care a fost intr-un club studentesc in Timisoara, ne-o trimis vorba: "Danila Laitin ii arestat", sa ne cam ferim si noi. Si in timpul asta am plecat de la Orsova, ca in vara aia am lucrat la Cartea Funciara ca dactilograf, pentru ca am facut acolo gimnaziul si unchiul meu voia sa raman sa fac si practica, sa ma faca director de carte funciara. Lucram cu unu, Ion Radoi, si am plecat de acolo. I-am spus lu asta, ca el era director si-i spuneam: "Nenea Ion, uite care-i povestea, spune el ca ar fi cazul sa ma cam retrag acasa, ca spune ca si eu sunt trecuta pe o lista c-as fi pentru a ma ridica ei".

"Foarte bine faci. Stai acolo cu parintii, ca din mijlocul parintilor nu tepoate ridica". Il aveam si pe fratele meu cu un an jumate mai mare ca mine. Am venit acasa, da' am fost si putin racita, poate si din emotie sau din boala. Aveam febra 39 cu 7 linii si eram in pat numai cu pijamale. Ca pe 2 februarie ziua, cum se zice, la Pogo-rarea DuhuluiSfant, adica Intampinarea Domnului..

In 1949?

Da, in 1949, ma trezesc ca imi este casa inconjurata de 17 soldati.

Casa aceasta?

Da. Si eram in pat, in bucatarie chiar, nu eram in dormitor, eram in bucatarie si dintr-o data or venit si or deschis usa fortat si or pus sentinele la usa si or intrebat cine sunt eu. Le-am spus cine sunt si atunci or spus: "Va ridicati imediat!" si nu mi-or dat voie sa ma imbrac. Eram in pijamale si in pantofi de casa. Afara era un ger de crapau lemnele. Si atunci eu am spus pentru ce? Atunci, domnul maior Kling e la Dragan Ion si trebuie sa dati o declaratie. Eu i-am spus sa vina dansul. Eu nu ma pot scula din pat. Cum sa ma scol in halul asta, cu asa o mare temperatura. Ei m-au ridicat fortat si m-au dat pe usa afara. Am iesit in mijlocul curtii si pe urma le-am zis ca sunt descaltata. I-am intrebat apoi ce am facut. Mi-au spus ca nu stiu, si plutonierul Balaci mi-a aratat o lista, sa ma ridice. Am avut un pardesiu pe care mi l-a aruncat o vecina. Am primit de la ea si pantofi, altfel m-ar fi luat prin zapada cu picioarele descaltate. M-or luat pe usa afara si or inceput sa ma inghionteasca si frate-meu o vinit din gradina.

Cum il cheama?

Laitin Dumitru. O murit. Si atunci le-o spus: "Ce vreti, ce-o facut sora mea?" Cica "merge sa deie o declaratie". "Nu, ea nu va pleca de aici. Aduceti pe domnul maior aici. Stau aici de paza si o pazesc".

L-or impins incolo, atunci el a tras un dos de mana la un soldat, atunci i-or pus catusele lui la mana si l-or luat si pe el, si pe mine si ne-or dus acolo la Ion Dragan. Acolo, cand am ajuns si ne-o vazut maioru Kling, zic: "Trebuie sa dau o decla-ratie". "Da, da n-avem timp aici, mergem la Mehadia, pentru ca mai am niste cazuri acolo". I-am zis ca eu nu pot sa plec asa, in halul asta, si ca o vecina mi-o aruncat un paltonas si ca sunt cu capul gol. M-a urcat cu el in masina. Mie mi s-a facut rau de emotii, frica, nu mi-o fost totuna si m-o apucat asa un fel de lesin. Si el m-o luat: "O, domnisoara, si nu stiu ce." Cica sa-mi faca curte. Eu i-am dat peste mana. M-a dus la Mehadia si acolo a zis ca imi va lua o declaratie, dar nu mi-a luat nici un fel de declaratie. A zis ca urma sa mergem la Caransebes. Asa m-a pus intr-o masina, iar dupa vreo 4-5 ore am ajuns la Caransebes. Acolo ne-o bagat la Securitate intr-o bucatarioara in care eu m-am urcat deasupra pe caramizi, ca sa ma incalzesc. Acolo mai erau vreo 17 femei din Mehadica. Ana Vadrariu, Mariuta, asta-i pe la Bucuresti. O multime de femei. Nu mi-au mai luat nici un fel de declaratie. Am ramas acolo o saptamana.

Mancare. veneau soldati care erau cu suflet. Veneau insa si altii care vedeau in noi niste criminale. Eu stiam cum mai sunt pe la judecatorie procedurile si am zis ca de ce sa ne duca acolo, ca doar avem frati, surori, parinti acasa si cu ce sunt eu vinovata ca mi-am ajutat familia. Eu am facut o fapta si dumnezeiasca, si sufleteasca.

A venit Mihailescu. El era comandantul Securitatii din Caransebes. Pe el l-or trimis sa dau declaratia. I-am zis ca eu n-am facut nimic si ca nu stiu de ce am fost adusa aici. "Intrebati-l pe maiorul Kling." "Sa vina el, caci cu el vreau sa stau de vorba de ce m-o adus". El o venit, dar in alt birou. Era Mois, era Ambrus, capitanul Schnellbach, locotenentul Giuchici. or fost. El o zis "intrebuinteaza.". Eu zic "nu puteti intrebuinta nici o metoda cu mine atata timp cat nu aveti dovezi ca sunt vinovata". Atunci el o spus: "scrie ceva, domnisoara, ca trebuie sa scrii, ca trebuie sa duc acolo". L-am intrebat ce sa scriu, si mi-a zis ca trebuie sa dau o declaratie, sa spun ca am fost in padure. I-am spus ca nu am fost in padure. Mi-a spus sa scriu ca am dus de mancare lui Cristescu si sotului verisoarei mele. Am negat. Mi-a spus sa scriu ca am cotizat, iar eu i-am spus ca nu am avut bani de cotizatie. Mi-a spus sa scriu ceva.

Atunci i-am cerut sa-mi dicteze el ceva. El a inceput: "Pe data de. m-am dus in cutare loc si am vorbit cu cutare si cutare". I-am spus ca pe multi dintre ei nu-i cunosc. Mi-a spus sa scriu asa: "Subsemnata, am scris din ordinul domnului locotenent Mihailescu care-mi declara sa scriu urmatoarele, da' el nu m-o vazut si atunci am scris tot ce-o spus el". Am semnat. Atunci s-a enervat si a plecat zicand: "eu nu pot sa ma inteleg cu persoana aceasta.". M-or luat, m-or dus la Parchet si m-or pus sa dau o declaratie. Eu apoi m-am imbolnavit. Am facut apendicita. Bolnava cum am fost, m-or dus la Securitate si atunci s-or infatisat toti sapte. Cum erau ei acolo, marele prezidiu, m-or pus asa cu mainile si m-or tinut unul de o mana, altul de alta. Atunci l-or adus pe Milos. El o zis "am auzit ca ii face curte nepotul lu domnul comandor Domasneanu si o cheama Jeni ca pe doamna comandor si dansa ii tot in familia lor". Ce-o mai fi spus nu mai tin minte, ca eu m-am tulburat atat de rau c-am scos scaunul si am vrut sa trag in Milos si atunci Giuchici o venit imediat.

Mois mi-a spus: "Domnisoara, ati spus ca nu mai vreti sa faceti puscarie". Zic, pentru crima fac, ca aia de la drept comun au 10 kg de alimente. Noi de 7 luni nu am avut pachet, n-am avut nimic. Am avut o rochie englezeasca, foarte frumoasa, dintr-un pardesiu al mamei mele. Si asta, in ea am dormit, in ea am stat. Nu in baie, nu nimic. O rupeam asa pentru necesitati. Tineta era acolo si noi 17 femei. Si asa zdrentaroasa cum am fost, am luat scaunul si am zis atunci: nu m-as purta asa, as sta si as glumi colo la vizeta. Si zic: fereasca Dumnezeu, ca mama-mea o fost mare bigota si nu as putea sa omor nici un pui.

Da' in cazul de fata as fi in stare sa o fac. Giuchici m-o injurat. Ridicand scaunul sa dau in el, am dat in mana lui. I-o iesit osul din incheietura. Atunci o zis: "Fiinta ca asta nu-i in toata Securitatea. Din trei mii de detinuti, nici unul nu-mi face asa". Eu i-am spus ca scrie in Biblie si in cartile sfinte sa nu ridici mana impotriva nici unui pacatos, ca daca mana o ridici, mana ti se ia.

Si atunci ala zice: "Aduceti-o s-o bag in fabrica mea, putin". Zic "sa nu va atingeti de mine, atat va spun." Am stiut eu lupta de oras si am stiut ca fata c-oi da o lovitura si m-au luat din nou si mi s-o facut din nou rau. Nu stiu cum m-am muscat de limba si mi s-o pornit sangele si pe nas, si pe gura. Atunci m-or luat de jos si m-or dus la spital. Nu stiu cum m-or dus cu masina, ca m-am trezit acolo. Acolo era doctorul Bora, Adam, Antoniu si Chelner.

Acestea sunt cadre medicale?

Da. Adam era directorul spitalului si nu stiu cine era Chelner si Antoniu.

M-a bagat pe usa asta si pe alta usa a venit doctorul sa vada ce si a spus ca am un soc nervos si pot sa fac un atac de cord. Atunci a venit Schnellbach capitanul, si a spus: "domnule doctor, fiinta asta nu-i prea vinovata, e o fiinta foarte inteligenta, daca ai vrea, cica, spuneti-i, incurajati-o ca am vrea sa o luam in cadrul nostru al Securitatii si ce ne costa noi platim suma. Sa n-o lasati sa moara". Si eu atata am auzit zic, eu as fi ca Ileana Cosanzeana la zmei. Ei or pufnit in ras si io am inchis ochii mai departe si cand m-o consultat, o vazut ca nu-i chiar asa grav si mi-or luat si pulsul. M-or protejat ca le-o spus, foarte grav, da' o sa-mi dau tot interesul si mi-or facut un semn si atunci am ramas in grija lor. Or pus garda imediat doi soldati la usa, dupa mine o vinit Petrica Domasneanu, pe urma Patru Nicoara. Ala o avut cu ficatul. Lui Petrica i se agravase boala. Pe doamna Moraru o scoase in ultimul grad. A venit cineva la usa si a spus:

-Ce-i cu astia?

-Astea-s curvele partizanilor.

-Pai si ce faceti cu ele?

-Maine deja pun cate patru in rand si-i duc la Padurea Verde, caor facut deja groapa comuna. Ii impusca si gata.

Dupa cateva zile o vinit o comisie de la Interne sa vada care cum, in ce situatie, si ei ne-or pus sa stam pe toace, in pozitie de drepti.

Atunci doctorul a spus ca nu se poate, pentru ca li s-au facut injectii si nu au voie. Daca vor, sa-i ia la Parchet. Si asa bolnave cum am fost, ne-or dus la Parchet. Aici a venit un gardian, a deschis usa, si eu l-am luat tare: "Cati detinuti sunt?" El a spus ca 3.000. Eu n-am tacut si am spus: "Domnule ministru, sau care sunteti - eu am crezut ca-i Ministrul de Interne -, domnule ministru, dar numai cativa avem numai cate-o coada de scoala, da' restul sunt toti ciobani. Zic, sa nu raportati la ale tari ca aici sunt oameni politici cu carte mare. Is numai tarani". Atunci primul gardian mi-a facut semn. Zic "nu, nu, io vorbesc ce trebuie. Jura dumneata pe familia dumitale ca nu-i asa". El s-o tras inapoi Io le-am cam zis-o ca am stat un an de zile, io cand am venit n-am putut nici sa merg pe picioare.

Proces v-au facut?

Nu.

Deci ati fost numai in ancheta?

