Analiza chimica a apei provenita din diferite surse.

Sustinerea calitatii apei

Introducere

Apa este o substanta indispensabila vietii. Fara apa nu poate fi conceputa nici o forma de viata. Ea este necesara atat omului, lumii animale, cat si lumii vegetale.

Asigurarea necesarului de apa (atat sub aspect cantitativ, dar si calitativ) reprezinta o conditie fundamentala pentru viata civilizata. Functionarea economiei unei tari (agricultura, industrie, transporturi, etc.), starea de sanatate a unei societati precum si gradul de civilizatie al acesteia , depind de asigurarea necesarului de apa.

Nevoia de apa dulce a omenirii creste an de an, desi apele a tot mai multe rauri devin improprii nu numai ca surse de apa potabila, ci si vietii animale si vegetale. Pe langa factorii naturali (inundatii, furtuni, alunecari de teren, poluare naturala a aerului si solului), dezvoltarea tehnico-industriala in paralel cu explozia demografica, ridica tot mai dramatic problema deteriorarii calitatii apei prin poluare.

Poluarea fizica si chimica afecteaza cel mai mult apa. Poluarea fizica se poate datora: deversarii unor materiale insolubile (minerale, fibre lemnoase, etc), contaminarii radioactive, deversarii unor ape calde reziduale. Sursele de poluare chimica sunt: deversari de substante chimice si ape reziduale industriale (intreprinderi prelucratoare de metale grele, complexe de crestere a animalelor, fabrici de conserve, etc), substante organice de sinteza (pesticide, detergenti, uleiuri, fenoli, coloranti, hidrocarburi, ingrasaminte chimice, reziduuri menajere, etc)

Date experimentale

Proprietatile apei determinate de compozitia sa se pot clasifica in:

• Proprietati organoleptice (miros,gust), bacteriologice
• Proprietati fizice (culoare, turbiditate)
• Proprietati fizico-chimice (temperatura, conductibilitate, pH, O₂-dizolvant, ioni prezenti, substante indivizibile si toxice)

Compozitia chimica a apei

In compozitia chimica normala a apei intra un numar mare de substante care sunt clasificate in:

Gaze (O₂, CO₂, H₂S)

Substante minerale (macroelemente, microelemente, substante biogene: amoniac, nitriti, nitrati, fosfati)

Substante organice (hidrocarburi, fenoli, derivati halogenati, amine, pestidicide)

In procesul de prelucrare al apei in scop potabil se introduc in apa, in cantitati determinate, substante care asigura conditiile de potabilitate ale acesteia (clor rezidual, ioni de aluminiu, silicati, fluoruri). Alaturi de compusii existenti in mod normal sau adaugati in mod voit in apa, acesta poate sa contina, in concentratii variabile substante prezente in mod accidental-poluanti. Analiza chimica a apei cuprinde determinarea tuturor acestor componente din apa.

De o prima importanta in analiza chimica a apei sunt determinarile indicatorilor de poluare: substante organice, amoniac (amoniu), nitriti, nitrati, cloruri, fosfati.

I.Determinarea reziduului fix

Reziduu fix reprezinta totalitatea substantelor organice si anorganice dizolvate in apa, care nu sunt volatile la t=105^oC.

Modul de lucru:

Pentru fiecare sursa de apa si in cazul fiecarei probe pentru analiza s-au utilizat probe de cate 100 ml ce s-au introdus in capsule de sticla tarate. Dupa evaporare reziduul s-a uscat la etuva la 105^o timp de 15 min. Dupa racire capsula s-a cantarit.

