COLOIZI. GENERALITATI

COLOIZI. GENERALITATI

Denumirea de coloid are originea in lucrarile lui Graham (1861) si provine de la cuvantul grec colla (clei). Graham a propus clasificarea substantelor in doua categorii: cristaloizi si coloizi.

Cristaloizii dau prin solvire solutii adevarate care difuzeaza printr-o membrana semipermeabila si formeaza cristale la evaporarea solventului.

Coloizii (ex.: gelatina, clei, albumina, caramel, dextrina) formeaza un tip special de solutii numite soluri dupa Graham in care solvatul practic nu difuzeaza printr-o membrana semipermeabila si nu cristalizeaza din solutie.

O comportare asemanatoare era cunoscuta pentru unele "solutii" de aur (Faraday, 1857) sau sulf (Selmi, 1843) care pentru a se deosebi de solutiile obisnuite au fost numite pseudosolutii.

In 1907, Weimarn a demonstrat ca orice substanta in anumite conditii poate fi adusa in stare coloidala. Mai corect este folosirea notiunii de stare coloidala si nu substanta coloidala. Astfel, clorura de sodiu in apa este o solutie cristaloida, in timp ce in benzen formeaza o solutie coloidala.

Conditia de baza a formarii sistemelor coloidale este insolubilitatea reciproca a substantelor ce compun faza dispersa si mediul de dispersie.

Sistemele coloidale se caracterizeaza printr-o suprafata de separatie mare intre faze.