Da. Si in cazul asta i-am si spus ca am fost la spital si dansii autrimis soldati care m-or jignit. In cazul in care sunt, intr-adevar eu sunt domnisoara. Si mai sunt patru. Si dansii ne-or luat sub forma asta. Nu va suparati. Cer o vizita medicala. Da, asta, un locotenent, care zice doar cu aprobare. Si or vinit doctorul Adam cu o sora, ne-o pus pe capra acolo. Acu scuzati fetele de-atunci erau fete. Alta moda. Si ei, 17 insi asa, la usa, curata nesimtire. Nici maica-mea nu m-o vazut. Sa inchida dansii usa. N-o inchis-o, da' s-or intors ei. O vinit Chelner cu o alta sora si o venit Antoniu. Ce-o fi scris astia acolo nu stiu. O vinit doctorul Adam si cica "domnisoara, sunteti fala fetelor". Si plangeam si o spus: "prin dumneavoastra, o multime de fete, adevarate romance, vor fi bine cautate si bine vazute in orice instanta, pentru ca nu-i chiar asa cum s-o spus". Eu i-am spus ca as putea sa-i dau in judecata.

Doctorul a spus: "nu mai faceti si dumnea-voastra rau altora". Si cu aceasta m-or lasat acolo, nemaifiind rost de judecata. Le-o ridicat zi de zi pe toate, le-o dus la Timisoara, dupa cum erau oameni care se parau.

"M-ai vazut pe mine", "m-ai auzit pe mine" Eu m-am dus, erau 60 de persoane in camera 45. Era un biet mos Dragomir, un gardian batran care n-avea copii. O vinit saracul cu un ou. Eram 12 si ne-o impartit in 12 parti ca sa mancam si noi un ou de Pasti.

Toti cei care veneau cu mancare ne intrebau daca fumam, si spuneam ca fumez. N-am fumat si am strans 50 de pachete de tigari si cand m-am dus si am deschis usa cu rugamintea sa nu va spuneti unul pe altul, n-am nici o tangenta, puneti-va motive, cu asta mi-s in ura personala, ca sa nu vi se faca cazier de judecata, ca va mananca puscaria zeci de ani. Nu stiu, ne-o fi inteles, dar atata am putut sa fac si pe acolo.

Ei au arestat si pe un mos care era din Mehadica. Saracul, l-or pus sus acolo si l-or batut, si o murit la doua saptamani. Cand am iesit, n-am vazut, ca ne-or batut lemn la geamuri. N-am putut sa stau cu ochii la soare si nici n-am putut sa merg. Betonul era cu sare facut si mucegaiul era de un centimetru pe pantofi. Eu am avut paturi cu doamna Moraru, da' restul dormeau pe jos, pe betonul ala. Era si Dragulescu intr-o celula langa noi. Asa au fost de grele timpurile pentru tineret. Ce sa-i faci, asa o fost soarta. As fi vrut tare mult sa vorbesc cu doamna Lucia Hossu-Longin, da' o trecut pe aici si n-o venit la mine. Acuma sunt cu arteroscleroza si am cataracta.

Cum ati fost eliberata?

A fost asa: or plecat toti si am ramas numai io singura si ofiterul ala si-o cerut scuza. Spunea ca-i din jurul Clujului. Io stateam in pat, nu vorbeam cu nimeni, nu ziceam nimic, si o vinit.

"- Sarut mana, domnisoara Domnisoara, eu sunt de la Securitate.

-Pai de unde puteati sa fiti, ca vizitatori eu n-am avut.

- Nu fiti suparata pe mine. N-am parinti si eu m-am incadrat la ei.

- Da' nu te destainui, ca n-am nici o putere sa-ti fac nici un favor.

N-am putere sa ma ajut nici pe mine. Dar pe dumneata.

- Nu, da' vreau sa-mi cer scuze. Eu am avut nevoie de bani.

-Domnule, treceti la subiectul urmator.

- Am venit sa va spun ca sunteti pusa pe liber. Eu am cerut sa va puna acuma, da' ei va cheama la Securitate, cica sa va dea drumul de acolo.

- Nu merg la Securitate. Nu am la ce sa merg la Securitate, ca doctorul Adam mi-o spus ca el nu ma lasa. Ma tine in spital, da' daca ma duc acolo imi da indicatii ca trebe sa ma prezint in fiecare saptamana, sa nu parasesc localitatea, sa fac in fiecare zi program ce lucrez. Nu merg. Eu nu pot sa ma scol din pat, si mai am si tratament de facut.

- Pai, ce le spun domnilor. Aduc un telefon.

-Vorbeste dumneata, ca eu nu pot sa vorbesc."

Atunci el la telefon spune ca "domnisoara nu poate sa vina, ca daca se scoala, ameteste si cade". Daca vor sa-mi dea drumul, pot si asa sa ma duc. O zis ca sa treaca in alt salon sa vorbeasca la telefon.

Atunci mi-a spus ca pot sta in spital cat vreau. Eu am mai ramas in spital o saptamana, ca asa mi-a spus doctorul. Dupa o saptamana o vinit fratele meu. Pe el l-or tinut trei luni, ca o facut abuz de putere. Pe el nu l-or gasit cu nimica. M-or adus cu o caruta pana la gara si mi-o fost rusine, ca eram cam intepata eu asa de felul meu. Eram mandra de mine si le cunosteam bine toate, vesela, numai ca in partea cealalta cu baietii, prietenie frateasca, da' nimic. Si de asta aveam si curaj mare.

Si de asta i-am spus "du-te dumneata inainte, ca vin eu". Cand am coborat aici in sat, pe la pod, toata Plugova a fost aici si veneau copii si ma pupau si ma imbratisau, si ma pupau pe maini, pe haine si asa am venit. Nu mai puteam nici sa plang, ca nu mai aveam lacrimi, c-am plans destul. Cand am ajuns acasa, era un plutonier sa ma anunte ca sa ma duc pana la Militie. Eu eram in pat, ca nu ma puteam scula. Nu ma tineau picioarele. Atunci i-am spus ca nu am la ce sa ma duc. O mai trimis o data, mai o data, atunci o vinit el. Cand o vinit, eram in dormitor si m-am uitat la el la usa si m-am uitat asa ca o luat pozitia de drepti. Ca eram si indarjita, ca atunci as fi batut la ei ca la hotii de cai. Si imi spune:

"- Sarut mainile.

- Ce doresti?

-Stiti ca dumneavoastra care ati fost arestati aveti

-N-am fost arestata, domnule, eu am fost tinuta pentru cercetari, nu arestata.

-Nu v-o spus la Securitate?

- Eu nu vin de la Securitate. Eu vin de la spital.

- Noi trebuie sa raportam.

-Raporteaza asa: Domnisoara Laitin nu are nici o obligatie cu Securitatea. Nu are ce raport sa-i dea, si te rog dumneata sa te indepartezi de la casa mea si sa nu mai vii, si eu ma duc unde vreau, ca sunt ca o lacrima de limpede."

Atunci el a plecat si n-o mai vinit nici in ziua de astazi. Doar o data m-a mai cautat, dar ma casatorisem, si s-o dus sotul. Cand o auzit ca se duce sotul, o intins-o. Nu m-o mai cautat.

In ancheta, ce v-au spus? Ca va aflati acolo din cauza ca?.

Cica l-au prins pe Cristescu, Gogu si uite, el declara ca ce beneficiu a avut si ca sunteti ca si el de vinovati.

Daca el a spus asta, aduceti-l in fata mea, dumnea-voastra sa nu puneti problema de felul asta, pentru ca eu stiu cine a fost sotul verisoarei mele, da' aduceti-l in fata mea si daca spune in fata mea lucrurile astea, si-mi dati un pistol, si-n fata dumneavoastra eu il impusc. Si atuncea, ei, cica, "lasa, lasa"

Cum a fost Gogu Cristescu ca om?

O persoana cinstita, respectuoasa, de la "micul meu copil", din "sarut mana" nu m-o scos si o fost om la 40 de ani, asa cand eu am mai crescut nu m-o scos din "sarut mana". Si or cu cine babe, batrane, se lua de gat, "o, ca ma doare" "nu, nu dati importanta, ca si pe mine ma doare piciorul asta". Un om de viata, vesel, cantaret, nu am cuvinte, cele mai frumoase, sa spun de el asa cum o fost. Stiu si atunci cand o venit Kling, ca Kling din ambitie personala, ca l-o pacalit, Kling o venit pe usa si cica sa plece si el o intrat in camera sa se-mbrace. Kling o ramas inauntru, el o sarit pe fereastra si s-o dus. Si atuncea, daca l-o pacalit, s-o tinut o razbunare pe el, o zis ca noi trebe sa raportam cati detinuti politici avem. Si de asta trebe sa omorati tineretul. Noi nu vrem sa va omoram. Noi vrem sa va educam. Asa, asta o fost educatia lor.

La Timisoara ce s-o intamplat?

Am plecat de la Caransebes, m-o dus prima data la Lugoj, am stat doua saptamani acolo.

Tot in ancheta?

Tot in ancheta. Nu, numai cu Kling, de m-o invitat la balul Securitatii. Si i-am spus, pai dumneavoastra va ganditi, in halul in care sunt, pot io face fata la bal? "C-am auzit ca sunteti foarte eleganta".

Am fost io eleganta, ca am fost singura fata la parinti, da', zic, nu pentru situatia de fata. Ca, zic, in halul asta, nespalata, nearanjata, am sa fac eu fata in Securitate? Si atunci m-o dus acolo, cred ca era casa ori a unui evreu, c-o fost camera cam de sase metri si un perete era numai din dulapuri, si la fiecare le-o deschis usa. Ce frumuseti am vazut acolo, nu stiu, rochii, bijuterii, tot ce-ai vrut, peruca, fiecare la locul ei. Si-o zis, ca sa-mi aleg si am spus: "domnule Kling, de ce-ti bati joc de mine asa, pai io sunt pentru luxul asta in halul asta?" Ca de acum incolo asa va purtam. Si am sa fiu cavaler. Zic "daca ai fi fost cavaler, ai fi vinit in mod civilizat la mine acasa, imbracat cavale-reste, ai fi facut prezenta asa convenabil, si te-ai fi prezentat in mod elegant, da' nu m-aduci in frig si ma tii cu WC-ul la nas si acum ma duci si ma bagi intr-un palat. Nu pot. Si l-am refuzat. "Bine, domnisoara, daca nu vreti, uita. Io am toata bunavointa". Si m-o dus inapoi la Securitate, si de ciuda, noaptea m-o trimis intr-o duba. Intre care o fost si Stolojescu Nicolae. Si o intrebat daca se cunosc, nu, ca-s din toate partile. Io tot am mers si m-am pus langa el si i-am spus:

"Lae, sa nu te calce naiba sa spui ceva, ca m-ai cunoscut, ca m-ai vazut. Nu ne-am vazut, nu ne-am cunoscut, spui: io am fost mereu la scoala, n-am avut nici o tangenta, nu m-ai cunoscut si gata". Si am stat o saptamana. Acolo am dormit, la spalatorie jos. Si mi-or pus o patura si erau zece robinete si apa aia curgea incontinuu, si n-am putut sa dorm si am stat asa si o trecut Lae si io m-am facut ca suflu nasu. Si, cica, nimic. Si asa n-am avut nici o tangenta. Si pe ei i-o dus dupa aceea si pe mine m-o bagat intr-o celula, dupa ce s-o eliberat. Si in celula aia era exact asa cum ii scaunul asta, avea un postament de beton, si nalt asa, ca de pe postament as fi ajuns in tavan. Daca m-as fi urcat pe postament, as fi ajuns cu mana pe tavan si acolo era o gaura in perete si din ea atatia stropi de sange, in dreapta si in stanga. Sange si gaura asa de.Da' io nu am judecat, dupa aceea am judecat. Si atunci m-am uitat acolo si zic: "saracu, uite, i-o venit rau si i-o bufnit sangele pe nas". Si acolo m-am coborat si am stat pe postamentul acela pana dimineata si dimineata o venit un ofiter de acolo si o deschis usa si o facut: "A, a, pai ce, dumnea-voastra cine v-o bagat aici?" Zic "de-ai vostri. Doar nu m-am bagat singura". "Ai, o pus mana pe mine, iesiti imediat". Si m-o luat de mana, m-o dus, este o camera aici cu femei si acolo era Lungu Ana din Lugoj, profesoara de limba romana, si m-o luat "hai ca mai este aici inca o profesoara, si stati cu ea". Si zice:

"cum o indraznit sa va bage acolo?" Pai zic "da ce, este periculos"?