Calcul Daca la V_ml .G₁-G_{2 mg} reziduu

1000_ml. _mg reziduu =[(G₁-G₂)/V] ^. 1000

in care G₁ - masa capsulei cu reziduu uscat la 105^oC (mg)

G₂ - masa capsulei (mg)

V - volumul de apa luat in lucru

Interpretarea rezultatelor:

Pentru apa potabila - valoarea admisa : minim 100 mg/l - maxim 800 mg//l

valoarea admisa exceptional : minim 30 mg/l - maxim 1200 mg/l

II.Determinarea concentratiei ionilor hidrogen (pH)

pH-ul apei variaza putin fata de neutralitate datorita prezentei CO₂ ,HCO₃^-, CO₃^-2 si a unor saruri cu hidroliza acida, respectiv bazica.

Determinarea exacta a pH-ului s-a efectuat prin metoda electrochimica cu electrod de sticla.

Principiul metodei: diferenta de potential existenta intre un electrod de sticla si un electrod de referinta (calomel - solutie KCl saturata) introdusi in proba de apa analizata, diferenta de potential variaza liniar cu pH-ul probei. Aceasta metoda este precisa si se poate aplica inclusiv apelor tulburi sau colorate. Exprimarea rezultatelor se face prin calcularea mediei a 3 - 5 determinari.

Interpretarea rezultatelor:

Pentru apa potabila valori admise pH = 6,6 - 7,6

valori admise exceptional pH = 6,6 - 8,6

III Analiza Anionilor

1.Determinarea ionului clorura (Cl^-)

In apa clorurile pot proveni din sol (cand sunt prezente in concentratie constanta) sau din impurificari cu ape reziduale comunale si industriale (cu concentratie variabila si constituie indicator de poluare).

Determinarea Cl^- se face prin metode titrimetrice. Conform metodei Mohr probele de apa au fost titrate cu solutie de AgNO₃ in mediu neutru in prezenta cromatului de potasiu conform reactiilor

Cl^- + Ag⁺      AgCl(pp. alb)

CrO^-2₄ + 2 Ag⁺ Ag₂CrO₄ (p.p brun- roscat )

Aceasta metoda poate fi aplicata probelor care nu contin concentratii mari de fosfati.

Reactivi:

- sol AgNO₃ 0,1 N

sol K₂CrO₄ 10%

sol NaOH 0,1 N

sol indicator rosu neutru 0,05%

Mod de lucru: 100 ml apa de analizat s-au neutralizat cu sol H₂SO₄ sau NaOH dupa cum indica pH-ul in prezenta indicatorului rosu neutru. Separat s-au luat in lucru 100 ml proba apa neutralizata si s-a adaugat 1 ml solutie cromat de potasiu si s-a efectuat titrarea cu sol azotat de argint pana la aparitia unui precipitat rosu - caramiziu.

Metoda este nespecifica deoarece si ceilalti halogeni prezenti in apa reactioneaza cu azotatul de argint, dar acestia fiind in concentratii foarte mici (Br^-,I^-) interferenta lor este neglijabila. Sulfitii prezenti in apa interfera si trebuie transformati in sulfati prin tratarea a 100 ml proba cu 1 ml perhidrol.

Calcul: se tine cont ca 1 ml sol AgNO₃ 0,1 N titreaza 3,545 mg Cl^-

Interpretarea rezultatelor

Pentru apa potabila:

conc. admisa 250 mg/l

- conc. admisa exceptional 400 mg/l.

Determinarea sulfatilor (SO₄^-2)

Determinarea sulfitilor si sulfatilor se face global prin trecerea sulfitilor in sulfati prin tratarea probelor de apa (100 ml) cu perhidrol (1 ml). Dozarea acestora s-a facut gravimetric prin precipitarea sulfatilor sub forma de sulfat de bariu insolubil in mediu acid.

Mod de lucru

Probe a cate 250 ml apa de analizat au fost tratate cu solutie HCl 1 N in prezenta de metil orange pana la indicarea mediului acid (coloratie rosie), adaugandu-se 2 ml HCl exces. Dupa aceea probele au fost incalzite la fierbere, adaugand solutie BaCl₂ 5% fierbinte cu picatura pana la precipitarea totala a sulfatilor. Dupa depunerea precipitatului (circa 3 ore pe baia de apa) se controleaza daca precipitarea este completa, prin adaugarea a 2-3 picaturi de BaCl₂ (intr-o portiune de solutie limpede obtinuta dupa decantare). Dupa 12 ore amestecul a fost filtrat printr-un filtru cantitativ (banda albastra) si precipitatul a fost spalat cu apa distilata fierbinte pentru indepartarea ionilor de clor.

