Introducere. Evolutia temporala a reactiilor chimice

Introducere. Evolutia temporala a reactiilor chimice

Experienta de zi cu zi ne arata ca procesele care au loc in jurul nostru se petrec cu viteze foarte diferite. Notiunea de viteza liniara de deplasare a diferitelor obiecte este binecunoscuta. In functie de natura sistemului, vitezele liniare pot lua valori foarte mari sau foarte mici. Si in domeniul reactiilor chimice s-a constatat existenta unor viteze foarte diferite de transformare, de la cele considerate "instantanee" cum ar fi exploziile, la cele abia perceptibile in intervale lungi de timp, cum ar fi ruginirea obiectelor de fier sau complexele transformari biochimice din plante.

Definirea vitezei cu care au loc transformarile chimice presupune in primul rand o descriere cantitativa a acestora utilizand stoichiometria. De cele mai multe ori, o transformare chimica observata nu poate fi descrisa cantitativ numai cu ajutorul unei singure ecuatii stoichiometrice. Modificarile observate in compozitia sistemului pot fi datorate unei singure reactii chimice, reprezentate de o singura ecuatie stoichiometrica, sau pot fi rezultatul suprapunerii unui mare numar de reactii cuplate intre ele. La o prima analiza, ceea ce se poate urmari practic, este variatia in timp a cantitatii unuia sau mai multor componenti ai sistemului. In functie de natura sistemului, aceasta cantitate ar putea fi masurata prin masa componentului, prin concentratia sa, sau cu ajutorul unei proprietati dependente de aceasta cantitate. Atunci cand se cunoaste natura componentilor reactanti, din marimile masurate experimental se poate calcula numarul corespunzator de moli, mult mai util pentru descrierea evolutiei temporale a sistemului.

Daca sistemul este omogen, atunci concentratia molara, mai usor accesibila masuratorilor experimentale, este variabila cea mai relevanta. Un rol deosebit in descrierea evolutiei temporale a unui sistem chimic reactant il au mijloacele analitice de determinare a compozitiei sistemului in diferite stadii ale evolutiei sale.

Principalul mijloc prin care putem sa vizualizam producerea unei reactii chimice este o curba cinetica. Aceasta reprezinta variatia in timp a cantitatii unuia dintre componentii sistemului (variabila cinetica).