Acolo l-o impuscat pe Popa Ratiu. In celula asta o fost impuscat Popa Ratiu. Atunci m-o dus la profesoara asta, ea era bolnava de icter si avea nevoie de la Securitate sa-i dea numai struguri, da-i ducea asa numai cate un strugure pe zi. Si atunci o vinit unu, tot dintre ei, nu l-am cunoscut, si o spus: "tot nu spui nimic". "Ce sa spun, dumneata ai spune de fratele dumitale, daca eu nu l-am vazut de sase luni". Dupa ce-o plecat, am intrebat-o. "Fratele meu ii inginer agronom si o fost pe sate si noi suntem sase surori, fetele lu' Popa (nu mai tin minte cum s-o numit). Una-i casatorita dupa un popa, una-i profesoara, una-i dupa un profesor, si nu stiu ce-o mai spus, toate suntem arestate sa spunem de fratele, ca or vrut sa-l impuste." Si acolo, cum spun, legata la ochi m-or dus si tot asa m-or si scos.

Din beciul ala?

Da. M-or dus la Timisoara dupa aceea, ca doamna Moraru, maicuta i-am si spus, ca ea o fost ca si o mama, da' o murit.

O murit?

Da. O murit. In Germania. Da. La fata ei.

NICOLAE STOLOJESCU

Sa va intreb: Organizatia Legionara a functionat dupa razboi?

Pe unde, pe unde

Ati mentinut legatura intre voi?

Nu puteam sa n-o tinem. Era inima care nu te lasa.

Am inteles.

Vedeam ca totul merge impotriva si speranta era de-asa natura

Da, da.

Am plecat in razboi in '42 toamna. Si plecand la razboi, am tinut cont de ce se face. Ma rog, erau chestii de lupta, am ajuns pana la Stalingrad si de-acolo s-o intors situatia, si-am venit inapoi, in '44 am ajuns la Iasi, cand se puse situatia cu ofensiva lor.

Dupa alegeri, in 1946, hai sa va intreb despre o problema care mie nu-mi este foarte clara. Au existat aici cateva nuclee legionare care au incercat "rezis-tenta": unul a fost al lui Spiru Blanaru, la Domasnea, si aici in jos in zona asta a fost Gogu Cristescu, este?

Ce raporturi au fost intre Gogu si Spiru?

Foarte bune.

Da? Deci a existat o corelare? Dati-mi niste detalii in acest sens?

Sigur ca da! Pai, stiam tot.

Pai, haideti spuneti-ne, ca noi nu stim!

Pai el ne spunea uite ce spune dl. Blanaru, asta, asta, toti trebuie sa fim atenti si sa fim foarte intariti sa nu ne pierdem curajul, sa tinem legatura asa cum o zis capitanul Codreanu, ca orice cazna ne da Dumnezeu, noi vom ajunge sa nu ne speriem. Eram intariti, nu pot sa spun, unii dintre noi, nu toti!

Da, am inteles.

Restul care mai participa mai asa, mai suspectat, adica sa nu-l stie nimeni, sa nu spuneti, ca am venit si noi la adunare, sau nu stiu ce, cum aveam cuib atunci, insa noi nu spuneam, noi cautam sa-i atragem ca fiecare cat mai multi sa avem si noi, dupa cum ne spunea nenea Cristescu, ca eram var primar cu el si noi ascultam. El era singurul care conducea toate problemele.

Ati fost impreuna cu el si in munti?

Nu prea mult, nu m-am departat, dar unde ma chema, ma duceam.

Am inteles.

N-am plecat de-acasa.

Deci mai mult i-ati stat de ajutor? Este? Daca era nevoie.

Orice venea si mi se comunica, plecam. Intrebam pe sotie, pe mama lor (sotia lui Cristescu): Voichito, cum ii spuneam noi, unde semai afla? Stiam intotdeauna de el. Intelegeti? Si atunci ma duceam la ei, ori venea cineva si-l cauta, il luam si plecam. De exemplu cand m-am dus cu a lu' Lica Domasneanu, cu fata, cu Livia. O venit saraca fugind de acasa, ca vreau s-o aresteze. Or banuit-o pe undeva.

Asta-i fata Comandorului?

Nepoata. Nepoata de frate. Domasneanu n-o avut copii. Fratele lui, Lica Domasneanu.

Si o venit fata la mine, am luat-o si am plecat cu ea unde erau ei.

Erau la o coliba, sus la Pavel Rampa, asa ii ziceau ei, pe satul batran.

Am lasat-o acolo ca sa le povesteasca ea cu de-amanuntul. Eu plec, am dat mana cu ei si m-am intors acas noaptea aceea. Era in timp de iarna.

Si daca mai e ceva, sa ne urmaresti, ca noi am plecat in padure. Si daca vei auzi totusi, cred ca vei auzi si ai sa cunosti. Acolo erau niste cetateni de-aici, care erau cu vitele iarna, Dumbrava, asa-i zicea pe acolo. Si s-or dus. Ei au trecut pe la acei oameni ca dupa cateva zile, sa spun 3-4 zile, vine dupa mine Kling da la Lugoj aci ca erau in toate zilele la unitate, el si inca 2 tineri, pana la urma i-am cunoscut, erau studenti angajati din nou in Securitate. Fu la urma el sef de post aci la Mehadia, Caluseru. Grade de locotenent, sublocotenent, el era in grad de capitan.

V-a luat de-acasa?

M-a luat de-acasa. M-a dus la Caransebes, unde-l intalnii pe Cristescu. "N-am nici o legatura, nu-l cunosc!" Era unu Meilescu care era tot in grad de capitan, el era cu organizarea din Caransebes.

Asta-i pescuia de colo, de colo "nu stiu, nu stiu". "N-am nici o cunostinta". Dar de unde s-o prins figura asta ca sa vezi decat eu cu ei in patru ochi, era el si cu Tica. S-or plecat d-acolo s-or plecat acolo sus in Dumbrava. Dar acolo ei or fost in trecere. Vroiau sa treaca la Valea Bolvasnitei, mi-o spus altul din Valea Bolvasnitei cum era situatia, unu Petru Spatar, care s-o intalnit atunci, el o venit (el o murit) si-o venit cand ei or fost plecati sa se duca la un profesor din Sarbia care venea mereu la Petchescu din Iablanita.

Siscovici? sau cum

Siscovici asa-i spunea. Si-aici ei s-or dus pana acolo. Comandorul era in Valea Bolvasnitei intr-o vale acolo ascuns. Ce sa vedeti dvs. Cu ei atunci au mai fost Bacila, Dragu Ion de la Globu Rau. Cristescu mi se pare ca a fost si taticu. Pai la ei o plecat Cu el a fost si cu Tica. Ei trei or fost. Eu m-am despartit de ei aici in sat cand ei or plecat acolo.

Si-atunci m-o trimis pe mine generalul Petrescu sa stau de vorba cu el.

Cu Cristescu?

Cu Cristescu. Lui ii stiam de urma. M-am dus la sora lui, la doda Lena, nu cumva o avea ea vreo informatie de undeva. Cum zicea ea "Da-l la buba, ca am auzit ca s-o dus pe dincolo, iar pe la sarbu ala".

Nu stiam nimic.

In aceeasi noapte cand or plecat s-or intors. I-o zis asta de la Globu Rau, Bacila "ma Gheorghe si Tica, io ma duc pana la sotie acasa si mane sara ne intalnim tot aci in punctul asta". Ca sa treaca inapoi, la Comandorul la Bolvasnita, el ce-o facut? A dat telefon la Securitate la Caransebes.

Bacila?

Bacila, sa vina Securitatea si pe mine si pe el.

Va ridica.

Vine noaptea. Pe la 4 dimineata, paznicul de la prima-rie bate la geam si zice: "bai, Lae, Lae", aveam o gramada de piatra sub parete cum ma pregateam pentru casa. Sa urca acolo si bate in geam: "Auz', ma, scoala-te! Ca Bacila de la Glob s-o predat la Securitate si vine Securitatea dupa voi acu iara. El auzea prin telefon."

Foarte cumsecade, mosu tinea la noi ca doamne

Mos Lazar?

Mos Lazar. Si fiul lui era un legionar de clasa I, ii ziceam noi Garneata. Ca semana exact, semana cu dl. Garneata. Si era infipt, tare-tare era. Dar era si povestelnic, asa cand spunea un lucru ramaneai uimit. Si ne duce la Caransebes, la o dimineata, o coloana de ei, de masini de alea.

Pe cati v-a ridicat, numai pe dumneavoastra?

Pe mine si pe el era, asta de la Globu.

Aha, pe Bacila.

Pe Bacila. De mine stiau ca ceva trebuie sa fie cunoscut, ca pana-n sfarsit el declarase acolo de situatia mea, dar eu nu stiamnimic, am crezut ca-i luat asa numai. Intelegi?

De forma.

De forma. Da' pe el l-o dus sau acas, l-o luat in cercetari si o spus si atunci o venit si m-o luat si pe mine. Stiti? Si zice acolo ca eu-s cutare. Dar eu de el nu stiam ca-i luat, doar stiam de la mos, ca Bacila o dat telefon sa vina sa ne ridice. Si atunci m-am dat seama, mi-am incuiat mintile si gata. Ca l-o luat, ca nu l-o luat, fie o politica sau o propaganda ceva, care n-aveam cum sa ma gandesc inainte, ca pusesem eu destule inainte pe la Lugoj, pe la Caransebes, cand am fost in ianuarie, iar ne-a dat drumul, cum va spusei. Ca atunci generalul

Petrescu m-o manat si o zis de astea: "du-te, ma baiatule, si spune-i lui Cristescu, el are 7 luni de condamnare in lipsa, alea i se iarta, el va fi iertat de toate". Cuvantul asta va spun, am plecat condus cu escorta, cu masina pana la gara, m-o urcat la tren, mi-o dat drumul si am venit acasa. Si sa-l caut sa-l gasesc. Ii spun lui sotia-sa lui nevasta-sa "Voichita, cauta pe undeva sa dau de el", sa-i spun niste povesti, si atunci va spusei ca l-am intalnit, l-am cautat, m-am dus la sora lui si-am venit inapoi si cautam zi si noapte. Era un joc, un bal noaptea atunci, sambata, mi-a dat drumul si l-am cautat

Si atunci i-au gasit, ei erau bagati intr-o cariera, bagati dupa poarta lui Andrei aci.

Fluierul care-l stiam, doua fluiere lungi. Eram eu si ei si mi-or raspuns; si-atunci m-am dus la ei.

Era Cristescu ?

Gheorghe si cu Bacila.

A, si cu Bacila!

Toti trei erau.

Da.

Atunci or plecat de s-or dus la asta la Petchescu, la Iablanita.

Si-acolo i-am spus. Da' n-am stat acolo, am trecut apa pe gheata, ca era gheata, era in februarie si-am trecut-o dincolo si-am stat pe mal acolo. Avura ei doua bidoane de tuica, ma rog, de unde or avut-o ei, nu stiu ce.

Staturam acolo. Am stat cam o ora. Le-am spus: nene, nene, linistiti-va, dom'le, c-ati scormonit toata lumea si va blastama oamenii ca sunt in puscarie pentru voi. Am zis asa, c-asa si era, erau multi

Da, da. Era destul necaz in jurul lor

Necaz mare era. Vine, te rapeste, te ia ca nici n-oi mai vazut, nici nu mai stiu unde esti.