Fliltrul cu precipitatul s-a adus intr-un creuzet tarat (masa exacta) si a fost calcinat la 200 C timp de 3 ore.

Dupa racire s-au adaugat cateva picaturi de acid azotic pentru a transforma in sulfat, sulfura provenita din reducerea unei parti din sulfat de catre carbonul din hartia de filtru. Acidul azotic a fost indepartat (prin evaporare) incalzind creuzetul. Apoi creuzetul cu precipitat a fost din nou calcinat.

Calcul

mg SO₄^-2/l =m ^. 0,4105 ^.1000 / V

In care 0,4105 reprezinta mg sulfat corespunzatoare la 1 mg BaSO₄

m = masa precipitatului calcinat, in mg.

V = volumul de apa luat pentru analiza, in ml.

Interpretarea rezultatelor

Pentru apa potabila

- concentratia admisa : 200 mg SO₄^-2 / l

- concentratia admisa exceptional : 400 mg SO₄^-2 / l

Determinarea nitritilor (NO₂^-)

In apa nitritii pot proveni din impurificarea cu substante organice care contin azot, aflate in descompunere, in cursul procesului de autopurificare. Determinarea nitritilor din apa s-a facut prin metoda colorimetrica cu Reactiv Griess.

Principiul metodei

Nitritii din proba diazoteaza acidul sulfanilic in mediu acid. Sarea de diazoniu rezultata se cupleaza cu α-naftil-amina, formandu-se un compus azoic colorat in rosu, cu λmax=520nm.

Reactiile care au loc sunt

Reactivi:

Reactiv Griess I : 1,6 g acid sulfanilic se dizolva in 100 ml sol CH₃COOH 30% (solutia este stabila)

Reactiv Griess II 1 g α-naftil-amina se dizolva in 50 ml apa distilata calda, se filtreaza si se aduce intr-un balon cotat de 200 ml (la semn) cu solutie acid acetic 30%.

Solutie etalon de nitrit : 0,15 g NaNO₂ se aduc cu apa distilata la 100 ml, 1ml din aceasta solutie se dilueaza la 100 ml (1 ml din aceasta solutie contine 0,010 mg NO₂^-)

Solutia nu este stabila - se utilizeaza numai proaspat preparata.

Prin amestecarea reactivilor corespunzatori intr-o serie de 6 eprubete s-a realizat urmatoarea scara etalon:

Modul de lucru:

Dupa ce au fost preparate solutiile de NaNO₂ pentru scara etalon dupa 20 minute s-a citit absorbanta la un spectrufotometru la λ=520nm, cuva de 1 cm, fata de martor. Apoi s-a trasat graficul E = f(c) (E = extinctia, primul punct din scara este extinctia martorului).

Proba de apa analizata a fost filtrata inaintea efectuarii acestei analize (pentru a nu introduce erori). Probe a cate 10 ml au fost tratate cu 0,5 ml Reactiv Griess I si 0,5 ml Reactiv Griess II (reactiile s-au efectuat in eprubete gradate iar Reactivii Griess au fost pipetati cu pipete speciale).

Dupa un repaos de 20 min s-a citit absorbanta la spectrofotometru in aceleasi conditii ca la scara etalon.

Calcul:cu ajutorul curbei etalon s-a aflat concentratia NO₂ ^- corespunzatoare probei.

Interpretarea rezultatelor:

Pentru apa potabila: - concentratia admisa 0

- concentratia admisa exceptional <0,3 mg / l,numai pentru apa provenita din subteran de la adancimi mai mari de 60 m (neclorinata, corespunzatoare bacteriologic)

NO₂^- scade fixarea O₂ la nivelul hemoglobinei producand in timp o scadere a globulelor rosii (anemie).