Si generalul Petrescu, care v-a dat mesajul, asta era de la jandarmi?

Era de la Bucuresti, ministru de interne. Atunci a fost unul Milos, care era de la Domasnea. Asta

Asta e agentul sanitar?

Agentul sanitar, asta o fost periculos. Ne-o tradat pe toti. Dar elasa o incredere o avut in el, o fost asa de lingusitor, de i-o-nselat. Ii spunea tot de la ei ce era c-asa-i invatau, sigur.

Si atuncea asta zice: "Eu lucram pe la Valea Bolvasnitei pe la cetateni, de meserie, mai faceam pe-acolo una, alta, pentru bani."

Si-am plecat intr-o seara acasa, c-am vrut s-ajung la punctul asta cu Milos, si m-am intalnit cu unul Basulescu din Valea Bolvasnitei, unul batran, ii zice lui Cristescu, tata lui Ilie Radoslav. Si zice: "Bai, Lae, plecati acasa?" zic, "da."

"Bai, hai un pic pan la mine." Eram in drum acolo, treceam pe o poteca acolo peste apa, sa ies pe deal pe o poteca, sa ies acasa. Nu in toata seara veneam asa, cand mai aveam nevoie de-o scula sau Ma duc la el acasa. Era aproape acolo, la vreo 50 de metri de unde am fost eu si zice: "Mai, hai bea un pahar de tuica." "Ma, hai daca ai, ca tare-s obosat acuma". Si ma duc. Am baut unul si la unul la care-am lucrat.

Mai statui cu el de vorba. "Mai, stii ce te-as ruga: De Gheorghe mai stii ceva?" "Mai, nu mai stiu, ca n-am vorbit cu Gheorghita, cu sotia, zic, cam de vreo 3-4 zile, de duminica". Asta era cam pe la sfarsitul saptamanii. "De duminica, zic, n-am mai intalnit-o, si nu mai stiu, ca seara cand ma duc acasa, sau de cate ori ai vazut ca nu ma duc, raman pe-aici, n-am putut sa iau contact cu ea, ca sa stiu de urma lui".

"Ma, stii ce? Uite, noi am strans bani, cotizatia i-n plic, l-am si scris aicea, si i-l dai ei. Daca ea nu-l intalneste, vei cauta pe doda Dorina, sora lui era de incredere, si-l dai ei, ca poate trece pe la ea.

Bun?".

Ma duc intai la sotie acasa si-i spun: "Uite, Gheorghita, poti dumneata cumva sa-i dai plicul asta? E de la mosu Radoslav, de la Basulescu, sa i-l dai lui, cumva, sau i-l dai lu doda, sa i-l dea. Poate ea sa-l ajunga, poate vine pe la ea noaptea, sau cand veneau ei". O zis catre mine ca "orice ai, sa-i dai lui Milos", zice ea, sotia.

"Pai cum, e ceva nemaipomenit, sa aiba el asa in-credere in Milos?"

Nu stiam nimic de dansul. Era asa, cum sa va spun, un fals, o fire de om de te-nsela pe loc. Credeai ca asa ii. Eu ma gandeam, cum el eraasa prieten cu el? Poate o fi. Ii dau plicul, se duce la

A doua zi ma pomenesc cu masina acasa.

Iar?

Tot Caluseriu asta, studentul asta. Va spun, un suflet de parinte era, nu era dusmanos, cauta sa te convinga. Auzea el ce imi zice Lae:

"Ma Lae, nu cumva sa dea dracu sa bagi un cuvant, de orice eu is anchetator, sa stii". Nu prea participa el la toate de vezi cum aveau ei organizati pe care aveau incredere sau dracu stie, dar vreau sa va spun, stiti

Da.

M-aresteaza si incepe sa ma cerceteze Ambrus, celalalt care era copil de popa, locotenent-colonel, na. La Caransebes.

Se formase centru aci la Caransebes si cu Mihailescu. Mihailescu ala era bandit mare.

"Nu vezi, mai tampitule, ma? Nu ti-ai dat seama cu cine-ti faci de lucru, cu omu tau de incredere, uite, ca te-o vandut Cristescu tau."

Nu vreau sa spun asa, mi-o fost ca si frate, da' nu-n problemele lui. Ca frate de familie, era var primar si cum sa n-ai incredere, zic. Daca n-aveam, ii spuneam: nene, vezi-ti de treaba, lasa-ma-n pace, eu am familie, am venit din razboi sa-mi vad de treburi si-asa mai departe. Ce sa mai scoatem pe gura. Kling il pune pe masa: "Il cunosti?". Ce sa mai zici. Pe-acolo erau trecuti toti din Valea Bolvas-nita: Tuhan, Ion, cutare, cutare, cutare, vreo 12 or fost.

Cat m-or tinut pe mine acolo, i-or adus pe toti, cat m-or cercetat.

Automat i-o luat de acasa cum i-or gasit. Lipsisera doi, mi se pare ca n-or fost pe-acasa, intrebau ei atunci, ei intre ei, stiti.

Pe mine m-o cercetat atunci un locotenent, da-l in pastele mamii lui, l-am gasit pe urma pe la o uzina din Caransebes, da, periculos, foarte periculos. Imi spunea de el Poienaru, Nicolae Poienaru din Caransebes, era cu mine in arest, c-atunci il arestase si pe el. N-am recunoscut ca n-au avut decat sa ma omoare in batai. Nu era cazul.

L-aduce pe Milos: "pai nu tu mi l-ai dat". "Da, de la cutare mi l-or dat, da' eu nu stiam continutul, nimic pentru ce si cum".

"Hai ma, zice Milos. Spune, ma, adevarul, pe ala de la regionale-l cunosti? Nu stii", zice el.

"Ba, o fi, dar eu n-am stiut ca el o avea multe legaturi cu acest om, de lucrul cu cetatenii, cu nu stiu ce si poate Eu nu l-am desfacut, ca mi l-a dat inchis, decat atat mi-o spus sa-l dau la sotie sau tie. Sotia n-o vrut sa-l primeasca si mi-o spus sa ti-l dau tie. Du-te la el", zic. N-o vrut sa ma implice ea, ca el i-o spus ei ca sa-i dau lui, stiti.

Gata, gata, n-am si a ramas definitiv, in continuare cercetari dupa el. Asta era pe parcurs de noua iunie-iulie, cam asa ceva. Ce sa mai fac?

Asta-n '50?

In '49.

Da, ca-n februarie m-o arestat prima data si mi-o dat drumul.

Deci, Cristescu nu era prins atunci.

Nu era prins. Stiam unde e. Cu Trocan de la Pecinisca, ca vezi ca ei or fost urmariti, dar ei n-or stiut nimica. Ei or stiut de sus ca aveau mai bune informatii ca ai de jos, dar astia de jos or fost guralivi si i-or scapat pe ici, pe colo.

Si aceea cu care traia el cu ea, Marioara, aia era spioana lor, dar el nu si-o dat seama.

Aia de la telefoane, da?

Aia. Nu si-o dat seama, si mai era unul Sutu, nu stiu cum ma-sa-l chema, tot cu securist acolo. Si ala tot-deauna ma piscuia asa dupa mine, mai venea pe-acas, ce mai faci cutare, ma rog.

Pai, ce sa fac, uite. Se facea ca prieten. Stiam de toate, da' ce sa discut. Ea mereu era in joc cu toate problemele dupa ei. Le spunea lor orice miscare, unde, si pe unde se duce, si cum umbla, si ce face, si pe unde merge si cutare. Nu si-o dat seama. El sa rupa odata cu ea toate, ca nu pica. Toate asa or fost.

Toate asa or fost, da.

Ce poti sa stii? Si-atunci cand i-or prins

V-or ridicat si pe dumneavoastra atunci.

Eram ridicat.

Nu v-or mai dat drumul de atunci, din vara.

Nu. Mi-or mai dat drumul de vreo doua ori, cum va spusei de generalul Petrescu, ca sa-i spun

Numai atata!

Numai o zi, doua am stat pe-acasa. Mi-o dat secretul sa le raspund prin telefon ca-s tabacite pieile si sunt gata de facut si

Chestii din astea.

Asta era secretul. Pai acum ce sa va spun, ma duceam la mosu asta la telefon aci si-i dam telefon ca sa stie. Ei, o vazut el ca nu se poate prinde, ei or facut un raid mare atuncea, pe la Teregova, de arestari si-atunci m-or luat si pe mine, primul m-or luat, trei zile am stat acasa, atat si pe urma m-or luat inapoi.

Vreau sa va spun un lucru, ma imprietenisem bine cu Caluseriu asta, cu soferul, cu Bita, care era activ de la ei, la Securitate si cu un plutonier-major care era de langa Caransebes, de la Jupa, era tot aci incadrat. Chelaru Constantin era de la Tecuci si-o venit aci in Caransebes si se casatorise cu o femeie de la Jupa, de-aci de langa Caransebes, bun prieten cu el, era si serios. Si-ntr-o buna noapte or avut ei acolo o nunta la el cu o nepoata a femeii, nu stiu ce, si ma avea tare de incredere: "Ma Nicolae, nu stiu ce, hai cu mine". Merg cu el, cu asta, cu Chelaru, cum zisei, de locotenentul ala, cum ii zice, cu Ghita, cu soferul si mai unul, ne ia si ne duce la Jupa la nunta. Eu nu eram tuns, nu nimica, eram cu hainele mele de taran, asa; nu ma-ntreba nime pe mine de el, pusese-n garda pe cineva "ma, aveti grija de asta, dati-i de mancare, dati-i de baut, cutare", am vazut eu toate miscarile astea. Erau curiosi ca de. "Pai, zic, de la Caransebes", de-acia m-am prins eu de miscare, stiti .

Si am stat cu ei de vorba, cu niste batrani acolo inauntru. Si el imi face mie atentie "ma, sa nu faci pe dracu cumva sa atingi, ca e rau pentru noi si pentru tine, vad ca esti si baiat serios si am incredere in tine".

"Ba, pai ce dracu, acuma facem noi o intelegere", am facut noi destule, ca si aveam chestia asta cu el, stiti, orice miscare imi spunea daca venea greu sau rau, imi spunea si aveam incredere in el si el in mine, dar nu ca sa umblu din celula in celula, ca sa spun de ala, de ala.

Eu am spus, bai, cu asta nu, cu asta nu. Alte lucruri intre noi poate da, dar eu cu asta nu. Eu nu stiu de-a lu cine erau, poate sa fie chiar unul de-al lor, chiar un securist si ma trage de limba, de ce, de ce, pai nu stiu, stiu ce am eu si restul Si cu asta el o-nteles ca eu nu sunt din aia.

Am plecat dimineata, treziti s-ajunga la 700.

Ajunseram la Caransebes. Inauntru erau numai militarii care maturau, de servici care erau. Ne-am bagat inauntru, linistiti, n-or prins aia nici o miscare. Nu s-or prins c-o fost el cu Caluseriu si cu mine si cu soferu, c-am fost la Jupa, nu. Nu s-or prins de treaba, asa ca n-a fost nimeni care s-o cunoasca, stiti. Si cand am venit, ne-am bagat pe alta usa. S-a bagat numai Ghita, soferul, cu masina in curte si noi am dat pe o alta usa, stiti, de pe unde aveau ei intrarea si au iesit pe urma si m-am bagat in a mea, era celula aproape.

Sa va intreb: ati fost in celula? Dar proces ati avut? Condamnare?

Da. La Timisoara.

Cand?

In 21 iunie, in '50.

In '50.

Da. Numarul sentintei mi-i 63, de condamnare la dosar. Am fost un grup de 22 de persoane.

Cu cine? Cativa.

Asa. Cu Tarziu, invatatorul de la Iablanita, nu stiu daca mai traieste, cu Nicolae. Cu unul, iar Tarziu, Ion, un verisor de-al lui, atunci o fost asta, vreau sa spun majoritatea or fost de la Cuptoare, de la Teregova.

Mai is niste Stolojescu. Ala vi-i neam?

Noi suntem de ruda de la Cuptoare.

De-acolo vi-i neamul?

O venit un strabunic de-acolo si o pus casa aicea.

Sunteti rude, da?

O fost Pavel, o fost Gogu. De-acolo or fost vreo 15, din Cuptoare.

Si ce v-or pus in seama, care o fost acuzatia?

Acuzatia o fost din articolul 209 Codul Penal.

Si ce-or zis, uneltire?

Delict de uneltire. Asa spune Codul Penal, articolul 209. La gramada, unul si altul. Asta o fost numarul nostru. Sentinta totala peste toti numarul 63, toti in condamnare: 5 ani, 10 ani, 7 ani, sub 10 ani, toti sub 10.

Cati v-or dat?

Eu am avut sapte.

Sapte.

Sapte. Da' am executat sase, pentru ca am facut impotriva condamnarii, am facut o revizuire a dosarului.

Si v-or mai scazut.

Mi-or scazut un an, da' un an mi l-or scazut dupa ce m-am eliberat, intelegeti.

Altii au stat si mai mult decat de condamnare, de 3 ani. De exemplu nea Milu o facut 2 ani in plus, asta, Cristescu, varul lui nenea.

Ala iar cu o prostie, ca nu stiu cum sa va spun, s-o-ntalnit cu el, o spus cuiva ca s-o-ntalnit cu el pe-aici.

Cu Gogu?

Cu Gogu, si ca i-o spus ceva ce i-o fi spus, nu stiu cum. Ala cui i-o spus, vezi poate n-o fi fost un om de incredere, poate o fi fost unul care chiar l-o fi interesat si nu mai tin minte acum, ca pana-n sfarsit ajung la o situatie ca Milos stia de soarta astuia lui Mila, lui Cristescu, totul.

Deci, tot prin Milos.

Tot prin Milos, stiti. Si, la urma, la propunerea ca eu. Eu nici prin minte nu mi-a trecut, vezi. "Fugi, ba, de-aici, pai tu te jucai cu Milos, ca stia pe fiecare si copiii mici din comuna".

Bun. Multumesc. Eu cred ca-i destul de sugestiva toata treaba asta.

Si atunci cu toti astia in detentie ce sa va spun. Am fost un an la canal, dupa un an m-o luat si m-o dus la Aiud si-acolo am executat toata pedeapsa.

Inchisoare grea.

Temnita. Asa era. D-acu ce sa faci. Acolo te-o dus soarta. Acolo am lucrat meseria cinstit, multumit, n-am avut probleme cu nimenea.

Ce fel de meserie?

Tamplarie. Era serioasa, se facea mobila de export, era marca, luasera o fabrica a lui Stoica, asa-i spunea aluia, fostul patron, alaturi de inchisoare acolo. Numa o fost pazit locul cu doua porti de intrare, de iesire si.

Cand v-ati eliberat, in '56?

'56. Da, in februarie.

Si-ati venit apoi in Plugova.

In Plugova. Asta mi-o fost viata.

GLOBURAU

NICOLAE BUBA

Stam de vorba cu domnul Nicolae Buba, participant la miscarea anticomunista din Muntii Banatului.

Puteti sa ne spuneti cum a inceput totul?

Da. Totul a inceput in jurul anului 1945, cand un var primar, Ilitescu Gheorghe, membru al Partidului Taranist - si el o fost inchis - a propus tatalui meu sa intre in Consiliul Primariei. El a spus: "Fugi, mai, de aici, eu n-am vremea ta. Tu ai vreme". Or picat de acord el cu mama-mea, ca numai ei or fost acasa, si m-or pus pe mine in Consiliul Primariei. Sigur ca eram al mai tanar intre ei. Pana la urma or vinit alegerile din 1946, si or picat da acord sa ma puna la sectia da votare la taranisti, ca tata o fost taranist. Io nisi n-am fost taranist, tata o fost, si m-or pus pa mine la sectia da votare, ca asistent la urne. Si, in timpul asta, o vinit si Topletu aisi la votare, da' di se ca noi am fost o mana de oameni, iar ei or fost un oras intreg. Si or vinit in numar foarce mare. Si fiind acolo cand s-o facut inchigerea, adica locotenentul o vinit, cum sa va spun, ziua cu militarii care erau jandarmi, o gasit un grup stand deoparte. O spus:

-Sanceti d-aisi din sat?

-Da!

-Si io sunt roman!

O dat da inteles ca si el ii cu noi.

La un an dupa votare, militarii ne cunosteau, n-o fost nisi un bai.

Un singur lucru, am o pretentie, militarii mei, sa nu va purtati urat cu ei si sa nu pateasca nimc. Erau sigur inarmati. Si dupa aia s-o terminat votarea, si ce sa vedeti, or inceput sa numere voturile: 95% au fost ale taranistilor si liberalilor, adica opozitia. De unge or adus oarecare lada, si o intoarsa pe masa colo, o pus numa de-a lor cu soarele si incepurape-ale noastre sa le bage in cuptor. Asta o fost in noiembrie. In momentul in care or inceput sa le bage in cuptor si am iesit afara ca saevit conflictul, si soldatul nu m-o oprit. In momentul cand io am iesit afara in coridor, acolo la scoala, o si facut explozie o grenada anti-tanc, or fost sparte geamurile si mai nisce usi pe strada. S-or stins lampile, ca nu era curent, si m-am intors inapoi. I-am auzit cum erau pe sub banci si am aprins un chibrit de am aprins o lampa. Toti erau pe jos p-acolo, si s-or oprit ei de-a mai numara voturile nu sciu se si s-o incheiat asa cum or incheiat ei procesul verbal, ca era cum l-o chemat pe doctorul ala veterinar gata s-o terminat, or contat se rezultat or dat si cand am iesit afara am vazut scara pa perece pusa de ai mei si s-or uitat, or vazut inauntru se sa petrese. Io am crezut ca nu sciu. Aia o fost la alegeri si din 1947 or inceput sa ne urmareasca. O vinit odata un securist la mine la coliba acolo unge am stat si o inceput sa ma intrebe nu da alceva, da zice ca cica cand io am iesit afara, atunci facura explozia. Aici era baiul. Io daca sciam nu ieseam. Io am iesit intamplator, agica nu intamplator, ca sa evit scandalul ca ii luam da gat si nu-mi era frica de jandarmi, ca mi-o spus locotenentul ca erau de partea noastra. Si dupa aia o fost unu Ilie Achita, ca asa il scie lumea, si se sa vegeti. Ma cheama la primarie si-mi fase propunerea:

- Mai, te pun primar, da dai adeziune la noi.

- La comunisti? La comunisti nu dau. Nu dau nisi intr-un caz.

-Ai s-o pati!

- Chiar daca o pat, da cu voi nu merg.

Si or fost de fata, da-s morti amandoi, Nicolae Taranu si Paval Covasiu. Tata lu LicaSi dupa aia mi-am dat sama ca sigur nu iasa bine, si or inseput mereu sa ma urmareasca. Io m-am intalnit cu un precin, si asta era d-ala cu scoala, ascia-t cauta nod in papura. Ai grija ce faci. Ce baga pentru drept comun. Pi mai bine politic decat pentru drept comun. Acum in situatia care esci. mai bine sa pici politic decat pentru drept comun.

Mai cinstit!

Da! Asa! Dupa aia, am cunoscut pe Boierii de la Domasnea, pe Patru l-or puscat acolo intr-o lupta.

Ce s-o intamplat?

El o fost sergent si eu ca el am fost gradati amandoi. Io eram cu recruti la compania me. Si el era cu magazia regimentului, cu hainele, si m-am dus sa-i imbrac recrutii, ca io am instruit trei contingente: 42, 43, 44, ca asa o fost atunsi. Am trimis militarii:

- Ba, de unge esci tu?

-De la Domasnea.

- Pai tu de unge esci?

-Da la Globu.

Ne-am cunoscut din armata si ei plecasera deja. Si m-am dus si-am dat ge el. Un neam de-al lor, ala era un speculant, Gheorghe Andrei, ala era agica unchiul lor.

O fi fost pe aisi, n-o fi fost. Nu stiu, si m-o spus el sara cand sa ma duc, si am luat legatura cu el. Pe urma ce s-o intamplat. Aisi ungeva, pe Sernevir, o fost si colonelu Uta. Asa, si ne-o adunat si dupa aia ne spune sica:

- Mai, noi acuma am terminat, da nu se poace sa mai merjem in grupuri asa mari, pentru ca ne pringem cu ei si s-asa o sa ne piergem viata, da grupati doi-trei mai rezistati si vom fase tot posibilul ca sa va tresem granita."

Au vrut sa mearga in Iugoslavia?

Da. Pentru ca, se-intampla din alea opt cum or fost grupace, sarbii s-or desprins si era "Iuda Tito", asa ii spuneau. Daca treseau, aia ne primeau, n-aveam probleme. Si, dupa aia ne spune sa ne grupam asa, si ne-am retras fiecare tot asa in grupuri misi, ca nu puceam risca, s-alimentatie persecutie, si sigur ca o fost foarce greu si ne-am intalnit de mulce ori cu ei, ei p-un geal, noi pe altul. Si ne-am vazut da treaba fiecare, evitau sa ieie contact cu noi, ca era pericol pentru toti.

Cu cine v-ati ascuns impreuna?

Cu Cristescu Gheorghe, cu Tica, am fost o parce si cu domasneni si cu Garbin si Petcu.

Din insemnarile lui Tica Artinescu reiese ca s-a intalnit de multe ori cu dumneavostra si cu Bacila de la Globurau. Puteti sa ne povestiti?

Dupa se cum v-am spus ca o trebuit sa o iau razna

Cum traiati in situatia asta? Se zice ca aici este usor sa te ascunzi, dar e greu sa traiesti

Ii foarte greu, din punct de vedere alimentar si din punct de vedere ca lumea-i rea, spaimata, rar care se intampla sa . ca imediat spuneau, sa temea ca-i aresta daca nu spun. Avea nacaz omul.

Se stie ca Tica, dupa ce a evadat de la inchisoare de la Bucuresti, a venit aici la inchisoare si s-a ascuns. Totusi, l-ati ajutat si pe el, si pe Cristescu.

Ajutat in sensul ca sa fii in zona cunoscut, tot mai existau in zona oameni care ne cunosteau. De exemplu cum a fost Gheorghe Bozariu, si altii care ne aduceau mancare si puteam trai, ca altfel mai poti rezista o zi-doua fara mancare, dar totusi trebuie sa mananci, ca daca nu mananci, nu poti trai.

Cine a aruncat grenada aceea la sectia de votare?

Varul meu primar Gheorghe Duda de la Cimisoara.

Traieste la Timisoara? Atunci trebuie sa dam de el.

Lucra la Electrobanat. Acolo o fost el cu serviciul, da acolo o iesit si la pensie.

Mai doriti sa adaugati ceva?

Da, grenada o fost adusa de Andrei Rujan Si s-o banuit ca i se intampla seva si o fugit la Cimisoara ca sa scape.