4. Determinarea nitratior (NO₃^-)

In apa, nitratii pot proveni fie din mineralizarea substantelor organice (ultima faza de oxidare a acestora) fie din sol, unde se gasesc in concentratie constanta. Determinarea nitratilor s-a facut printr-o metoda colorimetrica.

Principiul metodei:

Proba de analizat a fost tratata cu acidul fenol disulfonic ce reactioneaza cu azotatii prezenti in proba. In urma reactiei s-a format acidul nitro-fenol-disulfonic, colorat in galben cu λmax=410nm conform reactiei

Reactivi:

acid fenoldisulfonic : (12g fenol cristalizat s-au dizolvat in 144g H₂SO₄ (r=1,84 g / cm³) (acidul sulfuric utilizat a fost mai intai incalzit la fierbere pentru indepartarea urmelor de acid azotic eventual prezente);

solutia hidroxid de amoniu 25%;

etalon nitrat (0,1631 g KNO₃ uscat la etuva pana la masa constanta au fost trecute cantitativ in balon cotat de 100 ml si s-a adaugat apa distilata pana la semn. 1ml din aceasta solutie a fost diluat la 100 ml (1ml din solutia diluata contine 0,01 mg NO₃^-).

Modul de lucru : volume de 5 -10 ml proba de analizat s-au introdus in capsula de portelan si au fost evaporate la sec. Dupa racire, peste reziduu s-au adaugat cate 1 ml acid fenoldisulfonic. Dupa 15 minute, timp in care a avut loc reactia, s-au adaugat 9 ml de apa distilata, 10 ml amoniac concentrat. Dupa transvazarea in eprubete, s-a determinat absorbtia optica, fata de martor la l = 410 nm.

Calcul :

Cu ajutorul curbei de etalonare E=f(c) s-a determinat continutul de NO₃ din probe.

Interpretarea rezultatelor :

Pentru apa potabila

concentratia admisa este de 15 mg / l

concentratia admisa exceptional 45 mg / l

Important de mentionat este ca ionii de NO₃ in tubul digestiv sunt redusi la ioni NO₂ a caror actiune a fost precizata.

IV Analiza cationilor

1. Determinarea NH₄⁺

_{Amoniacul poate ajunge in apa fie din sol (in apele subterane concentratia sa este constanta in timp), fie din mineralizarea substantelor organice in cadrul procesului de autopurificare a apei.}

_{Intr-o apa de suprafata prezenta amoniului indica poluarea cu substante organice.}

_{Determinarea amoniului s-a efectuat prin titrare.}

_{Pentru a evalua corect cantitatea de amoniu, probele de apa au fost distillate dupa ce au fost aduse la pH=7,4 prin tratare cu o solutie tampon fosfat. La distilare vaporii de apa antreneaza vaporii de amoniac. Amoniacul distilat a fost barbotat direct intr-o solutie de H2SO4} (concentratia 0,1 N) in prezenta indicatorului rosu de metil (solutia 0,1 %)

Excesul de H₂SO₄ a fost titrat cu o solutie NaOH ( 0,1 N)

Reactivi:

_{- H2SO4} , _{solutie 0,1 N;}

_{- NaOH, solutie 0,1 N;}

- solutie tampon fosfat, pH 7,4 (intr-un balon cotat de 1000ml s-au dizolvat 14,3g KH₂PO₄ si 68,8 g K₂HPO₄ ,completandu-se cu apa la semn);

rosu de metil sol 0,1%.

Modul de lucru :

In balonul Wurtz al instalatiei de distilare s-au introdus 500ml apa de analizat, s-au adaugat 10 ml solutie tampon fosfat si s-a masurat pH-ul prin metoda electrochimica, apoi s-a pornit distilarea. Distilatul (NH_3(v)+H₂O_(v) ) s-a cules prin barbotare in solutie de H₂SO₄ 0,1 N si cateva picaturi de indicator pana la coloratie galbena (ce indica mediul acid).

Distilarea s-a efectuat pana la aproximativ 2 / 3 din volumul initial al probei. Excesul de H₂SO₄ se titreaza cu solutie NaOH 0,1 N pana la aparitia coloratiei roz persistente.

Calcul :

mg NH₄ / l = [(V₁-V₂^.f) / V ] ^. 1,8 ^.1000

V = ml proba luati in lucru;

V₁ = ml solutie H₂SO₄ 0,1 N in care s-a cules distilatul;

V₂ = ml NaOH 0,1 N utilizata pentru titrarea excesului de H₂SO_{4 ;}

_{f = factorul solutiei NaOH 01,1 N;}

_{1,8 - titrul solutie de H2SO4 0,1 N exprimat in mg NH4+.}

Interpretarea rezultatelor :

Prin apa potabila provenita din :

- surse de suprafata - val admisa: 0,

- surse subterane (adancimi mai mari de 60 m) - val admisa exceptional <0,5 mg/l

2. Determinarea ionilor de Na⁺,Ca⁺² si Mg⁺²

Ionii de sodiu, calciu si magneziu se gasesc in apa sub forma de bicarbonati azotati, sulfati si cloruri. Determinarea lor din apa s-a facut prin absorbtie atomica in cadrul Facultatii de Chimie, catedra de chimie analitica, avand in vedere modul de lucru laborios si lipsa unor reactivi pentru determinari de laborator.

Interpretarea rezultatelor :

Pentru apa potabila

concentratia admisa:100 mg Na⁺ / l ; 100 mg Ca⁺² / l ; 50 mg Mg⁺² / l

concentratia admisa exceptional: 200 mg Na⁺ / l ; 300 mg Ca⁺² / l ; 80 mg Mg⁺² / l.

3. Determinarea ionilor de fier (Fe⁺², Fe⁺³)

Fierul se gaseste in apa sub forma de compusi ferosi sau fierici sub forma de bicarbonati, carbonati, sulfati, fosfati si silicati, solubili sau insolubili. Determinarea ionilor de fier Fe⁺², Fe⁺³ s-a facut de asemenea prin absorbtie atomica dupa ce probele au fost pregatite astfel: probe a cate 90 ml apa de analizat au fost tratate cu cate 10 ml solutie HCl 1 N si fierte pe baie de apa pentru transformarea fierului prezent in apa in compusi solubili (cloruri) si mentinerea fierului in stare redusa (Fe⁺²). Dupa racirea probelor s-a adaugat apa distilata pana la 100 ml si s-au efectuat citirile pe aparat.

Interpretarea rezultatelor :

Pentru apa potabila:

concentratia admisa 0,1 mg Fe⁺ⁿ_total / l

concentratia admisa exceptional 0,3 mg Fe⁺ⁿ_total / l

4. Determinarea ionilor Mn⁺², Cu⁺², Zn⁺², Ag⁺, Cd⁺³, Cr⁺³, Hg⁺², Ni^+2,+3, Pb⁺², Se⁺²

Acesti ioni se gasesc in apele de mare adancime in cantitati foarte mici si provin din sol prin dizolvarea unor saruri. Fiind in cantitati foarte mici, prezenta lor poate fi determinata numai prin metode speciale ca absorbtia atomica.

Acesti ioni sunt considerati substante toxice. In apele de suprafata provin din poluarea cu ape comunale, industriale. Prezenta lor in apa potabila este admisa doar in mod exceptional si in cantitati foarte mici conform stasurilor de calitate.