Ne-am dus in Baile Herculane intr-o zi, ca sa duc o scrisoare, si ne-am coborat pe valea Bolvasnitei, la Rotunda. Ne-am dus pe gial si de-acolo noi sustineam daca o fi ceva cu Gheorghe (Gogu), pana s-o dus Tica de o dus o scrisoare si o trecut pa langa politai si politaiul a stat de vorba cu nisce femei si el o trecut prin fata lor. S-o dus, o dat scrisoarea si o fost oarecare de la Plugova (Maria lu Nicogim o fost la telefoane la Bai) si imediat asceptam asia la Rotunda, ca vine. E un podet acolo si eu de obicei n-am baut nimic cat am fost fugit. Da' ascia mai beu, da io nu. Daca beam, faceam rele. Dupa aia o vinit ea cu inca unul, da' nu m-am dat sama. Si o adus o punga de bomboane, am luat-o pa aia si m-am dat de-o parce si ei or baut acolo, si fie ca o vrut sa o duca de-o parce si o trecut pa podetul ala si santinela de la militari, de acolo din space, c-o fost la pavilionul 4 la militari, s-o tras un foc de arma. Atunci am luat-o pe serpentine sus la fuga. Ei bine, nu m-o depasit nimeni in fuga, cand sa ajungem sus, am auzit un fluierat in fata me. Io m-am oprit. O sosit si ei:

- Se ai fluierat?

-Nu io. Voi!

-Nisi noi.

- Atunsi ni-s incercuiti.

S-am fost incercuiti, asa o fost. Atunsi am coborat jos. Dupa se am coborat jos la Rotunda, am luat-o catre banca si am iesit la fabrica de pita si acolo am luat-o pe drum catre gara. Mai veneau carute din cand in cand, dar interesant ca niciodata nu mergeam in grup. Distanta cat sa ne vedem unul pe altul. Daca era grupul mai larg, ne departam.

Daca era mai stramt, ne indepartam, ca in grup e ceva, mai ales noaptea Cand am ajuns asi la blocuri, vazuram ca vine o lumina albastra. Io am fugit cu Gheorghe, iar Tica s-o pus in scarpa. Noua masini or trecut incarcate cu securitate. Ei acu noi mergeam la Herculane am trecut prin Picinisca. Io am alunecat si am cazut in apa, si m-or incins arma si m-am prins si am iesit. Jumatace distanta dintre Baile Herculane si Toplet, am trecut prin Cerna. Era primavara, ca erau gheturi. Ei o sciut o mina veche si ne-am dus acolo. Am facut focul si ne-am dezbracat sa ne uscam. Era frig. Nu puceai sa umbli asa. Dupa asta, pe la zece, vegeam masinile cum treceau in jos. Io am zis: "Ma, asta-i numai datorita lui Marioara. Ia sa-i dam intalnire ca o judec eu." Ce s-o intamplat? I-o dat intalnire s-o plecat de la gara Bai cu bicicleta. Unde-i drumul mai aproape de Cerna si acolo io am asteptat-o si cat o sunat din sonerie, noi nu ne-am dat sama. Ea o sunat de la bicicleta. "Tar, tar, tar". Boala o fost ca atunci cand ea o oprit de n-o mai sunat, o si inceput rachetele pe sus, s-o facut zaua. Ei or trecut, ca or fost mai deparce. Ei cautau sa ma sustina ca sa o intalnesc pe ea. Asta era grija me. Or fujit s-or si trecut Cerna. Io am dat drept peste un militar, militaru ca sa nu dau peste el cred ca a tras din tigara.

M-am oprit si el o aruncat pistolul jos. I-o fost frica de aia doi cred ca. Nu de mine. Da nu. Nu m-o facut nimica. Am luat pistolul si am scos incarcatorul, l-am aruncat intr-o parce. Pistolul in ailalta si am luat-o la olteni. Am stat vreo doua sapta-mani in Oltenia, chiar cu un oltean, da nu-mi mai aduc aminte cum il cheama. Dupa aceea m-am intors.

Cum ati fost prins?

Se s-o intamplat Noi am tinut mereu legatura cu ascia din Orsova Veche. O vinit o femeie cu o floare alba. Parca o vad si acuma.

Si o juca in mana. Ne-am dus in piata veche, cum era Orsova Veche, ca acolo ne-or spus sa ne dusem. Era lume pe acolo. Ne-am bagat printre ei si cand s-o dus Gheorghe la ea, a intrebat-o cum al cheama pe fracele dumitale mai mare? Stefan, zice ea. Asta-i cel mare? Ca asa o fost parola. Stefan cel Mare, ca sa o recunoastem pe ea.

Colaboram si cu militarii. Trebuia sa trecem in Iugoslavia. Militarii erau de treaba. Ofiterii Asta ati vrut? Sa treceti? Da, sa trecem Comandantul unitatii de graniceri a pus barca la dispozitie. O zis ca ne trece si pe noi, pe toti. Noi am plecat de-asi, de la Orsova. Eu m-am dus acasa la ai mei, cu intentia sa le spun ca daca am disparut si nu-mi dau de urma, sa stie c-am trecut. Ei (securitatea) o prins de fir ca Trocan scie, si l-or batut, i-or rupt coascele. O spus ca unge dorm ei. I-o inconjurat fara un foc de arma. Gheorghe si Tica ori mureau, ori se predau. Io am ajuns acasa, da daca io plecam atunci, scapam.

Asta in '49?

Da, in '49.

Cand, nu stiti?

Prin octombrie, cam asa ceva. Io daca plecam atuncea, da era o vreme, rea Nici canele sa nu-l scoti.

Armament de unde primeati?

Am avut cat lumea. O trecut frontul pe aicea. Io am ajuns acas si am zis: io plec acuma. Nici canele nu poti sa-l scoti, zice tata. Nici astazi nu sciu cine m-o facut predarea. Io am avut o ascunzatoare acolo. O camera mai mare din jos. O fost beciul mai mic si aisi o fost un loc gol. Aisi am facut ascunzatoare. Nu sciu cum m-or descoperit. M-au intrebat pentru ca as fi facut moarce de om.

Ati fost prins singur?

Nu numa pe mine. I-au prins si pe Gheorghe, si pe Tica la Pecinisca. Dupa aia m-or luat si m-or dus la Baile Herculane, cand am ajuns la Gheorghe Bozariu era un pluton care o vinit cu mine da sus.

Ne-o suit in masini. Era un capitan: Schnellbach, si un plutonier. M-or luat si m-or bagat in pavilionul trei, peste unul de la Pecinisca.

Mai traieste?

Nu, nu mai traieste. Asta imi spune ca si pe Gheorghe, si pe Tica i-or prins. Mi-o povestit din nou cu Trocan. N-am zis nimica. M-o luat d-acolo si m-o dus in alta parte singur. Dupa aia m-o scos la ancheta sus.

In Herculane?

Da. O fost maioru ala Kling, si capitanul Schnellbach. Si m-or scos acolo intr-o camera. Era un soldat

Deci ancheta a fost la Herculane?

O fost inca un ofiter acolo cu ei, si sta cu mana in pantaloni. Si m-o oferit sa stau pe scaum. Era un scaun. Io am prins de scaun si era cat pe se sa dau cu el in sub-locotenent si sciam ca are pistol in mana, io zic "ii scapa pistolul, a, ii lua dracu pe toti" si capitanul Schnellbach mereu vorbea cu colonelul. Si nu sciu ce-l determina pe ala si-l convinse sa iasa afara sa plese. Santinela era la usa. O iesit Kling. O iesit si sublocotenentul asta si cand sa iasa el, intredeschise usa si zise catre santinela: "da-ce ma mai incolo". Si ala s-o fi dat si zise "schimba, ca, daca nu, aisi iti pierzi viata". Si m-o luat de acolo si m-o dus inapoi acolo unge am fost. Si daca m-o dus acolo unge am fost, a durat cam un sfert de ora. Mai mult nu, si or vinit doua santinele acuma si ma scoase din nou. N-am zis nimic. Ce sa zic. Am plecat cu ei sus. Cand m-am dus in birou, erau cinci. Capitanul Schnellbach, un locotenent in space, unul de-o parce, unul de alta. Mi-o oferit iar sa stau pe scaun, n-am stat, ca stiam ce ma asteapta. Nici n-am raspuns nimic, si pana la urma Schnellbach il convinse pe Kling sa plece deacolo. Si am scapat, ca eu vorbeam urat. Ii si injuram. Eu le vorbeam. Ei aveau toate motivele sa ma impusce. De acolo m-o dus jos si se facu imediat ziua. M-o suit in masina si m-or dus la Caransebes. La Caransebes m-o bagat acolo la inchisoare. Io am fost la 52, Gheorghe, deasupra si Tica, jos.

Stiati ca ei sunt in inchisoare?

Pai da! Imi spusese ala de la Pecinisca. Ne-o tinut cat ne-o tinut acolo in Caransebes. Ne-or suit in masina. Gheorghe si Tica erau legati unul de altul, iar eu eram legat de picioare cu lanturi. M-o dus la fierarie acolo jos. Era unul mai batran si unul mai tanar. Io cand am vazut pe Tica si pe Gheorghe m-am asezat printre ei ca sa pot vorbi.

I-am intrebat daca au vorbit ceva da mine. Ei au spus: "Nu, nu ne cunoascem. Sa fim clari. Altfel ne agravam situatia". Io, in timpul anchetei, n-am recunoscut ca-i cunosc. Pe urma m-or intrebat de Domasneni. Erau informati bine. L-o adus pe ala de fata cu mine si pe mine m-o pus cu fata la perece. Cand l-or bagat pe el inauntru, ma intreaba daca il cunosc. Am spus ca nu si si el a spus ca nu. Atunci o dat cu cizma sa-i deie in pisior. Noi nu ne-am cunoscut si gata. Am scapat cu atata. Cu mine n-or putut nici intr-un caz.

La Cimisoara s-o ivit un gardian asa de cumsecade, si tot mi-o povestit, da niciodata nu m-o intrebat de se sunt aisi. Asta o fost in noiembrie. M-o dus la Cimisoara si in ianuarie, nu stiu data precisa, bace sineva la usa. Era Schnellbach. Ma intreaba cat imi da; 25-50 de ani? Ca de ascia scapam noi, da cit dureaza nu scim. Asa o spus. Acolo numai io cu el si dupa aia o plecat Datorita lui am scapat, ca altfel ma puscau.

Deci a fost uman cu dumneavoastra?

Numai el. Dupa aia or inceput cercetarile si io am negat mulce.

Eram tare. Cu mine nu s-or jucat. Erau 5. Or venit si m-or legat si de maini si de picioare, si m-or batut la talpi. Numai io am sciut de la altii si m-am facut ca lesin. N-am mai miscat nisicum. Unu zice nemteste, ca eu am cunoscut ca am facut scoala militara cu nemtii. "Halt, Halt!".

Stai ca il omoram. S-or oprit. Or avut pregatita o cana cu apa rece, si or aruncat pa mine. Atunsi o dat unul cu cizma in space. Atunci a fost imposibil ca sa nu misc. M-or injurat atunsi. O inseput ancheta sa scoata de la mine ceva. D-aia am luat numa atata. Altfel luam mult si bine. Cu Gheorghe si cu Tica nu stiu ce s-o fi intamplat.

De cand a inceput ancheta la Timisoara?

Pe mine m-or dus la celula 14. Dupa ce m-or batut, m-or dus jos ud asa si, in loc sa ma baje la mine in celula, m-or bagat la un profesor macedonean. Nu m-or lasat sa stau jos nicicum, pentru ca era ciment pe jos. Apoi mi-or innegrit picioarele. Pe urma ne-or dus la proces. O fost si profesorul ala, da nu-mi aduc aminte cum il cheama, o fost si Horescu Nicolae de la Domasnea. El era pe locul doi pus in rol la proces. Era un ceregovan. Nu stiu cum il cheama. Era el fierar da meserie. I-o dat 15 ani, lu Horescu 8 si mie 5. De acolo ne-or luat in duba si daca duba o fost de 45, o bagat 90. Ne-o dus pana la Babadag.

Ii o halta acolo. Am fost la canal pana la Poarta Alba.

Procesul la Timisoara o fost si dupa aia v-o dus la canal?

Si dupa se ne-o dus la canal, ne-o scos afara acolo la soare. Iti dai seama ca vreo cativa din ei s-or intors inapoi. O fost vreo doua dube.