V.Determinarea substantelor organice (oxidabilitate sau consum de KMnO₄)

Substantele oxidabile din apa sau consumul chimic de oxigen (CCO) sunt compusi care pot fi oxidati de catre KMnO₄ sau K₂Cr₂O₇ la rece sau la cald. Substantele anorganice (Fe⁺² , Mn⁺², sulfiti, nitriti) sunt oxidate la rece, iar cele organice, la cald.

Principiul metodei de determinare a substantelor organice consta in oxidarea acestora cu KMnO₄ in mediu acid in cazul unui continut de cloruri mai mic de 300 mg / l si in mediu alcalin in cazul unui continut mai mare de 300 mg / l, deoarece ionii clorura prezinta caracter reducator in mediu acid iar prezenta lor in cantitati de peste 300 mg / l induce erori apreciabile.

In mediu acid:

MnO₄^- + 8H⁺ +5e^- Mn⁺² + 4H₂O

Excesul de permanganat reactioneaza cu acidul oxalic

2KMnO₄ + 5H₂ C₂ O₄ + 3H₂ SO₄ K₂SO₄ + 2Mn SO₄ + 10 CO₂ + 8 H₂O

In mediu alcalin

MnO₄^- + 2H₂O +3e^- MnO₂ + 4OH^-

Excesul de permanganat si MnO₂ rezultat reactioneaza cu acidul oxalic in mediu acid:

MnO₂ + H₂ C₂ O₄ + H₂SO₄      MnSO₄ + 2CO₂ + 2H₂O

Reactivi

- acid oxalic solutie 0,01 N (0,6304 g acid oxalic se aduc in balon cotat de 100 ml, se adauga apa distilata pana la semn);

- permanganat de potasiu, solutie 0,01 N (0,3160 g KMnO₄ se aduc in balon cotat se adauga apa distilata pana la semn; factorul solutie se determina inintea fiecarei determinari)

- acid sulfuric, solutie 30% (tratat cu solutie KMnO₄ la rece, pana la aparitia culorii alb-roz persistente);

- hidroxid de sodiu solutie 30%.

Modul de lucru

Avand in vedere continutul de cloruri situat sub 300 mg / l am determinat oxidabilitatea in mediu acid. Astfel peste probele de apa din sursele 1 si 2 (a cate 100 ml fiecare) s-au adaugat cate 5 ml solutie H₂SO₄ 30% , 10 ml KMnO₄ 0,01 N si s-au fiert timp de 10 min (pe sita) dupa care peste solutia fierbinte s-au adaugat 100 ml acid oxalic 0,01 N. Dupa ce solutia s-a decolorat complet s-a titrat excesul de acid oxalic cu KMnO₄ pana la aparitia coloratiei slab-roz persistente.

mg KMnO₄ =[(V+ V₁)^.f -V₂]^.3.16

V₁ - ml sol KMnO₄ utilizat la titrarea la cald

V - m sol KMnO₄ adaugati initial

f - factorul solutiei de KMnO₄

V₂ - ml solutie acid oxalic utilizati

T=0,316 (titrul sol KMnO₄ 0,01 N exprimat in mg)

Pentru o mai mare exactitate datorita prezentei substantelor minerale reducatoare (ex: NO₂^-,SO₃^2-etc.) s-a efectuat cate o titrare suplimentara pentru fiecare proba (din surse diferite) la temperatura camerei.

V₀-ml sol KMnO₄ utilizat pentru titrarea la rece

mg KMnO₄ = Vo ^. f ^. 3.16 (mg KMnO₄ utilizata pentru oxidarea subst minerale cu caracter reducator)

Aceasta cantitate se scade din masa de KMnO₄ utilizata la cald pentru a obtine mg KMnO₄ necesari oxidarii substantelor organice.

mg KMnO₄ = [(V+V₁-V_o)f - V₂

Substantele organice poluante pot fi : hidrocarburi , derivati halogenati, amine, nitroderivati, fenoli, detergenti, pesticide, etc. Avand in considerare diversitatea acestor compusi (numar mare, compozitie si structura diferita), precum si faptul ca ei se gasesc ca micropoluanti (concentratia lor in apa este foarte mica, dar prezenta lor este raspunzatoare de disparitia unor specii si contaminarea unui intreg lant trofic) determinarea substantelor organice din apa este foarte importanta dar si foarte dificila de aceea am apelat pentru aceste determinari la specialisti din cadrul Facultatii de Farmacie, catedra de chimie sanitara. Analiza substantelor organice s-a facut prin utilizarea cromatografiei gazoase.

Rezultate obtinute:

INDICATORI ORGANOLEPTICI

(*) Avand in vedere ca reziduu fix reprezinta suma maselor ionilor mai sus mentionati masa de HCO₃^- a fost calculata prin diferenta.

CONCLUZII

Din datele prezente in tabel reies o serie de diferente privind compozitia chimica a probelor de apa provenite din cele doua surse.

Dupa cum era de asteptat masa de reziduu fix determinat la 105 C este mai mare in cazul apei minerale decat in cazul apei de la reta. Se observa ca in cazul apei potabile masa de reziduu fix este apropiata de limita maxima, de aici putem trage concluzia ca apa potabila din Iasi este o apa dura.

O alta remarca asuprea datelor o constituie concentratia ionilor clorura, sulfati, nitriti, nitrati, amoniu, substante organice mai mari in cazul apei potabile decat in cazul apei minerale fiind indici clari ca apa potabila de la retea (provenita intr-o oarecare parte din ape de suprafata) fata de apa minerala (provenita din surse de apa subterane) este mai poluata. Totusi este important de subliniat ca este asigurata calitatea apei conform STAS-urilor in vigoare.

Tot din datele prezentate in tabel reiese ca in cazul apei minerale concentratia ionilor de magneziu depaseste cantitatea maxim admisa. Trebuie precizat ca aceste norme de calitate sunt pentru apa potabila si nu pentru ape minerale. De asemenea in STAS-urile de apa minerala se admite o concentratie mai mare de Mg⁺² daca concentratia ionilor SO₄^-2 este sub 100 mg / l.

Din datele prezentate reiese ca apa minerala analizata este o apa minerala hidrogeno-carbonato-magneziana. Avand in vedere ca acestei compozitii ii corespunde si o concentratie mai scazuta in ioni de Ca⁺², literatura de specialitate o recomanda ca o apa minerala cu calitati deosebite (favorizeaza acumularea energiei la nivelul straturilor subcelulare ale tesuturilor musculare, confera organismului energie sporita la efort prelungit si stress, previne aparitia si atenueaza ateroscleroza, determina scaderea concentratiei colesterolului, etc).

Totusi sa nu uitam ca desi in cantitati foarte mici si mult sub limita admisa si apa minerala contine poluanti.

Concluzia finala fiind aceea ca este foarte nacesar tragerea unui semnal de alarma privind poluarea mediului (a apei in special) si demararea unui program educativ de nivel amplu privind sustinerea calitatii apei.

Bibliografie

1. R. Ciucureanu, M. Voitcu "Chimie Sanitara" curs litografiat, Univ. "Gr. T. Popa", Fac. De Farmacie, Iasi, 1996

2. R. Ciucureanu, M. Voitcu "Chimie Sanitara" lucrari practice, Univ. "Gr. T. Popa", Fac. De Farmacie, Iasi, 1996

3. S. manescu, M. Cucu, M.L. Diaconescu "Chimia Sanitara a Mediului", Ed. Medicala, Bucuresti, 1994

4. Colectie STAS "Protectia Calitatii Apei"

5. C. M. Gheorghita, M. Grigoras, J. Tivlea "Lumea pe care ne-o dorim" Ed. Spiru Haret, Iasi 2000

6. D. Calugaru, I. Savinescu, N. Nedea "Un prim pas in educatia pentru mediu" Ed. Spanda, Iasi 2000

7. M. Balcescu "Uzina aqua" Ed. Ion Creanga, Bucuresti 1983.