N-or vrut sa mearga, sa mearga la colonie. Da pe noi ne-or luat incolonati si ne-or dus pana la colonie si acolo ne-or bagat in baraci.

Dupa ce am ajuns acolo, sa va spun sa nu va spun.

Cum vreti

Dupa ce am ajuns acolo, ne-a dat mancare o saptamana de zile.

Mancarea era buna. La munca da daca nu-ti faceai norma, nu-ti dadea mancare. Ne-o pus sa curatam pe acolo si trecu unu pe langa mine, da io nu l-am cunoscut, ca erau si de drept comun acolo, si m-o impins. Io, cand am dat cu lopata, l-am facut gramada. S-o dus la comandant si o vinit comandantul si ca "de se ai dat in el?" "Pai de se m-o impins?" "De se n-ai vinit si dumneata cum o vinit el? Nu-ti fase de cap singur Atunsi aisi se fasem?" Cauta sa mentina ordine. "O sa te pedepsesc." Se sa vezi. Puschila Ion, arhitectul din parcea detinutilor politici, sef de santier, agica pe tot canalul, i-am vazut macheta canalului. Sa vedeti cum am ajuns. Si el ne bagase acolo, ca el si asa voia sa paraseasca canalul. Avea 7 ani. L-o bagat si pe el la arest si m-am intalnit cu el acolo. Si acolo o bagat din aia de drept comun peste noi. Acolo dadeau un sfert de pita si apa. M-or intrebat daca sunt condamnat politic si am spus ca da. Am povestit viata mea.

Acolo erau banateni de-ai nostri, din toate partile. Io am fost bagat in brigazi de constructii. Io faceam fel de fel de modele de zidarie. Erau acolo arhitecti, ingineri si altii.

V-ati eliberat in 1954?

Da, in '54. Acolo, cum sa spun, fiind maistru de santier, s-or apucat de stadion, in Constanta. Acolo a fost o groapa de gunoi. M-or dus apoi la stadion ca maistru de constructii. Am facut acolo stadionul un an de zile. Acolo am lucrat si s-o facut si vestiare si erau pietre mari. Ca mine erau 2-3%. Restul erau fosti profesori, ambasadori etc.

Io m-am eliberat cu Cernescu. In biletul de liberare scria ca pot sa ocup orice serviciu. Si aici de la canal am 650.000. Restul am 1.500.000.

Mai aveti pe cineva cu care ati fost in munti?

Nu. Toti sunt morti.

Cine au fost ei?

Ilitescu Vasile, Gheorghe Bozariu, Ioan Bacila, Petcu.

Si au murit toti?

Toti. Numai io am ramas.

BREAZOVA (BORLOVENII NOI)

DIONISIE CAREBA

Prezentati-va pe scurt!

De opt ani nu vad nimic, nimic nu vad. Nu vad sa-mi iau nici lingura in gura, cand o duc la gura, dau cu lingura pe frunte.

Nu v-au dat pensie?

Nimic, n-are cine sa-mi faca actele alea sa-mi dea. Va rog pe dumneavoastra, faceti-mi unul. Fii bun!

O sa va fac. O sa vorbesc cu presedintele asocia-tiei voastre, e la Teregova. De Ciurica ati auzit? El e!

Nu-l stiu. Nici pentru ca am fost inchis nu capat.

Cati ani aveti?

89. Ma numesc Dionisie Careba.

De unde sunteti?

Sunt din comuna Prigor, adica Borlovenii Noi. Noi ii spunem Breazova.

Vreti sa-mi povestiti putin despre evenimentele de atunci?

In anul 1949 am fost inchis cu Smultea Traian din Teregova.

Ce s-a intamplat atunci?

Atunci o venit aici, pe la drum, un om singur.

Cine?

Fus de la Verendin. O venit si m-o intrebat daca pot sa-l primesc, ca s-ar duce dimineata la Bozovici si-i departe. Sa-l primesc pana dimineata. Zic da, aici inapoi.

Aici in salas?

Da, aici. Zac ca-i cam mica soba, da l-am primit. Am fost eu cu muierea, fata o fost mai mica. Da el o zas ca se duce ca mai are niste ortaci. Or mai vinit vreo sase-sapte ortaci. Ii bagaram inauntru.

Cand s-a intamplat?

In 7 februarie 1949. Era frig. Eu am fost zaua la padure. Cand am vinit in casa, ma impiedicai peste niste toale, ca nu le-am vazut, c-o fost noapte. Vazui si armamentele lor. Atunci m-o dat in gand c-o fost cineva. Asta a fost inainte. Apoi or vinit inauntru, am stat cu ei. Unu s-o prezentat ca-i Uta, unu ca-i Mircea de la Luncavita, Andrei Vadraru, Puschita Patru din Domasnea si mai vreo trei colegi. M-am gandit eu ca-s din grup. S-am scos rachia sa-nchine si ei. S-or pus pe pat. Or zas ca-i prea aproape de drum si poate-i gasaste si s-ar duce in alta parte. Am plecat cu ei, noaptea, cu ciomagul in mana. Unul dintre ei, Andrei, imi da o arma, da n-am vrut. Am mers s-am trecut dealul asta cu ei. Cand am ajuns acolo, eram obosat. M-or pus sa merg eu inainte. Era zapada. Cand m-am intors a doua zi, am vazut ca toti or calcat pe urmele mele, n-or facut un pas gresit. Cand am ajuns acolo, era un batran acolo, tata fu frate cu batranul, eu i-am spus tata mare. El a fost la marginea padurii. L-am intrebat daca poate sa primeasca pe niste oameni in casa si o vrut. Ne-am bagat acolo, ne-or dat si rachie.

Mosu n-o vrut sa ia nimica. S-or ramas acolo: colonelul Uta, Fus, Ciovica, Puschita, Mircea.

Ce s-a intamplat cu ei cand i-au inconjurat si prins?

O fost sambata sara cand i-am dus eu. Eu am vrut sa vin inapoi, la mine, da or zas sa stau cu ei ca nu se stie ce-o fi pana la zaua. Cand am plecat duminica dimineata inapoi, o zas colonelul sa ma uit daca n-o venit nimeni dupa noi si sa vin sa le spun. Am venit incoace, am intrebat muierea si m-o zas ca n-o venit nimeni. Ei or tras prima data la vesinul de pe deal. La amniaz m-am dus inapoi. Acolo vreo doi-trei isi faceau de pranz. I-or scos lu mosu patu ca sa aiba ei loc sa se culce, or pus paie si fan pe jos. L-or manat pe Fus la Verendin ca sa vada daca mai vine armata dupa ei. Luni l-or manat pe inca unul si sa vina sara sa le spuna ce-i. Mosu o avut cane acolo, si porci. O bagat canile inluntru ca sa nu faca zgomot acolo si sa se stie ca ei is acolo. Luni ala n-o venit, cand o venit, o venit cu armata.

Cine?

Andrei Vadraru.

Unde v-au anchetat?

Aici i-o adus Vadraru. Ei or vinit la mine si m-or fortat sa-i duc acolo unde or fost aialalti. Eu n-am vrut, o trabuit sa-i duc. Si pa muierea mea or dus-o sa le arate. Da Puschita o fost afara sa-s faca lipsa. O fost vreo doua ceasuri, ca asta o fost pa 7 februarie 1949, luni pe marti noaptea. Armata o distrus tat. Or omorat porcii lu mosu. Un soldat l-a impuscat si pe colonelul, l-o chemat pa asta care l-o impuscat, Saragau Polica de la Verendin.

Pe cati au omorat atunci?

Am vrut sa-l scot pe mos, da n-am putut. Cand or inconjurat, s-or si apucat la atac. Eu am stat cu ai mari, cu generalii.

Ce s-a intamplat cu batranul?

Or dat cu grenada in soba. Acolo coliba era cu doua feresti, o fereastra la rasarit si Puschita cum o fost afara le-o zas la ai din casa ca vine armata, ca el o auzat. Daca cainele era deschis, nu era asa.

Maftaloaga de la Cornereva o iesit afara si l-or impuscat. Uica meu n-o putut sa iasa asa repede afara. Trei s-or dus in padure. Un soldat i-o zas la Puschita "Lasa arma si fugi!" O lepadat arma la un gard si s-o dus si nu s-o oprit pana in Borlovenii Vechi.

Ce s-a intamplat cu dumneavoastra?

Armata n-o intrat in casa, da or aruncat cu o grenada in casa, pe fereastra si mosu meu, adica uica meu o murit.

Cum l-a chemat pe batran?

Careba Meila, de la Mihai. M-or dat haine de la morti ca m-o fost frig. M-or dus la Mehadia cu motorul. Pe Andrei l-or dus, el o cerut sa-l imbrece militar. L-or pus cu mine in masina. Ne-or dus la Caransebes la Securitate, da eu am spus ca nu stiu nimic de altii. M-or tanut un an de zale la inchisoare in Caransebes.

Ati fost judecat si condamnat?

10 ani n-am avut voie sa ies din sat si un an am fost in inchisoare.

Cand ati venit din inchisoare?

In '50."

V-au mai cautat cei de la Securitate?

Da, or mai vinit.

MIHAI CAREBA - nascut la 22 octombrie 1934

Ce va amintiti despre acele zile?

Pai aveam vreo 13-14 ani si in timpul asta erau partizanii aici si bunicul meu, Careba Mihai, era la salas. Am avut acolo porci multi, cazan cu tuica, cam la 3 km. de aici. Si a cunoscut un unchi al meu, de la Domasnea, si-o venit la coliba la el si a zis sa-I duca la o coliba mai izolata aici, aici era langa drumul al mare, sa ierneze acolo, sa mai stea o saptamana-doua. Unchiul asta i-o luat si i-o dus la bunicu. Joi i-a dus acolo cu mancare, la coliba lui taica pentru porci, si a luat legatura cu ei. Eu vedeam ca se duc acolo mereu, dar eram copil, nu stiam. O fost unu de la Mehadica, imi spuneau ei, Andrei Vadraru o zis catre ei sambata seara ca se duce acasa sa se schimbe si sa mai aduca cate ceva de acasa. Asta s-a dus, la Cornea era Securitatea, si i-a denuntat pe toti. Atunci Securitatea a venit si tot cu el impreuna, au venit tot la unchiul asta, si l-au luat fortat si l-au batut ca sa-i duca unde-s partizanii, ca nu stia precis. Atunci unchiul asta a trecut peste deal de la coliba lui la coliba noastra si a fost si muierea lui unchiul asta. Cand au ajuns aproape, muierea a luat o parte din armata si s-o dus si a iesit printr-o livada, printr-o gradina acolo, si unchiul asta s-a dus cu ei pe drum si or inconjurat coliba. Cand au inconjurat coliba, am auzit de la ei asta si de la unchiul meu, ca unul din partizani ar fi iesit afara. Noi am avut un caine lup, taica-miu l-o legat acolo jos unde aveam cazanul si cainele o latrat si el cand o latrat, asta a iesit si a zis:

"Mai, suntem inconjurati de armata!"

Atunci cand au dat sa fuga, armata a inceput sa traga si or inceput atacul, s-or puscarit. Armata a aruncat grenada in soba si l-au omorat pe taica-miu [taica, adica bunicul] in coliba. Si unul a fost mort, ca mama mea s-o dus acolo. Maine zi m-am dus si eu, dar eu eram mic.

Unul a fost mort la usa colibei, unul mai incolo a fost ranit, pe ala l-au luat si l-au dus la puscarie, ala o scapat. Si colonelul Uta a luat-o spre varoaga si cand a ajuns acolo, s-a pus dupa un lemn si a inceput sa traga si atunci de sus a venit un militar si l-o impuscat acolo. Si mama l-a vazut si pe el mort acolo si pe urma a venit Securitatea si i-a luat pe toti si pe bunicul. Ne-o luat atunci si cainele, ca a zis ca-i caine de partizani, 14 porci, am avut tuica - au luat-o si pe aia.

Si tatal meu cand a auzit ce se intampla a fugit luni spre marti in martie 1950. Se numea Careba Ion. Sora-mea avea un divort cu fostul ei barbat de la Borlovenii Vechi si avea un avocat. Si tatal meu a fugit la Oravita si o venit de acolo seful de post de la pridvorul nostru, unul Tudorescu, s-a pus martor pre avocatul asta ca tata nu a stiut ca a fost la el pentru proces. Si asa au musamalizat de a scapat tata de puscarie.

Dar am fost trambalati. Eu nici nu mai dormeam acasa, dimineata cand ne trezeam era inconjurata casa de Securitate. Ne sculau noaptea, cautau prin dulapuri, prin pod. Am fost trambalati, am fost chinuiti.

Dupa aia n-am mai avut nici o autoritate nici unde. Toti ne suduiau, si la Primarie:

"Banditilor!"

Dupa aia am inteles ca doi au scapat de aici si cu unu am discutat eu la Nerganita, la porci, duceam porcii la jir, la pasune si am discutateu. Intr-o seara am auzit ca chicoteste cineva. Si iese verisorul meu afara si vede ca vine cineva pre parau in jos cu un ZB la el. O venit la noi, noi eram mai cu un batran:

-Buna seara!

-Buna seara! Bai fratilor, eu sunt partizan, pot sa dorm si eu aici la dumneavoastra?

Noi ne-am temut, dar ala batran a zis: " Da, puteti!" A fost Sfarloaga. Si o dormit acolo, ne-o facut mosul ala de cina, o dormit acolo si apoi a zis:

-Eu am fost la Mos Careba cand l-or impuscat. Eu si cu Ciurica.

Ei doi au scapat si ne-or povestit atunci sara acolo: "Eu am luat-o in partea asta, asa, de am fugit si o fost un militar acolo sub o stanca, si ala n-o tras in mine, ci o zis: Fugi cat poti! Si alalalt a stat intr-un frunzar pana s-o paciuit si apoi o fugit si el." Si primavara ne-am dus cu tata la arat acolo intr-o gradina si era un locotenent Rednic si seful de post plutonier Vasim; si eu cu tata am fost acolo, iar cand a venit armata la toate colibele noastre sa controleze, tata m-o trimis la cai. Eu nu am vrut sa plec, fiindca am stiut ca or sa-l bata pe tata. Atunci m-o dat vreo doua palme si un picior in fund si atunci m-am dus. Pe tata l-au batut rau. I-au dat cu teava de la automat in coaste si de atunci tata s-a imbolnavit rau. Din aia i s-a tras de a murit. Cand au plecat, a venit tata si nu am mai putut sa aram, ca era batut, umflat, era nenorocit.

NICOLAE CIURICA

Stam de vorba cu domnul Ciurica despre eveni-mentele care au avut loc in zona Borlovenilor Noi in 1952 si in care a fost si dansul implicat.

Da. In 1951 eram foarte tare urmarit in zona noastra si am luat hotararea ca sa ne retragem. Am fost cu Anderca Iancu, Fus (zas Iascu) Dumitru, Ciovica, Stanescu Gheorghe, Isvanut Dumitru (zas Sfarloaga). Ne-am retras spre Sasca, aproape de frontiera. Acolo amluat legatura cu un localnic, Gheorghe Sarbu, zas Bogiu, din Sasca. In 1951, toamna, am oferit omului bani sa ne cumpere alimente. Noi ne-am facut un adapost prin padurile Steierdorf-ului, cum se zice pe acolo, ca n-am mai putut veni in zona noastra, unde zapada era mai mare si noi iarna nu umblam, am facut deci un adapost acolo in padure. Omul ne-a adus alimente, ne-a prins zapada si nu am avut alimente suficiente pana primavara. Am fost obligati sa mancam cu ratia. Ne faceam mancare, puneam in ranita mancare, in caz ca se intampla ceva, da' cu limita. Da' chiar in anul ala s-or schimbat banii.

Noi ne-am ramas cu multi bani la noi. In primavara lui 1952 ne-am dus la mos Lazar (tata lu Sarbu). Bucuros o fost batranu, era chiar la sfarsitul lui februarie si zapada se dusese pe Nera unde avea el salasu.

Am stat vreo doua zile acolo, la el, la salas, da' nu am putut sa stam mai mult, ca in comuna Maceris, care era tare aproape de Sasca, aveam noi informatii ca se afla un mare informator de Securitate, pe nume Darleanu, si am plecat. Am luat Valea Almajului spre Domasnea, am ajuns doar intr-o noapte pana la Borloveni. Zaua stateam si doar noaptea umblam. Mancare nu prea aveam si am intrat in Borlovenii Noi, eu si cu Nistor Duicu, ca sa luam mancare. Pe ceilalti i-am lasat la salas, la o margine de padure. Au stat acolo fara sa faca focul, in liniste. Noi am venit cu mancare si cu informatii despre ce se mai petrece in zona si pe cand ne uscam ciorapii, ca am mai intrat si prin apa, cel care facea paza ne-o anuntat sa fim atenti ca a observat la distanta un cap de om, un padurar. Cand o spus vorba asta, au inceput sa iese ai nostri intr-o pozitie de tragere si cand ei or observat ca noi i-am observat pe ei, or deschis foc. Nu era padurarul, ci era Securitatea. Acolo am avut un conflict cu ei, ne-or impuscat, pe Sarandau Gheorghe, chiar in picior. I-o ricosat din patul armei direct in picior si i-o facut o rana mare ca puteai sa bagi un ou acolo. L-am luat cu noi, nu l-am lasat. Cand am inceput noi sa aruncam cu grenade, ei s-au retras. L-am luat pe Sarandau, greu de tot, l-am transportat; ne-am retras spre Lapusnicel, era gata sa intram intr-o comuna de cehi, la Sumita, si ne-am camuflat pana sara. Sara am ajuns in hotarul cu Megica [Mehadica]. Aveam cu noi pe Iancu Anderca si era comuna cea mai apropiata unde aveam un om al nostru, sa intre in comuna, sa ia medicamente si mancare. L-am lasat aproape de sat, in podul unui salas parasit si eu cu Duicu am hotarat sa revin spre Luncavita, Domasnea, unde nu mai fusesem de toamna, ca sa luam alimente, medicamente si sa vedem ce fac si oamenii nostri. Era cam 1-2 martie.

Aicea am ajuns la salasul unui teregovan, Patru Borchescu, zis Varnu. Bucuros mosul cand ne vede, ne da sa mancam, da' afara o inceput sa ninga. Pana cand am mancat, o nins de vreo 4 centimetri, numa' bine sa se ia pe urma. M-a mirat curajul lui Petru Borchescu. O zas sa nu mai mergem niciunde, ca ne pune el in caruta si pune niste fan pe noi si ne duce in sat, ca s-asa nu ne gaseau. Am admirat curajul lui. Noi nu am acceptat si am mers pana la gara Poarta, aci am intrat pe Soseaua Nationala ca sa se piarda urmele, caci zapada mai crescuse putin, da' nu era mare. Am venit pana la Teregova, unde am fost obligati sa sarim de pe pod in apa sa ne pierdem urma. Cand am iesit, ne-am dus la un salas vreo doua-trei zile, pana s-o topit zapada. Se ducea zapada foarte repede primavara. Apoi ne-am intors inapoi la ei.

Dupa ce ne-am dus la ceilalti, s-a vindecat la picior, o venit primavara.

Caraibat Ion, zas Ciovica, in 1951 o fost ranit in mana si el nu mai putea sa se barbereasca. Aici se petrece un mister. Ciovica dispare dintre noi cam o luna, da' stiam unde e el. Am stabilit ca, de Rusale, sa ne intalnim cu totii la Cornereva sau Teregova. Eu m-am dus la Luncavita, la casa lu Filip Fiat si observ ca deschide poarta un militian. Fata lui Filip era in curte. Pe Fiat si pe fata i-o luat la Militie, da' fata m-o zas ca merge sa dea declaratii, da' eu sa nu ma misc ca nu m-or recunoscut. Au iesit si s-au dus, da' eu am fost agitat. Mama fetei si cu vecina au inceput sa discute peste gard, da' eu am calcat pe o scandura in pod si ele or auzat si or schimbat imediat discutia.

Probabil or considerat ca in podul ei o fi un securist. N-am mai ezitat si am luat legatura cu mama fetei. I-am cerut o haina. Am rugat-o sa mearga in sat sa vada ce se intampla. Cand a venit, mi-a zas c-or fost arestate 12 persoane, pe care-i duce la Timisoara. Sara am plecat si le-am spus colegilor mei de cele intamplate, dar nu stiam nimic de Ciovica. Eu si cu Victor, cu Nistor Duicu ma gaseam pe Valea Almajului si in zona aia era padure mare. Eu ma dezbrac de hainele suspecte si ma imbrac in haine obisnuite, iau o ata si un pistol mic si am plecat sa vad ce se intampla. Purtam barba pe vremea aia. Am ajuns la niste oameni chiar din Luncavita care taiau niste lemne. I-am intrebat daca n-au vazut niste oi, c-am zas ca le-am pierdut, le-am spus ca sunt din satul vecin. I-am intrebat de unde sunt ei s-or zis ca sunt din Luncavita. Or zas c-or venit aici ca pe la ei sunt din astia fugiti si-i cauta Securitatea. Le-am zis ca am si eu un prieten la Luncavita, pe fratele lu fata asta. Eu il cunosteam pe fratele ei, il chema Nicolae.

Atunci ei or inceput sa-mi povesteasca ca pe sora si pe tata lu Nicolae i-a arestat Securitatea, da' le-o dat drumu, deci erau liberi. M-am dus la cei doi, le-am povestit si am hotarat sa venim sa vedem care este situatia in Luncavita. Cei doi, adica noi, trebuiam sa ajungem la Parvova. N-am mai vrut sa merg pe acolo si am zas ca intr-o noapte ajung la hotarul Luncavitei. Am zas ca ma intalnesc cu cei doi, cu Nistor Duicu si cu Victor Curescu, luni sara, adica peste doua zile.

Punctul de intalnire l-am dat eu. Eu ajung la salasul lui Filip si cand am ajuns era aproape de zaua, era prin iunie. Am observat cevasuspect. In jurul salasului era iarba taiata, iar o fereastra era scoasa din tatani, deci lipsa, si usa incuiata, iar ocna de la pod era luata din tatani si pusa langa. Am aprins lanterna mea in camera, dar cand am scos lanterna, mi-o cazut o capsa si n-am mai gasit-o. Cand ma tot miscam, am cazut pe o bucata de lemn. Am pus pistoletul langa si am luat aceasta creanga, lemn si am dat cu ea in usa de la pod. Cand a cazut creanga asta, am observat ca e ceva, ca nu a cazut pe ceva tare.

M-am retras putin spre sat. Cand se facu dimineata, aud un zgomot. Se deschide usa si un securist s-a bagat acolo. Eu am plecat repede. Pe la ora 12 am observat ca fata asta care o stiam o venit la salas si le-o adus la securisti niste tigari. Am cautat sa iau legatura cu ea, da' n-am putut. Luni m-am dus acolo unde trebuiam sa ma intalnesc cu ai mei si m-am culcat acolo. Cand m-am sculat, m-am urcat pe un copac si o vad ca vine. I-am iesit in cale, ea mirata cand ma vede, imi spune ca Ciovica-i mort, ca i l-a aratat Securitatea in fotografii si era mort. De acest om se banuieste ca cei 2 l-au vandut pe Caraibat. Securitatea era deja de 11 zile acolo. Am auzat eu c-o fost omorat de un locotenent Sarbu.

Fata, Lenuta, a fost eliberata cu conditia sa ma vinda. Ea venea in fiecare sara la securisti, la salas. Da' restul povestii n-are rost sa vi-l mai repet, ca l-am mai spus.